OFLOXIN 200
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 8297/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicil or produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
O floxin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 200 mg ofloxacină.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, albe sau aproape albe, cu o linie mediană pe o faţă şi ştanţate
cu „200” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate -grave, induse de germeni
sensibili. Ofloxacina trebuie prescrisă în urma examenului microbiologic, inclusiv antibiograma.
Ofloxacina este indicată î n:
- infecţii ale tractului urinar, acute sau cronice;
- uretrită gonococică şi non- gonococică;
- prostatite;
- infecţii ginecologice înalte (vezi pct. 4.4);
- infecţii osteoarticulare (de exemplu osteomielită);
- infecţii pulmonare [de exemplu episoadele acute ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei
chistice, pneumonii nosocomiale , tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, mai ales la
pacienţii imunodeficienţi ( antituberculos minor)];
- infecţii ORL ( de exemplu sinuzită cronică, suprainfectarea otitei cornice, profilaxia infecţiilor în
chirurgia urechii medii );
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii gastro -intestinale: diareea călătorilor, gastroenterita cu salmonele, dizenterie bacilară
acută, febra tifoidă;
- infecţii intraabdominale inclusiv c olangite şi infecţii ale micului bazin;
- septicemie;
- prevenirea infecţiilor cu bacterii gram -negativ la pacienţii imunodeprimaţi.
Se recomand ă administrarea medicamentului în sec ţiile de spital specializate, la adul ţi i cu infec ţii
severe cu bacili Gram neg ativi şi stafilococi sensibili la ofloxacin ă, mai ales î n septicemii, afec ţiuni
cronice respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate sau
abdominale.
Streptopcocii şi pneumococii sunt de regul ă moderat sensibil i şi de aceea indicaţ ia tratamentului cu
ofloxacină nu este de prim ă inten ţie în cazul î n care se suspicioneaz ă o infec ţie cu acest tip de
agen ţi patogeni.
2
În cazul infec ţiilor cu Stafilococ ul auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s -a raportat apari ţia de
t ulpini rezistente la tratament, de aceea se indică tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu
este indicat ă administrarea de ofloxacin ă î n cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţie renală normală
Doza uzuală este de 1 -2 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (200- 400 mg ofloxacină), administrate
oral, la interval de 12 ore; este posibilă, de asemenea, administrarea în doză unică. În infecţii severe
doza zilnică poate fi crescută la 3- 4 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (600- 800 mg ofloxacină).
În funcţie de tipul şi de gravitatea infecţiei, ofloxacina se administrează timp de 7 până la 10 zile.
Infecţii ale tractul urinar inferior: doza recomandată este de 200- 400 mg pe zi;
Pentru tratamentul cis titei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficientă.
Infecţii ale tractului urinar superior: doza recomandată este de 200 -400 mg pe zi, care se poate creşte
până la 400 mg de două ori pe zi;
Prostatite: doza recomandată este de 600 mg pe zi în doze divizate timp de 6 săptămâni;
Infecţii ale tractului respirator inferior: doza recomandată este de 400 mg pe zi, iar dacă este nevoie se
creşte până la 400 mg de două ori pe zi;
Tuberculoze pulmonare rezistente la tratamentul conveţional: d oza recomandată este de 400 mg
ofloxacină la 12 ore timp de 3- 12 luni în asociere cu alte antibiotice;
Uretrite şi cervicite gonococice necomplicate: se recomandă o singura doză de 400 mg pe zi;
Uretrite şi cervicite non -gonococice: doza recomandată este de 400 mg pe zi într-o singură priză sau în
prize divizate;
Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesuturilor moi: doza recomandată este de 400 mg de două ori pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală, sunt recomandate următoarele doze:
CLEARANCE-UL
CRE ATININEI
DOZĂ
mg*
NUMĂR / 24 ore INTERVAL
ore
50 – 20 ml/min 100 – 200 1 24
< 20 ml/min** 100 1 24
sau hemodializă sau
sau dializă peritoneală 200 1 48
*În conformitate cu indicaţia sau întervalul de doze.
**C oncentraţia serică a of loxacinei trenuie monitorizată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau
la pacienţii care fac dializă.
Atunci câ nd clearance- ul creatininei nu poate fi măsurat, acesta poate fi estimat având ca referinţă
valorile creatininei serice utilizând următoa rea formul ă Cock croft pentru adulţi:
greutatea (kg) x (140 – vârsta în ani)
Bărbaţi : ClCr (ml/min)= ---------------------------------------
72 x valoarea creatininei serice (mg/dl)
sau
3
ClCr (ml/min)= greutatea (kg) x (140 –vâr sta în ani)
---------------------------------------
0,814 x creatinina serică (µmol/l)
Femei : ClCr (ml/min)= 0,85 x (valoarea obţinută mai sus)
Pacienţi cu i nsuficienţă hepatică severă
La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă, cum e ste în caz de ciroză hepatic ă cu ascit ă, eliminarea
ofloxacinei poate fi redus ă. Ca urmare, nu trebuie depa şit ă o doz ă maximă de 400 mg ofloxacină pe zi.
Vârsnici ( vârsta peste 60 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, în cazul în care fun cţia renală este normală. Cu toate
acestea, la pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie deosebită funcţiei renale şi doza trebuie adaptată
corespunzător (vezi pct. 4.4, Prelungirea intervalului QT) .
Copii și adolescenți
Nu este indicat ă administrarea de ofloxacin ă la copii ş i adolescen ţi.
Ofloxin 200 mg se poate lua cu apă sau cu un pahar de lapte şi pot fi luate la o oră înainte de masă sau
două ore după masă.
Mod de administrare
O doză zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într -o singură priză. În această
situaţie, este de preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
Comprimatele de Of loxin 200 mg trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid (1/2 de
pahar).
Acestea pot fi luate pe stomacul gol sau după masă. Antiacidele, medicamentele care conţin magneziu,
aluminiu , fer şi zinc trebuie administrate cu cel puţin 2 ore î nainte sau după ingestia de ofloxacină
(vezi pct . 4.5).
4.3 Contraindica ţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarel e cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la
pct. 6.1 ;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut ;
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucoz o-6-fosfat dehidrogenază;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere *;
- pe parcursul sarcinii *;
- la femeile care alăpt ează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poa te fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
4.4 Atenţion ări speciale şi precau ţii speciale pentru utilizare
Ofloxacina nu este medicamentul de primă alegere pentru pneumonia cauzată de Pneumococi sau
Mycopla sma, sau pentru angină acută cauzată de streptococi β- hemolitici.
Este foarte probabil ca S. aureus meticilino-rezistent s ă posede rezistenţă încrucişată la
fluorochinolone , inclusiv ofloxacină. Prin urmare ofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul
unei infecţii cunoscute sau suspectate cu MRSA, până când testele de laborator nu au confirmat
sus ceptibilitatea organismului la ofloxacină (şi sunt considerate inadecvate medicamentele
antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor cu MRSA).
4
Rezistenţa E-coli la fluorochinolone – agentul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiil e tractului
urinar - variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă medicilor prescriptori să ia în considerare
prevalenţa locală a rezistenţei E -coli la fluorochinolone.
La administrarea de ofloxacină, au fost raportate cazuri severe de reacţ ii cutanate buloase cum sunt
s indromul Stevens -Johnson sau necroliza epiderm ică toxică (vezi pct . 4.8). D acă apar reacţii la nivelul
pielii şi/sau mucoaselor , pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului, înainte de
continuarea tratamentului .
După prima administrare , au fost raportate pentru fluorochinolone hipersensibilitate şi reacţii alergice.
Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot progresa la şoc car e pune viaţa în pericol, chiar după prima
administrare. În aceste cazuri, ofloxacin a trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat tratament adecvat (de
exemplu, tratament pentru şoc).
Boală asociată cu Clostridium difficile
Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în timpul sau după
tratamentul cu ofloxaci nă (inclusiv câteva săptămâni după tratament), poate fi simptom de colită
pseudomembranoasă (CDAD). CDAD poate varia în intensitate de la uşoară până la a pune viaţa în
pericol, cea mai severă formă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct . 4.8). Prin urma re, este
important de luat în considerare acest diagnostic la pacienţii la care apare diaree gravă în timpul sau
după tratamentul cu ofloxacină. Dacă este suspectată colita pseudomembranoasă, administrarea
ofloxacinei trebuie oprită imediat.
Trebuie început fără întârziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicină pe
cale orală, teicoplanină pe cale orală sau metronidazol). În această situaţie clinică , este contraindicat ă
administrarea de medicamente care inhibă peristaltismul.
Pacienţii predispuşi la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot declanşa convulsii. Ofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu istoric de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, ca şi alte chinolone, ofloxacina trebuie utilizată cu
extremă prudenţă la pacienţii predispuşi la convulsii. Astfel de pacienţi includ pacienţii cu leziuni ale
sistemului nervos central, pacienţi trataţi concomitent cu fenbufen şi cu alte medicamente similare
antiinflamatare nesteroidiene (AINS) sau cu medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum
este teofilina (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt .
Tendinită
Tendinita, rar observată la tratamentul cu chinolone, poate duce , ocazional, la ruptură de tendon, în
special a tendonului lui Achile. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterală, pot să apară în
primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu ofloxacină şi au fost raportate apariţii până la
câreva luni de la întreruperea trat amentului. Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la
pacienţii cu vârsta peste 60 de ani şi la pacienţii trataţi cu corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată
la vârstnici pe baza clearance- ului creatininei (vezi pct. 4.2). Monitorizarea atentă a acestor pacienţi
este , prin urmare, necesară dacă li se prescrie ofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze
medicului dacă prezintă simptome de tendinită. În cazul în care este suspectată tendinita, trebuie oprit
imediat tratamentul cu ofl oxacină ş i trebuie început tratamentului adecvat pentru tendonul afectat (de
exemplu imobilizare) (vezi pct. 4.3 şi 4.8) .
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece ofloxacina este, în principal, excretată pe cale renală , doza de ofloxacină trebui e ajustat ă la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone , inclusiv ofloxacină, au fost raportate reacţii psihotice. În unele
cazuri, acestea au progresat la gânduri de sinucidere sau comportament de auto-vătămare, inclusiv
tentativă de suicid, uneori după o singură doză de ofloxacină (vezi pct . 4.8) . În cazul în care un pacient
5
dezvoltă aceste reacţii, administrarea ofloxacinei trebuie întreruptă şi trebuie instituite mă suri
adecvate.
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice sau la
pacienţii cu boli psihice.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hep atică, deoarece pot apărea
leziuni hepatice . La administrarea de fluorochinolone, a u fost raportate cazuri de hepatită fulminantă
cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică (inclusiv cazuri letale). Pacienţii trebuie sfătuiţi să
oprească tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome ale bolii hepatice,
cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă , prurit sau sensibilitate abdominală (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K
Având în vedere o posibilă c reştere a timpilor/valorilor testelor de coagulare (PT / INR) şi/sau apariţia
hemoragiei la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, concomitent cu un antagonist al
vitaminei K (warfarina) , trebuie efectuate teste de coagulare atunci când aceste medicamente se
administrează concomitent (vezi pct. 4.5).
Miastenia gravis
Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot exacerba
slăbiciunea musculară a pacienţilor cu miastenia gravis. În experienţa dup ă punerea pe piaţă, reacţii
adverse grave, inclusiv deces şi necesitate de respiraţie asistată, au fost asociate cu utilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Ofloxacina nu este recomandată la pacienţii cu istoric
cunoscut de miastenia gravis.
Profilaxia fotosensibilităţii
Fotosensibilizarea a fost raportată la utilizarea de ofloxacin ă (vezi pct . 4.8). Se recomandă ca pacienţii
să nu se expună , dacă nu este necesar , la razele solare puternice sau raze UV artificiale (de exemplu
lămpi cu ultraviolete , solar), pe durata tratamentului şi 48 de ore după terminarea întreruperea
acestuia, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Infecţii secundare
Similar altor antibiotice, a dministrarea de ofloxacină, mai ales pe perioadă îndelungată, poate produce
proliferarea microorganismelor rezistente. Prin urmare, starea clinică a p acienţilor trebuie evaluată la
intervale regulate. Dac ă se depistează o infecţie secundară, trebuie lua te măsurile adecvate de
tratament.
Prelungirea intervalului QT
Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacienţii care au luat
fluorochinolone.
Este necesară precauţie la utilizarea de fluorochinolone, incluzând Ofloxin, la pacienţi cu factori de
risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:
- pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul
QTc. Ca urmare , este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv Ofloxin, la
aceste grupe de pacienţi.
- dezechilibre electrolitic e necorectate (de exemplu hipokal iemia, hipomagneziemia).
- sindrom QT prelungit congenital .
- boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
- utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de ex emplu
antiaritmice din clasele IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice).
(Vezi pct. 4.2 „Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Modificări ale valorilor glicemiei
Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, inc luzând atât
hipoglicemi e, cât şi hiperglicemi e, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un
6
medicament antidiabetic orali (de exemplu glibenclamidă ) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de
comă hipoglicemică. La p acienţi i cu diabet zaharat, este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei
(vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
Neuropatia periferică senzorială sau senzorimotorie a fost raportată la pacienţii trataţi cu
fluorochinolone, inclusiv ofloxacin ă, care poate avea un debut rapid. Ofloxacina trebuie întreruptă
dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie. Acest lucru reduce la minimum riscul posibil de a
dezvolta o afecţiune ireversibilă (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu defici t de glucoz o -6-fosfat -dehidrogenază
Pacienţii cu deficit de glucoz o -6 -fosfat -dehidrogenază laten t sau diagnostica t pot fi predispuşi la
reacţii hemolitice dacă sunt trataţi cu chinolone . Prin urmare, dacă ofloxacina trebuie administrată la
aceşti pacienţi , trebuie monitoriza tă posibila apariţie a hemolizei .
Tulburări de vedere
Dacă este afectată vederea sau apar orice alte efecte asupra ochilor, trebuie consultat un medic
specialist oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8) .
Interferenţa cu testele de laborator
La pacienţii trataţi cu ofloxacină, determinarea opiaceelor sau a porfirinelor în urină poate da rezultate
fals pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor de screening pozitive pentru opiacee sau porfirine
prin metode mai specifice.
Nu este recomandat consumul de bautu ri alcoolice.
Ofloxin 200 mg conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţă de lactază (Lapp ) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză, nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţ iune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ofloxin 200 mg , similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc i ntervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4) .
Antiacide, sucralfat, cationi de metale
Antiacidele care conţin aluminiu (inclusiv sucralfat) şi hidroxid de magneziu, fosfat de aluminiu, zinc,
fier, sunt capabile să scadă absorbţia ofloxacinei din comprimate. Ofloxacina trebuie administrată la
aproximativ 2 ore distanţă de antiacide.
Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare
Într -un studiu clinic, nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacocinetice ale ofloxacinei cu teofilina. Cu
toate acestea, o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral poate să apară atunci când
chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, medicamente antiinfl amatoare nesteroidiene,
sau alte medicamente, care reduc acest prag.
Probenecid, cimetidină, furosemid şi metotrexat
Probenecidul a scăzut clearance- ul total al ofloxacinei cu 24% şi a crescut ASC cu 16%. Mecanismul
propus este o competiţie sau inhibiţie a transportului activ la nivelul excreţiei tubulare renale. Se
recomandă prudenţă atunci când ofloxacina se administrează împreună cu medicamente care afectează
secreţia tubulară renală precum probenecidul, c imetidina, furosemidul şi metotrexatul.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu ofloxacin ă concomitent cu antagonişi ai vitaminei K (de exemplu warfarina) , au
fost raportate creşterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerări, care pot fi severe.
7
Prin urmare, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
(vezi pct. 4.4) .
Glibenclamida
Ofloxacina poate provoca o uşoară creştere a concentraţiilor serice ale glibenclamidei administrată
concomitent ; ca urmare, este recomandat ca p acienţii trataţi concomitent cu ofloxacină şi
glibenclamidă să fie monitorizaţi deosebit de atent.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Bazat pe un număr limitat de date la om, utilizarea fluorochinolonelor în primul trimestru de sarcină
nu a fos t asociată cu un risc crescut de malformaţii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului
sarcinii. Studiile la animale au arătat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu au
arătat efecte teratogene. Ca urmare, ofloxacina nu t rebuie utilizată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)
Alăptarea
Ofloxacina se excretă în laptele uman în cantităţi mici. Din cauza potenţialului de apariţie a artropatiei
sau a unor reacţii adverse grave de toxicitate la sugari, alăptarea trebuie întrerupt ă în timpul
tratamentului cu ofloxacină (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Unele recţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, stări de somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, şi, ca urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste abilităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu
conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice şi din experienţa vastă de după
punerea pe piaţă a medicamentului.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Infecţii şi infestări Infecţii
fungice,
rezistenţa
patogenilor
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie, anemie
hemolitică, leucopenie,
eozinofilie ,
trombocitopenie.
Agranulocitoză,
insuficienţă a
măduvei
hematogene
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
anafilactice** şi
anafilactoide*,
angioedem**
Şoc anafilactic** şi
anafilactoid **
8
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie la
pacienţii
diabetici trataţi
cu medicamente
hipoglicemiante*
( vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă
hipoglicemică
Tulburări psihice Agitaţie,
tulburări de
somn,
insomnie
Tulburări
psihotice (de
exemplu
halucinaţii),
anxietate, stare
confuzională,
coşmaruri,
depresie
Tulburări
psihotice şi
depr
esie cu un
comportament
de auto
vătămare
inclusiv ideaţie
suicidară sau
tentativă de
suicid (vezi pct.
4.4), nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli,
cefalee.
Somnolenţă,
paraestezii,
disgeuzie,
parosmie.
Neuropatie periferică
senzorială **,
neuropatie periferică
senzorială şi
motorie **,
convulsii *
*, simptome
extrapiramidale sau
alte tulburări de
coordonare musculară
Tremor,
Diskinezie,
Ageuzie,
Sincopă
Tulburări oculare Iritarea
ochilor
Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare
Vertij Tinitus, pierderea
auzului
Diminuarea
auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmii
ventricular e şi
torsada
vârfurilor
(raportată în
special la
pacienţii cu
factori de risc
pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT
pe ECG (vezi
pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială
9
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tuse,
rinofaringite
Dispnee,
bronhospasm
Pneumonită
alergică, dispnee
severă
Tulburări
gastrointestinale
Dureri
abdominale,
Diaree,
Greaţă,
Vărsături
Enterocolită***,
uneori
hemoragică**
Colită
pseudomembranoasă ** Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie,
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor serice
ale enzimelo r
hepatice
(ALAT, ASAT,
LDH, gama -GT
şi/sau fosfatazei
alcaline),
Creşterea
bilirubinei din
sânge
Icter colestatic Hepatită, care
poate fi severă* *
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Prurit,
erupţi e
cutanat ă
tranzitorie .
Urticarie,
bufeuri,
hiperhidroză,
erupţii cutanate
pustuloase
Eritem polimorf,
necroliză epidermică
toxică, reacţii de
fotosen sibilitate *,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
purpură vasculară,
vasculite, care în
condiţii excepţionale,
pot determina necroze
cutanate
Sindrom
Steve ns-
Johnson,
pustuloză
exantemat oasă
acută
generalizată,
erupţie cutanată
tranzitorie
medicamentoasă.
Stomatită
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Tendinită Artralgii, mialgii,
ruptură de tendon (de
exemplu, tendonul lui
Achile), car e poate să
apară în
decurs de
48 ore de la începerea
tratamentului şi po ate
fi bilaterală ****
Rabdomioliză
şi/sau miopatie,
slăbiciune
musculară,
întindere
musculară,
ruptură
musculară,
rupturi ale
ligament elor,
artrită
Tulburări renale
şi ale căilor
urin are
Creşterea
concentraţiei
plasmatice a
creatininei
Insuficienţă renală
acută
Nefrită acută
interstiţială
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi
genetice
Atacuri de
porfirie la
pacienţii cu
porfirie*****
10
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie, febră,
durere (inclusiv
dorsalgii, dureri
la nivelul
toracelui şi
extremităţilor)
*cazuri izolate
** experienţa după punerea pe piaţă
*** care, în cazuri izolate, poate fi hemoragică
**** ca şi în cazul altor fluorochinolone, acea stă reacţie adversă poate să apară în decursul primelor
48 de ore de la începerea tratamentului şi poate fi bilaterală
*****atacuri de porfirie la pacienţi cu porfirie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemul ui
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele cele mai importante care pot fi anticipate în urma supradozajului acut sunt simptomele SNC,
cum ar fi confuzie, ameţeli, tulburări de conştienţă, crize convulsive, creşterea intervalului QT, precum
şi reacţii gastro -intestinale, cum ar fi greaţă şi eroziuni ale mucoasei.
Efecte la nivelul SNC inc lusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor au fost observate în
experienţa după punerea pe piaţă.
Dacă supradozajul este depistat în primele 30 minute de la producere, îndepărtarea ofloxacinei se
poate face prin lavaj gastric, absorbanți și sulfat de sodiu. Este recomandată, de asemenea,
administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei gastrice.
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, din
cauza posibilităţii de prelungi re a intervalului QT. O fracţiune din doza de ofloxacină poate fi
îndepărtată din organism prin hemodializă. Dializa peritoneală şi CAPD ( dializa peritoneală continuă
ambulatorie) nu sunt eficiente pentru îndepărtarea ofloxacinei din organism.
Eliminarea o floxacinei se poate face prin diureză forțată.
Nu există un antidot specific.
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone , codul ATC: J01MA01
Ofloxacina este un chimioter apic de sinteză cu un spectru antimicrobian larg, din clasa
fluorochinolonelor.
În concentraţii egale sau moderat mai mari decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI), ofloxacina
prezintă acţiune bactericidă (prin inhibarea ADN -girazei).
11
Spectru antimicrobian cuprinde bacterii gram-negativ şi gram -pozitiv:
- Enterobacteriaceae (Escherichia coli, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Proteus mirabilis,
Proteus vulgaris, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Salmonella species, Serratia,
Shigella specie s, Yersinia enterocolitica), Pseudomonas, Haemophilus influenzae, Haemophilus
ducreyi, Branhamella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Acinetobacter species,
Campylobacter species, Gardnerella vaginalis , Pasteurella, Vibrio cholerae, Clostridium
perfringen s, Morganella morganii , Legionella pneumoniae, Corynebacterium species;
- stafilococi incluzând speciile ce produc penicilinază şi unele specii meticilin -rezistente:
Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis (inclusiv tulpinile rezistente la meticilină ),
Staphylococcus saprophyticus .
Specii moderat sensibile: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae,
Ureaplasma urealyticum (la limita CMI), Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae şi alte
micobacterii.
Nu este eficient ă împotriva streptococilor: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes,
Streptococcus agalactiae .
Cele mai multe microorganisme anaerobe, cu excepţia Clostridium perfrigens sunt rezistente.
Ofloxacina nu este eficientă împotriva Treponema pallidum.
5.2 Propriet ăţi farmaco cinetice
Absorbție
După administrarea orală, ofloxacina este absorbită rapid, biodisponibilitatea fiind de 96- 100%. După
o doză orală de 400 mg, concentraţia maximă plasmatică de 3- 4 μg/ml este atinsă în 1-2 ore.
Distribuție
Oflox acina pătrunde foare bine în ţesuturi. Se distribuie în lichidele din organism, inclusiv lichidul
cefalorahidian; concentraţii relativ mari pot fi întâlnite în bilă. Volumul aparent de distr ibuţie este
cuprins între 1,5–2,5 l/kg. Fracţiunea legată de p roteinele plasmatice este de 25 %.
Metabolizare
Ofloxacina se metabolizează parţial în dimetil -ofloxacină şi ofloxacină -A -oxid. Dimetil ofloxacina
prezintă o acţiune antimicrobiană moderată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ofloxacinei este de 5 -8 ore. În cazul insuficienţei renale, creşte
timpul de înjumătăţire, în functie de gradul afectării renale, până la 15- 60 ore.
Eliminare
Ofloxacina este eliminată, în principal, prin rinichi, prin secreţie tubulară şi filtrare glomerulară; 75 -
80% din doza administ rată este eliminată sub formă neschimbată prin urină î n 24-48 ore, iar mai puţin
de 5% se elimină sub formă de metaboliţi. Un procent de 4-8% se elimină prin materiile fecale.
Eliminarea ofloxacinei poate fi încetinită la pacienţii cu afecţiuni hepatice gr ave (ex. ciroză).
Clearance- ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance- ul total este de 214 ml/min, indiferent
de doză. Numai 15- 25% din cantitatea de ofloxacină poate fi îndepărtată prin hemodializă (timpul de
înjumătăţire în timpul hemodialize i este de circa 8-12 ore). În timpul dializei peritoneale, timpul de
înjumătăţire este de circa 22 ore.
Ofloxacina prezintă un efect post -antibiotic considerabil.
Ofloxacina trece prin placentă şi se excretă în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Carcinogenitate
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Mutagenitate
Ofloxacina a produs efecte mutagene în testele efectuate.
Teratogenitate
12
În cazul administrării orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg şi zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg şi zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate pe femele de şobolan, la care s- au
administrat doze de până la 360 mg/kg şi zi, nu s -au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. Î n cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
recomandate la om, s- au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modif icări minore ale scheletului au fost observate la şobolani la care
s -au administrat doze de 810 mg/kg şi zi.
În experimentele pe animale, s- a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRI ETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
Lactoză monohidrat
A midon de porumb
P ovidonă 25
C rospovidonă
P oloxamer 188
S tearat de magneziu
T alc
H idroxipropilmetilceluloză 2910/5
M acrogol 6000
D ioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra în ambalajul original
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister PVC/Al uminiu a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale privind eliminarea reziduu rilor
Nu este cazul.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
ZENTIVA , k.s.
U k abelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
13
8. NUMĂRUL (ELE) DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
8297/2006/01
9. DATA AUTORIZ ĂRII SAU A REÎNNO IRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 8297/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicil or produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
O floxin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 200 mg ofloxacină.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, albe sau aproape albe, cu o linie mediană pe o faţă şi ştanţate
cu „200” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate -grave, induse de germeni
sensibili. Ofloxacina trebuie prescrisă în urma examenului microbiologic, inclusiv antibiograma.
Ofloxacina este indicată î n:
- infecţii ale tractului urinar, acute sau cronice;
- uretrită gonococică şi non- gonococică;
- prostatite;
- infecţii ginecologice înalte (vezi pct. 4.4);
- infecţii osteoarticulare (de exemplu osteomielită);
- infecţii pulmonare [de exemplu episoadele acute ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei
chistice, pneumonii nosocomiale , tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, mai ales la
pacienţii imunodeficienţi ( antituberculos minor)];
- infecţii ORL ( de exemplu sinuzită cronică, suprainfectarea otitei cornice, profilaxia infecţiilor în
chirurgia urechii medii );
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii gastro -intestinale: diareea călătorilor, gastroenterita cu salmonele, dizenterie bacilară
acută, febra tifoidă;
- infecţii intraabdominale inclusiv c olangite şi infecţii ale micului bazin;
- septicemie;
- prevenirea infecţiilor cu bacterii gram -negativ la pacienţii imunodeprimaţi.
Se recomand ă administrarea medicamentului în sec ţiile de spital specializate, la adul ţi i cu infec ţii
severe cu bacili Gram neg ativi şi stafilococi sensibili la ofloxacin ă, mai ales î n septicemii, afec ţiuni
cronice respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate sau
abdominale.
Streptopcocii şi pneumococii sunt de regul ă moderat sensibil i şi de aceea indicaţ ia tratamentului cu
ofloxacină nu este de prim ă inten ţie în cazul î n care se suspicioneaz ă o infec ţie cu acest tip de
agen ţi patogeni.
2
În cazul infec ţiilor cu Stafilococ ul auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s -a raportat apari ţia de
t ulpini rezistente la tratament, de aceea se indică tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu
este indicat ă administrarea de ofloxacin ă î n cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţie renală normală
Doza uzuală este de 1 -2 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (200- 400 mg ofloxacină), administrate
oral, la interval de 12 ore; este posibilă, de asemenea, administrarea în doză unică. În infecţii severe
doza zilnică poate fi crescută la 3- 4 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (600- 800 mg ofloxacină).
În funcţie de tipul şi de gravitatea infecţiei, ofloxacina se administrează timp de 7 până la 10 zile.
Infecţii ale tractul urinar inferior: doza recomandată este de 200- 400 mg pe zi;
Pentru tratamentul cis titei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficientă.
Infecţii ale tractului urinar superior: doza recomandată este de 200 -400 mg pe zi, care se poate creşte
până la 400 mg de două ori pe zi;
Prostatite: doza recomandată este de 600 mg pe zi în doze divizate timp de 6 săptămâni;
Infecţii ale tractului respirator inferior: doza recomandată este de 400 mg pe zi, iar dacă este nevoie se
creşte până la 400 mg de două ori pe zi;
Tuberculoze pulmonare rezistente la tratamentul conveţional: d oza recomandată este de 400 mg
ofloxacină la 12 ore timp de 3- 12 luni în asociere cu alte antibiotice;
Uretrite şi cervicite gonococice necomplicate: se recomandă o singura doză de 400 mg pe zi;
Uretrite şi cervicite non -gonococice: doza recomandată este de 400 mg pe zi într-o singură priză sau în
prize divizate;
Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesuturilor moi: doza recomandată este de 400 mg de două ori pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală, sunt recomandate următoarele doze:
CLEARANCE-UL
CRE ATININEI
DOZĂ
mg*
NUMĂR / 24 ore INTERVAL
ore
50 – 20 ml/min 100 – 200 1 24
< 20 ml/min** 100 1 24
sau hemodializă sau
sau dializă peritoneală 200 1 48
*În conformitate cu indicaţia sau întervalul de doze.
**C oncentraţia serică a of loxacinei trenuie monitorizată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau
la pacienţii care fac dializă.
Atunci câ nd clearance- ul creatininei nu poate fi măsurat, acesta poate fi estimat având ca referinţă
valorile creatininei serice utilizând următoa rea formul ă Cock croft pentru adulţi:
greutatea (kg) x (140 – vârsta în ani)
Bărbaţi : ClCr (ml/min)= ---------------------------------------
72 x valoarea creatininei serice (mg/dl)
sau
3
ClCr (ml/min)= greutatea (kg) x (140 –vâr sta în ani)
---------------------------------------
0,814 x creatinina serică (µmol/l)
Femei : ClCr (ml/min)= 0,85 x (valoarea obţinută mai sus)
Pacienţi cu i nsuficienţă hepatică severă
La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă, cum e ste în caz de ciroză hepatic ă cu ascit ă, eliminarea
ofloxacinei poate fi redus ă. Ca urmare, nu trebuie depa şit ă o doz ă maximă de 400 mg ofloxacină pe zi.
Vârsnici ( vârsta peste 60 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, în cazul în care fun cţia renală este normală. Cu toate
acestea, la pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie deosebită funcţiei renale şi doza trebuie adaptată
corespunzător (vezi pct. 4.4, Prelungirea intervalului QT) .
Copii și adolescenți
Nu este indicat ă administrarea de ofloxacin ă la copii ş i adolescen ţi.
Ofloxin 200 mg se poate lua cu apă sau cu un pahar de lapte şi pot fi luate la o oră înainte de masă sau
două ore după masă.
Mod de administrare
O doză zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într -o singură priză. În această
situaţie, este de preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
Comprimatele de Of loxin 200 mg trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid (1/2 de
pahar).
Acestea pot fi luate pe stomacul gol sau după masă. Antiacidele, medicamentele care conţin magneziu,
aluminiu , fer şi zinc trebuie administrate cu cel puţin 2 ore î nainte sau după ingestia de ofloxacină
(vezi pct . 4.5).
4.3 Contraindica ţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarel e cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la
pct. 6.1 ;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut ;
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucoz o-6-fosfat dehidrogenază;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere *;
- pe parcursul sarcinii *;
- la femeile care alăpt ează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poa te fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
4.4 Atenţion ări speciale şi precau ţii speciale pentru utilizare
Ofloxacina nu este medicamentul de primă alegere pentru pneumonia cauzată de Pneumococi sau
Mycopla sma, sau pentru angină acută cauzată de streptococi β- hemolitici.
Este foarte probabil ca S. aureus meticilino-rezistent s ă posede rezistenţă încrucişată la
fluorochinolone , inclusiv ofloxacină. Prin urmare ofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul
unei infecţii cunoscute sau suspectate cu MRSA, până când testele de laborator nu au confirmat
sus ceptibilitatea organismului la ofloxacină (şi sunt considerate inadecvate medicamentele
antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor cu MRSA).
4
Rezistenţa E-coli la fluorochinolone – agentul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiil e tractului
urinar - variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă medicilor prescriptori să ia în considerare
prevalenţa locală a rezistenţei E -coli la fluorochinolone.
La administrarea de ofloxacină, au fost raportate cazuri severe de reacţ ii cutanate buloase cum sunt
s indromul Stevens -Johnson sau necroliza epiderm ică toxică (vezi pct . 4.8). D acă apar reacţii la nivelul
pielii şi/sau mucoaselor , pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului, înainte de
continuarea tratamentului .
După prima administrare , au fost raportate pentru fluorochinolone hipersensibilitate şi reacţii alergice.
Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot progresa la şoc car e pune viaţa în pericol, chiar după prima
administrare. În aceste cazuri, ofloxacin a trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat tratament adecvat (de
exemplu, tratament pentru şoc).
Boală asociată cu Clostridium difficile
Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în timpul sau după
tratamentul cu ofloxaci nă (inclusiv câteva săptămâni după tratament), poate fi simptom de colită
pseudomembranoasă (CDAD). CDAD poate varia în intensitate de la uşoară până la a pune viaţa în
pericol, cea mai severă formă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct . 4.8). Prin urma re, este
important de luat în considerare acest diagnostic la pacienţii la care apare diaree gravă în timpul sau
după tratamentul cu ofloxacină. Dacă este suspectată colita pseudomembranoasă, administrarea
ofloxacinei trebuie oprită imediat.
Trebuie început fără întârziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicină pe
cale orală, teicoplanină pe cale orală sau metronidazol). În această situaţie clinică , este contraindicat ă
administrarea de medicamente care inhibă peristaltismul.
Pacienţii predispuşi la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot declanşa convulsii. Ofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu istoric de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, ca şi alte chinolone, ofloxacina trebuie utilizată cu
extremă prudenţă la pacienţii predispuşi la convulsii. Astfel de pacienţi includ pacienţii cu leziuni ale
sistemului nervos central, pacienţi trataţi concomitent cu fenbufen şi cu alte medicamente similare
antiinflamatare nesteroidiene (AINS) sau cu medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum
este teofilina (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt .
Tendinită
Tendinita, rar observată la tratamentul cu chinolone, poate duce , ocazional, la ruptură de tendon, în
special a tendonului lui Achile. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterală, pot să apară în
primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu ofloxacină şi au fost raportate apariţii până la
câreva luni de la întreruperea trat amentului. Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la
pacienţii cu vârsta peste 60 de ani şi la pacienţii trataţi cu corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată
la vârstnici pe baza clearance- ului creatininei (vezi pct. 4.2). Monitorizarea atentă a acestor pacienţi
este , prin urmare, necesară dacă li se prescrie ofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze
medicului dacă prezintă simptome de tendinită. În cazul în care este suspectată tendinita, trebuie oprit
imediat tratamentul cu ofl oxacină ş i trebuie început tratamentului adecvat pentru tendonul afectat (de
exemplu imobilizare) (vezi pct. 4.3 şi 4.8) .
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece ofloxacina este, în principal, excretată pe cale renală , doza de ofloxacină trebui e ajustat ă la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone , inclusiv ofloxacină, au fost raportate reacţii psihotice. În unele
cazuri, acestea au progresat la gânduri de sinucidere sau comportament de auto-vătămare, inclusiv
tentativă de suicid, uneori după o singură doză de ofloxacină (vezi pct . 4.8) . În cazul în care un pacient
5
dezvoltă aceste reacţii, administrarea ofloxacinei trebuie întreruptă şi trebuie instituite mă suri
adecvate.
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice sau la
pacienţii cu boli psihice.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hep atică, deoarece pot apărea
leziuni hepatice . La administrarea de fluorochinolone, a u fost raportate cazuri de hepatită fulminantă
cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică (inclusiv cazuri letale). Pacienţii trebuie sfătuiţi să
oprească tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome ale bolii hepatice,
cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă , prurit sau sensibilitate abdominală (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K
Având în vedere o posibilă c reştere a timpilor/valorilor testelor de coagulare (PT / INR) şi/sau apariţia
hemoragiei la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, concomitent cu un antagonist al
vitaminei K (warfarina) , trebuie efectuate teste de coagulare atunci când aceste medicamente se
administrează concomitent (vezi pct. 4.5).
Miastenia gravis
Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot exacerba
slăbiciunea musculară a pacienţilor cu miastenia gravis. În experienţa dup ă punerea pe piaţă, reacţii
adverse grave, inclusiv deces şi necesitate de respiraţie asistată, au fost asociate cu utilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Ofloxacina nu este recomandată la pacienţii cu istoric
cunoscut de miastenia gravis.
Profilaxia fotosensibilităţii
Fotosensibilizarea a fost raportată la utilizarea de ofloxacin ă (vezi pct . 4.8). Se recomandă ca pacienţii
să nu se expună , dacă nu este necesar , la razele solare puternice sau raze UV artificiale (de exemplu
lămpi cu ultraviolete , solar), pe durata tratamentului şi 48 de ore după terminarea întreruperea
acestuia, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Infecţii secundare
Similar altor antibiotice, a dministrarea de ofloxacină, mai ales pe perioadă îndelungată, poate produce
proliferarea microorganismelor rezistente. Prin urmare, starea clinică a p acienţilor trebuie evaluată la
intervale regulate. Dac ă se depistează o infecţie secundară, trebuie lua te măsurile adecvate de
tratament.
Prelungirea intervalului QT
Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacienţii care au luat
fluorochinolone.
Este necesară precauţie la utilizarea de fluorochinolone, incluzând Ofloxin, la pacienţi cu factori de
risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:
- pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul
QTc. Ca urmare , este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv Ofloxin, la
aceste grupe de pacienţi.
- dezechilibre electrolitic e necorectate (de exemplu hipokal iemia, hipomagneziemia).
- sindrom QT prelungit congenital .
- boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
- utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de ex emplu
antiaritmice din clasele IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice).
(Vezi pct. 4.2 „Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Modificări ale valorilor glicemiei
Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, inc luzând atât
hipoglicemi e, cât şi hiperglicemi e, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un
6
medicament antidiabetic orali (de exemplu glibenclamidă ) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de
comă hipoglicemică. La p acienţi i cu diabet zaharat, este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei
(vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
Neuropatia periferică senzorială sau senzorimotorie a fost raportată la pacienţii trataţi cu
fluorochinolone, inclusiv ofloxacin ă, care poate avea un debut rapid. Ofloxacina trebuie întreruptă
dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie. Acest lucru reduce la minimum riscul posibil de a
dezvolta o afecţiune ireversibilă (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu defici t de glucoz o -6-fosfat -dehidrogenază
Pacienţii cu deficit de glucoz o -6 -fosfat -dehidrogenază laten t sau diagnostica t pot fi predispuşi la
reacţii hemolitice dacă sunt trataţi cu chinolone . Prin urmare, dacă ofloxacina trebuie administrată la
aceşti pacienţi , trebuie monitoriza tă posibila apariţie a hemolizei .
Tulburări de vedere
Dacă este afectată vederea sau apar orice alte efecte asupra ochilor, trebuie consultat un medic
specialist oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8) .
Interferenţa cu testele de laborator
La pacienţii trataţi cu ofloxacină, determinarea opiaceelor sau a porfirinelor în urină poate da rezultate
fals pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor de screening pozitive pentru opiacee sau porfirine
prin metode mai specifice.
Nu este recomandat consumul de bautu ri alcoolice.
Ofloxin 200 mg conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţă de lactază (Lapp ) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză, nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţ iune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ofloxin 200 mg , similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc i ntervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4) .
Antiacide, sucralfat, cationi de metale
Antiacidele care conţin aluminiu (inclusiv sucralfat) şi hidroxid de magneziu, fosfat de aluminiu, zinc,
fier, sunt capabile să scadă absorbţia ofloxacinei din comprimate. Ofloxacina trebuie administrată la
aproximativ 2 ore distanţă de antiacide.
Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare
Într -un studiu clinic, nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacocinetice ale ofloxacinei cu teofilina. Cu
toate acestea, o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral poate să apară atunci când
chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, medicamente antiinfl amatoare nesteroidiene,
sau alte medicamente, care reduc acest prag.
Probenecid, cimetidină, furosemid şi metotrexat
Probenecidul a scăzut clearance- ul total al ofloxacinei cu 24% şi a crescut ASC cu 16%. Mecanismul
propus este o competiţie sau inhibiţie a transportului activ la nivelul excreţiei tubulare renale. Se
recomandă prudenţă atunci când ofloxacina se administrează împreună cu medicamente care afectează
secreţia tubulară renală precum probenecidul, c imetidina, furosemidul şi metotrexatul.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu ofloxacin ă concomitent cu antagonişi ai vitaminei K (de exemplu warfarina) , au
fost raportate creşterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerări, care pot fi severe.
7
Prin urmare, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
(vezi pct. 4.4) .
Glibenclamida
Ofloxacina poate provoca o uşoară creştere a concentraţiilor serice ale glibenclamidei administrată
concomitent ; ca urmare, este recomandat ca p acienţii trataţi concomitent cu ofloxacină şi
glibenclamidă să fie monitorizaţi deosebit de atent.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Bazat pe un număr limitat de date la om, utilizarea fluorochinolonelor în primul trimestru de sarcină
nu a fos t asociată cu un risc crescut de malformaţii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului
sarcinii. Studiile la animale au arătat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu au
arătat efecte teratogene. Ca urmare, ofloxacina nu t rebuie utilizată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)
Alăptarea
Ofloxacina se excretă în laptele uman în cantităţi mici. Din cauza potenţialului de apariţie a artropatiei
sau a unor reacţii adverse grave de toxicitate la sugari, alăptarea trebuie întrerupt ă în timpul
tratamentului cu ofloxacină (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Unele recţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, stări de somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, şi, ca urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste abilităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu
conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice şi din experienţa vastă de după
punerea pe piaţă a medicamentului.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Infecţii şi infestări Infecţii
fungice,
rezistenţa
patogenilor
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie, anemie
hemolitică, leucopenie,
eozinofilie ,
trombocitopenie.
Agranulocitoză,
insuficienţă a
măduvei
hematogene
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
anafilactice** şi
anafilactoide*,
angioedem**
Şoc anafilactic** şi
anafilactoid **
8
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie la
pacienţii
diabetici trataţi
cu medicamente
hipoglicemiante*
( vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă
hipoglicemică
Tulburări psihice Agitaţie,
tulburări de
somn,
insomnie
Tulburări
psihotice (de
exemplu
halucinaţii),
anxietate, stare
confuzională,
coşmaruri,
depresie
Tulburări
psihotice şi
depr
esie cu un
comportament
de auto
vătămare
inclusiv ideaţie
suicidară sau
tentativă de
suicid (vezi pct.
4.4), nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli,
cefalee.
Somnolenţă,
paraestezii,
disgeuzie,
parosmie.
Neuropatie periferică
senzorială **,
neuropatie periferică
senzorială şi
motorie **,
convulsii *
*, simptome
extrapiramidale sau
alte tulburări de
coordonare musculară
Tremor,
Diskinezie,
Ageuzie,
Sincopă
Tulburări oculare Iritarea
ochilor
Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare
Vertij Tinitus, pierderea
auzului
Diminuarea
auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmii
ventricular e şi
torsada
vârfurilor
(raportată în
special la
pacienţii cu
factori de risc
pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT
pe ECG (vezi
pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială
9
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tuse,
rinofaringite
Dispnee,
bronhospasm
Pneumonită
alergică, dispnee
severă
Tulburări
gastrointestinale
Dureri
abdominale,
Diaree,
Greaţă,
Vărsături
Enterocolită***,
uneori
hemoragică**
Colită
pseudomembranoasă ** Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie,
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor serice
ale enzimelo r
hepatice
(ALAT, ASAT,
LDH, gama -GT
şi/sau fosfatazei
alcaline),
Creşterea
bilirubinei din
sânge
Icter colestatic Hepatită, care
poate fi severă* *
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Prurit,
erupţi e
cutanat ă
tranzitorie .
Urticarie,
bufeuri,
hiperhidroză,
erupţii cutanate
pustuloase
Eritem polimorf,
necroliză epidermică
toxică, reacţii de
fotosen sibilitate *,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
purpură vasculară,
vasculite, care în
condiţii excepţionale,
pot determina necroze
cutanate
Sindrom
Steve ns-
Johnson,
pustuloză
exantemat oasă
acută
generalizată,
erupţie cutanată
tranzitorie
medicamentoasă.
Stomatită
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Tendinită Artralgii, mialgii,
ruptură de tendon (de
exemplu, tendonul lui
Achile), car e poate să
apară în
decurs de
48 ore de la începerea
tratamentului şi po ate
fi bilaterală ****
Rabdomioliză
şi/sau miopatie,
slăbiciune
musculară,
întindere
musculară,
ruptură
musculară,
rupturi ale
ligament elor,
artrită
Tulburări renale
şi ale căilor
urin are
Creşterea
concentraţiei
plasmatice a
creatininei
Insuficienţă renală
acută
Nefrită acută
interstiţială
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi
genetice
Atacuri de
porfirie la
pacienţii cu
porfirie*****
10
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte rare
(< 1/10,000)
Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)*
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie, febră,
durere (inclusiv
dorsalgii, dureri
la nivelul
toracelui şi
extremităţilor)
*cazuri izolate
** experienţa după punerea pe piaţă
*** care, în cazuri izolate, poate fi hemoragică
**** ca şi în cazul altor fluorochinolone, acea stă reacţie adversă poate să apară în decursul primelor
48 de ore de la începerea tratamentului şi poate fi bilaterală
*****atacuri de porfirie la pacienţi cu porfirie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemul ui
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele cele mai importante care pot fi anticipate în urma supradozajului acut sunt simptomele SNC,
cum ar fi confuzie, ameţeli, tulburări de conştienţă, crize convulsive, creşterea intervalului QT, precum
şi reacţii gastro -intestinale, cum ar fi greaţă şi eroziuni ale mucoasei.
Efecte la nivelul SNC inc lusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor au fost observate în
experienţa după punerea pe piaţă.
Dacă supradozajul este depistat în primele 30 minute de la producere, îndepărtarea ofloxacinei se
poate face prin lavaj gastric, absorbanți și sulfat de sodiu. Este recomandată, de asemenea,
administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei gastrice.
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, din
cauza posibilităţii de prelungi re a intervalului QT. O fracţiune din doza de ofloxacină poate fi
îndepărtată din organism prin hemodializă. Dializa peritoneală şi CAPD ( dializa peritoneală continuă
ambulatorie) nu sunt eficiente pentru îndepărtarea ofloxacinei din organism.
Eliminarea o floxacinei se poate face prin diureză forțată.
Nu există un antidot specific.
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone , codul ATC: J01MA01
Ofloxacina este un chimioter apic de sinteză cu un spectru antimicrobian larg, din clasa
fluorochinolonelor.
În concentraţii egale sau moderat mai mari decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI), ofloxacina
prezintă acţiune bactericidă (prin inhibarea ADN -girazei).
11
Spectru antimicrobian cuprinde bacterii gram-negativ şi gram -pozitiv:
- Enterobacteriaceae (Escherichia coli, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Proteus mirabilis,
Proteus vulgaris, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Salmonella species, Serratia,
Shigella specie s, Yersinia enterocolitica), Pseudomonas, Haemophilus influenzae, Haemophilus
ducreyi, Branhamella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Acinetobacter species,
Campylobacter species, Gardnerella vaginalis , Pasteurella, Vibrio cholerae, Clostridium
perfringen s, Morganella morganii , Legionella pneumoniae, Corynebacterium species;
- stafilococi incluzând speciile ce produc penicilinază şi unele specii meticilin -rezistente:
Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis (inclusiv tulpinile rezistente la meticilină ),
Staphylococcus saprophyticus .
Specii moderat sensibile: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae,
Ureaplasma urealyticum (la limita CMI), Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae şi alte
micobacterii.
Nu este eficient ă împotriva streptococilor: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes,
Streptococcus agalactiae .
Cele mai multe microorganisme anaerobe, cu excepţia Clostridium perfrigens sunt rezistente.
Ofloxacina nu este eficientă împotriva Treponema pallidum.
5.2 Propriet ăţi farmaco cinetice
Absorbție
După administrarea orală, ofloxacina este absorbită rapid, biodisponibilitatea fiind de 96- 100%. După
o doză orală de 400 mg, concentraţia maximă plasmatică de 3- 4 μg/ml este atinsă în 1-2 ore.
Distribuție
Oflox acina pătrunde foare bine în ţesuturi. Se distribuie în lichidele din organism, inclusiv lichidul
cefalorahidian; concentraţii relativ mari pot fi întâlnite în bilă. Volumul aparent de distr ibuţie este
cuprins între 1,5–2,5 l/kg. Fracţiunea legată de p roteinele plasmatice este de 25 %.
Metabolizare
Ofloxacina se metabolizează parţial în dimetil -ofloxacină şi ofloxacină -A -oxid. Dimetil ofloxacina
prezintă o acţiune antimicrobiană moderată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ofloxacinei este de 5 -8 ore. În cazul insuficienţei renale, creşte
timpul de înjumătăţire, în functie de gradul afectării renale, până la 15- 60 ore.
Eliminare
Ofloxacina este eliminată, în principal, prin rinichi, prin secreţie tubulară şi filtrare glomerulară; 75 -
80% din doza administ rată este eliminată sub formă neschimbată prin urină î n 24-48 ore, iar mai puţin
de 5% se elimină sub formă de metaboliţi. Un procent de 4-8% se elimină prin materiile fecale.
Eliminarea ofloxacinei poate fi încetinită la pacienţii cu afecţiuni hepatice gr ave (ex. ciroză).
Clearance- ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance- ul total este de 214 ml/min, indiferent
de doză. Numai 15- 25% din cantitatea de ofloxacină poate fi îndepărtată prin hemodializă (timpul de
înjumătăţire în timpul hemodialize i este de circa 8-12 ore). În timpul dializei peritoneale, timpul de
înjumătăţire este de circa 22 ore.
Ofloxacina prezintă un efect post -antibiotic considerabil.
Ofloxacina trece prin placentă şi se excretă în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Carcinogenitate
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Mutagenitate
Ofloxacina a produs efecte mutagene în testele efectuate.
Teratogenitate
12
În cazul administrării orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg şi zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg şi zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate pe femele de şobolan, la care s- au
administrat doze de până la 360 mg/kg şi zi, nu s -au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. Î n cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
recomandate la om, s- au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modif icări minore ale scheletului au fost observate la şobolani la care
s -au administrat doze de 810 mg/kg şi zi.
În experimentele pe animale, s- a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRI ETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
Lactoză monohidrat
A midon de porumb
P ovidonă 25
C rospovidonă
P oloxamer 188
S tearat de magneziu
T alc
H idroxipropilmetilceluloză 2910/5
M acrogol 6000
D ioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra în ambalajul original
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister PVC/Al uminiu a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale privind eliminarea reziduu rilor
Nu este cazul.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
ZENTIVA , k.s.
U k abelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
13
8. NUMĂRUL (ELE) DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
8297/2006/01
9. DATA AUTORIZ ĂRII SAU A REÎNNO IRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
