OMEPRAZOL AUROBINDO 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Aurobindo 10 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omeprazol Aurobindo 10 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 10 mg.
Omeprazol Aurobindo 20 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Omeprazol Aurobindo 40 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Lactoză monohidrat
Fiecare 10 mg capsulă conţine lactoză 1 mg.
Fiecare 20 mg capsulă conţine lactoză 2 mg.
Fiecare 40 mg capsulă conţine lactoză 4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 10 mg:
Capsule de mărimea 3 cu cap și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de 15.40 mm-16.20 mm ),
imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “65”, care conţin granule de culoare albă sau
aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 20 mg:
Capsule de mărimea 1 cu cap de culoare brun roşcat și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de
18,90 mm-19,70 mm), imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “67”, care conțin
granule de culoare albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 40 mg:
Capsule de mărimea 0 cu cap și corp de culoare brun roşcat (lungimea aproximativă de 21,0 mm-21,80
mm) imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “69”, care conțin granule de culoare
albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol capsule este indicat pentru:
2
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se
obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se
recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi
naţionale şi cu ghidurile de tratament.
3
20 mg omeprazol + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp
de o săptămână, sau
20 mg omeprazol + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
40 mg omeprazol o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care
nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta>
60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea
este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată
este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 - 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi,
se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi la doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci
când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20
mg o dată pe zi
4
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40
mg o dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian Durata
tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămâni,
pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30
kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
31 – 40
kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 m
g, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţă, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă
necarbonatată. Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de
minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă și
băut conținutul.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi microgranulele cu jumătate de pahar de apă.
Peletele gastrorezistente nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii listați la
punctul 6.1.
5
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct.
4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazolul, similar celorlaltor medicamente care inhibă secreţia acidă , poate scădea absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare
în cazul tratamentului pe termen lung, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate pe calea
CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa
clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie descurajată.
Interferența cu testele de laborator
Valorile crescute ale concentrației plasmatice a CgA pot interfera cu rezultatele investigațiilor
referitoare la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență tratamentul cu omeprazol
trebuie întrerupt temporar, pentru cel puțin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentrației
plasmatice a CgA (vezi pct. 5.1) .
Cu toate că nu este recomandat, unii copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari și pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate crește moderat riscul de fractură de șold, fractura
radiocarpiană și de coloană vertebrală predominant la pacienții vârstnici sau la pacienții cu alti factori
de risc cunoscuți. Studiile observaționale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de
protoni pot determina creșterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creștere
a riscului de fracturi este determinată de alți fractori de risc. Pacienții cu risc de apariție a osteoporozei
trebuie tratați conform ghidurilor clinice curente și trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D și calciu.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariția de hipomagneziemie severă la pacienții tratați cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum omeprazol, timp de cel puțin trei luni, și în majoritatea cazurilor timp
de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, amețeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios și pot fi trecute
6
cu vederea. La pacienții cei mai afectați, în majoritatea cazurilor simptomele de hipomagneziemiae s-
au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu și încetarea administrării IPP.
În cazul pacienților la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxina sau alte medicamente care pot determina apariția
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să aibă în
vedere determinarea concentrației de magneziu din sânge înaintee de începerea tratamentului cu IPP și
periodic, în timpul tratamentului.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte frecvente de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales pe zonele de piele expuse la soare, și sunt însoțite de atralgie, pacientul trebuie să ceară
imediat ajutor medical iar cadrele medicale trebuie să ceară oprirea tratamentului cu Omeprazol.
LECS după tratamentul anterior cu inhibitori de pompă de protoni pot crește riscul de LECS cu alți
inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută în timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau
scăderea absorbţiei substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea izoenzimei CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ
cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a determinat
creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate
acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate timp de 5 zile clopidogrel în monoterapie (în doză
de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrat
concomitent cu clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46%
(Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Media
inhibării agregării plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi
omeprazolul au fost administrate împreună. Într-un alt studiu s-a observat că administrarea
7
clopidogrelului şi omeprazolului la momente diferite din zi nu a împiedicat interacţiunea lor care este
probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. Din studiile clinice şi cele
observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice ale acestei
interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare
majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de izoenzima CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de
către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple
de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii
săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate
la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-au raportat creșterea
concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienți. La administrarea de doze mari de
metotrexat poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării
omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
8
luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoari ai CYP2C19 sau ai CYP3A4 sau ai amândurora (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe /frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi
reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare:
Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală, colită
microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare:
Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală
hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare:
Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani
cu afecţini legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi în cel pe
termen lung. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
10
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. De asemenea, au fost raportate
cazuri individuale de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru ulcer peptic şi boala de reflux gastro-esofagian,
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu
ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de
circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17
ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
11
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide,
sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca răspuns la scăderea
secreției acide. De asemenea, CgA crește din cauza acidității gastrice scăzute. Valorile mari ale CgA ar
putea interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine. Lucrări din literatură arată că
tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de măsurarea
CgA. Dacă CgA și valorile gastrinei nu s-au normalizat după 5 zile, măsurările trebuie repetate la 14
zile după întreruperea tratamentului cu omeprazol.
Un număr crescut de celule ECL, posibil legate de concentrațiile serice crescute ale gastrinei, au fost
observate la unii pacienți (copii și adulți) în timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol.
Rezultatele sunt considerate a fi de nici o semnificație clinică.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în
90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au
fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată
clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a
scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic
privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informaţie pentru copiii cu vârsta sub
4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
12
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel
de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După
administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la
metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice
maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de
omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară. ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate.
Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare
repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj
hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către
omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun
efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţiie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi:
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au
fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut
datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
13
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină tip 102
Hidroxipropilceluloză de joasă vâscozitate
Manitol (E 421)
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Hipromeloză 5 cP
Trietilcitrat
Talc
Copolimer de acid metacrilic și acrilat de etil (1:1), dispersie 30%
Monostearat de glicerol 40-55
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
Capsulă
Fier roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatina
Laurilsulfat de sodiu
Cerneala de inscripţionare:
Shellac
Propilenglicol
Oxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Omeprazol Aurobindo capsule sunt disponibile în blistere din Poliamidă/Aluminiu/PVC-Aluminiu
şi flacon din PEÎD.
Blister din Poliamidă-Aluminiu-PVC/Aluminiu:
Omeprazol Aurobindo 10 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg: 1, 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 90, 98, 100, 250, 500 şi 1000 capsule
gastrorezistente
14
Omeprazol Aurobindo 40 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Flacon din PEÎD cu desicant silicagel închis cu capac din PP:
Omeprazol Aurobindo 10 mg, 20 mg şi 40 mg : 14, 28, 50 şi 500 capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8868/2016/01-15
8869/2016/01-19
8870/2016/01-15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Aurobindo 10 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omeprazol Aurobindo 10 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 10 mg.
Omeprazol Aurobindo 20 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Omeprazol Aurobindo 40 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Lactoză monohidrat
Fiecare 10 mg capsulă conţine lactoză 1 mg.
Fiecare 20 mg capsulă conţine lactoză 2 mg.
Fiecare 40 mg capsulă conţine lactoză 4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 10 mg:
Capsule de mărimea 3 cu cap și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de 15.40 mm-16.20 mm ),
imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “65”, care conţin granule de culoare albă sau
aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 20 mg:
Capsule de mărimea 1 cu cap de culoare brun roşcat și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de
18,90 mm-19,70 mm), imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “67”, care conțin
granule de culoare albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 40 mg:
Capsule de mărimea 0 cu cap și corp de culoare brun roşcat (lungimea aproximativă de 21,0 mm-21,80
mm) imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “69”, care conțin granule de culoare
albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol capsule este indicat pentru:
2
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se
obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se
recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi
naţionale şi cu ghidurile de tratament.
3
20 mg omeprazol + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp
de o săptămână, sau
20 mg omeprazol + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
40 mg omeprazol o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care
nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta>
60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de
obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea
este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată
este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 - 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi,
se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi la doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci
când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20
mg o dată pe zi
4
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40
mg o dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian Durata
tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămâni,
pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30
kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
31 – 40
kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 m
g, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţă, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă
necarbonatată. Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de
minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă și
băut conținutul.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi microgranulele cu jumătate de pahar de apă.
Peletele gastrorezistente nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii listați la
punctul 6.1.
5
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct.
4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi
evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazolul, similar celorlaltor medicamente care inhibă secreţia acidă , poate scădea absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare
în cazul tratamentului pe termen lung, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate pe calea
CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa
clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie descurajată.
Interferența cu testele de laborator
Valorile crescute ale concentrației plasmatice a CgA pot interfera cu rezultatele investigațiilor
referitoare la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență tratamentul cu omeprazol
trebuie întrerupt temporar, pentru cel puțin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentrației
plasmatice a CgA (vezi pct. 5.1) .
Cu toate că nu este recomandat, unii copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari și pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate crește moderat riscul de fractură de șold, fractura
radiocarpiană și de coloană vertebrală predominant la pacienții vârstnici sau la pacienții cu alti factori
de risc cunoscuți. Studiile observaționale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de
protoni pot determina creșterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creștere
a riscului de fracturi este determinată de alți fractori de risc. Pacienții cu risc de apariție a osteoporozei
trebuie tratați conform ghidurilor clinice curente și trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D și calciu.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariția de hipomagneziemie severă la pacienții tratați cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum omeprazol, timp de cel puțin trei luni, și în majoritatea cazurilor timp
de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, amețeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios și pot fi trecute
6
cu vederea. La pacienții cei mai afectați, în majoritatea cazurilor simptomele de hipomagneziemiae s-
au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu și încetarea administrării IPP.
În cazul pacienților la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxina sau alte medicamente care pot determina apariția
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să aibă în
vedere determinarea concentrației de magneziu din sânge înaintee de începerea tratamentului cu IPP și
periodic, în timpul tratamentului.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte frecvente de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales pe zonele de piele expuse la soare, și sunt însoțite de atralgie, pacientul trebuie să ceară
imediat ajutor medical iar cadrele medicale trebuie să ceară oprirea tratamentului cu Omeprazol.
LECS după tratamentul anterior cu inhibitori de pompă de protoni pot crește riscul de LECS cu alți
inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută în timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau
scăderea absorbţiei substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea izoenzimei CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ
cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a determinat
creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate
acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate timp de 5 zile clopidogrel în monoterapie (în doză
de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrat
concomitent cu clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46%
(Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Media
inhibării agregării plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi
omeprazolul au fost administrate împreună. Într-un alt studiu s-a observat că administrarea
7
clopidogrelului şi omeprazolului la momente diferite din zi nu a împiedicat interacţiunea lor care este
probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. Din studiile clinice şi cele
observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice ale acestei
interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare
majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de izoenzima CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de
către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple
de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii
săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate
la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-au raportat creșterea
concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienți. La administrarea de doze mari de
metotrexat poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării
omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
8
luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoari ai CYP2C19 sau ai CYP3A4 sau ai amândurora (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe /frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi
reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare:
Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală, colită
microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare:
Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală
hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare:
Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani
cu afecţini legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi în cel pe
termen lung. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
10
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. De asemenea, au fost raportate
cazuri individuale de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru ulcer peptic şi boala de reflux gastro-esofagian,
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu
ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de
circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17
ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
11
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide,
sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca răspuns la scăderea
secreției acide. De asemenea, CgA crește din cauza acidității gastrice scăzute. Valorile mari ale CgA ar
putea interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine. Lucrări din literatură arată că
tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de măsurarea
CgA. Dacă CgA și valorile gastrinei nu s-au normalizat după 5 zile, măsurările trebuie repetate la 14
zile după întreruperea tratamentului cu omeprazol.
Un număr crescut de celule ECL, posibil legate de concentrațiile serice crescute ale gastrinei, au fost
observate la unii pacienți (copii și adulți) în timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol.
Rezultatele sunt considerate a fi de nici o semnificație clinică.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în
90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au
fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată
clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a
scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic
privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informaţie pentru copiii cu vârsta sub
4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
12
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel
de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După
administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la
metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice
maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de
omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară. ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate.
Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare
repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj
hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către
omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun
efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţiie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi:
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au
fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut
datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
13
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină tip 102
Hidroxipropilceluloză de joasă vâscozitate
Manitol (E 421)
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Hipromeloză 5 cP
Trietilcitrat
Talc
Copolimer de acid metacrilic și acrilat de etil (1:1), dispersie 30%
Monostearat de glicerol 40-55
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
Capsulă
Fier roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatina
Laurilsulfat de sodiu
Cerneala de inscripţionare:
Shellac
Propilenglicol
Oxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Omeprazol Aurobindo capsule sunt disponibile în blistere din Poliamidă/Aluminiu/PVC-Aluminiu
şi flacon din PEÎD.
Blister din Poliamidă-Aluminiu-PVC/Aluminiu:
Omeprazol Aurobindo 10 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg: 1, 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 90, 98, 100, 250, 500 şi 1000 capsule
gastrorezistente
14
Omeprazol Aurobindo 40 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Flacon din PEÎD cu desicant silicagel închis cu capac din PP:
Omeprazol Aurobindo 10 mg, 20 mg şi 40 mg : 14, 28, 50 şi 500 capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8868/2016/01-15
8869/2016/01-19
8870/2016/01-15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
