OMEDAR 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omedar 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză 30 mg ; Azorubină , Carmoizină (E 122) 0,130 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate gastrorezistente
Comprimate biconvexe, rotunde, de culoare roşu intens.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omedar este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în
ulcerul gastro -duodenal
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
• Prevenirea apari ţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
• Tratamen tul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lung ă durată al pacienţi lor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro -esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger -Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În asociere cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 s ăptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar
vin decarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută
la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în
4 săptămâni. La pacienţi i care nu s- au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea are loc în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză
de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de Omedar 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar , doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe
zi.
Eradicarea H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebui e efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
• Omedar 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp
de o săptămână, sau
• Omedar 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg) , fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
• Omeprazol 40 mg o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
.
După fiecare schemă terapeutică, dacă pacientul continuă să prezinte H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, doza recomandată
este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în 4 săptămâni. La
pacienţ ii care nu s- au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă
4 săptămâni de tratamen t.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Pentru prevenirea apari ţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS la
pacienţii cu risc crescut (vârsta> 60 ani, a ntecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de
hemoragie digestivă superioară) , doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
3
Doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în
4 săptămâni. La acei pacienţi care nu s -au vindecat complet după cura iniţială, vindecarea are loc în
următoarele 4 săptămâni.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă o doză de omeprazol 40 mg o dată pe zi, iar
vinde carea este de obicei obţ inută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţi lor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată , doza recomandată
este de Omedar 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la omeprazol 20- 40 mg o
dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro- esofagian
Doza recomandată este de Omedar 20 mg pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat şi la doza de 10 mg pe
zi, ş i de aceea trebui e luată în considerare ajustarea individuală a dozei .
Dacă nu s -a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu Omedar 20 mg pe zi, se
recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul s indromului Zollinger -Ellison
La pacienţ ii cu sindrom Zollinger -Ellison doza trebui e ajustată individual ş i tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de omeprazol
60 mg pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient din punct de vedere terapeutic şi la peste 90% dintre pacienţi s-au menţinut doze le de
omeprazol 20- 120 mg pe zi. Atunci când doza de omeprazol depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebui e
divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârst a de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele :
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 20 mg
o dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 40 mg
o dată pe zi
Esofa gita de reflux : durata tratamentul ui este de 4- 8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian:
Durata t ratamentul ui este de 2- 4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţi nut
după 2- 4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârst a peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementarile o ficiale
naţionale, locale ş i regionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunz ătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitori zat de un medic sp ecialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
4
15–30 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 10 mg , amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31–40 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5
mg/kg , administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
>40 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Dis func ţie renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 5.2).
Dis func ţie hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, poate fi suficientă o doză zi lnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea comprimatelor Omedar dimineaţă ; comprimatele trebuie înghiţite întregi
cu o jumătate d e pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
Similar al tor inhibitori ai pompei de protoni, omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
atazanavir sau nelifinavir (a se vedea pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărs ături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Nu s e recomand ă administrarea concomit entă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (ve zi
pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei
de protoni nu poate fi evitată , se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu , încărcarea
virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg , plus administrarea unei doze de ritonavir
100 mg; nu trebui e depăşită doza de omeprazol 20 mg.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancoba lamină), din cauza hipoclorhidiei sau aclorhidiei. Acest lucru trebuie luat în considerare în
cazul tratamentului de lungă durată , la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibit or al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebui e luate în considerare potenţ ialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Impor tanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie evitată .
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este esomeprazol ul, pentru cel puţin 3 luni şi , în cele mai multe cazuri, până la 1 an.
5
Manifestări le grave de hipomagneziemie cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţe li şi
aritmie ventriculară pot apărea insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi pacienţi
simptomatici, hipomagneziemia poate fi ameliorată prin terapia cu magneziu şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent
IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu , diureticele)
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei plasmatice de
magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile obseravaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creş teri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză tre buie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Interferen ţa cu testele de laborator
Creşterea concentraţiei plasmatice a CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a a evita această interferenţă , tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar ,
cu cinci z ile înainte de măsurătorile CgA.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi ace sta nu este recomandat.
Omedar comprimate gastrorezistente conţine lactoză anhidră . Pacienţii cu tulburări ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucr ază –
izomalta ză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Omedar comprimate gastrorezistente conţine azorubină Azorubină Carmoi zin ă (E 122). Poate provoca
reacţii alergice.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creştere a uşoară a riscului de infecţii
gastro -intestinale c u germeni cum sunt Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată , mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Sc ăderea acidită ţii gastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţel or active cu absorbţie dependentă de pH -ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75- 90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir.
6
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 400
mg/ri tonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scădere a cu aproximativ 30% a expunerii la
atazanavir, comparativ cu administrarea doar a asocierii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe
zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilitaţii digoxinei. Rareori, s -a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare .
Clopidogrel
Într -un studiu clinic încrucişat , au fost administrate timp de 5 zile clopidogrel (în doză de încărcare de
300 mg urmată de 75 mg pe zi) utilizat în monoterapie şi concomitent cu omeprazol (80 mg
administrat concomitent cu clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost
redusă cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) atunci când clopidogrelul şi omeprazolul au fost
administrate concomitent . Media inhibării agregări i plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 ore) şi
cu 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent . Într -un alt studiu
s -a observat că administrarea clopidogrelului ş i omeprazolului la diferite perioade de timp nu a
împi edicat interacţ iunea lor, care determinat ă probabil de efectul inhibitor al omeprazolului asupra
CYP2C19. Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la
implica ţiile clinice ale acestei interacţ iuni farmacoconetice/farmacodinamice, în sensul apari ţiei unor
evenimente cardiovasculare majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel,
eficacitatea clinică poate fi afectată. U tilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată .
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolizarea substan ţelor active administra te concomitent, prin intermediul
CYP2C19 poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R -warfarin ă şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoin ă.
Cilostazol
Ome prazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntar ii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv 26%, iar pentru unul dintre
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se re comandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu asocierea saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună
tolera bilitate la pacienţii cu infectaţi cu HIV.
7
Tacrolimus
S -a raportat că a dministrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance- ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienţi s -au
raportat creşteri al e concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibi torii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substan ţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol , prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în gene ral,
nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol.Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de
lung ă durată .
Inductor i ai CYP2C19 şi/sau CYP3A 4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea , sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou- născutului. Omepr azolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a f olosi utilaje
Este puţin probabil ca Omedar să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot ap ărea reacţii adverse cum sunt ameţ eli ş i tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Pacienţ ii nu trebuie
să conducă vehicule sau să folose ască utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1 -10% dintre pacienţi) sunt cefalee, durer i abdominal e,
constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru om eprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
( ≥1/10), f recvente ( ≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100); rare ( ≥1/10000 şi
8
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
/frecvenţă
Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente:
Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente:
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente:
Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută
Colita microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin
frecvente:
Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente:
Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale
9
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente:
Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani
cu afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţ a utilizării pe termen lung,
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita eroziv ă severă, de până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
general acelaşi ca cel observat la adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel
de lung ă durată . Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazolul asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzuală). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s -au raportat şi
apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburăr i de hiperaciditate, medicamente pentru
ulcerul peptic şi boala de reflux gastro- esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:
A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr -un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP -aza H
+K+- pompa de protoni .
10
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne , cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Prin administrarea unei
doze de omeprazol 20 mg, la pacienţii cu ulcer duodenal este menţinută o scădere medie de cel puţin
80% a acidităţii intragastrice timp de 24 de ore , cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după
stimularea cu pentagastrină de circa 70% , la 24 de ore după administrare.
La pacienţii cu ulcer duodenal administrarea orală a dozei de omeprazol 20 mg menţine un pH
intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţi cu boală de reflux gastro-
esofagian.
Inhibarea secreţiei acide este dependentă de aria de sub curba concentraţie plasmatică în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s -a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluz ând ulcerul duodenal şi ulcerul gastric. H.
pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii
majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atr ofice,
care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisi une
pe termen lung a ulcerelor gastro -duodenale .
Terapiile duble au fost testate şi s -a constatat că sunt mai puţin eficace dec ât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi oricum luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută
inter zice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhib area secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s -a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea de inhibitori ai pompei de
protoni, creşte numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-
intestinal. Tratamentul cu medicamente c are scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a
riscului de infecţii gastro -intestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter .
De asemenea, cromatogranina A (CgA) creşte din cauza scăderii acidităţii gastrice. Modificarea
efect ului acestei CgA nu poate fi demonstrată cinci zile după oprirea tratamentului cu inhibitori ai
pompei de protoni.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într -un studiu necontrolat efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu
eso fagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a
ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într -un studiu
11
clinic simplu-orb, au fost trataţi cu doze de omeprazol de 0,5 mg/kg, 1,0 mg/kg sau 1,5 mg/kg copii cu
vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro- esofagian diagnosticată clinic. Frecvenţa
episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de
doză.
Eradicar ea H. pylori la copii:
Un studiu clinic tip dublu- orb randomizat (studiul Héliot) a concluz ionat că administrarea de
omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur ă în
tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicăre a H.
pylori : 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ
cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat
beneficiul clinic privind simptomele de dispesie. Acest studiu nu a pre zentat nici o informaţie pentru
copiii cu vârst a sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1- 2 ore de la administra re Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3- 6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de a proximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg . Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în pro porţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare
parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polim orfic, responsabilă de
formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă
izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii
crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competi tivă şi interacţiuni
metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza
afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizăr ii altor
substraturi CYP3A4. În plus , omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra pri ncipalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15- 20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5- 10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare, de 3 -5 ori. Aceste rezultate nu
au nici o importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol .
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se exc retă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce
la o corelaţie non- lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză
12
este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi de clearance-ului sistemic, determinat
probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau de că tre metaboliţii săi (de
exemplu sulfonă). N u s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice
acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC.
Nu s -a evid enţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
V ârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într -o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75- 79 de ani).
Copii :
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii începând de la vârsta peste 1 an, concentraţiile
pl asmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance -ul
omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză anhidră
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină
Manitol
Hidrogenofosfat de disodiu dihidrat
Stearat de magneziu
Amidonglicolat de sodiu
Hidroxipropilmetilceluloză 2910
Film
Silicon -antispumă
Hidroxipropilmetilceluloză 2910
Macrogol 6000
Acid metacrilic -copolimer de tip C (Eudragit L-100- 55)
Citrat de trietil
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Hidroxid de sodiu
Azorubină , Carmoizină (E 122)
Macrogol 400
13
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă de culoare brună cu 14 comprimate gastrorezistente
Cutie cu un fl acon din sticlă de culoare brună cu 28 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
DAR AL DAWA PHARMA S.R.L.
Calea Vitan, Nr. 112, Sector 3, Buc ureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6828/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei – Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Septembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omedar 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză 30 mg ; Azorubină , Carmoizină (E 122) 0,130 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate gastrorezistente
Comprimate biconvexe, rotunde, de culoare roşu intens.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omedar este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în
ulcerul gastro -duodenal
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
• Prevenirea apari ţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
• Tratamen tul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lung ă durată al pacienţi lor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro -esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger -Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În asociere cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 s ăptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar
vin decarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută
la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în
4 săptămâni. La pacienţi i care nu s- au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea are loc în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză
de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de Omedar 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar , doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe
zi.
Eradicarea H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebui e efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
• Omedar 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp
de o săptămână, sau
• Omedar 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg) , fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
• Omeprazol 40 mg o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
.
După fiecare schemă terapeutică, dacă pacientul continuă să prezinte H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, doza recomandată
este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în 4 săptămâni. La
pacienţ ii care nu s- au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă
4 săptămâni de tratamen t.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Pentru prevenirea apari ţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS la
pacienţii cu risc crescut (vârsta> 60 ani, a ntecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de
hemoragie digestivă superioară) , doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
3
Doza recomandată este de Omedar 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în
4 săptămâni. La acei pacienţi care nu s -au vindecat complet după cura iniţială, vindecarea are loc în
următoarele 4 săptămâni.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă o doză de omeprazol 40 mg o dată pe zi, iar
vinde carea este de obicei obţ inută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţi lor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată , doza recomandată
este de Omedar 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la omeprazol 20- 40 mg o
dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro- esofagian
Doza recomandată este de Omedar 20 mg pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat şi la doza de 10 mg pe
zi, ş i de aceea trebui e luată în considerare ajustarea individuală a dozei .
Dacă nu s -a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu Omedar 20 mg pe zi, se
recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul s indromului Zollinger -Ellison
La pacienţ ii cu sindrom Zollinger -Ellison doza trebui e ajustată individual ş i tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de omeprazol
60 mg pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient din punct de vedere terapeutic şi la peste 90% dintre pacienţi s-au menţinut doze le de
omeprazol 20- 120 mg pe zi. Atunci când doza de omeprazol depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebui e
divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârst a de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele :
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 20 mg
o dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 40 mg
o dată pe zi
Esofa gita de reflux : durata tratamentul ui este de 4- 8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro- esofagian:
Durata t ratamentul ui este de 2- 4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţi nut
după 2- 4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârst a peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementarile o ficiale
naţionale, locale ş i regionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunz ătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitori zat de un medic sp ecialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
4
15–30 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 10 mg , amoxicilină 25 mg/kg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31–40 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5
mg/kg , administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
>40 kg În asociere cu două antibiotice: Omedar 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Dis func ţie renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 5.2).
Dis func ţie hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, poate fi suficientă o doză zi lnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea comprimatelor Omedar dimineaţă ; comprimatele trebuie înghiţite întregi
cu o jumătate d e pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
Similar al tor inhibitori ai pompei de protoni, omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
atazanavir sau nelifinavir (a se vedea pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărs ături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Nu s e recomand ă administrarea concomit entă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (ve zi
pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei
de protoni nu poate fi evitată , se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu , încărcarea
virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg , plus administrarea unei doze de ritonavir
100 mg; nu trebui e depăşită doza de omeprazol 20 mg.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancoba lamină), din cauza hipoclorhidiei sau aclorhidiei. Acest lucru trebuie luat în considerare în
cazul tratamentului de lungă durată , la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibit or al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebui e luate în considerare potenţ ialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Impor tanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie evitată .
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este esomeprazol ul, pentru cel puţin 3 luni şi , în cele mai multe cazuri, până la 1 an.
5
Manifestări le grave de hipomagneziemie cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţe li şi
aritmie ventriculară pot apărea insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi pacienţi
simptomatici, hipomagneziemia poate fi ameliorată prin terapia cu magneziu şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent
IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu , diureticele)
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei plasmatice de
magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile obseravaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creş teri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză tre buie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Interferen ţa cu testele de laborator
Creşterea concentraţiei plasmatice a CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a a evita această interferenţă , tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar ,
cu cinci z ile înainte de măsurătorile CgA.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi ace sta nu este recomandat.
Omedar comprimate gastrorezistente conţine lactoză anhidră . Pacienţii cu tulburări ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucr ază –
izomalta ză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Omedar comprimate gastrorezistente conţine azorubină Azorubină Carmoi zin ă (E 122). Poate provoca
reacţii alergice.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creştere a uşoară a riscului de infecţii
gastro -intestinale c u germeni cum sunt Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată , mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Sc ăderea acidită ţii gastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţel or active cu absorbţie dependentă de pH -ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75- 90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir.
6
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 400
mg/ri tonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scădere a cu aproximativ 30% a expunerii la
atazanavir, comparativ cu administrarea doar a asocierii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe
zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilitaţii digoxinei. Rareori, s -a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare .
Clopidogrel
Într -un studiu clinic încrucişat , au fost administrate timp de 5 zile clopidogrel (în doză de încărcare de
300 mg urmată de 75 mg pe zi) utilizat în monoterapie şi concomitent cu omeprazol (80 mg
administrat concomitent cu clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost
redusă cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) atunci când clopidogrelul şi omeprazolul au fost
administrate concomitent . Media inhibării agregări i plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 ore) şi
cu 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate concomitent . Într -un alt studiu
s -a observat că administrarea clopidogrelului ş i omeprazolului la diferite perioade de timp nu a
împi edicat interacţ iunea lor, care determinat ă probabil de efectul inhibitor al omeprazolului asupra
CYP2C19. Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la
implica ţiile clinice ale acestei interacţ iuni farmacoconetice/farmacodinamice, în sensul apari ţiei unor
evenimente cardiovasculare majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel,
eficacitatea clinică poate fi afectată. U tilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată .
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolizarea substan ţelor active administra te concomitent, prin intermediul
CYP2C19 poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R -warfarin ă şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoin ă.
Cilostazol
Ome prazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntar ii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv 26%, iar pentru unul dintre
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se re comandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu asocierea saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună
tolera bilitate la pacienţii cu infectaţi cu HIV.
7
Tacrolimus
S -a raportat că a dministrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance- ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienţi s -au
raportat creşteri al e concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibi torii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substan ţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol , prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în gene ral,
nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol.Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de
lung ă durată .
Inductor i ai CYP2C19 şi/sau CYP3A 4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea , sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou- născutului. Omepr azolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a f olosi utilaje
Este puţin probabil ca Omedar să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot ap ărea reacţii adverse cum sunt ameţ eli ş i tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Pacienţ ii nu trebuie
să conducă vehicule sau să folose ască utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1 -10% dintre pacienţi) sunt cefalee, durer i abdominal e,
constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru om eprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
( ≥1/10), f recvente ( ≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100); rare ( ≥1/10000 şi
8
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
/frecvenţă
Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente:
Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente:
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente:
Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută
Colita microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin
frecvente:
Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente:
Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale
9
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente:
Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani
cu afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţ a utilizării pe termen lung,
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita eroziv ă severă, de până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
general acelaşi ca cel observat la adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel
de lung ă durată . Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazolul asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzuală). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s -au raportat şi
apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburăr i de hiperaciditate, medicamente pentru
ulcerul peptic şi boala de reflux gastro- esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:
A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr -un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP -aza H
+K+- pompa de protoni .
10
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne , cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Prin administrarea unei
doze de omeprazol 20 mg, la pacienţii cu ulcer duodenal este menţinută o scădere medie de cel puţin
80% a acidităţii intragastrice timp de 24 de ore , cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după
stimularea cu pentagastrină de circa 70% , la 24 de ore după administrare.
La pacienţii cu ulcer duodenal administrarea orală a dozei de omeprazol 20 mg menţine un pH
intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţi cu boală de reflux gastro-
esofagian.
Inhibarea secreţiei acide este dependentă de aria de sub curba concentraţie plasmatică în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s -a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluz ând ulcerul duodenal şi ulcerul gastric. H.
pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii
majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atr ofice,
care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisi une
pe termen lung a ulcerelor gastro -duodenale .
Terapiile duble au fost testate şi s -a constatat că sunt mai puţin eficace dec ât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi oricum luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută
inter zice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhib area secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s -a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea de inhibitori ai pompei de
protoni, creşte numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-
intestinal. Tratamentul cu medicamente c are scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a
riscului de infecţii gastro -intestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter .
De asemenea, cromatogranina A (CgA) creşte din cauza scăderii acidităţii gastrice. Modificarea
efect ului acestei CgA nu poate fi demonstrată cinci zile după oprirea tratamentului cu inhibitori ai
pompei de protoni.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într -un studiu necontrolat efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu
eso fagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a
ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într -un studiu
11
clinic simplu-orb, au fost trataţi cu doze de omeprazol de 0,5 mg/kg, 1,0 mg/kg sau 1,5 mg/kg copii cu
vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro- esofagian diagnosticată clinic. Frecvenţa
episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de
doză.
Eradicar ea H. pylori la copii:
Un studiu clinic tip dublu- orb randomizat (studiul Héliot) a concluz ionat că administrarea de
omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur ă în
tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicăre a H.
pylori : 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ
cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat
beneficiul clinic privind simptomele de dispesie. Acest studiu nu a pre zentat nici o informaţie pentru
copiii cu vârst a sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1- 2 ore de la administra re Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3- 6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de a proximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg . Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în pro porţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare
parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polim orfic, responsabilă de
formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă
izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii
crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competi tivă şi interacţiuni
metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza
afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizăr ii altor
substraturi CYP3A4. În plus , omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra pri ncipalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15- 20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5- 10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare, de 3 -5 ori. Aceste rezultate nu
au nici o importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol .
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se exc retă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce
la o corelaţie non- lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză
12
este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi de clearance-ului sistemic, determinat
probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau de că tre metaboliţii săi (de
exemplu sulfonă). N u s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice
acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC.
Nu s -a evid enţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
V ârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într -o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75- 79 de ani).
Copii :
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii începând de la vârsta peste 1 an, concentraţiile
pl asmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance -ul
omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză anhidră
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină
Manitol
Hidrogenofosfat de disodiu dihidrat
Stearat de magneziu
Amidonglicolat de sodiu
Hidroxipropilmetilceluloză 2910
Film
Silicon -antispumă
Hidroxipropilmetilceluloză 2910
Macrogol 6000
Acid metacrilic -copolimer de tip C (Eudragit L-100- 55)
Citrat de trietil
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Hidroxid de sodiu
Azorubină , Carmoizină (E 122)
Macrogol 400
13
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă de culoare brună cu 14 comprimate gastrorezistente
Cutie cu un fl acon din sticlă de culoare brună cu 28 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
DAR AL DAWA PHARMA S.R.L.
Calea Vitan, Nr. 112, Sector 3, Buc ureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6828/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei – Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Septembrie 2014
