VERTISAN 24 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Vertisan 24 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 24 mg.
Excipient: lactoză 142,5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate albe, plate, rotunde, cu margini aplatizate, cu crestături exterioare şi cu linie de divizare
pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indicată pentru tratamentul sindromului Menière, ale cărui simptome pot include
vertijul (adeseori asociat cu greaţă şi/sau vărsături), tinnitus şi pierderea auzului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică uzuală este de 24 - 48 mg de diclorhidrat de betahistină, divizată în 1 - 2 prize egale.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite fără să fie mestecate, cu suficient lichid, în timpul mesei sau după
masă.
Durata tratamentului depinde de caracteristicile şi evoluţia bolii. În mod obişnuit, tratamentul este unul
pe termen lung.
Copii și adolescenți
Betahistina nu este recomandată pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani din cauza
insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Deoarece există date limitate la vârstnici, betahistina trebuie utilizată cu prudență la această populație.
2
Insuficiență renală
Nu există date disponibile pentru pacienții cu insuficiență renală. Se recomandă prudență la acest grup
de pacienți.
Insuficiență hepatică
Nu există date disponibile pentru pacienții cu insuficiență hepatică. Se recomandă prudență la acest
grup de pacienți.
4.3 Contraindicaţii
Betahistina este contraindicată în caz de:
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1,
feocromocitom.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu antecedente de ulcer peptic, în ciuda faptului că
studiile efectuate la subiecţi sănătoşi nu au arătat nicio creştere a secreţiei gastrice de acid datorată
administrării de diclorhidrat de betahistină, substanţa activă a Vertisan.
Trebuie procedat cu precauţie în cazul pacienţilor cu astm bronşic.
Se recomandă precauţie în cazul prescrierii betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii sau rinită alergică din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă precauţie în cazul tratării pacienţilor cu hipotensiune arterială pronunţată.
Se recomanda atentie la pacientii cu funcţie renală sau hepatică alterată deoarece nu există date
referitoare la utilizarea la acest grup de pacienţi.
Betahistina nu trebuie utilizată la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu antihistaminice (vezi pct.
4.5).
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afectiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţă de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este cunoscută enzima majoră metabolizantă a betahistinei.
Nu s-au efectuat studii de interacțiune controlate. În combinație cu alte medicamente, se recomandă
prudență din cauza absenței datelor de interacțiune.
Nu s-au efectuat studii de interacțiune in vivo. Pe baza datelor in vitro nu se așteaptă inhibarea in vivo
a enzimelor citocromului P 450.
Datele in vitro indică o inhibare a metabolismului betahistinei prin medicamente care inhibă
monoaminooxidază (MAO), inclusiv subtipul B de MAO (de exemplu, selegilina). Se recomandă
prudență atunci când se utilizează concomitent inhibitori de betahistină și MAO (inclusiv MAO-B
selectivi).
Deoarece betahistina este un analog al histaminei, interacțiunea dintre betahistină și antihistaminice
poate, teoretic, să afecteze eficacitatea unuia dintre aceste medicamente.
Nu există studii referitoare la interacţiunile cu următoarele medicamente, care sunt, de asemenea,
utilizate în tratarea afecţiunilor menţionate la pct. 4.1 (vasodilatatoare, medicamente psihotrope, în
3
special sedative; tranchilizante şi neuroleptice, parasimpaticolitice, vitamine).
Betahistina nu trebuie utilizat concomitent cu antihistaminice deoarece studiile efectuate la animale au
arătat că acest lucru poate diminua efectul ambelor medicamente.
Notă:
Dacă betahistina este administrată imediat după un tratament cu antihistaminice iar acesta din urmă
este întrerupt brusc pot apărea simptome de sevraj cum sunt tulburările de somn şi agitaţia, din cauza
efectului sedativ al antihistaminicelor. De aceea, întreruperea tratamentului cu antihistaminice trebuie
să se facă treptat, pe o perioadă de aproximativ 6 zile.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide. Studiile la animale sunt
insuficiente în ceea ce privește efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionare / fetale, nașterii și
dezvoltării postnatale. Riscul potențial pentru oameni este necunoscut. Betahistina nu trebuie utilizată
în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea:
Nu se știe dacă betahistina se excretă în laptele uman. Nu există studii pe animale privind excreția
betahistinei în lapte. Importanța medicamentului pentru mamă ar trebui să fie cântărită în raport cu
beneficiile alăptării și riscurile potențiale pentru copil.
Fertilitate:
Nu există date adecvate privind fertilitatea pentru betahistină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sindromul Ménière poate afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În
studiile clinice concepute special pentru a investiga capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje, betahistina nu a avut efecte neglijabile. Cu toate acestea, betahistina poate provoca somnolență
care poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate. Acestea sunt enumerate mai jos în funcție de clasa de
organe și de frecvență.
Frecvenţele de apariţie sunt definite în modul următor:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar:
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxie
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Cu frecvenţă necunoscută: somnolenţă
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii, disconfort precordial
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale:
4
Rare: agravare a unui astm bronşic existent..
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente: greaţă. dispepsie
Rare: senzaţie de greaţă, pirozis, disconfort şi durere la nivel gastric, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special angioedem,
urticarie, erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Rare: senzaţie de căldură
Notă:
În mod normal, tulburările gastrice pot fi evitate utilizând Vertisan în timpul mesei sau după masă, ori
prin reducerea dozei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro., Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti
011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-mail: adr@anm.ro .
4.9 Supradozaj
Simptome de supradozaj:
În caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome analoge efectului histaminic:
cefalee, eritem facial tranzitor, vertij, tahicardie, hipotensiune arterială, spasm bronşic, edem, în
special edem al mucoasei tractului respirator superior (edem Quincke).
Au fost raportate foarte puţine cazuri de supradozaj. În majoritatea acestor cazuri, nu au apărut semne
de toxicitate. Dozele peste 200 mg au determinat simptome uşoare până la moderate la câţiva pacienţi.
Doar un singur pacient a prezentat convulsii după ingestia a 728 mg betahistină. În toate cazurile,
recuperarea a fost completă.
Tratamentul supradozajului:
Nu există antidot specific. Pe lângă măsurile generale pentru eliminarea toxinelor (lavaj gastric,
administrarea de cărbune activ), tratamentul aplicat este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos; medicamente
antivertiginoase, codul ATC: N07CA01
Betahistina face parte din grupul beta-2 piridilalchilaminelor.
Betahistina este un analog structural al histaminei endogene.
Mecanismul exact de acţiune al betahistinei, din punct de vedere biochimic, precum şi specificitatea şi
afinitatea sa faţă de receptor, nu au fost clarificate până în prezent.
5
Studiile de farmacodinamică efectuate la animale cu betahistină indică o activitate predominantă
asupra receptorilor H
1-agonistă a substanţei active. Pe baza studiilor efectuate la animale au fost
propuse diverse ipoteze cu privire la mecanismul de acţiune al betahistinei asupra funcţiei vestibulare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Relație(i) farmacocinetică(e)/farmacodinamică(e Datele referitoare la farmacocinetica betahistinei la
om sunt insuficiente.
Absorbție
După administrarea orală, betahistina este absorbită rapid şi complet.
Metabolizare şi Eliminare
Este excretată aproape în totalitate în urină sub forma metabolitului acid 2-piridilacetic, în decurs de
24 de ore. Până în prezent nu au fost detectate cantităţi de betahistină nemodificată.
Biodosponibilitate
În anul 2009 a fost efectuat un studiu de bioechivalenţă randomizat, cu doză unică, cu Vertisan 24 mg
comprimate, care a inclus 36 subiecţi. Medicamentul testat şi cel de referinţă au fost administrate oral,
după un mic dejun uşor. Principalul parametru de evaluare au fost concentraţiile plasmatice ale
metabolitului acid 2-piridilacetic (vezi figura şi tabelul de mai jos).
Liniaritate/Non-liniaritate
Rezultatele au confirmat bioechivalenţa Vertisan 24 mg comprimate cu medicamentul de referinţă (IÎ
93,4%), cu limite înguste pentru aria de sub curbă (ASC 90%-110%) şi cu limite convenţionale pentru
concentraţia plasmatică maximă (Cmax. 80%-125%).
Figura 1. Evoluţia în timp a concentraţiilor plasmatice medii ale acidului 2-piridilacetic după
administrarea dozei unice (1 comprimat) de tratament A (Vertisan 24 mg comprimate) sau tratament B
(medicament de referinţă, 24 mg comprimate).
6
Parametru Test (A)* Referinţă (B)* Test / Referinţă**
Concentraţia plasmatică
maximă (C
max) [ng/ml] 818,0
(± 352,3) 875,9
(± 352,7) 0,93
(0,87 – 0,99)
Aria de sub curbă
(ASC
0-∞) [ng/ml.h] 4557,3
(± 2759,0) 4375,4
(± 2091,1) 1,00
(0,95 – 1,07)
Timpul de înjumătăţire prin
eliminare (t
1/2) [h] 3,15
(± 0,78) 3,10
(± 0,78) 1,02
(0,96 – 1,08)
* Media aritmetică, ** Estimarea punctului (93.4% IÎ)
Tabelul 1: Rezumatul datelor statistice pentru parametrii farmacocinetici principali.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
La câine şi babuin, după administrarea intravenoasă de doze ≥ 120 mg/kg s-au observat reacţii adverse
la nivelul sistemului nervos.
S-au efectuat studii privind toxicitatea cronică după administrarea orală a diclorhidratului de
betahistină la şobolan timp de peste 18 luni şi la câine timp de peste 6 luni. Dozele de 500 mg/kg la
şobolan şi 25 mg/kg la câine au fost tolerate fără să apară modificări ale parametrilor clinici, chimici şi
hematologici. Nu există raportări anterioare cu privire la tratamentul cu aceste doze. După creşterea
dozei la 300 mg/kg, la câine au apărut vărsături. Datele din literatură arată că într-un studiu
investigaţional cu betahistină efectuat la şoarece timp de peste 6 luni, cu doze de betahistină de 39
mg/kg şi peste, s-a raportat hiperemie la nivelul unor ţesuturi. Datele prezentate în articol sunt limitate.
De aceea, impactul raportării din studiul anterior menţionat nu este clar.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Betahistina nu are potenţial mutagen.
Nu s-au efectuat studii specifice privind carcinogenicitatea diclorhidratului de betahistină. Totuşi, în
studiile privind toxicitatea cronică, efectuate pe o perioadă de 18 luni la şobolan, nu au existat eviden
nu au existat evidenţe referitoare la efectul carcinogen.
Toxicitatea asupra reproducerii
Betahistina și sărurile sale au fost insuficient testate în ceea ce privește efectele asupra reproducerii.
Pierderea embriofetală a fost mai mare la pacienții tratați cu substanță activă comparativ cu grupul de
control într-un studiu embrio-fetotoxicitate la iepuri cu ambele doze examinate (10 și 100 mg / kg / zi).
Nu poate fi exclus un efect legat de substanță.
Experiențele și datele privind utilizarea în condiții de siguranță a betahistinei în timpul sarcinii și
alăptării și tranziția la laptele matern uman lipsesc.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Acid citric anhidru
Povidonă K 25
Crospovidonă tip A
Ulei vegetal hidrogenat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioadă de valabilitate
7
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blister de PVC-PE-PVdC/Al.
Sunt disponibile ambalaje conţinând 20, 24, 30, 48, 50, 60, 96 şi 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HENNIG ARZNEIMITTEL GmbH & Co. KG
Liebigstrasse 1 -2
65439 Flörsheim am Main
Germania
telefon: +49 6145 508 0
fax: +49 6145 508 140
e-mail: info@hennig-am.de
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10100/2017/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : 04/07/2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Vertisan 24 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 24 mg.
Excipient: lactoză 142,5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate albe, plate, rotunde, cu margini aplatizate, cu crestături exterioare şi cu linie de divizare
pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indicată pentru tratamentul sindromului Menière, ale cărui simptome pot include
vertijul (adeseori asociat cu greaţă şi/sau vărsături), tinnitus şi pierderea auzului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică uzuală este de 24 - 48 mg de diclorhidrat de betahistină, divizată în 1 - 2 prize egale.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite fără să fie mestecate, cu suficient lichid, în timpul mesei sau după
masă.
Durata tratamentului depinde de caracteristicile şi evoluţia bolii. În mod obişnuit, tratamentul este unul
pe termen lung.
Copii și adolescenți
Betahistina nu este recomandată pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani din cauza
insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Deoarece există date limitate la vârstnici, betahistina trebuie utilizată cu prudență la această populație.
2
Insuficiență renală
Nu există date disponibile pentru pacienții cu insuficiență renală. Se recomandă prudență la acest grup
de pacienți.
Insuficiență hepatică
Nu există date disponibile pentru pacienții cu insuficiență hepatică. Se recomandă prudență la acest
grup de pacienți.
4.3 Contraindicaţii
Betahistina este contraindicată în caz de:
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1,
feocromocitom.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu antecedente de ulcer peptic, în ciuda faptului că
studiile efectuate la subiecţi sănătoşi nu au arătat nicio creştere a secreţiei gastrice de acid datorată
administrării de diclorhidrat de betahistină, substanţa activă a Vertisan.
Trebuie procedat cu precauţie în cazul pacienţilor cu astm bronşic.
Se recomandă precauţie în cazul prescrierii betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii sau rinită alergică din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă precauţie în cazul tratării pacienţilor cu hipotensiune arterială pronunţată.
Se recomanda atentie la pacientii cu funcţie renală sau hepatică alterată deoarece nu există date
referitoare la utilizarea la acest grup de pacienţi.
Betahistina nu trebuie utilizată la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu antihistaminice (vezi pct.
4.5).
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afectiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţă de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este cunoscută enzima majoră metabolizantă a betahistinei.
Nu s-au efectuat studii de interacțiune controlate. În combinație cu alte medicamente, se recomandă
prudență din cauza absenței datelor de interacțiune.
Nu s-au efectuat studii de interacțiune in vivo. Pe baza datelor in vitro nu se așteaptă inhibarea in vivo
a enzimelor citocromului P 450.
Datele in vitro indică o inhibare a metabolismului betahistinei prin medicamente care inhibă
monoaminooxidază (MAO), inclusiv subtipul B de MAO (de exemplu, selegilina). Se recomandă
prudență atunci când se utilizează concomitent inhibitori de betahistină și MAO (inclusiv MAO-B
selectivi).
Deoarece betahistina este un analog al histaminei, interacțiunea dintre betahistină și antihistaminice
poate, teoretic, să afecteze eficacitatea unuia dintre aceste medicamente.
Nu există studii referitoare la interacţiunile cu următoarele medicamente, care sunt, de asemenea,
utilizate în tratarea afecţiunilor menţionate la pct. 4.1 (vasodilatatoare, medicamente psihotrope, în
3
special sedative; tranchilizante şi neuroleptice, parasimpaticolitice, vitamine).
Betahistina nu trebuie utilizat concomitent cu antihistaminice deoarece studiile efectuate la animale au
arătat că acest lucru poate diminua efectul ambelor medicamente.
Notă:
Dacă betahistina este administrată imediat după un tratament cu antihistaminice iar acesta din urmă
este întrerupt brusc pot apărea simptome de sevraj cum sunt tulburările de somn şi agitaţia, din cauza
efectului sedativ al antihistaminicelor. De aceea, întreruperea tratamentului cu antihistaminice trebuie
să se facă treptat, pe o perioadă de aproximativ 6 zile.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide. Studiile la animale sunt
insuficiente în ceea ce privește efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionare / fetale, nașterii și
dezvoltării postnatale. Riscul potențial pentru oameni este necunoscut. Betahistina nu trebuie utilizată
în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea:
Nu se știe dacă betahistina se excretă în laptele uman. Nu există studii pe animale privind excreția
betahistinei în lapte. Importanța medicamentului pentru mamă ar trebui să fie cântărită în raport cu
beneficiile alăptării și riscurile potențiale pentru copil.
Fertilitate:
Nu există date adecvate privind fertilitatea pentru betahistină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sindromul Ménière poate afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În
studiile clinice concepute special pentru a investiga capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje, betahistina nu a avut efecte neglijabile. Cu toate acestea, betahistina poate provoca somnolență
care poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate. Acestea sunt enumerate mai jos în funcție de clasa de
organe și de frecvență.
Frecvenţele de apariţie sunt definite în modul următor:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar:
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxie
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Cu frecvenţă necunoscută: somnolenţă
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii, disconfort precordial
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale:
4
Rare: agravare a unui astm bronşic existent..
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente: greaţă. dispepsie
Rare: senzaţie de greaţă, pirozis, disconfort şi durere la nivel gastric, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special angioedem,
urticarie, erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Rare: senzaţie de căldură
Notă:
În mod normal, tulburările gastrice pot fi evitate utilizând Vertisan în timpul mesei sau după masă, ori
prin reducerea dozei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro., Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti
011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-mail: adr@anm.ro .
4.9 Supradozaj
Simptome de supradozaj:
În caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome analoge efectului histaminic:
cefalee, eritem facial tranzitor, vertij, tahicardie, hipotensiune arterială, spasm bronşic, edem, în
special edem al mucoasei tractului respirator superior (edem Quincke).
Au fost raportate foarte puţine cazuri de supradozaj. În majoritatea acestor cazuri, nu au apărut semne
de toxicitate. Dozele peste 200 mg au determinat simptome uşoare până la moderate la câţiva pacienţi.
Doar un singur pacient a prezentat convulsii după ingestia a 728 mg betahistină. În toate cazurile,
recuperarea a fost completă.
Tratamentul supradozajului:
Nu există antidot specific. Pe lângă măsurile generale pentru eliminarea toxinelor (lavaj gastric,
administrarea de cărbune activ), tratamentul aplicat este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos; medicamente
antivertiginoase, codul ATC: N07CA01
Betahistina face parte din grupul beta-2 piridilalchilaminelor.
Betahistina este un analog structural al histaminei endogene.
Mecanismul exact de acţiune al betahistinei, din punct de vedere biochimic, precum şi specificitatea şi
afinitatea sa faţă de receptor, nu au fost clarificate până în prezent.
5
Studiile de farmacodinamică efectuate la animale cu betahistină indică o activitate predominantă
asupra receptorilor H
1-agonistă a substanţei active. Pe baza studiilor efectuate la animale au fost
propuse diverse ipoteze cu privire la mecanismul de acţiune al betahistinei asupra funcţiei vestibulare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Relație(i) farmacocinetică(e)/farmacodinamică(e Datele referitoare la farmacocinetica betahistinei la
om sunt insuficiente.
Absorbție
După administrarea orală, betahistina este absorbită rapid şi complet.
Metabolizare şi Eliminare
Este excretată aproape în totalitate în urină sub forma metabolitului acid 2-piridilacetic, în decurs de
24 de ore. Până în prezent nu au fost detectate cantităţi de betahistină nemodificată.
Biodosponibilitate
În anul 2009 a fost efectuat un studiu de bioechivalenţă randomizat, cu doză unică, cu Vertisan 24 mg
comprimate, care a inclus 36 subiecţi. Medicamentul testat şi cel de referinţă au fost administrate oral,
după un mic dejun uşor. Principalul parametru de evaluare au fost concentraţiile plasmatice ale
metabolitului acid 2-piridilacetic (vezi figura şi tabelul de mai jos).
Liniaritate/Non-liniaritate
Rezultatele au confirmat bioechivalenţa Vertisan 24 mg comprimate cu medicamentul de referinţă (IÎ
93,4%), cu limite înguste pentru aria de sub curbă (ASC 90%-110%) şi cu limite convenţionale pentru
concentraţia plasmatică maximă (Cmax. 80%-125%).
Figura 1. Evoluţia în timp a concentraţiilor plasmatice medii ale acidului 2-piridilacetic după
administrarea dozei unice (1 comprimat) de tratament A (Vertisan 24 mg comprimate) sau tratament B
(medicament de referinţă, 24 mg comprimate).
6
Parametru Test (A)* Referinţă (B)* Test / Referinţă**
Concentraţia plasmatică
maximă (C
max) [ng/ml] 818,0
(± 352,3) 875,9
(± 352,7) 0,93
(0,87 – 0,99)
Aria de sub curbă
(ASC
0-∞) [ng/ml.h] 4557,3
(± 2759,0) 4375,4
(± 2091,1) 1,00
(0,95 – 1,07)
Timpul de înjumătăţire prin
eliminare (t
1/2) [h] 3,15
(± 0,78) 3,10
(± 0,78) 1,02
(0,96 – 1,08)
* Media aritmetică, ** Estimarea punctului (93.4% IÎ)
Tabelul 1: Rezumatul datelor statistice pentru parametrii farmacocinetici principali.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
La câine şi babuin, după administrarea intravenoasă de doze ≥ 120 mg/kg s-au observat reacţii adverse
la nivelul sistemului nervos.
S-au efectuat studii privind toxicitatea cronică după administrarea orală a diclorhidratului de
betahistină la şobolan timp de peste 18 luni şi la câine timp de peste 6 luni. Dozele de 500 mg/kg la
şobolan şi 25 mg/kg la câine au fost tolerate fără să apară modificări ale parametrilor clinici, chimici şi
hematologici. Nu există raportări anterioare cu privire la tratamentul cu aceste doze. După creşterea
dozei la 300 mg/kg, la câine au apărut vărsături. Datele din literatură arată că într-un studiu
investigaţional cu betahistină efectuat la şoarece timp de peste 6 luni, cu doze de betahistină de 39
mg/kg şi peste, s-a raportat hiperemie la nivelul unor ţesuturi. Datele prezentate în articol sunt limitate.
De aceea, impactul raportării din studiul anterior menţionat nu este clar.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Betahistina nu are potenţial mutagen.
Nu s-au efectuat studii specifice privind carcinogenicitatea diclorhidratului de betahistină. Totuşi, în
studiile privind toxicitatea cronică, efectuate pe o perioadă de 18 luni la şobolan, nu au existat eviden
nu au existat evidenţe referitoare la efectul carcinogen.
Toxicitatea asupra reproducerii
Betahistina și sărurile sale au fost insuficient testate în ceea ce privește efectele asupra reproducerii.
Pierderea embriofetală a fost mai mare la pacienții tratați cu substanță activă comparativ cu grupul de
control într-un studiu embrio-fetotoxicitate la iepuri cu ambele doze examinate (10 și 100 mg / kg / zi).
Nu poate fi exclus un efect legat de substanță.
Experiențele și datele privind utilizarea în condiții de siguranță a betahistinei în timpul sarcinii și
alăptării și tranziția la laptele matern uman lipsesc.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Acid citric anhidru
Povidonă K 25
Crospovidonă tip A
Ulei vegetal hidrogenat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioadă de valabilitate
7
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blister de PVC-PE-PVdC/Al.
Sunt disponibile ambalaje conţinând 20, 24, 30, 48, 50, 60, 96 şi 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HENNIG ARZNEIMITTEL GmbH & Co. KG
Liebigstrasse 1 -2
65439 Flörsheim am Main
Germania
telefon: +49 6145 508 0
fax: +49 6145 508 140
e-mail: info@hennig-am.de
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10100/2017/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : 04/07/2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
