EMPERIN 16 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emperin 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 16 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 140 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu B8 pe una din feţe şi cu linie mediană pe
cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indicată în tratamentul sindromului Ménière, care poate include simptome cum sunt vertij,
tinitus şi pierdere a auzului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (incluzând şi pacienţii vârstnici)
Doza iniţială este de la 8 la 16 mg administrată oral de trei ori pe zi
Dozele de întreţinere sunt în general cuprinse între 24 şi 48 mg pe zi.
Dozele pot fi ajustate pentru a se potrivi necesităţilor fiecărui pacient. Uneori, ameliorarea stării clinice poate
fi observată numai după câteva săptămâni de tratament.
Copii şi adolescenţi
Comprimatele de betahistină nu sunt recomandate pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate odată cu alimentele.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
2
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom. Din cauza faptului că betahistina este un
analog sintetic al histaminei poate cauza eliberarea catecolaminelor de la nivel tumoral determinând
hipertensiune arterială severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer peptic, din
cauza dispepsiei ocazional întâlnite la pacienţii aflaţi sub tratament cu betahistină.
Este necesară prudenţă la pacienţii cu astm bronşic.
Se recomandă prudenţă în prescrierea betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate tranzitorii sau
rinite alergice din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arterială severă.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii in vivo privind interacţiunile. Pe baza datelor obţinute in vitro nu este aşteptată in vivo
o inhibiţie a izoenzimelor citocromului P450.
Datele in vitro indică o inhibare a metabolizării betahistinei de către medicamentele care inhibă monoamino-
oxidaza (MAO) incluzând MAO tip B (cum este selegelina). Se recomandă precauţie la utilizarea
concomitentă a betahistinei cu inhibitorii MAO (inclusiv MAO-B selective)
Din cauza faptului că betahistina este un analog al histaminei, interacţiunile betahistinei cu antihistaminicele
sunt teoretic posibile, putând influenţa eficacitatea unuia dintre medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide.
Datele obţinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării
embionare/fetale, naşterii şi dezvoltării post-natale sunt insuficiente. Riscul potenţial pentru om nu este
cunoscut.
Betahistina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă betahistina este eliminată în laptele matern.Nu există studii la animale privind
eliminarea betahistinei în lapte. Importanţa acestui medicament pentru mamă trebuie pusă în balanţă cu
beneficiile alăptării şi potenţialele riscuri pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Betahistina este indicată pentru tratamentul sindromului Menière, ale cărui simptome pot include vertij,
tinitus şi pierdere a auzului. Acest sindrom şi simptomele aferente pot afecta în mod negativ capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utillaje. În cadrul studiilor clinice specifice pentru testarea influenţei asupra
abilităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utillaje betahistina nu a avut sau a avut efecte neglijabile
asupra acestor activităţi.
4.8 Reacţii adverse
3
În cadrul studiilor clinice placebo-controlate la pacienţii trataţi cu betahistină au apărut următoarele reacţii
adverse cu frecvenţele indicate mai jos (foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10; mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi 1/1000); foarte rare (<1/10000)).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie
În plus faţă de aceste reacţii raportate în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele reacţii adverse
spontane după punerea pe piaţă şi în literatura de specialitate. Frecvenţa nu poate fi estimată din datele
existente, de aceea au fost clasificate ca ”frecvenţă necunoscută”.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxia.
Tulburări gastro-intestinale
Reacţii gastrice uşoare (cum sunt vărsături, durere gastro-intestinală, distensie şi balonare abdominală).
Aceste reacţii pot fi tratate, în mod normal, prin administrarea în timpul meselor sau prin scăderea dozei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special angioedem, urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii şi prurit.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare până la moderate
cu doze până la 640 mg (cum sunt greaţă, somnolenţă, durere abdominală). Au fost observate complicaţii
mai grave (cum sunt convulsii, complicaţii pulmonare sau cardiace) în cazul unui supradozaj intenţionat cu
betahistină în special în combinaţie cu alte medicamente administrate în supradoză. Tratamentul
supradozajului trebuie să includă măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.
Activitatea agonistă a betahistinei asupra receptorilor H1 de la nivelul vaselor de sânge periferice a fost
demonstrată la om prin anularea vasodilataţiei indusă de betahistină cu antagonistul histaminei,
difenhidramina. Betahistina are efecte minime asupra secreţiei acide gastrice (răspuns mediat prin receptorii
H2).
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune al betahistinei în sindromul Ménière nu este clar. Eficacitatea betahistinei în
tratamentul vertijului se poate datora proprietăţii acesteia de a modifica circulaţia la nivelul urechii interne
sau datorită efectului direct asupra neuronilor nucleilor vestibulari.
Efecte farmacodinamice
Doze orale unice de până la 32 mg betahistină administrate la subiecţi sănătoşi au determinat o suprimare
maximă a nistagmusului vestibular indus timp de 3-4 ore după administrarea dozei, dozele mari fiind mai
eficace în reducerea duratei nistagmusului.
Betahistina creşte permeabilitatea epiteliului pulmonar la om. Acest lucru derivă din faptul că se reduce
timpul clearance-ului dinspre plămâni către sânge, pus în evidenţă prin administrarea de markeri radioactivi.
4
Acest lucru poate fi prevenit prin administrarea orală înainte de tratament a terfenadinei care este un blocant
cunoscut al receptorilor H1.
În timp ce histamina are efect inotrop pozitiv cardiac, nu se cunoaşte dacă betahistina creşte randamentul
cardiac şi efectul său vasodilatator poate produce mici scăderi ale tensiunii arteriale la unii pacienţi.
La om betahistina are un efect scăzut asupra glandelor exocrine.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală betahistina este complet absorbită, şi concentraţia plasmatică maximă a betahistinei
marcată cu 14C este atinsă după aproximativ o oră după administrarea orală la voluntari în condiţii de repaus
alimentar.
Distribuţie
După administrarea orală a betahistinei, concentraţia sa plasmatică este foarte scăzută.
Metabolizare/Eliminare
Legarea de proteinele plasmatice este foarte mică sau nu se face deloc.
Eliminarea betahistinei are loc în principal prin metabolizare, iar metaboliţii sunt ulterior eliminaţi în
principal pe cale renală. 85-90% din radioactivitatea unei doze de 8 mg betahistină apare în urină după 56
ore, cu o rată maximă de excreţie la 2 ore după administrare. De aceea evaluarea farmacocineticii
betahistinei se bazează numai pe datele concentraţiei plasmatice a metabolitului său acid 2 piridil acetic.
Nu există dovezi ale unei metabolizări pre-sistemice, iar excreţia biliară nu este o cale importantă de
eliminare a acestui medicament sau a metaboliţilor săi. Betahistina este metabolizată pe cale hepatică.
Aproximativ 80-90% din doza administrată este excretată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doze repetate efectuate pe o perioadă de 6 luni la câini şi pe o durată de 18 luni la
şobolani albinoşi nu au pus în evidenţă efecte toxice relevante din punct de vedere clinic la doze cuprinse
între 2,5 şi 120 mg.kg -1. Betahistina nu prezintă potenţial mutagenic şi nu au fost puse în evidenţă efecte
carcinogenetice la şobolani. Testele efectuate la iepuri gestanţi nu au pus în evidenţă efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă K90
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Acid stearic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
5
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 20, 30, 42, 50, 60, 84 şi 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Parmaceuticals PLC
1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5545/2013/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2011
Re-autorizare – Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emperin 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 16 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 140 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu B8 pe una din feţe şi cu linie mediană pe
cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indicată în tratamentul sindromului Ménière, care poate include simptome cum sunt vertij,
tinitus şi pierdere a auzului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (incluzând şi pacienţii vârstnici)
Doza iniţială este de la 8 la 16 mg administrată oral de trei ori pe zi
Dozele de întreţinere sunt în general cuprinse între 24 şi 48 mg pe zi.
Dozele pot fi ajustate pentru a se potrivi necesităţilor fiecărui pacient. Uneori, ameliorarea stării clinice poate
fi observată numai după câteva săptămâni de tratament.
Copii şi adolescenţi
Comprimatele de betahistină nu sunt recomandate pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate odată cu alimentele.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
2
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom. Din cauza faptului că betahistina este un
analog sintetic al histaminei poate cauza eliberarea catecolaminelor de la nivel tumoral determinând
hipertensiune arterială severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer peptic, din
cauza dispepsiei ocazional întâlnite la pacienţii aflaţi sub tratament cu betahistină.
Este necesară prudenţă la pacienţii cu astm bronşic.
Se recomandă prudenţă în prescrierea betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate tranzitorii sau
rinite alergice din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arterială severă.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii in vivo privind interacţiunile. Pe baza datelor obţinute in vitro nu este aşteptată in vivo
o inhibiţie a izoenzimelor citocromului P450.
Datele in vitro indică o inhibare a metabolizării betahistinei de către medicamentele care inhibă monoamino-
oxidaza (MAO) incluzând MAO tip B (cum este selegelina). Se recomandă precauţie la utilizarea
concomitentă a betahistinei cu inhibitorii MAO (inclusiv MAO-B selective)
Din cauza faptului că betahistina este un analog al histaminei, interacţiunile betahistinei cu antihistaminicele
sunt teoretic posibile, putând influenţa eficacitatea unuia dintre medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide.
Datele obţinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării
embionare/fetale, naşterii şi dezvoltării post-natale sunt insuficiente. Riscul potenţial pentru om nu este
cunoscut.
Betahistina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă betahistina este eliminată în laptele matern.Nu există studii la animale privind
eliminarea betahistinei în lapte. Importanţa acestui medicament pentru mamă trebuie pusă în balanţă cu
beneficiile alăptării şi potenţialele riscuri pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Betahistina este indicată pentru tratamentul sindromului Menière, ale cărui simptome pot include vertij,
tinitus şi pierdere a auzului. Acest sindrom şi simptomele aferente pot afecta în mod negativ capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utillaje. În cadrul studiilor clinice specifice pentru testarea influenţei asupra
abilităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utillaje betahistina nu a avut sau a avut efecte neglijabile
asupra acestor activităţi.
4.8 Reacţii adverse
3
În cadrul studiilor clinice placebo-controlate la pacienţii trataţi cu betahistină au apărut următoarele reacţii
adverse cu frecvenţele indicate mai jos (foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10; mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi 1/1000); foarte rare (<1/10000)).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie
În plus faţă de aceste reacţii raportate în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele reacţii adverse
spontane după punerea pe piaţă şi în literatura de specialitate. Frecvenţa nu poate fi estimată din datele
existente, de aceea au fost clasificate ca ”frecvenţă necunoscută”.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxia.
Tulburări gastro-intestinale
Reacţii gastrice uşoare (cum sunt vărsături, durere gastro-intestinală, distensie şi balonare abdominală).
Aceste reacţii pot fi tratate, în mod normal, prin administrarea în timpul meselor sau prin scăderea dozei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special angioedem, urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii şi prurit.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare până la moderate
cu doze până la 640 mg (cum sunt greaţă, somnolenţă, durere abdominală). Au fost observate complicaţii
mai grave (cum sunt convulsii, complicaţii pulmonare sau cardiace) în cazul unui supradozaj intenţionat cu
betahistină în special în combinaţie cu alte medicamente administrate în supradoză. Tratamentul
supradozajului trebuie să includă măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.
Activitatea agonistă a betahistinei asupra receptorilor H1 de la nivelul vaselor de sânge periferice a fost
demonstrată la om prin anularea vasodilataţiei indusă de betahistină cu antagonistul histaminei,
difenhidramina. Betahistina are efecte minime asupra secreţiei acide gastrice (răspuns mediat prin receptorii
H2).
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune al betahistinei în sindromul Ménière nu este clar. Eficacitatea betahistinei în
tratamentul vertijului se poate datora proprietăţii acesteia de a modifica circulaţia la nivelul urechii interne
sau datorită efectului direct asupra neuronilor nucleilor vestibulari.
Efecte farmacodinamice
Doze orale unice de până la 32 mg betahistină administrate la subiecţi sănătoşi au determinat o suprimare
maximă a nistagmusului vestibular indus timp de 3-4 ore după administrarea dozei, dozele mari fiind mai
eficace în reducerea duratei nistagmusului.
Betahistina creşte permeabilitatea epiteliului pulmonar la om. Acest lucru derivă din faptul că se reduce
timpul clearance-ului dinspre plămâni către sânge, pus în evidenţă prin administrarea de markeri radioactivi.
4
Acest lucru poate fi prevenit prin administrarea orală înainte de tratament a terfenadinei care este un blocant
cunoscut al receptorilor H1.
În timp ce histamina are efect inotrop pozitiv cardiac, nu se cunoaşte dacă betahistina creşte randamentul
cardiac şi efectul său vasodilatator poate produce mici scăderi ale tensiunii arteriale la unii pacienţi.
La om betahistina are un efect scăzut asupra glandelor exocrine.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală betahistina este complet absorbită, şi concentraţia plasmatică maximă a betahistinei
marcată cu 14C este atinsă după aproximativ o oră după administrarea orală la voluntari în condiţii de repaus
alimentar.
Distribuţie
După administrarea orală a betahistinei, concentraţia sa plasmatică este foarte scăzută.
Metabolizare/Eliminare
Legarea de proteinele plasmatice este foarte mică sau nu se face deloc.
Eliminarea betahistinei are loc în principal prin metabolizare, iar metaboliţii sunt ulterior eliminaţi în
principal pe cale renală. 85-90% din radioactivitatea unei doze de 8 mg betahistină apare în urină după 56
ore, cu o rată maximă de excreţie la 2 ore după administrare. De aceea evaluarea farmacocineticii
betahistinei se bazează numai pe datele concentraţiei plasmatice a metabolitului său acid 2 piridil acetic.
Nu există dovezi ale unei metabolizări pre-sistemice, iar excreţia biliară nu este o cale importantă de
eliminare a acestui medicament sau a metaboliţilor săi. Betahistina este metabolizată pe cale hepatică.
Aproximativ 80-90% din doza administrată este excretată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doze repetate efectuate pe o perioadă de 6 luni la câini şi pe o durată de 18 luni la
şobolani albinoşi nu au pus în evidenţă efecte toxice relevante din punct de vedere clinic la doze cuprinse
între 2,5 şi 120 mg.kg -1. Betahistina nu prezintă potenţial mutagenic şi nu au fost puse în evidenţă efecte
carcinogenetice la şobolani. Testele efectuate la iepuri gestanţi nu au pus în evidenţă efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă K90
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Acid stearic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
5
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 20, 30, 42, 50, 60, 84 şi 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Parmaceuticals PLC
1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5545/2013/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iunie 2011
Re-autorizare – Aprilie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2013
