PANTOPRAZOL TERAPIA 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,113 mg).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate gastrorezistente ovale, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate cu “IV” pe una din feţe
cu cerneală neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
− Esofagită de reflux.
Adulţi
− Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi
cu ulcere asociate cu H. pylori.
− Ulcer gastric şi duodenal.
− Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
2
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza
cu ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Pantoprazol
Terapia trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp
de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă,
pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
consultate recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H.
pylori, pentru monoterapia cu Pantoprazol Terapia se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii patologice,
pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate Pantoprazol Terapia
40 mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de
necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de
peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o
creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade
mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice
nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
3
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Terapia nu este recomandat pentru utilizarea la copii sub vârsta de 12 ani, datorită
insuficienţei datelor de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol
(un comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în tratamentul combinat
pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu
există
date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Terapia în tratamentul combinat la aceşti
pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu
insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Terapia
în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivelor
medicamente.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent
ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce
simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor
de pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală),
precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza
zilnică de 20 mg de pantoprazol.
4
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe
termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele
clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol Terapia poate
uzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este pantoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestări grave de
hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea
pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia
s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiilor plasmatice de
magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru
care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care
pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Fracturi
Inhibitorii pompei de protoni, utilizaţi în special în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), pot creşte
modest riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10 - 40%. O parte din această creştere se poate
datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate
cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi al altor medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială
a biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu
este recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi
pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumon sau warfarină)
5
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumon
sau warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări
ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în
perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de
exemplu fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR
înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Metotrexat
Utilizarea concomitentă a metotrexatului în doze mari (de exemplu 300 mg) şi a inhibitorilor de pompă de
protoni a dus la creşterea nivelului de metotrexat la anumiţi pacienţi. De aceea trebuie să se ia în
considerare o întrerupere temporară a utilizării de pantoprazol în schemele de tratament în care sunt
utilizate doze mari de metotrexat, de exemplu cancer şi psoriazis.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre
celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi
etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9
(precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum
etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost
observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol Terapia trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Terapia pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun
conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai
6
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1,000 şi <1/100); rare
(≥1/10,000 şi <1/1,000); foarte rare (<1/10,000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o
estimare pe baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme
de organe Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală Hiponatremie;
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie ȋn
asociere cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate) Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în special la
pacienţii predispuşi,
precum şi agravarea
acestor simptome în
cazul preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee;
Ameţeală Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
/vedere înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
Distensie
abdominală şi
7
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Nivel ridicat de
bilirubină Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Eczeme /
exantem /
erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multiform;
Fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură de şold,
de încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie Spasm muscular
consecinţă a
tulburărilor
electrolitice
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită
Interstiţială (cu
progresie posibilă la
insuficienţă renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi ale sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
oboseală şi
indispoziţie Creşterea
temperaturii
corporale;
Edem periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
8
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac
prin blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din jurul celulelor parietale
unde va inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică etapa finală a producţiei de acid hidrocloric din
stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de
acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în
cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu
pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a nivelului de gastrină,
proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă.
Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor al celulei, acesta poate
inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de stimularea provocată de alte substanţe
(acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă medicamentul este administrat
oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe
termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire
excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere
uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic
de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate
până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau
carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale
(vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de
lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml , se obţin la circa 2,5
h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea
orală, cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
9
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea
de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se
numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar
clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi.
Din cauza legării specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de
înjumătăţire prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de
acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
metabolit existent atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slabi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului
este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol
de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6
ori mai mare la metabolizatorii slabi decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională
(metabolizator activ). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ
60 %. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire
al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte
reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3
h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7 -
9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este
nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu
re semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule
scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli
substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la
nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat
de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei
10
rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om
este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea
gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
L-Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Stearat de calciu
Film de acoperire
Hipromeloză 5 cP
Propilenglicol
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Film enteric
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil
Trietil citrat
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Cerneală de inscripţionare Opacode black S-1-17823:
Shellac glaze
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E 172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu
6.2 Incompatibilităţi
11
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din PA-Al-PVC/Al.
Cutie cu 1 blister a 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 1 blister a 7 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere a câte 7 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1738/2009/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,113 mg).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate gastrorezistente ovale, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate cu “IV” pe una din feţe
cu cerneală neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
− Esofagită de reflux.
Adulţi
− Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi
cu ulcere asociate cu H. pylori.
− Ulcer gastric şi duodenal.
− Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
2
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza
cu ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat de Pantoprazol Terapia de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Pantoprazol
Terapia trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp
de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă,
pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
consultate recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H.
pylori, pentru monoterapia cu Pantoprazol Terapia se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Pantoprazol Terapia pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate de Pantoprazol Terapia pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament.
Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii patologice,
pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate Pantoprazol Terapia
40 mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de
necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de
peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o
creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade
mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice
nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
3
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Terapia nu este recomandat pentru utilizarea la copii sub vârsta de 12 ani, datorită
insuficienţei datelor de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol
(un comprimat de 20 mg pantoprazol). Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în tratamentul combinat
pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu
există
date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Terapia în tratamentul combinat la aceşti
pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu
insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Pantoprazol Terapia
în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivelor
medicamente.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent
ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce
simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor
de pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală),
precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza
zilnică de 20 mg de pantoprazol.
4
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe
termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele
clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol Terapia poate
uzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este pantoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestări grave de
hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea
pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia
s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiilor plasmatice de
magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru
care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care
pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Fracturi
Inhibitorii pompei de protoni, utilizaţi în special în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), pot creşte
modest riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10 - 40%. O parte din această creştere se poate
datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate
cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
4.5 Interacţiunea cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi al altor medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială
a biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu
este recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi
pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumon sau warfarină)
5
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumon
sau warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări
ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în
perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de
exemplu fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR
înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Metotrexat
Utilizarea concomitentă a metotrexatului în doze mari (de exemplu 300 mg) şi a inhibitorilor de pompă de
protoni a dus la creşterea nivelului de metotrexat la anumiţi pacienţi. De aceea trebuie să se ia în
considerare o întrerupere temporară a utilizării de pantoprazol în schemele de tratament în care sunt
utilizate doze mari de metotrexat, de exemplu cancer şi psoriazis.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre
celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi
etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9
(precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum
etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost
observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Pantoprazol Terapia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol Terapia trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Terapia pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun
conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai
6
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1,000 şi <1/100); rare
(≥1/10,000 şi <1/1,000); foarte rare (<1/10,000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate efectua o
estimare pe baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme
de organe Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
nivelului de lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală Hiponatremie;
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie ȋn
asociere cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate) Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în special la
pacienţii predispuşi,
precum şi agravarea
acestor simptome în
cazul preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee;
Ameţeală Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
/vedere înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
Distensie
abdominală şi
7
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare Nivel ridicat de
enzime hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Nivel ridicat de
bilirubină Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Eczeme /
exantem /
erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multiform;
Fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură de şold,
de încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie Spasm muscular
consecinţă a
tulburărilor
electrolitice
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită
Interstiţială (cu
progresie posibilă la
insuficienţă renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi ale sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
oboseală şi
indispoziţie Creşterea
temperaturii
corporale;
Edem periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
8
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac
prin blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din jurul celulelor parietale
unde va inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică etapa finală a producţiei de acid hidrocloric din
stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de
acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în
cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu
pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a nivelului de gastrină,
proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă.
Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor al celulei, acesta poate
inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de stimularea provocată de alte substanţe
(acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă medicamentul este administrat
oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe
termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire
excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere
uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic
de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate
până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau
carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale
(vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de
lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml , se obţin la circa 2,5
h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea
orală, cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
9
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea
de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se
numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar
clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi.
Din cauza legării specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de
înjumătăţire prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de
acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
metabolit existent atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slabi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului
este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol
de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6
ori mai mare la metabolizatorii slabi decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională
(metabolizator activ). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ
60 %. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire
al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte
reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3
h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7 -
9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este
nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu
re semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule
scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli
substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la
nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat
de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei
10
rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om
este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea
gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
L-Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Stearat de calciu
Film de acoperire
Hipromeloză 5 cP
Propilenglicol
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Film enteric
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil
Trietil citrat
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Cerneală de inscripţionare Opacode black S-1-17823:
Shellac glaze
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E 172)
Alcool n-butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu
6.2 Incompatibilităţi
11
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din PA-Al-PVC/Al.
Cutie cu 1 blister a 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 1 blister a 7 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere a câte 7 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1738/2009/01-02-03-04-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
