INDAPAMIDA TERAPIA 1,5 mg
Substanta activa: INDAPAMIDUMClasa ATC: C03BA11Forma farmaceutica: COMPR. CU ELIB. PRELUNGITA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 3 blist. Al/PVC x 10 compr. cu elib. prel.
Producator: TERAPIA S.A. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamidă Terapia
1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZITIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 144,22 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Grupe speciale de populaţie
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată.
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Vârstnici (vezi pct. 4.4)
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici
pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.
Copii şi adolescenţi
2
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Indapamidă Terapia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită la
copii şi adolescenţi. Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilitate
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului acesta trebuie întrerupt. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale (UVA).
Precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidro-electrolitic
Natremie
Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp
regulate. Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea este esenţială
monitorizarea periodică, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică (vezi
punctele 4.8. şi 4.9.). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte
grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară
compensatorie: incidența și gradul acestui efect sunt ușoare.
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
cele înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe
de pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe
medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă
cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de
tulburări de ritm cardiac.
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea mai frecventă a kaliemiei. Primul control al
concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
3
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară
şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă se poate datora unui hiperparatiroidism nediagnosticat
anterior.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemie
Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în special în prezenţa hipokaliemiei.
Acid uric
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată (creatininemie sub 25 mg/l, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi a
creatininei. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie
renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate
pozitiva testele anti-doping.
Excipienţi
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest produs.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiul
Asocierea indapamidei cu litiul determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj,
ca şi în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă totuşi este necesară
administrarea diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea
dozelor.
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,
tioridazină, trifluoperazină); benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă); butirofenone
(droperidol, haloperidol)
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
4
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada
vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală acută (prin
scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale la
începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un inhibitor
al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior ar fi putut
determina depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de
inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie, amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi (cu
administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent.
Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Digitalice
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau
hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie
monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale
funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformin când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate
În prezenţa deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când
sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.
5
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în
absenţa depleţiei hidrice/sodice.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300
de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea
de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina
ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei
de reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.
Alăptare
Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Poate
să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un
risc pentru nou-născuţi/sugari.
Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul
alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei.
Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la
femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează niciun efect asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în cazuri
individuale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.
În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la
pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții macropapulare.
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost
observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost
6
observată la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar
Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în
funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, sisteme și
organe Reacții adverse Frecvență
Tulburări hematologice
și limfatice Agranulocitoză Foarte rare
Anemie aplastică Foarte rare
Anemie hemolitică Foarte rare
Leucopenie Foarte rare
Trombocitopenie Foarte rare
Tulburări metabolice și
de nutriţie Hipercalcemie Foarte rare
Depleţie de potasiu cu hipokaliemie,
care poate fi gravă în special la
anumite categorii de populaţie cu grad
mare de risc (vezi punctul 4.4) Cu frecvență necunoscută
Hiponatremie (vezi punctul 4.4) Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
nervos Vertij Rare
Fatigabilitate Rare
Cefalee Rare
Parestezii Rare
Sincope Cu frecvență necunoscută
Tulburări oculare Miopie Cu frecvență necunoscută
Vedere încețoșată Cu frecvență necunoscută
Tulburări de vedere Cu frecvență necunoscută
Tulburări cardiace Aritmii Foarte rare
Torsada vârfurilor (potențial letală)
(vezi pct. 4.4
și 4.5)Cu frecvență necunoscută
7
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Foarte rare
Tulburări gastro-
intestinale Vărsături Mai puțin frecvente
Greață Rare
Constipație Rare
Xerostomie Rare
Pancreatită Foarte rare
Tulburări hepatobiliare Afectare a funcției hepatice Foarte rare
În caz de insuficienţă hepatică există
posibilitatea instalării encefalopatiei
hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Cu frecvență necunoscută
Hepatită Cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Reacții de hipersensibilitate Frecvente
Erupții maculopapulare Frecvente
Purpură Mai puțin frecvente
Angioedem Foarte rare
Urticarie Foarte rare
Necroliză epidermică toxică Foarte rare
Sindrom Stevens-Johnson Foarte rare
Posibilitatea agravării lupusului
eritematos sistemic acut diseminat
preexistent Cu frecvență necunoscută
Reacții de fotosensibilitate (vezi pct.
4.4) Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale și ale
căilor urinare Insuficiență renală Foarte rare
Investigații diagnostice Interval QT prelungit pe
electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 și 4.5) Cu frecvență necunoscută
Creștere a glicemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută
Creștere a uricemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută
Valori crescute ale enzimelor hepatice Cu frecvență necunoscută
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
8
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipopotasemie).
Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij, somnolenţă, stare
confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate medicală
specializată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu acţiune de intensitate redusă, exclusiv tiazide; sulfonamide, cod
ATC: C03B A11
Mecanism de acţiune
Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice
care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie. Indapamida creşte
excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând astfel
diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.
Efecte farmacodinamice
Studii clinice de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect
antihipertensiv pe o durată de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate
mică.
Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o
reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Diureticele tiazidice şi cele înrudite după o anumită doză au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile
adverse cresc ca frecvenţă. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, s-a demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul cu indapamidă pe termen scurt, mediu
şi lung
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;
- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamidă Terapia 1,5 mg se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice
în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.
Absorbţie:
9
Cantitatea de indapamidă eliberată se absoarbe total şi rapid din tractul digestiv.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă după o doză unică se atinge după aproximativ 12 ore de la administrare,
administrarea repetată permiţând limitarea variatiilor concentratiilor serice ȋntre 2 prize. Există variabilitate
intra-individuală.
Distribuţie:
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei.
Metabolizare şi eliminare:
Se elimină prin urină (70% din doza administrată) şi fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
Cele mai mari doze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai mari
decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele
simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau
intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie
periferică.
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate.
Fertilitatea nu a fost afectată la femelele și masculii de șobolan.
6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromeloză (K100MCR)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6 cPs
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura si conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere Al/PVC a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9090/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamidă Terapia
1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZITIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 144,22 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Grupe speciale de populaţie
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată.
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Vârstnici (vezi pct. 4.4)
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici
pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor modificată.
Copii şi adolescenţi
2
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Indapamidă Terapia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită la
copii şi adolescenţi. Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilitate
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului acesta trebuie întrerupt. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete artificiale (UVA).
Precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidro-electrolitic
Natremie
Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp
regulate. Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea este esenţială
monitorizarea periodică, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică (vezi
punctele 4.8. şi 4.9.). Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte
grave. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară
compensatorie: incidența și gradul acestui efect sunt ușoare.
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
cele înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe
de pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe
medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă
cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de
tulburări de ritm cardiac.
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea mai frecventă a kaliemiei. Primul control al
concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
3
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară
şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă se poate datora unui hiperparatiroidism nediagnosticat
anterior.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemie
Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în special în prezenţa hipokaliemiei.
Acid uric
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar
uşor modificată (creatininemie sub 25 mg/l, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi a
creatininei. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie
renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate
pozitiva testele anti-doping.
Excipienţi
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest produs.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiul
Asocierea indapamidei cu litiul determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj,
ca şi în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă totuşi este necesară
administrarea diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea
dozelor.
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,
tioridazină, trifluoperazină); benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă); butirofenone
(droperidol, haloperidol)
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
4
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada
vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală acută (prin
scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale la
începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un inhibitor
al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior ar fi putut
determina depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de
inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie, amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi (cu
administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent.
Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Digitalice
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau
hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie
monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale
funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformin când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate
În prezenţa deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special când
sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.
5
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în
absenţa depleţiei hidrice/sodice.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300
de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea
de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina
ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei
de reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.
Alăptare
Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Poate
să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un
risc pentru nou-născuţi/sugari.
Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul
alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei.
Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la
femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează niciun efect asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în cazuri
individuale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.
În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la
pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții macropapulare.
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost
observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost
6
observată la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar
Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în
funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, sisteme și
organe Reacții adverse Frecvență
Tulburări hematologice
și limfatice Agranulocitoză Foarte rare
Anemie aplastică Foarte rare
Anemie hemolitică Foarte rare
Leucopenie Foarte rare
Trombocitopenie Foarte rare
Tulburări metabolice și
de nutriţie Hipercalcemie Foarte rare
Depleţie de potasiu cu hipokaliemie,
care poate fi gravă în special la
anumite categorii de populaţie cu grad
mare de risc (vezi punctul 4.4) Cu frecvență necunoscută
Hiponatremie (vezi punctul 4.4) Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului
nervos Vertij Rare
Fatigabilitate Rare
Cefalee Rare
Parestezii Rare
Sincope Cu frecvență necunoscută
Tulburări oculare Miopie Cu frecvență necunoscută
Vedere încețoșată Cu frecvență necunoscută
Tulburări de vedere Cu frecvență necunoscută
Tulburări cardiace Aritmii Foarte rare
Torsada vârfurilor (potențial letală)
(vezi pct. 4.4
și 4.5)Cu frecvență necunoscută
7
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Foarte rare
Tulburări gastro-
intestinale Vărsături Mai puțin frecvente
Greață Rare
Constipație Rare
Xerostomie Rare
Pancreatită Foarte rare
Tulburări hepatobiliare Afectare a funcției hepatice Foarte rare
În caz de insuficienţă hepatică există
posibilitatea instalării encefalopatiei
hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4) Cu frecvență necunoscută
Hepatită Cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Reacții de hipersensibilitate Frecvente
Erupții maculopapulare Frecvente
Purpură Mai puțin frecvente
Angioedem Foarte rare
Urticarie Foarte rare
Necroliză epidermică toxică Foarte rare
Sindrom Stevens-Johnson Foarte rare
Posibilitatea agravării lupusului
eritematos sistemic acut diseminat
preexistent Cu frecvență necunoscută
Reacții de fotosensibilitate (vezi pct.
4.4) Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale și ale
căilor urinare Insuficiență renală Foarte rare
Investigații diagnostice Interval QT prelungit pe
electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 și 4.5) Cu frecvență necunoscută
Creștere a glicemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută
Creștere a uricemiei (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută
Valori crescute ale enzimelor hepatice Cu frecvență necunoscută
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
8
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipopotasemie).
Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij, somnolenţă, stare
confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate medicală
specializată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu acţiune de intensitate redusă, exclusiv tiazide; sulfonamide, cod
ATC: C03B A11
Mecanism de acţiune
Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice
care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie. Indapamida creşte
excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând astfel
diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.
Efecte farmacodinamice
Studii clinice de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect
antihipertensiv pe o durată de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate
mică.
Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o
reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Diureticele tiazidice şi cele înrudite după o anumită doză au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile
adverse cresc ca frecvenţă. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, s-a demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul cu indapamidă pe termen scurt, mediu
şi lung
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;
- nu interferă cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamidă Terapia 1,5 mg se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice
în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.
Absorbţie:
9
Cantitatea de indapamidă eliberată se absoarbe total şi rapid din tractul digestiv.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă după o doză unică se atinge după aproximativ 12 ore de la administrare,
administrarea repetată permiţând limitarea variatiilor concentratiilor serice ȋntre 2 prize. Există variabilitate
intra-individuală.
Distribuţie:
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei.
Metabolizare şi eliminare:
Se elimină prin urină (70% din doza administrată) şi fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
Cele mai mari doze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai mari
decât doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele
simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau
intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie
periferică.
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate.
Fertilitatea nu a fost afectată la femelele și masculii de șobolan.
6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromeloză (K100MCR)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6 cPs
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura si conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere Al/PVC a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9090/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
