RISPERIDONA MEDOCHEMIE 4 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3932/2011/01-02-03 Anexa 2
3933/2011/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risperidonă Medochemie 2 mg comprimate filmate
Risperidonă Medochemie 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2/4 mg, conţine lactoză monohidrat 116,8/114,8
mg.
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2 mg conţine galben amurg (E 110) 0,034 mg.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
2 mg: comprimate filmate ovale, de culoare portocalie, dimensiuni 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
4 mg: comprimate filmate ovale, de culoare verde, dimensiuni de 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul schizofreniei.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate până
la severe asociate bolii bipolare.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
abordări nefarmacologice şi unde există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul simptomatic pe termen scurt (până la 6
săptămâni) al agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de 5
ani şi adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor
DSM-IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesită tratament
farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă a unui program de tratament
mai comprehensiv, incluzând intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să
fie prescrisă de un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de
medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie
Adulţi
Risperidonă Medochemie poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg. În
continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai
mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Adulţi
Risperidonă Medochemie trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă.
Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu
creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de
la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze
zilnice mai mari de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitatea persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi
ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidonă Medochemie nu trebuie folosit mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate
persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
regulat, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
3
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 1,5 mg o dată pe zi. Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză
iniţială de 0,25 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de
0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi
pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în
timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat.
Risperidonă Medochemie nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu
există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică
decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Risperidonă Medochemie este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Risperidonă
Medochemie.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea
recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt
acatisia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere
treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu Risperidonă Medochemie.
De asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un
antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu Risperidonă Medochemie poate fi făcută înlocuind
următoarea injecţie programată. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei
antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos în timpul tratamentului cu medicamentele
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezinta adesea factori de risc dobândiţi pentru
tromboembolism venos, toti factori de risc posibili pentru tromboembolism venos ar trebui să fie
4
identificati înainte şi în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie şi trebuie luate toate
măsurile de prevenire a acestor factori.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu
cei cărora li s-a administrat placebo într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv Risperidonă Medochemie. În studiile placebo-controlate privind
Risperidonă Medochemie efectuate la acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0%
pentru pacienţii trataţi cu Risperidonă Medochemie în comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a
administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta
medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100).
Folosirea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind Risperidonă Medochemie efectuate la pacienţii vârstnici cu
demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus
risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi
cu risperidonă în monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemid
în monoterapie (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la
pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice.
Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze
mici) nu a fost asociată cu descoperiri asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii vârstnici cu demenţă a existat o incidenţă
semnificativ mai mare (aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC, cum sunt accident vascular
cerebral (inclusiv letal) şi atacuri ischemice tranzitorii (AIT) la pacienţii trataţi cu Risperidonă
Medochemie în comparaţie cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (intervalul de vârstă cuprins
între 73 şi 97 de ani, cu o medie de 85 de ani). Datele adunate din 6 studii controlate cu placebo
efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat că EAVC (grave sau
lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la
1,2% (8/712) din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. Risperidonă
Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare
cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în
comparaţie cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu
trebuie trataţi cu risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării Risperidonă Medochemie la pacienţii
cu demenţă, luând în considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare
pacient în parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat
semnele şi simptomele potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a
feţei, braţelor şi picioarelor şi probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără
întârziere toate opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
5
Risperidonă Medochemie trebuie folosit numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice
care au avut eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de
violenţă sau autoagresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi regulat, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiunea arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza trebuie stabilită treptat
conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie să se ia
în considerare o reducere a dozei.
Diskinezia tardivă/simptomele extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi feţei.
Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar semne
sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea conştienţei şi
concentraţii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei. Semne suplimentare includ mioglobinuria
(rabdomioliza) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea tuturor
antipsihoticelor, inclusiv a Risperidonă Medochemie.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv Risperidonă
Medochemie pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de
sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti
pacienţi fiind excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemia
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie a fost raportată
hiperglicemia sau exacerbarea unui diabet zaharat pre-existent. Se recomandă monitorizarea clinică
corespunzătoare a pacienţilor cu diabet zaharat şi a pacienţilor cu factori de risc pentru producerea
diabetului zaharat.
Hiperprolactinemia
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că prin intermediul prolactinei la om poate fi
stimulată creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a
fost demonstrată nici o asociere netă cu administrarea de antipsihotice , se recomandă precauţie în
cazul utilizării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Risperidonă Medochemie trebuie
folosit cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori
dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
6
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Ca în cazul altor
antipsihotice, se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice (hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte
aritmogene, şi în cazul folosirii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu
alte afecţiuni care pot coborî teoretic pragul convulsiv.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie datorită efectelor sale
blocante alfa-adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de Risperidonă Medochemie
pacienţilor care au stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum
exerciţii fizice susţinute, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comprtament, aceştia
trebuie evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt
durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării
risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de dozare la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de
exemplu chinidina, disopiramida, procainamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona,
sotalolul), antidepresive triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina),
7
unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi
cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipocalcemie, hipomagneziemie),
bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite
medicamente, dar nu este exhaustivă.
Posibilitatea ca Risperidonă Medochemie să afecteze alte medicamente
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidonă Medochemie poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În
cazul în care această asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii
Parkinson, trebuie prescrisă doza eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Ulterior punerii pe piaţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidonă Medochemie nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului,
valproatului, digoxinei sau topiramatului.
Potenţialul ca alte medicamente să afecteze Risperidonă Medochemie
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea,
efect inductor enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4 /glicoproteina P (P-gp) sunt introduşi
sau excluşi din tratament, medicul trebuie să reevalueze dozajul Risperidonă Medochemie.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei,dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
cum este chinidina, pot să afecteze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într-un mod similar. Când
adminstrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul Risperidonă Medochemie.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi P-gp, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu
afectează farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică. Cimetidina şi ranitidina
cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
Administrarea asociată de psihostimulante (de exemplu metilfenidat) şi Risperidonă Medochemie la
copii şi adolescenţi nu a alterat farmacocinetica şi eficacitatea Risperidonă Medochemie.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se
administrează concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a Risperidonă Medochemie oral cu paliperidonă, deoarece
paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expunerea sumată
la fracţiunea activă antipsihotică.
8
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Conform datelor ulterioare
punerii pe piaţă s-au observat simptome extrapiramidale reversibile la nou-născuţi în urma
administrării risperidonei în timpul ultimului trimestru de sarcină la mamă. De aceea, nou-născuţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie. Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s-au
descoperit alte tipuri de toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. De aceea, Risperidonă Medochemie nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia
cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului,
aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici.Nu
există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării nou-născuţilor. De aceea,
trebuie evaluat avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidonă Medochemie are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje datorită efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De
aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se
cunoaşte sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Mai jos se prezintă toate RAM care s-au raportat în sudiile clinice şi cele ulterioare punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse la medicament clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creşterea valorilor prolactinei sangvinea, Creştere ponderală
Mai puţin frecvente Prelungirea QT pe electrocardiogramă, trasee electrocardiografice
anormale, creşterea glicemiei, creşterea valorilor serice ale
transaminazelor, scăderea numărului leucocitelor, creşterea
temperaturii corpului, creşterea numărului eozinofilelor, scăderea
valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor creatin-fosfokinazei
sangvine
Rare Scăderea temperaturii corporale
Tulburări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie
sinusală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, trombocitopenie
Rare Granulocitopenie
9
Cu frecvenţă
necunoscută
Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonismb, cefalee
Frecvente Acatisieb, ameţeală, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letargie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Lipsa de răspuns la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, scăderea
conştienţei, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu,
dizartrie, tulburări ale atenţiei, hipersomnie, ameţeală posturală,
tulburări de echilibru, diskinezie tardivă, tulburări de vorbire,
coordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, comă diabetică, tulburări vasculare
cerebrale, ischemie cerebrală, tulburări motorii
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente Conjunctivită, hiperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel
ocular, xeroftalmie, hiperlacrimație, fotofobie
Rare Scăderea acuității vizuale redusă, mișcări oculogire, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Otalgie, tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringolaringiană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie, congestie pulmonară, tulburări
respiratorii, raluri, congestie de tract respirator, disfonie
Rare Sindromul de apnee în somn, hiperventilaţie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, dureri abdominale, dispepsie,
xerostomie, disconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, umflarea buzelor, cheilită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enuresis
Mai puţin frecvente Disurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, eritem
Mai puţin frecvente Angioedem, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee,
modificări de culoare ale pielii, alopecie, dermatită seboreică,
xerodermie, hiperkeratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, dorsalgii, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, mialgie, algii cervicale, artrită, postură
anormală, rigiditatea articulaţiilor, dureri toracice musculo-scheletice
Rare Rabdomioliză
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apetitului alimentar, apetit alimentar scăzut
Mai puţin frecvente Anorexie, polidipsie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
Cu frecvenţă
necunoscută
Intoxicaţie cu apă
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior,
infecţie de tract urinar
10
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţie virală, infecţii otice, amigdalită, celulită, otită medie,
infecţii oculare, infecţie localizată, acarodermatită, infecţii ale
tractului respirator, cistită, onicomicoză
Rare Otită medie cronică
Tulburări vasculare
Frecvente Tromboembolism venos
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie
facială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Febră, fatigabilitate, edem periferic, astenia, dureri toracice
Mai puţin frecvente Edem facial, tulburări ale mersului, senzaţie de anormalitate, letargie,
sindrom pseudo-gripal, sete, disconfort toracic, frisoane
Rare Edeme generalizate, hipotermie, sindrom de întrerupere, senzaţie de
răceală periferică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
Cu frecvenţă
necunoscută
Şoc anafilactic
Tulburări hepatobiliare
Rare Icter
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţii erectile, tulburări de ejaculare,
galactoree, ginecomastie, tulburări menstruale, secreţii vaginale
Cu frecvenţă
necunoscută
Priapism
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, agitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente Stare de confuzie, manie, libido scăzut, apatie, nervozitate
Rare Anorgasmie, aplatizare afectivă a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecomastie, tulburări
menstruale, amenoree, galactoree. b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate
musculo-scheletică, parkinsonism, salivat în exces, rigiditate intermitentă,
bradikinezie, hipokinezie, facies în mască, contracţie musculară, akinezie, rigiditate
nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian , şi reflex glabelar anormal), acatisie
(acatisie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor,
diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus),
distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii
musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia
limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian,
pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include tremor şi tremor
parkinsonian. Trebuie să se remarce faptul că este inclus un spectru mai larg de
simptome care nu au în mod necesar origine extrapiramidală.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s-au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creşterea ponderală
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau Risperidonă
Medochemie care îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de 7% din greutatea corporală au fost
comparate într-un grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni,
11
relevând o incidenţă mai mare semnificativ statistic a creşterii ponderale pentru Risperidonă
Medochemie (18%) în comparaţie cu placebo (9%). Într-un grup de studii controlate cu placebo,
fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de
7% la momentul final a fost comparabilă în grupurile Risperidonă Medochemie (2,5%) şi placebo
(2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3
kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între
5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12-16 ani, această magnitudine a creşterii
ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe
an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă de 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel
puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului
urinar, edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă 5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani)
şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de Risperidonă
Medochemie oral şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi o oxigenare şi ventilare adecvate. Trebuie
avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de
cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când ingerarea medicamentului a avut loc cu mai
puţin de o oră în urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil
şi trebuie să includă o monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util
orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte nici un antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate
de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat,
prin administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor
extrapiramidale grave, trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală
permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanismul de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa1-adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1-histaminergici şi
alpha2-adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un
antagonist D2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea
determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât
antipsihoticele clasice. Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce
incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi
afective ale schizofreniei.
Efectele farmacodinamice
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat
creşterea treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona
a fost superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succintă (BPRS). Într-
un studiu clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi
16 mg pe zi, administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ
(PANSS). Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci
doze fixe de risperidonă (1, 4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu
doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de
1 mg în ceea ce priveşte scorul total PANSS. Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4
săptămâni controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o
dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva
măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o măsurare a răspunsului (reducere >20% în scorul total
PANSS). Într-un studiu clinic cu durată mai lungă, pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau
predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4
săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidonă în doze de la 2
la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie a recidivelor. Pacienţii cărora li s-a
administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între recidive în acest interval
de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei
studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii
şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic
final principal prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de
punctare a maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în
general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de 50% în scorul
total YMRS de la valoarea iniţială la valoarea finală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare
pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi
o fază de întreţinere de 9 săptămâni dublu orb. Eficacitatea s-a menţinut de-a lungul perioadei de 9
săptămâni de întreţinere a tratamentului. Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat
o îmbunătăţire continuă şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
13
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de pacienţi
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâni, risperidona
în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost
superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într-un
al doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe
zi, asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei şi
9-hidroxi-risperidonei de către carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi
9-hidroxi-risperidonă. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post-hoc,
risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de
0,5, 1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în
intervalul 0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate
semnificativă statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea
agitaţiei şi psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie
comportamentală pe scala de punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen-
Mansfield [CMAI]). Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime
a stării mentale (MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale
risperidonei, de prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă, Alzheimer, vasculară
sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Tulburările de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi
funcţie intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în
ceea ce priveşte criteriul clinic final principal prespecificat, adică, schimbarea de la valoarea iniţială pe
subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la
săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
a risperidonei (vezi Metabolizarea şi Eliminarea).
Absorbţia
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr-un comprimat este de 94% (VC=10%) în
comparaţie cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată
în timpul sau între mese. Concentraţia constantă a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentraţia constantă a 9-hidroxi-risperidonei este atinsă în 4-5 zile de administrare a
dozei.
14
Distribuţia
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată
de albumină şi alfa1-acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%;
cea a metabolitului activ, 9-hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Metabolizarea şi eliminarea
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţiunea
antipsihotică activă. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6
transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o
transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi
concentraţii mai mari de 9-hidroxi-risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei
şi a 9-hidroxi-risperidonei asociate (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze
unice şi repetate, este similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală
a risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9-hidroxi-
risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul reprezintă metaboliţi inactivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidonă este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-risperidonei şi al
fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Liniaritatea
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu dozele în intervalul terapeutic de
dozaj.
Vârstnicii, insuficienţa hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a arătat în medie concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s-au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance-ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a
fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9-hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sexul, rasa şi fumatul
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevant nici un efect evident al genului, rasei şi
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi
sexual, au fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul
glandele mamare. Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din
acţiunea blocantă a risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D2. În plus, studiile pe culturi de
ţesut sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan cu
risperidonă au fost observate reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi
asupra greutăţii la naştere ca şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la
risperidonă a fost asociată cu deficite cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul
15
administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii
la pui. Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a
risperidonei pe cale orală la şobolani şi şoareci s-au observat creşteri ale adenoamelor de glandă
pituitară (şoarece), adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan), şi adenoamelor glandelor mamare
(ambele specii). Aceste tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor
dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de
tumori la rozătoare în ceea ce priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că
dozele mari de risperidonă pot determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere
teoretică a riscurilor de torsadă a vârfurilor la pacienţi.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Hipromeloză 2910, 15 mPa.s
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Film
Hipromeloză. Dioxid de titan (E 171). Propilenglicol. Talc.
Excipienţi suplimentari
2 mg: Opadry Portocaliu: galben amurg FCF (E 110)
4 mg: Opadry Verde: indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
2 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50, 100 comprimate filmate
4 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd ,
1-10 Astronafton & Constantinoupoleos,
3505-Limassol, Cipru
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2 mg: 3932/2011/01-02-03
4 mg:3933/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoire – Noiembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2011
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3932/2011/01-02-03 Anexa 2
3933/2011/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risperidonă Medochemie 2 mg comprimate filmate
Risperidonă Medochemie 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2/4 mg, conţine lactoză monohidrat 116,8/114,8
mg.
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2 mg conţine galben amurg (E 110) 0,034 mg.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
2 mg: comprimate filmate ovale, de culoare portocalie, dimensiuni 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
4 mg: comprimate filmate ovale, de culoare verde, dimensiuni de 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul schizofreniei.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate până
la severe asociate bolii bipolare.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
abordări nefarmacologice şi unde există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul simptomatic pe termen scurt (până la 6
săptămâni) al agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de 5
ani şi adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor
DSM-IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesită tratament
farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă a unui program de tratament
mai comprehensiv, incluzând intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să
fie prescrisă de un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de
medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie
Adulţi
Risperidonă Medochemie poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg. În
continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai
mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Adulţi
Risperidonă Medochemie trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă.
Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu
creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de
la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze
zilnice mai mari de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitatea persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi
ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidonă Medochemie nu trebuie folosit mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate
persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
regulat, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
3
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 1,5 mg o dată pe zi. Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză
iniţială de 0,25 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de
0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi
pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în
timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat.
Risperidonă Medochemie nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu
există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică
decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Risperidonă Medochemie este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Risperidonă
Medochemie.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea
recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt
acatisia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere
treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu Risperidonă Medochemie.
De asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un
antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu Risperidonă Medochemie poate fi făcută înlocuind
următoarea injecţie programată. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei
antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos în timpul tratamentului cu medicamentele
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezinta adesea factori de risc dobândiţi pentru
tromboembolism venos, toti factori de risc posibili pentru tromboembolism venos ar trebui să fie
4
identificati înainte şi în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie şi trebuie luate toate
măsurile de prevenire a acestor factori.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu
cei cărora li s-a administrat placebo într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv Risperidonă Medochemie. În studiile placebo-controlate privind
Risperidonă Medochemie efectuate la acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0%
pentru pacienţii trataţi cu Risperidonă Medochemie în comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a
administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta
medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100).
Folosirea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind Risperidonă Medochemie efectuate la pacienţii vârstnici cu
demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus
risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi
cu risperidonă în monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemid
în monoterapie (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la
pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice.
Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze
mici) nu a fost asociată cu descoperiri asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii vârstnici cu demenţă a existat o incidenţă
semnificativ mai mare (aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC, cum sunt accident vascular
cerebral (inclusiv letal) şi atacuri ischemice tranzitorii (AIT) la pacienţii trataţi cu Risperidonă
Medochemie în comparaţie cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (intervalul de vârstă cuprins
între 73 şi 97 de ani, cu o medie de 85 de ani). Datele adunate din 6 studii controlate cu placebo
efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat că EAVC (grave sau
lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la
1,2% (8/712) din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. Risperidonă
Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare
cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în
comparaţie cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu
trebuie trataţi cu risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării Risperidonă Medochemie la pacienţii
cu demenţă, luând în considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare
pacient în parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat
semnele şi simptomele potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a
feţei, braţelor şi picioarelor şi probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără
întârziere toate opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
5
Risperidonă Medochemie trebuie folosit numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice
care au avut eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de
violenţă sau autoagresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi regulat, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiunea arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza trebuie stabilită treptat
conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie să se ia
în considerare o reducere a dozei.
Diskinezia tardivă/simptomele extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi feţei.
Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar semne
sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea conştienţei şi
concentraţii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei. Semne suplimentare includ mioglobinuria
(rabdomioliza) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea tuturor
antipsihoticelor, inclusiv a Risperidonă Medochemie.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv Risperidonă
Medochemie pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de
sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti
pacienţi fiind excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemia
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie a fost raportată
hiperglicemia sau exacerbarea unui diabet zaharat pre-existent. Se recomandă monitorizarea clinică
corespunzătoare a pacienţilor cu diabet zaharat şi a pacienţilor cu factori de risc pentru producerea
diabetului zaharat.
Hiperprolactinemia
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că prin intermediul prolactinei la om poate fi
stimulată creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a
fost demonstrată nici o asociere netă cu administrarea de antipsihotice , se recomandă precauţie în
cazul utilizării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Risperidonă Medochemie trebuie
folosit cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori
dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
6
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Ca în cazul altor
antipsihotice, se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice (hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte
aritmogene, şi în cazul folosirii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidonă Medochemie trebuie folosit cu precauţie la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu
alte afecţiuni care pot coborî teoretic pragul convulsiv.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie datorită efectelor sale
blocante alfa-adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de Risperidonă Medochemie
pacienţilor care au stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum
exerciţii fizice susţinute, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comprtament, aceştia
trebuie evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt
durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării
risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de dozare la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa Ia (de
exemplu chinidina, disopiramida, procainamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona,
sotalolul), antidepresive triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina),
7
unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi
cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipocalcemie, hipomagneziemie),
bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite
medicamente, dar nu este exhaustivă.
Posibilitatea ca Risperidonă Medochemie să afecteze alte medicamente
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidonă Medochemie poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În
cazul în care această asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii
Parkinson, trebuie prescrisă doza eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Ulterior punerii pe piaţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidonă Medochemie nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului,
valproatului, digoxinei sau topiramatului.
Potenţialul ca alte medicamente să afecteze Risperidonă Medochemie
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea,
efect inductor enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4 /glicoproteina P (P-gp) sunt introduşi
sau excluşi din tratament, medicul trebuie să reevalueze dozajul Risperidonă Medochemie.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei,dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
cum este chinidina, pot să afecteze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într-un mod similar. Când
adminstrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul Risperidonă Medochemie.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi P-gp, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu
afectează farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică. Cimetidina şi ranitidina
cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
Administrarea asociată de psihostimulante (de exemplu metilfenidat) şi Risperidonă Medochemie la
copii şi adolescenţi nu a alterat farmacocinetica şi eficacitatea Risperidonă Medochemie.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se
administrează concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a Risperidonă Medochemie oral cu paliperidonă, deoarece
paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expunerea sumată
la fracţiunea activă antipsihotică.
8
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Conform datelor ulterioare
punerii pe piaţă s-au observat simptome extrapiramidale reversibile la nou-născuţi în urma
administrării risperidonei în timpul ultimului trimestru de sarcină la mamă. De aceea, nou-născuţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie. Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s-au
descoperit alte tipuri de toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. De aceea, Risperidonă Medochemie nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia
cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului,
aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici.Nu
există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării nou-născuţilor. De aceea,
trebuie evaluat avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidonă Medochemie are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje datorită efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De
aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se
cunoaşte sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Mai jos se prezintă toate RAM care s-au raportat în sudiile clinice şi cele ulterioare punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse la medicament clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creşterea valorilor prolactinei sangvinea, Creştere ponderală
Mai puţin frecvente Prelungirea QT pe electrocardiogramă, trasee electrocardiografice
anormale, creşterea glicemiei, creşterea valorilor serice ale
transaminazelor, scăderea numărului leucocitelor, creşterea
temperaturii corpului, creşterea numărului eozinofilelor, scăderea
valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor creatin-fosfokinazei
sangvine
Rare Scăderea temperaturii corporale
Tulburări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie
sinusală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, trombocitopenie
Rare Granulocitopenie
9
Cu frecvenţă
necunoscută
Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonismb, cefalee
Frecvente Acatisieb, ameţeală, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letargie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Lipsa de răspuns la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, scăderea
conştienţei, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu,
dizartrie, tulburări ale atenţiei, hipersomnie, ameţeală posturală,
tulburări de echilibru, diskinezie tardivă, tulburări de vorbire,
coordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, comă diabetică, tulburări vasculare
cerebrale, ischemie cerebrală, tulburări motorii
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente Conjunctivită, hiperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel
ocular, xeroftalmie, hiperlacrimație, fotofobie
Rare Scăderea acuității vizuale redusă, mișcări oculogire, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Otalgie, tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringolaringiană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie, congestie pulmonară, tulburări
respiratorii, raluri, congestie de tract respirator, disfonie
Rare Sindromul de apnee în somn, hiperventilaţie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, dureri abdominale, dispepsie,
xerostomie, disconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, umflarea buzelor, cheilită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enuresis
Mai puţin frecvente Disurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, eritem
Mai puţin frecvente Angioedem, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee,
modificări de culoare ale pielii, alopecie, dermatită seboreică,
xerodermie, hiperkeratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, dorsalgii, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, mialgie, algii cervicale, artrită, postură
anormală, rigiditatea articulaţiilor, dureri toracice musculo-scheletice
Rare Rabdomioliză
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apetitului alimentar, apetit alimentar scăzut
Mai puţin frecvente Anorexie, polidipsie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
Cu frecvenţă
necunoscută
Intoxicaţie cu apă
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior,
infecţie de tract urinar
10
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţie virală, infecţii otice, amigdalită, celulită, otită medie,
infecţii oculare, infecţie localizată, acarodermatită, infecţii ale
tractului respirator, cistită, onicomicoză
Rare Otită medie cronică
Tulburări vasculare
Frecvente Tromboembolism venos
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie
facială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Febră, fatigabilitate, edem periferic, astenia, dureri toracice
Mai puţin frecvente Edem facial, tulburări ale mersului, senzaţie de anormalitate, letargie,
sindrom pseudo-gripal, sete, disconfort toracic, frisoane
Rare Edeme generalizate, hipotermie, sindrom de întrerupere, senzaţie de
răceală periferică
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
Cu frecvenţă
necunoscută
Şoc anafilactic
Tulburări hepatobiliare
Rare Icter
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţii erectile, tulburări de ejaculare,
galactoree, ginecomastie, tulburări menstruale, secreţii vaginale
Cu frecvenţă
necunoscută
Priapism
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, agitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente Stare de confuzie, manie, libido scăzut, apatie, nervozitate
Rare Anorgasmie, aplatizare afectivă a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecomastie, tulburări
menstruale, amenoree, galactoree. b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate
musculo-scheletică, parkinsonism, salivat în exces, rigiditate intermitentă,
bradikinezie, hipokinezie, facies în mască, contracţie musculară, akinezie, rigiditate
nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian , şi reflex glabelar anormal), acatisie
(acatisie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor,
diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus),
distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii
musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia
limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian,
pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include tremor şi tremor
parkinsonian. Trebuie să se remarce faptul că este inclus un spectru mai larg de
simptome care nu au în mod necesar origine extrapiramidală.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s-au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creşterea ponderală
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau Risperidonă
Medochemie care îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de 7% din greutatea corporală au fost
comparate într-un grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni,
11
relevând o incidenţă mai mare semnificativ statistic a creşterii ponderale pentru Risperidonă
Medochemie (18%) în comparaţie cu placebo (9%). Într-un grup de studii controlate cu placebo,
fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de
7% la momentul final a fost comparabilă în grupurile Risperidonă Medochemie (2,5%) şi placebo
(2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3
kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între
5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12-16 ani, această magnitudine a creşterii
ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe
an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă de 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel
puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului
urinar, edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă 5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani)
şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de Risperidonă
Medochemie oral şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi o oxigenare şi ventilare adecvate. Trebuie
avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de
cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când ingerarea medicamentului a avut loc cu mai
puţin de o oră în urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil
şi trebuie să includă o monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util
orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte nici un antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate
de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat,
prin administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor
extrapiramidale grave, trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală
permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanismul de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa1-adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1-histaminergici şi
alpha2-adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un
antagonist D2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea
determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât
antipsihoticele clasice. Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce
incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi
afective ale schizofreniei.
Efectele farmacodinamice
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat
creşterea treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona
a fost superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succintă (BPRS). Într-
un studiu clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi
16 mg pe zi, administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ
(PANSS). Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci
doze fixe de risperidonă (1, 4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu
doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de
1 mg în ceea ce priveşte scorul total PANSS. Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4
săptămâni controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o
dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva
măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o măsurare a răspunsului (reducere >20% în scorul total
PANSS). Într-un studiu clinic cu durată mai lungă, pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau
predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4
săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidonă în doze de la 2
la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie a recidivelor. Pacienţii cărora li s-a
administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între recidive în acest interval
de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei
studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii
şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic
final principal prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de
punctare a maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în
general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de 50% în scorul
total YMRS de la valoarea iniţială la valoarea finală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare
pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi
o fază de întreţinere de 9 săptămâni dublu orb. Eficacitatea s-a menţinut de-a lungul perioadei de 9
săptămâni de întreţinere a tratamentului. Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat
o îmbunătăţire continuă şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
13
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de pacienţi
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâni, risperidona
în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost
superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într-un
al doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe
zi, asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei şi
9-hidroxi-risperidonei de către carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi
9-hidroxi-risperidonă. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post-hoc,
risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de
0,5, 1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în
intervalul 0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate
semnificativă statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea
agitaţiei şi psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie
comportamentală pe scala de punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen-
Mansfield [CMAI]). Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime
a stării mentale (MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale
risperidonei, de prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă, Alzheimer, vasculară
sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Tulburările de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi
funcţie intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în
ceea ce priveşte criteriul clinic final principal prespecificat, adică, schimbarea de la valoarea iniţială pe
subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la
săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
a risperidonei (vezi Metabolizarea şi Eliminarea).
Absorbţia
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr-un comprimat este de 94% (VC=10%) în
comparaţie cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată
în timpul sau între mese. Concentraţia constantă a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentraţia constantă a 9-hidroxi-risperidonei este atinsă în 4-5 zile de administrare a
dozei.
14
Distribuţia
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată
de albumină şi alfa1-acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%;
cea a metabolitului activ, 9-hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Metabolizarea şi eliminarea
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţiunea
antipsihotică activă. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6
transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o
transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi
concentraţii mai mari de 9-hidroxi-risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei
şi a 9-hidroxi-risperidonei asociate (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze
unice şi repetate, este similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală
a risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9-hidroxi-
risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul reprezintă metaboliţi inactivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidonă este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-risperidonei şi al
fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Liniaritatea
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu dozele în intervalul terapeutic de
dozaj.
Vârstnicii, insuficienţa hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a arătat în medie concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s-au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance-ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a
fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9-hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sexul, rasa şi fumatul
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevant nici un efect evident al genului, rasei şi
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi
sexual, au fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul
glandele mamare. Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din
acţiunea blocantă a risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D2. În plus, studiile pe culturi de
ţesut sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan cu
risperidonă au fost observate reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi
asupra greutăţii la naştere ca şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la
risperidonă a fost asociată cu deficite cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul
15
administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii
la pui. Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a
risperidonei pe cale orală la şobolani şi şoareci s-au observat creşteri ale adenoamelor de glandă
pituitară (şoarece), adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan), şi adenoamelor glandelor mamare
(ambele specii). Aceste tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor
dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de
tumori la rozătoare în ceea ce priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că
dozele mari de risperidonă pot determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere
teoretică a riscurilor de torsadă a vârfurilor la pacienţi.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Hipromeloză 2910, 15 mPa.s
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Film
Hipromeloză. Dioxid de titan (E 171). Propilenglicol. Talc.
Excipienţi suplimentari
2 mg: Opadry Portocaliu: galben amurg FCF (E 110)
4 mg: Opadry Verde: indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
2 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50, 100 comprimate filmate
4 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd ,
1-10 Astronafton & Constantinoupoleos,
3505-Limassol, Cipru
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2 mg: 3932/2011/01-02-03
4 mg:3933/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînoire – Noiembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2011
