GAMMANORM 165 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
G AMMANORM 165 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală ( Ig s.c./i.m. )
Imunoglobulină umană normală 165 mg/ml*
*corespunzător conţinutului proteic uman, din care cel puţin 95% este IgG.
Un flacon a 6 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1 g *.
Un flacon a 10 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1,65 g *.
Un flacon a 12 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2 g *.
Un flacon a 20 ml conţine: imunoglobulină umană normală 3,3 g *.
Un flacon a 24 ml conţine: imunoglobulină umană normală 4 g *.
Un flacon a 48 ml conţine: imunoglobulină umană normală 8 g *.
Distribuţia subclaselor de IgG:
IgG
1 59%
IgG
2 36%
IgG
3 4,9%
IgG
4 0,5%
IgA maximum 82,5 micrograme/ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, v ezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede sau uşor opalescentă, de culoare galben deschis până la brun- deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta între 0 şi 18 ani) cu sindroame de
imunodeficienţă primară cum sunt:
- agamaglobulinemie şi hipogamaglobulinemie congenitale
- imunodeficienţă comună variabilă ( IDCV)
- imunodeficienţă severă combinată
- defici te de subclasă IgG cu infecţii re curente
Ter apie de substituţie la pacienţi cu mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie
secundară severă şi infecţii recurente .
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Terapia de substituţie
Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegh erea unui medic cu experienţă în tratamentul
imunodeficienţei.
Poate fi necesar ă stabilirea individual ă a dozei pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de
răspunsu rile farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme de administrare sunt furnizate cu titl u
orientativ.
Schema de administrare pe cale subcutanată trebuie să atingă şi să asigure o co ncentraţ ie susţinut ă de
IgG. Poate fi necesară o doză de încărcare de cel puţin 0,2-0,5 g/kg. După atingerea stării de echilibru
a concentraţiilor de IgG, s e admi nistrează doze de întreţinere la intervale repetate , pentru a atinge o
doză lunară totală de aproximativ 0,4 -0,8 g/kg.
Trebuie determina te concentraţiile plasmatice minime în vederea ajustării dozel or şi a intervalul ui
dintre administrări.
Pentru adminis trarea intramusculară, a se vedea mai jos.
Copii şi adolescenţi
Sunt disponibile date referitoare la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 0 şi 18 ani ) cu IDP. Ca şi la
adulţi, este necesară determinarea concentraţiilor plasmatice minime în vederea ajustă rii dozei şi a
intervalul dintre administrări. După atingerea stării de echilibru a concentraţiilor IgG, se
administrează, de regulă, doze de întreţinere de 80 până la 100 mg/kg şi săptămână, pentru a obţine o
doză totală lunară de 0,4- 0,8 g/kg. Dacă este luat în considerare tratamentul la domiciliu, trebuie avută
în vedere apelarea la un medic cu experienţă în asistenţa terapeutică a pacienţilor trataţi la domiciliu.
Părinţii pacientului trebuie instruiţi cu privire la utilizarea dispozitivelor de injectar e, păstrarea
evidenţei tratamentului şi măsurile care trebuie luate în cazul apariţiei de reacţii adverse severe.
Mod de administrare
Gammanorm trebuie administrat pe cale subcutanată sau intramusculară. În cazuri excepţionale, în
care nu este posibilă ad ministrarea subcutanată, doze mici de Gammanorm pot fi administrate pe cale
intramusculară.
Perfuzia subcutanată pentru tratamentul la domiciliu trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă
în asistenţa terapeutică a pacienţilor trataţi la domiciliu. Pacientul va fi instruit cu privire la utilizarea
unui dispozitiv tip seringă, tehnicile de injectare , păstrarea evidenţei tratamentului şi măsurile care
trebuie luate în cazul apariţiei de reacţii adverse severe.
Perfuzia subcutanată cu ajutorul pompei d e perfuz are
D oz a uzuală este de 0,6 ml (100 mg) Gammanorm pe kg corp, o dată pe săptămân ă, doză care poate fi
administrată în mai multe locuri . Viteza iniţială de perfuzare este de 10 ml/oră/ pompă de perfuzare.
Viteza de perfuzare poate fi crescută trepta t cu câte 1 ml/oră / pompă de perfuzare, la interval de trei
până la patru săptămâni. Doza maximă administrată a fost de 40 ml/oră, utilizând simultan două
pompe de perfuzare.
Atunci când s e administr ează doze mari, se recomandă administrarea de doze diviz ate, în locuri
diferite .
Injectarea intramusculară trebuie efectuată de către un medic sau o asistentă medicală .
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Gammanorm nu trebu ie administrat intravenos.
Gammanorm nu trebuie administrat intramuscular în caz de trombocitopenie severă sau alte tulburări
ale hemostaz ei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul în care Gammanorm este administrat accidental î ntr-un vas sanguin, pacienţii pot dezvolta
şoc.
Viteza de administrare recomandată menţionată la pct. 4.2 “ Mod de administrare” trebuie respectată cu
stricteţe.
Î n timpul administrării perfuziei şi ulterior timp de cel puţin 20 minute pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape şi ţinuţi sub observaţie pentru depistarea apariţi ei oricărei reacţii adverse.
Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent în cazul pacienţilor cărora li se administrează pentru
prima dată imunoglobulină umană normală sau, în ca zuri rare, atunci când medicamentul conţinând
imunoglobulina umană normală este schimbat sau când tratamentul a fost întrerupt pentru mai mult de
opt săptămâni.
Reacţiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot apărea în cazurile foarte rare de defici t de
IgA cu anticorpi anti -IgA, fiind necesar ca aceşti pacienţi să fie trataţi cu precauţie.
Rareori, imunoglobulina umană normală poate determina o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţi care au tolerat anteri or tratamentul cu imunoglobulină umană normală.
Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că:
- pacienţii nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală , injectând la început
medicamentul foarte lent (vezi pct. 4.2);
- pacienţii sunt monitorizaţi cu atenţie pentru orice simptom care apare în timpul administrării. În
mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii
cărora li s -a schimbat medicamentul c u un medicament alternativ sau atunci când a trecut un
interval lung de timp de la ultima administrare , trebuie monitorizaţi în timpul primei
administrări şi în prima oră după prima administrare , pentru a decela posibilele semne ale unei
reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebu ie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după
administrare.
Suspicionarea unor reacţii de tip al ergic sau anafilactic impune întreruperea imediată a administrării.
În caz de şoc, v a fi aplicat tratamentul medical standard.
Tromboemboli sm
A u fost obs ervat e evenimente tromboembolice arteriale şi venoase, cum sunt infarct miocardic,
accident e vascular e cerebral e, tromboze venoase profunde şi embolii pulmonare asociate cu
administrarea de imunoglobuline . La pacienţii cu factori cunoscuţi de risc pentru evenimente
trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de maladii
vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice ereditare sau dobândite, perioade prelungite
de imobilizare, hipovolemie severă, mala dii care cresc vâscozitatea sângelui) trebuie să fie luate
măsuri de precauţie . Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele simptome ale evenimentelor
tromboembolice, cum sunt dispnee , dureri, edem la nivelul membrelor, semne de focalizare
neurologic ă şi dureri toracic e şi trebui e sfătuiţi să ia imediat legătura cu medicul, în cazul apariţiei
acestor simptome. Pacienţii trebuie hidrataţi suficient, înainte de administrarea imunoglobulinelor.
4
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor
preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi a
rezervelor de plasmă pentru depistarea markerilor specifici de infecţi e şi includerea în procesul de
fabricaţie a unor etape eficac e pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor . Cu toate acestea, atunci când
se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a
unor microorganisme infecţio ase nu poate fi exclusă în totalitate . Acest lucru e ste valabil şi în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi a altor microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate efic ace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt HIV, VHB şi
VHC.
Măsurile adoptate pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate, cum sunt VH A sau
parvovirusul B19.
Există o experienţă clinică relevantă cu privire la absenţa transmiterii hepatitei A sau a parvovirusului
B19 prin imunoglobuline şi , de asemenea, se presupune că acest conţinut de anticorpi are o contribuţie
importantă în asigurarea siguranţei virale.
Se recomandă insistent ca de fiecare dată când se administrează Gammanorm unui pacient , numele şi
numărul lotului medicamentului să fie înregistrate, în vederea menţine rii unei legături înt re pacient şi
lotul medicamentului .
Gammanorm nu asigură protecţie împotriva hepatitei A.
Medicamentul conţine sodiu 4,35 mmol (sau 100 mg) per doză (40 ml). Acest lucru trebuie avut în
vedere la pacienţii c are urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Copii şi adolescenţi
Nu există atenţionări sau precauţii specifice sau suplimentare pentru copii şi adolescenţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobulină poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat, cum
sunt vaccinurile împotriva rujeolei, rubeol ei, parotidit ei epidemice şi varicelei, pentru o perioadă de
cel puţin 6 săptămâni şi cel mult 3 luni. După administrarea acestu i medicament, trebuie să treacă un
interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această
perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la un an. Ca urmare, la pacienţii
cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a diverşilor
anticorpi transferaţi pasiv poate determina rezul tate fals pozitive la testările serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpi lor împotriva antigenelor eritrocitare, de exemplu A, B , D, poate
interfer a cu unele teste serologice (determinarea numărului de reticulocite, concentraţiei de
haptoglobină şi test ul Coombs).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost puse în evidenţă interacţiuni specifice sau suplimentare la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate ; ca urmare, Gammanorm trebuie administrat cu precauţie la gravide şi la femeile care
5
alăptează. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra
evoluţiei sarcinii, fătului sau nou-născutului .
Alăptarea
Imunoglobulinele sunt secretate în lapte şi pot contribui la protejarea noului născut împotriva
microorganismelor patogene cu poartă de intrare la nivelul mucoaselor.
Fertilitatea
Experienţa clinică privind utilizarea imunoglobulinelor arată că nu se preconizează efecte nocive
asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -a observat niciun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la Gammanorm sunt rare. În cazul apariţiei de reacţii adverse severe, administrarea
perfuziei trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător.
Următoarele reacţii adverse au fost observate la administrarea Gammanorm:
F oarte frecvente ( ≥ 1/10); frecvente ( ≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi < 1/100); rare
( ≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), ), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvent Rar Foarte rar
Tulburări ale sistemului
imunitar
Hipersensibilitate Şoc anafilactic
Tulburări ale sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeală
Tulburări vasculare Hipotensiune
arterială
Evenimente
tromboembolice*
Tulburări gastrointestinale Greaţă, vărsături
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Durere de spate,
artralgie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Reacţie la nivelul
locului de injectare
Febră
Frisoane
Fatigabilitate
*Termen de nivel de bază (LLT) din terminologia MedDRA
Copii şi adolescenţi
Nu se preconizează reacţii adverse specifice pentru copii şi adolescenţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului e ste importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare.
A genţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
6
Pentru informaţii privind siguranţa virală, a se vedea pct. 4.4.
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc consecinţele unui supradozaj.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: imunoseruri şi imunoglobuline , imunoglobulin ă uman ă normal ă pentru
admini strare extravasculară, cod ul ATC: J06BA01 .
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunglobulină G (IgG), cu un spectru larg de
anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpii IgG prezenţi la populaţia normală. De regulă , se
prepară din rezerv e de plas mă provenită d in minim um 1000 don ări. Are o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină G într-o proporţi e asemănătoare cu cea din plasma umană nativă . Dozele adecvate de
Gammanorm pot restabili la valori normale concentraţiile de imunoglobulină G scăzute în mod
patologic.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii clinice cu
Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prin administrarea subcutanată de i munoglobulină umană normală, concentraţiile plasmatice maxime
sunt atinse în circulaţia primitorului după 4-6 zile.
Datele provenite din studii clinice arată că valorile minime ale concentraţiilor de Gammanorm pot fi
menţinute prin administrare a unor scheme terapeutice cu doze de 100 mg/kg pe săptămână.
În cazul administrării intramuscular e, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă în circula ţia
primitorului după o perioadă de 2- 3 zile.
I gG şi complexele IgG sunt distruse în celule de către siste mul reticuloendotelial.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii clinice cu Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date relevante.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
G lic ină
C lorură de sodiu
A cetat de sodiu
Polisorbat 80
A pă pentru preparate injectabile
7
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC–8oC). A nu se congela. A se ţine flaconul în cutie.
În timpul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei (sub 25°C)
timp de până la 1 lună, fără a fi introdus la frigider în această perioadă şi trebuie eliminat dacă nu a
fost utilizat până la sfârşitul perioadei de 1 lună.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
F lacon ( din sticlă de tip I) închis cu dop din cauciuc bromobutilic conţinând 6 ml, 10 ml , 12 ml, 20 ml ,
24 ml sau 48 ml de soluţie.
Mărimi de – ambalaj: 1, 10 sau 20 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezi duurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau de culoare g alb en deschis sau brun
deschis. A nu se utiliza soluţiile tulburi sau care prezintă depuneri.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) Limited
The Zenith Building
26 Spring Gardens
Manchester M2 1AB
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7670/ 2015/01 -18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei: Mai 2015
8
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
G AMMANORM 165 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală ( Ig s.c./i.m. )
Imunoglobulină umană normală 165 mg/ml*
*corespunzător conţinutului proteic uman, din care cel puţin 95% este IgG.
Un flacon a 6 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1 g *.
Un flacon a 10 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1,65 g *.
Un flacon a 12 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2 g *.
Un flacon a 20 ml conţine: imunoglobulină umană normală 3,3 g *.
Un flacon a 24 ml conţine: imunoglobulină umană normală 4 g *.
Un flacon a 48 ml conţine: imunoglobulină umană normală 8 g *.
Distribuţia subclaselor de IgG:
IgG
1 59%
IgG
2 36%
IgG
3 4,9%
IgG
4 0,5%
IgA maximum 82,5 micrograme/ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, v ezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede sau uşor opalescentă, de culoare galben deschis până la brun- deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta între 0 şi 18 ani) cu sindroame de
imunodeficienţă primară cum sunt:
- agamaglobulinemie şi hipogamaglobulinemie congenitale
- imunodeficienţă comună variabilă ( IDCV)
- imunodeficienţă severă combinată
- defici te de subclasă IgG cu infecţii re curente
Ter apie de substituţie la pacienţi cu mielom sau leucemie limfatică cronică cu hipogamaglobulinemie
secundară severă şi infecţii recurente .
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Terapia de substituţie
Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegh erea unui medic cu experienţă în tratamentul
imunodeficienţei.
Poate fi necesar ă stabilirea individual ă a dozei pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de
răspunsu rile farmacocinetic şi clinic. Următoarele scheme de administrare sunt furnizate cu titl u
orientativ.
Schema de administrare pe cale subcutanată trebuie să atingă şi să asigure o co ncentraţ ie susţinut ă de
IgG. Poate fi necesară o doză de încărcare de cel puţin 0,2-0,5 g/kg. După atingerea stării de echilibru
a concentraţiilor de IgG, s e admi nistrează doze de întreţinere la intervale repetate , pentru a atinge o
doză lunară totală de aproximativ 0,4 -0,8 g/kg.
Trebuie determina te concentraţiile plasmatice minime în vederea ajustării dozel or şi a intervalul ui
dintre administrări.
Pentru adminis trarea intramusculară, a se vedea mai jos.
Copii şi adolescenţi
Sunt disponibile date referitoare la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 0 şi 18 ani ) cu IDP. Ca şi la
adulţi, este necesară determinarea concentraţiilor plasmatice minime în vederea ajustă rii dozei şi a
intervalul dintre administrări. După atingerea stării de echilibru a concentraţiilor IgG, se
administrează, de regulă, doze de întreţinere de 80 până la 100 mg/kg şi săptămână, pentru a obţine o
doză totală lunară de 0,4- 0,8 g/kg. Dacă este luat în considerare tratamentul la domiciliu, trebuie avută
în vedere apelarea la un medic cu experienţă în asistenţa terapeutică a pacienţilor trataţi la domiciliu.
Părinţii pacientului trebuie instruiţi cu privire la utilizarea dispozitivelor de injectar e, păstrarea
evidenţei tratamentului şi măsurile care trebuie luate în cazul apariţiei de reacţii adverse severe.
Mod de administrare
Gammanorm trebuie administrat pe cale subcutanată sau intramusculară. În cazuri excepţionale, în
care nu este posibilă ad ministrarea subcutanată, doze mici de Gammanorm pot fi administrate pe cale
intramusculară.
Perfuzia subcutanată pentru tratamentul la domiciliu trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă
în asistenţa terapeutică a pacienţilor trataţi la domiciliu. Pacientul va fi instruit cu privire la utilizarea
unui dispozitiv tip seringă, tehnicile de injectare , păstrarea evidenţei tratamentului şi măsurile care
trebuie luate în cazul apariţiei de reacţii adverse severe.
Perfuzia subcutanată cu ajutorul pompei d e perfuz are
D oz a uzuală este de 0,6 ml (100 mg) Gammanorm pe kg corp, o dată pe săptămân ă, doză care poate fi
administrată în mai multe locuri . Viteza iniţială de perfuzare este de 10 ml/oră/ pompă de perfuzare.
Viteza de perfuzare poate fi crescută trepta t cu câte 1 ml/oră / pompă de perfuzare, la interval de trei
până la patru săptămâni. Doza maximă administrată a fost de 40 ml/oră, utilizând simultan două
pompe de perfuzare.
Atunci când s e administr ează doze mari, se recomandă administrarea de doze diviz ate, în locuri
diferite .
Injectarea intramusculară trebuie efectuată de către un medic sau o asistentă medicală .
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Gammanorm nu trebu ie administrat intravenos.
Gammanorm nu trebuie administrat intramuscular în caz de trombocitopenie severă sau alte tulburări
ale hemostaz ei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul în care Gammanorm este administrat accidental î ntr-un vas sanguin, pacienţii pot dezvolta
şoc.
Viteza de administrare recomandată menţionată la pct. 4.2 “ Mod de administrare” trebuie respectată cu
stricteţe.
Î n timpul administrării perfuziei şi ulterior timp de cel puţin 20 minute pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape şi ţinuţi sub observaţie pentru depistarea apariţi ei oricărei reacţii adverse.
Anumite reacţii adverse pot apărea mai frecvent în cazul pacienţilor cărora li se administrează pentru
prima dată imunoglobulină umană normală sau, în ca zuri rare, atunci când medicamentul conţinând
imunoglobulina umană normală este schimbat sau când tratamentul a fost întrerupt pentru mai mult de
opt săptămâni.
Reacţiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot apărea în cazurile foarte rare de defici t de
IgA cu anticorpi anti -IgA, fiind necesar ca aceşti pacienţi să fie trataţi cu precauţie.
Rareori, imunoglobulina umană normală poate determina o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie
anafilactică, chiar şi la pacienţi care au tolerat anteri or tratamentul cu imunoglobulină umană normală.
Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că:
- pacienţii nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală , injectând la început
medicamentul foarte lent (vezi pct. 4.2);
- pacienţii sunt monitorizaţi cu atenţie pentru orice simptom care apare în timpul administrării. În
mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii
cărora li s -a schimbat medicamentul c u un medicament alternativ sau atunci când a trecut un
interval lung de timp de la ultima administrare , trebuie monitorizaţi în timpul primei
administrări şi în prima oră după prima administrare , pentru a decela posibilele semne ale unei
reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebu ie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după
administrare.
Suspicionarea unor reacţii de tip al ergic sau anafilactic impune întreruperea imediată a administrării.
În caz de şoc, v a fi aplicat tratamentul medical standard.
Tromboemboli sm
A u fost obs ervat e evenimente tromboembolice arteriale şi venoase, cum sunt infarct miocardic,
accident e vascular e cerebral e, tromboze venoase profunde şi embolii pulmonare asociate cu
administrarea de imunoglobuline . La pacienţii cu factori cunoscuţi de risc pentru evenimente
trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de maladii
vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice ereditare sau dobândite, perioade prelungite
de imobilizare, hipovolemie severă, mala dii care cresc vâscozitatea sângelui) trebuie să fie luate
măsuri de precauţie . Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele simptome ale evenimentelor
tromboembolice, cum sunt dispnee , dureri, edem la nivelul membrelor, semne de focalizare
neurologic ă şi dureri toracic e şi trebui e sfătuiţi să ia imediat legătura cu medicul, în cazul apariţiei
acestor simptome. Pacienţii trebuie hidrataţi suficient, înainte de administrarea imunoglobulinelor.
4
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor
preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi a
rezervelor de plasmă pentru depistarea markerilor specifici de infecţi e şi includerea în procesul de
fabricaţie a unor etape eficac e pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor . Cu toate acestea, atunci când
se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a
unor microorganisme infecţio ase nu poate fi exclusă în totalitate . Acest lucru e ste valabil şi în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi a altor microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate efic ace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt HIV, VHB şi
VHC.
Măsurile adoptate pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate, cum sunt VH A sau
parvovirusul B19.
Există o experienţă clinică relevantă cu privire la absenţa transmiterii hepatitei A sau a parvovirusului
B19 prin imunoglobuline şi , de asemenea, se presupune că acest conţinut de anticorpi are o contribuţie
importantă în asigurarea siguranţei virale.
Se recomandă insistent ca de fiecare dată când se administrează Gammanorm unui pacient , numele şi
numărul lotului medicamentului să fie înregistrate, în vederea menţine rii unei legături înt re pacient şi
lotul medicamentului .
Gammanorm nu asigură protecţie împotriva hepatitei A.
Medicamentul conţine sodiu 4,35 mmol (sau 100 mg) per doză (40 ml). Acest lucru trebuie avut în
vedere la pacienţii c are urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Copii şi adolescenţi
Nu există atenţionări sau precauţii specifice sau suplimentare pentru copii şi adolescenţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobulină poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat, cum
sunt vaccinurile împotriva rujeolei, rubeol ei, parotidit ei epidemice şi varicelei, pentru o perioadă de
cel puţin 6 săptămâni şi cel mult 3 luni. După administrarea acestu i medicament, trebuie să treacă un
interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această
perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la un an. Ca urmare, la pacienţii
cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a diverşilor
anticorpi transferaţi pasiv poate determina rezul tate fals pozitive la testările serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpi lor împotriva antigenelor eritrocitare, de exemplu A, B , D, poate
interfer a cu unele teste serologice (determinarea numărului de reticulocite, concentraţiei de
haptoglobină şi test ul Coombs).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost puse în evidenţă interacţiuni specifice sau suplimentare la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate ; ca urmare, Gammanorm trebuie administrat cu precauţie la gravide şi la femeile care
5
alăptează. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra
evoluţiei sarcinii, fătului sau nou-născutului .
Alăptarea
Imunoglobulinele sunt secretate în lapte şi pot contribui la protejarea noului născut împotriva
microorganismelor patogene cu poartă de intrare la nivelul mucoaselor.
Fertilitatea
Experienţa clinică privind utilizarea imunoglobulinelor arată că nu se preconizează efecte nocive
asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -a observat niciun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la Gammanorm sunt rare. În cazul apariţiei de reacţii adverse severe, administrarea
perfuziei trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător.
Următoarele reacţii adverse au fost observate la administrarea Gammanorm:
F oarte frecvente ( ≥ 1/10); frecvente ( ≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi < 1/100); rare
( ≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), ), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvent Rar Foarte rar
Tulburări ale sistemului
imunitar
Hipersensibilitate Şoc anafilactic
Tulburări ale sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeală
Tulburări vasculare Hipotensiune
arterială
Evenimente
tromboembolice*
Tulburări gastrointestinale Greaţă, vărsături
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Durere de spate,
artralgie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Reacţie la nivelul
locului de injectare
Febră
Frisoane
Fatigabilitate
*Termen de nivel de bază (LLT) din terminologia MedDRA
Copii şi adolescenţi
Nu se preconizează reacţii adverse specifice pentru copii şi adolescenţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului e ste importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare.
A genţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
6
Pentru informaţii privind siguranţa virală, a se vedea pct. 4.4.
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc consecinţele unui supradozaj.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: imunoseruri şi imunoglobuline , imunoglobulin ă uman ă normal ă pentru
admini strare extravasculară, cod ul ATC: J06BA01 .
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunglobulină G (IgG), cu un spectru larg de
anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpii IgG prezenţi la populaţia normală. De regulă , se
prepară din rezerv e de plas mă provenită d in minim um 1000 don ări. Are o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină G într-o proporţi e asemănătoare cu cea din plasma umană nativă . Dozele adecvate de
Gammanorm pot restabili la valori normale concentraţiile de imunoglobulină G scăzute în mod
patologic.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii clinice cu
Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Prin administrarea subcutanată de i munoglobulină umană normală, concentraţiile plasmatice maxime
sunt atinse în circulaţia primitorului după 4-6 zile.
Datele provenite din studii clinice arată că valorile minime ale concentraţiilor de Gammanorm pot fi
menţinute prin administrare a unor scheme terapeutice cu doze de 100 mg/kg pe săptămână.
În cazul administrării intramuscular e, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă în circula ţia
primitorului după o perioadă de 2- 3 zile.
I gG şi complexele IgG sunt distruse în celule de către siste mul reticuloendotelial.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost efectuate studii clinice cu Gammanorm specifice pentru copii şi adolescenţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date relevante.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
G lic ină
C lorură de sodiu
A cetat de sodiu
Polisorbat 80
A pă pentru preparate injectabile
7
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC–8oC). A nu se congela. A se ţine flaconul în cutie.
În timpul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi păstrat la temperatura camerei (sub 25°C)
timp de până la 1 lună, fără a fi introdus la frigider în această perioadă şi trebuie eliminat dacă nu a
fost utilizat până la sfârşitul perioadei de 1 lună.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
F lacon ( din sticlă de tip I) închis cu dop din cauciuc bromobutilic conţinând 6 ml, 10 ml , 12 ml, 20 ml ,
24 ml sau 48 ml de soluţie.
Mărimi de – ambalaj: 1, 10 sau 20 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezi duurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau de culoare g alb en deschis sau brun
deschis. A nu se utiliza soluţiile tulburi sau care prezintă depuneri.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) Limited
The Zenith Building
26 Spring Gardens
Manchester M2 1AB
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7670/ 2015/01 -18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei: Mai 2015
8
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
