GLUCOBAY 50
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucobay
50 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine 50 mg acarboză
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, convexe, de culoare albă până la alb-gălbui, cu diametrul de 7 mm şi raza de curbură
de 10 mm, inscripționate pe una din feţe cu “G” “50” și pe cealaltă față cu “crucea Bayer“.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat non insulino-dependent în asociere cu măsurile dietetice specifice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată pentru tratament suplimentar în asociere cu dieta la pacienţii cu diabet zaharat
Dozele trebuie să fie ajustate de către medic pentru fiecare pacient, deoarece eficacitatea şi tolerabilitatea
variază de la un individ la altul.
Doze:
Dacă nu este prescris altfel, dozele recomandate sunt următoarele:
- Iniţial: de 3 ori pe zi câte 1 comprimat Glucobay 50 mg.
până la : de 3 ori pe zi câte 2 comprimate Glucobay 50 mg
Ocazional poate fi necesară o creştere a dozajului până la 200 mg acarboză de 3 ori pe zi.
- Doza poate fi crescută după 4 - 8 săptămâni, dacă pacientul are o reactivitate clinică inadecvată în decursul
tratamentului. Dacă apar tulburări în ciuda respectării stricte a dietei, doza nu trebuie crescută şi, dacă este
necesar, trebuie redusă.
Doza medie este de 300 mg acarboză pe zi (3x2 comprimate Glucobay
50 mg).
2
Mod de administrare:
Comprimatele de Glucobay
sunt eficiente numai dacă sunt înghiţite întregi, cu puţin lichid, înainte de masă
sau dacă sunt mestecate cu primele înghiţituri de alimente.
Recomandare specială de monitorizare:
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Copii şi adolescenţi:
Nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea şi siguranţa administrării la
această grupă de vârstă nu au fost stabilite (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Pacienţi în vârstă:
Nu se recomandă nicio schimbare a dozajului sau frecvenţei dozelor în legătură cu vârsta pacienţilor.
Pacienţii cu funcţia hepatică afectată:
Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu o afectare pre-existentă a funcţiei hepatice.
Pacienţii cu funcţie renală afectată:
(vezi pct. 4.3 Contraindicaţii)
Durata utilizării:
Nu este prevăzut că există o limitare a duratei de utilizare a Glucobay.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acarboză sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Boli inflamatorii cronice ale intestinului asociate cu tulburări cronice de digestie şi absorbţie.
Starea generală se poate deteriora ca urmare a creşterii formării de gaze în intestin (de exemplu sindrom
Roemheld, hernii mari, obstrucţii intestinale şi ulcere intestinale).
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <25
ml/min/1,73 m2).
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale, ulcer de colon, obstrucţie intestinală
parţială, sau la pacienţii cu predispoziţie de obstrucţie intestinală.
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu tulburări hepatice severe (de exemplu ciroză hepatică).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul tratamentului cu Glucobay au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă.
Mecanismul este necunoscut, dar Glucobay poate contribui la o fiziopatologie multifactorială a leziunilor
hepatice. Dacă se observă creşterea enzimelor hepatice, este indicată reducerea dozei sau întreruperea
tratamentului, în special în cazul în care creşterile persistă.
Prin urmare, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie avută în vedere în primele 6-12 luni de tratament (vezi
pct. 4.8).
În cazurile evaluabile, aceste modificări au fost reversibile la întreruperea tratamentului cu Glucobay.
Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. Dacă Glucobay este prescris
în combinaţie cu un alt medicament care scade nivelul glucozei din sânge (de exemplu: metformin,
sulfoniluree, sau insulină) scăderea valorii concentraţiei glucozei la nivelul de hipoglicemie poate solicita o
3
adaptare a dozelor respectivei co-medicaţii. Dacă se instalează hipoglicemia acută, trebuie utilizată glucoza
pentru corecţia rapidă a hipoglicemiei (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de
interacţiune)
Siguranţa şi eficacitatea Glucobay la pacienţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sucroza (trestia de zahăr) şi alimentele ce conţin sucroză determină adesea disconfort abdominal sau chiar
diaree în timpul tratamentului oral cu Glucobay comprimate, ca rezultat al fermentaţiei crescute a
carbohidraţilor în colon.
Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. La pacienţii care au primit
simultan Glucobay în asociere cu sulfoniluree, metformin, insulină, valorile glucozei sanguine pot scădea la
nivel hipoglicemic şi va fi necesară o scădere a dozelor de sulfoniluree, metformin sau insulină.
În cazuri individuale, poate să apară şocul hipoglicemic.
Dacă apare hipoglicemia acută, trebuie avut în vedere că sucroza este descompusă în fructoză şi glucoză mai
lent în timpul tratamentului cu Glucobay; din acest motiv, sucroza este nepotrivită pentru o ameliorare rapidă
a hipoglicemiei şi trebuie utilizată numai glucoza.
În cazuri individuale, Glucobay poate afecta biodisponibilitatea digoxinei, ceea ce poate necesita o ajustare a
dozei de digoxină.
Datorită posibilei influenţe asupra acţiunii Glucobay, administrarea simultană a colestiraminei, a
adsorbanţilor intestinali şi a enzimelor digestive trebuie să fie evitată.
Administrarea orală concomitentă de neomicină şi Glucobay poate duce la reduceri semnificative ale
nivelului postprandial al glucozei din sânge şi la o creştere în frecvenţa şi severitatea efectelor adverse
gastrointestinale.
În cazul în care simptomele sunt severe, poate fi avută în vedere o reducere temporară a dozei de Glucobay.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Glucobay nu trebuie administrat în timpul sarcinii, deoarece nu există informaţii din studiile clinice
controlate privind utilizarea sa la femeile gravide.
Alăptarea
După administrarea acarbozei marcată radioactiv la femele de şobolan care alăptează, o doză mică
radioactivă a fost regăsită în lapte matern.
Cu toate acestea, deoarece posibilitatea efectului indus de medicament la sugari nu poate fi exclusă,
prescrierea Glucobay în timpul alăptării nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în timpul
tratamentului cu Glucobay.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele reacţiilor adverse raportate cu Glucobay bazate pe studiile controlate cu placebo, sortate pe
categorii de frecvenţă CIOMS III (studii controlate cu placebo în baza datelor din studiile clinice: Glucobay
N = 8595; placebo n = 7278; la data de: 10 Feb 2006) sunt prezentate în tabelul de mai jos.
4
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi < 1/100) şi rare (≥1/10000 şi < 1/1000).
Reacţiile adverse identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă (până la data de: 31 Dec
2005), şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca reacţii adverse cu “frecvenţă
necunoscută”.
Clasa de
organe şi
sisteme Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sângelui şi
sistemului
limfatic Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
(erupţii cutanate
tranzitorii,
eritem, exantem,
urticarie)
Tulburări
vasculare Edem
Tulburări
gastro-
intestinale Flatulenţă Diaree
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale Greaţă
Vomă
Dispepsie Subileus / Ileus
Pneumatoză
chistică
intestinală
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
enzimelor
hepatice Icter Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Pustuloză
exantematică
acută
generalizată
După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de tulburări hepatice, disfuncţie hepatică şi leziuni hepatice.
Cazuri individuale de hepatită fulminantă cu evoluţie letală au fost raportate în special din Japonia.
În cazul în care nu este urmată dieta prescrisă la pacienţii cu diabet zaharat, efectele adverse intestinale se pot
intensifica. În cazul în care, se dezvoltă simptome puternic supărătoare în ciuda aderării la dieta prescrisă
pacienţilor cu diabet zaharat, trebuie să fie consultat medicul şi doza redusă temporar sau permanent.
La pacienţii care primesc zilnic doza recomandată de Glucobay de 150 - 300 mg/zi, au fost observate rar
modificări anormale ale funcţiei hepatice relevante clinic (de trei ori peste limita superioară a valorilor
normale). Valorile anormale pot fi trecătoare în timpul tratamentului în desfăşurare cu Glucobay (vezi pct.
4.4 ”Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
Atunci când Glucobay se administrează cu băuturi şi/sau alimente conţinând carbohidraţi (polizaharide,
oligozaharide sau dizaharide), supradozajul poate duce la meteorism, flatulenţă şi diaree. În cazul în care
Glucobay este administrat în supradoză independent de alimentaţie, nu trebuie anticipate simptome
intestinale excesive.
În cazurile de supradozaj, pacientul nu trebuie să consume băuturi sau alimente conţinând carbohidraţi în
următoarele 4-6 ore.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai alfaglucozidazei, codul ATC: A10BF01
Substanţa activă din Glucobay este acarboza, o pseudotetrazaharidă de origine microbiană.
Glucobay poate fi utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat insulino-dependent (TDID) şi tratamentul
diabetului zaharat non-insulino-dependent (TDNID).
La toate speciile testate, acarboza îşi exercită activitatea în tractul intestinal.
Acţiunea acarbozei se bazează pe inhibarea enzimelor intestinale (alfa glucozidaze) implicate în degradarea
dizaharidelor, oligozaharidelor şi polizaharidelor.
Această acţiune conduce la o întârziere dependentă de doză, a digestiei acestor carbohidraţi.
Cel mai important, glucoza derivată din carbohidraţi este eliberată şi condusă mai lent în sânge.
În acest mod, acarboza întârzie şi reduce creşterea postprandială a glucozei sanguine.
Ca rezultat al efectului de echilibrare a aportului de glucoză din intestin, fluctuaţiile glucozei sanguine se
reduc de-a lungul zilei, iar valorile medii ale glucozei sanguine scad.
Acarboza reduce concentraţiile anormal de mari ale hemoglobinei glicozilate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi bioechivalenţă
Farmacocinetica acarbozei a fost investigată după administrarea orală a substanţei radiomarcate (200 mg) la
voluntari sănătoşi.
Absorbţie:
Datorită faptului că în medie 35% din radioactivitatea totală (suma substanţei inhibitoare şi a oricăror produşi
de degradare) a fost excretată prin rinichi în 96 ore, se poate considera că gradul de absorbţie este cel puţin la
acest nivel de valori.
Concentraţia plasmatică a radioactivităţii totale are două vârfuri. Primul vârf, cu o medie a concentraţiei de
acarboză echivalentă cu 52,2 ± 15,7 µg/l după 1,1 ± 0,3 ore, este în concordanţă cu datele corespunzătoare
pentru cursul concentraţiei substanţei inhibitoare (49,5 ± 26,9 µg/l după 2,1 ± 1,6 ore). Al doilea vârf are o
medie de 586,3 ± 282,7 µg/l şi este atins după 20,7 ± 5,2 ore. În contrast cu radioactivitatea totală,
concentraţiile maxime plasmatice ale substanţei inhibitorii sunt mai mici cu un factor de 10-20. Cel de al
6
doilea vârf maxim, apare la aproximativ 14-24 ore şi se consideră că este datorat absorbţiei produşilor de
degradare bacteriană din părţile mai profunde ale intestinului.
Biodisponibilitatea este de numai 1-2%. Acest procent extrem de redus al disponibilităţii sistemice al substanţei
inhibitorii este de dorit, deoarece acarboza acţionează doar la nivel local în intestin. Astfel, această
biodisponibilitate scăzută nu are nicio relevanţă pentru efectul terapeutic.
Distribuţie:
Un volum relativ de distribuţie de 0,32 l/kg a fost calculat la voluntarii sănătoşi din analiza evoluţiei
concentraţiei plasmatice (dozare intravenoasă: 0,4 mg/kg corp).
Metabolizare şi eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare a substanţei inhibitorii este între 3,7 ± 2,7 ore în timpul fazei de
distribuţie şi de 9,6 ± 4,4 ore pentru faza de eliminare.
Proporţia substanţei inhibitorii excretate în urină a fost 1,7% din doza administrată. 51% din componenta
activă a fost eliminată în interval de 96 ore prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută:
Studiile de toxicitate acută după administrarea orală şi intravenoasă a acarbozei au fost realizate la şoarece,
şobolan şi câine. Rezultatele studiilor de toxicitate acută sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Specii Sex Calea de
administrare DL
50UIS/kg(3 Interval de încredere p 1000000
Şoarece m i.v. > 500000
Şobolan m per os > 1000000
Şobolan m i.v. 478000 (421000-546000)
Şobolan f
(2) i.v. 359000 (286000-423000)
Câine m şi f per os > 650000
Câine m şi f i.v. > 250000
(1) Masculi
(2) Femele
(3) 65000 UIS corespund la aprox. 1 g de produs
(UIS = unităţi inhibitoare de zaharoză)
Pe baza acestor rezultate, acarboza poate fi descrisă ca ne-toxică după doze orale unice; chiar după doze de
10 g/kg şi DL
50. Mai mult, nu au fost observate simptome de intoxicaţie la niciuna din speciile testate la
intervalul investigat de dozaj.
Substanţa este de asemenea practic ne-toxică după administrare i.v.
Toxicitate subcronică
S-au realizat studii de toleranţă la şobolan şi câine pe perioade de 3 luni. La şobolan acarboza a fost
investigată în doze de 50-450 mg/kg p.o. Toţi parametrii hematologici şi clinico-chimici au rămas
neschimbaţi comparativ cu grupul de control căruia nu i s-a administrat acarboză. Investigaţiile subsecvente
histo-patologice nu au evidenţiat nicio toxicitate la nicio doză.
S-au investigat doze de 50-450 mg/kg p.o. la câini. Comparativ cu grupul de control care nu a primit
acarboză, modificările datorate substanţei test au fost demonstrate prin măsurarea greutăţii animalelor,
7
activităţii alfa amilazei în plasmă şi a concentraţiei ureei sanguine. La toate dozele greutatea corporală a fost
influenţată prin aceea că atunci când a fost administrată constant o cantitate de 350 g hrană/zi, valorile medii
de grup au scăzut distinct în timpul primelor 4 săptămâni ale studiului. Când cantitatea de hrană a fost
crescută la 500 g/zi în săptămâna a 5-a a studiului, animalele au avut aceeaşi greutate.
Aceste modificări de greutate induse de acarboză în cantităţi depăşind doza terapeutică trebuie să fie privite
ca o expresie a activităţii farmacodinamice crescute a substanţei test datorate unui dezechilibru izocaloric al
hranei (pierderea glucidelor), nereprezentând un efect toxic.
Creşterea uşoară a concentraţiei ureei trebuie considerată ca un rezultat indirect al tratamentului, o situaţie
catabolic metabolică rezultând o scădere în greutate. Activitatea scăzută alfa amilazică poate fi, de asemenea,
interpretată ca un semn al unui efect farmacodinamic crescut.
Toxicitate cronică
S-au realizat studii la şobolan, câine şi hamster, cu durate ale tratamentului de 24 luni, 12 luni, respectiv 80
săptămâni. Adiţional elucidării unei posibile toxicităţi determinate de administrarea cronică, studiile
efectuate la şobolan şi hamster au fost destinate evidenţierii posibilelor efecte carcinogenice.
Carcinogenicitate
Sunt disponibile câteva studii despre carcinogenicitate.
Şobolani Sprague-Dawley au primit până la 4500 ppm (ppm = părţi per million) acarboză în hrană timp de
24-26 luni. Administrarea acarbozei în hrană a determinat o malnutriţie considerabilă la animale. În aceste
condiţii de studiu, s-a descoperit că tumorile parenchimului renal (adenom, carcinom hipernefroid) sunt
dependente de doză comparativ cu grupul de control, în timp ce rata totală a tumorilor a scăzut (în deosebi
rata tumorilor dependente de hormoni).
Pentru prevenirea malnutriţiei, în decursul studiilor subsecvenţiale animalele au primit glucoză de substituţie.
La o doză de 4500 ppm acarboză plus glucoză de substituţie, greutatea corporală a fost cu 10% mai scăzută
decât în grupul de control. Nu s-a observat o incidenţă crescută a tumorilor renale.
Când studiul a fost repetat fără substituţia glucozei timp de 26 luni, a fost observată o creştere a tumorilor
benigne a celulelor Leydig din testicule. La toate grupurile care au primit substituţie de glucoză, valorile
glucozei au crescut (câteodată la nivel patologic) (diabet zaharat alimentar la administrarea unor cantităţi
mari de glucoză).
La administrarea acarbozei prin sondă gastrică greutatea corporală a fost în limitele de control şi prin acest
studiu, s-a evitat activitatea farmacodinamică crescută. Rata tumorigenă a fost normală.
Şobolani Wistar au primit 0-4500 ppm acarboză timp de 30 luni în hrană sau prin sondă gastrică.
Administrarea acarbozei în hrană nu a condus la nicio scădere pronunţată în greutate. De la 500 ppm
acarboză, cecumul s-a lărgit. Rata tumorigenă a grupului a scăzut şi nu s-a evidenţiat o incidenţă crescută a
tumorilor.
Hamsterii au primit între 0-4000 ppm acarboză în hrană timp de 80 săptămâni, cu sau fără substituţie de
glucoză. Concentraţii crescute de glucoză sanguină s-au observat la animalele din grupul ce a primit doza cea
mai mare. Incidenţa tumorigenă nu a fost ridicată.
Ppm – unitate de măsură a concentraţiei (2 ppm : 2 mg/kg : 2 părţi per million)
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-au realizat investigaţii ale efectelor teratogene pe şobolani şi iepuri, folosind doze de 0, 30, 120 şi 480
mg/kg p.o. la ambele specii. La şobolan tratamentul a fost administrat din a 6-a până în a 15-a zi de gestaţie,
iar la iepure din a 6-a până în a 18-a zi de gestaţie.
8
Nu s-au evidenţiat efecte teratogene ale acarbozei la nicio specie la valorile dozelor folosite în test.
Nu s-a observat o afectare a fertilităţii la şobolanii masculi sau femele până la doza de 540 mg/kg şi zi.
Administrarea a maxim 540 mg/kg/ zi în timpul dezvoltării fetale şi a perioadei de alăptare la şobolan nu a
avut efect asupra procesului naşterii sau puilor. Nu sunt disponibile date despre utilizarea acarbozei în timpul
sarcinii şi a perioadei de alăptare la om.
Mutagenicitate
Potrivit unui număr de studii de mutagenicitate, nu există evidenţe a vreunei acţiuni genotoxice a acarbozei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Acid silicic coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Amidon din porumb
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Păstrarea la o temperatură ṣi umiditate relativă mai mare pot determina modificări de culoare a comprimatele
neambalate. Prin urmare comprimatele se vor scoate din blister imediat înainte de utilizare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PP/Al a câte 15 comprimate
Cutie cu 8 blistere PP/Al a câte 15 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAYER AG
Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8672/2016/01-02
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucobay
50 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine 50 mg acarboză
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, convexe, de culoare albă până la alb-gălbui, cu diametrul de 7 mm şi raza de curbură
de 10 mm, inscripționate pe una din feţe cu “G” “50” și pe cealaltă față cu “crucea Bayer“.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat non insulino-dependent în asociere cu măsurile dietetice specifice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată pentru tratament suplimentar în asociere cu dieta la pacienţii cu diabet zaharat
Dozele trebuie să fie ajustate de către medic pentru fiecare pacient, deoarece eficacitatea şi tolerabilitatea
variază de la un individ la altul.
Doze:
Dacă nu este prescris altfel, dozele recomandate sunt următoarele:
- Iniţial: de 3 ori pe zi câte 1 comprimat Glucobay 50 mg.
până la : de 3 ori pe zi câte 2 comprimate Glucobay 50 mg
Ocazional poate fi necesară o creştere a dozajului până la 200 mg acarboză de 3 ori pe zi.
- Doza poate fi crescută după 4 - 8 săptămâni, dacă pacientul are o reactivitate clinică inadecvată în decursul
tratamentului. Dacă apar tulburări în ciuda respectării stricte a dietei, doza nu trebuie crescută şi, dacă este
necesar, trebuie redusă.
Doza medie este de 300 mg acarboză pe zi (3x2 comprimate Glucobay
50 mg).
2
Mod de administrare:
Comprimatele de Glucobay
sunt eficiente numai dacă sunt înghiţite întregi, cu puţin lichid, înainte de masă
sau dacă sunt mestecate cu primele înghiţituri de alimente.
Recomandare specială de monitorizare:
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Copii şi adolescenţi:
Nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea şi siguranţa administrării la
această grupă de vârstă nu au fost stabilite (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Pacienţi în vârstă:
Nu se recomandă nicio schimbare a dozajului sau frecvenţei dozelor în legătură cu vârsta pacienţilor.
Pacienţii cu funcţia hepatică afectată:
Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu o afectare pre-existentă a funcţiei hepatice.
Pacienţii cu funcţie renală afectată:
(vezi pct. 4.3 Contraindicaţii)
Durata utilizării:
Nu este prevăzut că există o limitare a duratei de utilizare a Glucobay.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acarboză sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Boli inflamatorii cronice ale intestinului asociate cu tulburări cronice de digestie şi absorbţie.
Starea generală se poate deteriora ca urmare a creşterii formării de gaze în intestin (de exemplu sindrom
Roemheld, hernii mari, obstrucţii intestinale şi ulcere intestinale).
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <25
ml/min/1,73 m2).
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale, ulcer de colon, obstrucţie intestinală
parţială, sau la pacienţii cu predispoziţie de obstrucţie intestinală.
Glucobay este contraindicat la pacienţii cu tulburări hepatice severe (de exemplu ciroză hepatică).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul tratamentului cu Glucobay au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă.
Mecanismul este necunoscut, dar Glucobay poate contribui la o fiziopatologie multifactorială a leziunilor
hepatice. Dacă se observă creşterea enzimelor hepatice, este indicată reducerea dozei sau întreruperea
tratamentului, în special în cazul în care creşterile persistă.
Prin urmare, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie avută în vedere în primele 6-12 luni de tratament (vezi
pct. 4.8).
În cazurile evaluabile, aceste modificări au fost reversibile la întreruperea tratamentului cu Glucobay.
Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. Dacă Glucobay este prescris
în combinaţie cu un alt medicament care scade nivelul glucozei din sânge (de exemplu: metformin,
sulfoniluree, sau insulină) scăderea valorii concentraţiei glucozei la nivelul de hipoglicemie poate solicita o
3
adaptare a dozelor respectivei co-medicaţii. Dacă se instalează hipoglicemia acută, trebuie utilizată glucoza
pentru corecţia rapidă a hipoglicemiei (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de
interacţiune)
Siguranţa şi eficacitatea Glucobay la pacienţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sucroza (trestia de zahăr) şi alimentele ce conţin sucroză determină adesea disconfort abdominal sau chiar
diaree în timpul tratamentului oral cu Glucobay comprimate, ca rezultat al fermentaţiei crescute a
carbohidraţilor în colon.
Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. La pacienţii care au primit
simultan Glucobay în asociere cu sulfoniluree, metformin, insulină, valorile glucozei sanguine pot scădea la
nivel hipoglicemic şi va fi necesară o scădere a dozelor de sulfoniluree, metformin sau insulină.
În cazuri individuale, poate să apară şocul hipoglicemic.
Dacă apare hipoglicemia acută, trebuie avut în vedere că sucroza este descompusă în fructoză şi glucoză mai
lent în timpul tratamentului cu Glucobay; din acest motiv, sucroza este nepotrivită pentru o ameliorare rapidă
a hipoglicemiei şi trebuie utilizată numai glucoza.
În cazuri individuale, Glucobay poate afecta biodisponibilitatea digoxinei, ceea ce poate necesita o ajustare a
dozei de digoxină.
Datorită posibilei influenţe asupra acţiunii Glucobay, administrarea simultană a colestiraminei, a
adsorbanţilor intestinali şi a enzimelor digestive trebuie să fie evitată.
Administrarea orală concomitentă de neomicină şi Glucobay poate duce la reduceri semnificative ale
nivelului postprandial al glucozei din sânge şi la o creştere în frecvenţa şi severitatea efectelor adverse
gastrointestinale.
În cazul în care simptomele sunt severe, poate fi avută în vedere o reducere temporară a dozei de Glucobay.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Glucobay nu trebuie administrat în timpul sarcinii, deoarece nu există informaţii din studiile clinice
controlate privind utilizarea sa la femeile gravide.
Alăptarea
După administrarea acarbozei marcată radioactiv la femele de şobolan care alăptează, o doză mică
radioactivă a fost regăsită în lapte matern.
Cu toate acestea, deoarece posibilitatea efectului indus de medicament la sugari nu poate fi exclusă,
prescrierea Glucobay în timpul alăptării nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în timpul
tratamentului cu Glucobay.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele reacţiilor adverse raportate cu Glucobay bazate pe studiile controlate cu placebo, sortate pe
categorii de frecvenţă CIOMS III (studii controlate cu placebo în baza datelor din studiile clinice: Glucobay
N = 8595; placebo n = 7278; la data de: 10 Feb 2006) sunt prezentate în tabelul de mai jos.
4
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi < 1/100) şi rare (≥1/10000 şi < 1/1000).
Reacţiile adverse identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă (până la data de: 31 Dec
2005), şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca reacţii adverse cu “frecvenţă
necunoscută”.
Clasa de
organe şi
sisteme Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale
sângelui şi
sistemului
limfatic Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
(erupţii cutanate
tranzitorii,
eritem, exantem,
urticarie)
Tulburări
vasculare Edem
Tulburări
gastro-
intestinale Flatulenţă Diaree
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale Greaţă
Vomă
Dispepsie Subileus / Ileus
Pneumatoză
chistică
intestinală
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
enzimelor
hepatice Icter Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Pustuloză
exantematică
acută
generalizată
După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de tulburări hepatice, disfuncţie hepatică şi leziuni hepatice.
Cazuri individuale de hepatită fulminantă cu evoluţie letală au fost raportate în special din Japonia.
În cazul în care nu este urmată dieta prescrisă la pacienţii cu diabet zaharat, efectele adverse intestinale se pot
intensifica. În cazul în care, se dezvoltă simptome puternic supărătoare în ciuda aderării la dieta prescrisă
pacienţilor cu diabet zaharat, trebuie să fie consultat medicul şi doza redusă temporar sau permanent.
La pacienţii care primesc zilnic doza recomandată de Glucobay de 150 - 300 mg/zi, au fost observate rar
modificări anormale ale funcţiei hepatice relevante clinic (de trei ori peste limita superioară a valorilor
normale). Valorile anormale pot fi trecătoare în timpul tratamentului în desfăşurare cu Glucobay (vezi pct.
4.4 ”Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
Atunci când Glucobay se administrează cu băuturi şi/sau alimente conţinând carbohidraţi (polizaharide,
oligozaharide sau dizaharide), supradozajul poate duce la meteorism, flatulenţă şi diaree. În cazul în care
Glucobay este administrat în supradoză independent de alimentaţie, nu trebuie anticipate simptome
intestinale excesive.
În cazurile de supradozaj, pacientul nu trebuie să consume băuturi sau alimente conţinând carbohidraţi în
următoarele 4-6 ore.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai alfaglucozidazei, codul ATC: A10BF01
Substanţa activă din Glucobay este acarboza, o pseudotetrazaharidă de origine microbiană.
Glucobay poate fi utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat insulino-dependent (TDID) şi tratamentul
diabetului zaharat non-insulino-dependent (TDNID).
La toate speciile testate, acarboza îşi exercită activitatea în tractul intestinal.
Acţiunea acarbozei se bazează pe inhibarea enzimelor intestinale (alfa glucozidaze) implicate în degradarea
dizaharidelor, oligozaharidelor şi polizaharidelor.
Această acţiune conduce la o întârziere dependentă de doză, a digestiei acestor carbohidraţi.
Cel mai important, glucoza derivată din carbohidraţi este eliberată şi condusă mai lent în sânge.
În acest mod, acarboza întârzie şi reduce creşterea postprandială a glucozei sanguine.
Ca rezultat al efectului de echilibrare a aportului de glucoză din intestin, fluctuaţiile glucozei sanguine se
reduc de-a lungul zilei, iar valorile medii ale glucozei sanguine scad.
Acarboza reduce concentraţiile anormal de mari ale hemoglobinei glicozilate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi bioechivalenţă
Farmacocinetica acarbozei a fost investigată după administrarea orală a substanţei radiomarcate (200 mg) la
voluntari sănătoşi.
Absorbţie:
Datorită faptului că în medie 35% din radioactivitatea totală (suma substanţei inhibitoare şi a oricăror produşi
de degradare) a fost excretată prin rinichi în 96 ore, se poate considera că gradul de absorbţie este cel puţin la
acest nivel de valori.
Concentraţia plasmatică a radioactivităţii totale are două vârfuri. Primul vârf, cu o medie a concentraţiei de
acarboză echivalentă cu 52,2 ± 15,7 µg/l după 1,1 ± 0,3 ore, este în concordanţă cu datele corespunzătoare
pentru cursul concentraţiei substanţei inhibitoare (49,5 ± 26,9 µg/l după 2,1 ± 1,6 ore). Al doilea vârf are o
medie de 586,3 ± 282,7 µg/l şi este atins după 20,7 ± 5,2 ore. În contrast cu radioactivitatea totală,
concentraţiile maxime plasmatice ale substanţei inhibitorii sunt mai mici cu un factor de 10-20. Cel de al
6
doilea vârf maxim, apare la aproximativ 14-24 ore şi se consideră că este datorat absorbţiei produşilor de
degradare bacteriană din părţile mai profunde ale intestinului.
Biodisponibilitatea este de numai 1-2%. Acest procent extrem de redus al disponibilităţii sistemice al substanţei
inhibitorii este de dorit, deoarece acarboza acţionează doar la nivel local în intestin. Astfel, această
biodisponibilitate scăzută nu are nicio relevanţă pentru efectul terapeutic.
Distribuţie:
Un volum relativ de distribuţie de 0,32 l/kg a fost calculat la voluntarii sănătoşi din analiza evoluţiei
concentraţiei plasmatice (dozare intravenoasă: 0,4 mg/kg corp).
Metabolizare şi eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare a substanţei inhibitorii este între 3,7 ± 2,7 ore în timpul fazei de
distribuţie şi de 9,6 ± 4,4 ore pentru faza de eliminare.
Proporţia substanţei inhibitorii excretate în urină a fost 1,7% din doza administrată. 51% din componenta
activă a fost eliminată în interval de 96 ore prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută:
Studiile de toxicitate acută după administrarea orală şi intravenoasă a acarbozei au fost realizate la şoarece,
şobolan şi câine. Rezultatele studiilor de toxicitate acută sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Specii Sex Calea de
administrare DL
50UIS/kg(3 Interval de încredere p 1000000
Şoarece m i.v. > 500000
Şobolan m per os > 1000000
Şobolan m i.v. 478000 (421000-546000)
Şobolan f
(2) i.v. 359000 (286000-423000)
Câine m şi f per os > 650000
Câine m şi f i.v. > 250000
(1) Masculi
(2) Femele
(3) 65000 UIS corespund la aprox. 1 g de produs
(UIS = unităţi inhibitoare de zaharoză)
Pe baza acestor rezultate, acarboza poate fi descrisă ca ne-toxică după doze orale unice; chiar după doze de
10 g/kg şi DL
50. Mai mult, nu au fost observate simptome de intoxicaţie la niciuna din speciile testate la
intervalul investigat de dozaj.
Substanţa este de asemenea practic ne-toxică după administrare i.v.
Toxicitate subcronică
S-au realizat studii de toleranţă la şobolan şi câine pe perioade de 3 luni. La şobolan acarboza a fost
investigată în doze de 50-450 mg/kg p.o. Toţi parametrii hematologici şi clinico-chimici au rămas
neschimbaţi comparativ cu grupul de control căruia nu i s-a administrat acarboză. Investigaţiile subsecvente
histo-patologice nu au evidenţiat nicio toxicitate la nicio doză.
S-au investigat doze de 50-450 mg/kg p.o. la câini. Comparativ cu grupul de control care nu a primit
acarboză, modificările datorate substanţei test au fost demonstrate prin măsurarea greutăţii animalelor,
7
activităţii alfa amilazei în plasmă şi a concentraţiei ureei sanguine. La toate dozele greutatea corporală a fost
influenţată prin aceea că atunci când a fost administrată constant o cantitate de 350 g hrană/zi, valorile medii
de grup au scăzut distinct în timpul primelor 4 săptămâni ale studiului. Când cantitatea de hrană a fost
crescută la 500 g/zi în săptămâna a 5-a a studiului, animalele au avut aceeaşi greutate.
Aceste modificări de greutate induse de acarboză în cantităţi depăşind doza terapeutică trebuie să fie privite
ca o expresie a activităţii farmacodinamice crescute a substanţei test datorate unui dezechilibru izocaloric al
hranei (pierderea glucidelor), nereprezentând un efect toxic.
Creşterea uşoară a concentraţiei ureei trebuie considerată ca un rezultat indirect al tratamentului, o situaţie
catabolic metabolică rezultând o scădere în greutate. Activitatea scăzută alfa amilazică poate fi, de asemenea,
interpretată ca un semn al unui efect farmacodinamic crescut.
Toxicitate cronică
S-au realizat studii la şobolan, câine şi hamster, cu durate ale tratamentului de 24 luni, 12 luni, respectiv 80
săptămâni. Adiţional elucidării unei posibile toxicităţi determinate de administrarea cronică, studiile
efectuate la şobolan şi hamster au fost destinate evidenţierii posibilelor efecte carcinogenice.
Carcinogenicitate
Sunt disponibile câteva studii despre carcinogenicitate.
Şobolani Sprague-Dawley au primit până la 4500 ppm (ppm = părţi per million) acarboză în hrană timp de
24-26 luni. Administrarea acarbozei în hrană a determinat o malnutriţie considerabilă la animale. În aceste
condiţii de studiu, s-a descoperit că tumorile parenchimului renal (adenom, carcinom hipernefroid) sunt
dependente de doză comparativ cu grupul de control, în timp ce rata totală a tumorilor a scăzut (în deosebi
rata tumorilor dependente de hormoni).
Pentru prevenirea malnutriţiei, în decursul studiilor subsecvenţiale animalele au primit glucoză de substituţie.
La o doză de 4500 ppm acarboză plus glucoză de substituţie, greutatea corporală a fost cu 10% mai scăzută
decât în grupul de control. Nu s-a observat o incidenţă crescută a tumorilor renale.
Când studiul a fost repetat fără substituţia glucozei timp de 26 luni, a fost observată o creştere a tumorilor
benigne a celulelor Leydig din testicule. La toate grupurile care au primit substituţie de glucoză, valorile
glucozei au crescut (câteodată la nivel patologic) (diabet zaharat alimentar la administrarea unor cantităţi
mari de glucoză).
La administrarea acarbozei prin sondă gastrică greutatea corporală a fost în limitele de control şi prin acest
studiu, s-a evitat activitatea farmacodinamică crescută. Rata tumorigenă a fost normală.
Şobolani Wistar au primit 0-4500 ppm acarboză timp de 30 luni în hrană sau prin sondă gastrică.
Administrarea acarbozei în hrană nu a condus la nicio scădere pronunţată în greutate. De la 500 ppm
acarboză, cecumul s-a lărgit. Rata tumorigenă a grupului a scăzut şi nu s-a evidenţiat o incidenţă crescută a
tumorilor.
Hamsterii au primit între 0-4000 ppm acarboză în hrană timp de 80 săptămâni, cu sau fără substituţie de
glucoză. Concentraţii crescute de glucoză sanguină s-au observat la animalele din grupul ce a primit doza cea
mai mare. Incidenţa tumorigenă nu a fost ridicată.
Ppm – unitate de măsură a concentraţiei (2 ppm : 2 mg/kg : 2 părţi per million)
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-au realizat investigaţii ale efectelor teratogene pe şobolani şi iepuri, folosind doze de 0, 30, 120 şi 480
mg/kg p.o. la ambele specii. La şobolan tratamentul a fost administrat din a 6-a până în a 15-a zi de gestaţie,
iar la iepure din a 6-a până în a 18-a zi de gestaţie.
8
Nu s-au evidenţiat efecte teratogene ale acarbozei la nicio specie la valorile dozelor folosite în test.
Nu s-a observat o afectare a fertilităţii la şobolanii masculi sau femele până la doza de 540 mg/kg şi zi.
Administrarea a maxim 540 mg/kg/ zi în timpul dezvoltării fetale şi a perioadei de alăptare la şobolan nu a
avut efect asupra procesului naşterii sau puilor. Nu sunt disponibile date despre utilizarea acarbozei în timpul
sarcinii şi a perioadei de alăptare la om.
Mutagenicitate
Potrivit unui număr de studii de mutagenicitate, nu există evidenţe a vreunei acţiuni genotoxice a acarbozei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Acid silicic coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Amidon din porumb
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Păstrarea la o temperatură ṣi umiditate relativă mai mare pot determina modificări de culoare a comprimatele
neambalate. Prin urmare comprimatele se vor scoate din blister imediat înainte de utilizare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PP/Al a câte 15 comprimate
Cutie cu 8 blistere PP/Al a câte 15 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAYER AG
Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8672/2016/01-02
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
