FLERADAY 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
Fleraday 250 mg comprimate filmate
Fleraday 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat fil mat conţine levofloxacină 250 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat.
Un comprimat filmat conţine levofloxacină 500 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Fleraday 250 mg comprimate filmate
C omprimate filmate de forma unei capsule de culoarea piersicii, marcate pe o faţă cu „250” si o linie mediană
care separa „2 „ si „50„ si pe cealaltă faţă marcat cu „L „ si linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Fleraday 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de forma unei capsule de culoarea piersicii, marcate pe o faţă cu „500” si o linie mediană
care separa „5 „ si „00„ si pe cealaltă faţă marcat cu „L „ si linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fleraday comprimate filmate este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și 5.1):
• Sinuzită bacteriană acută
• Exacerbări acute de ca uză bacteriană ale bronşitei cronice
• Pneumonie comunitară
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
2
Fleraday comprimate filmate trebuie utilizat doar atunci când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor
antibacteriene care sunt recoma ndate în mod obişnuit pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
• Pielonefrită și infecții complicate ale tractului urinar (vezi punctul 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Cistită necomplicată (vezi punctul 4.4)
• Antrax respirator: profilaxie post -expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4).
De asemenea, Fleraday comprimate filmate poate fi utilizat pentru finalizarea tratamentului la pacienţii care au
prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrat ă intravenos.
Pen tru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile oficiale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fleraday comprimate filmate se administrează o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infe cţiei şi de susceptabilitatea microorganismului patogen suspectat.
Fleraday comprimate filmate poate fi utilizat pentru finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat
ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intra venos
; datorită bioechivalenţei
dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Dozele recomandate pentru administrarea Fleraday comprimate filmate sunt următoarele:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance- ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schema de administrare
zilnică
(în funcţie de severitate)
Durata
tratamentului
(în funcție de
severitate)
Sinuzită bacteriană acută 500 mg o dată pe zi 10 – 14 zile
Acutizări de cauză bacteriană ale bronşitei
cronice
500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori
pe zi
7 – 14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile
Cistită necomplicată 250 mg o dată pe zi 3 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor
moi
500 mg o dată sau de două ori
pe zi
7 – 14 zile
Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
Grup e speciale de pacienți
I nsuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
3
Schemă de administrare
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi: 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min (inclusiv
hemodializă şi CAPD)1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).
I nsuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într -o proporţie relevantă
şi este excretată, în principal, pe cale renală.
P acienţi v ârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnic i, cu excepţia cazurilor în care se impune luarea în considerare a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “ Tendinită și ruptură de tendon” și Prelungirea intervalului QT).
Copii și adolescenți
Fleraday comprimate filmate este contraindicat la copii şi adolescenţ i ( vârste de sub 18 ani) în perioada de
creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate de Fleraday trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid. Acestea
pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între
mese. Comprimatele filmate de Fleraday trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte sau la cel puţin 2 ore
după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magnez iu sau aluminiu sau
administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca
agenţi tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).
4.3. Contraindicaţii
Levofloxacina comprimate filmate nu trebuie utilizat ă:
- la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacina, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţ ii enumerați la
pct. 6.1 ;
- la pacienţi cu epilepsie;
- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor co relate cu administrarea de fluorochinolone;
- la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
- în timpul sarcinii;
- la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la
levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau
suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirma t sensibilitatea
microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru
tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene a cute şi al acutizărilor bronşitei cronice,
atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.
4
Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului
urinar – este variabilă pe teri toriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia
în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date
experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi
trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului .
Tendin ită şi ruptură de tendon
Rar poate să apară tendinită. Cel mai frecvent este implicat tendonul achilean şi se poate ajunge la ruptură de
tendon. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la începerea
tratament ului cu levofloxacină şi au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de
tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienții cu vârsta peste 60 ani, la pacienții tratați cu doze zilnice de
1000 mg şi la pacienţii care utilizează corticosteroizi. La pacienţii vârstnici, doza zilnică trebuie ajustată în
funcţie de clearence -ul creatininei (vezi pct. 4.2). Prin urmare, dacă se recomandă levofloxacină acestor pacienţi,
este necesară monitorizarea lor atentă. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor dacă apar simptome de
tendinită. Dacă se suspectează o tendinită, tratamentul cu levofloxacină trebuie imediat întrerupt şi trebuie
instituit un tratament adecvat (de ex . imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 și 4.8) .
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în
special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul inf ecţiei asociate cu Clostridium
difficile (Clostridium difficile -associated disease - CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la
punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare ,
este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau
după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea
levofloxacinei trebuie imediat oprită şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele anti-
peristaltice sunt contraindicate în această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive.Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie utilizată
cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat cu substanţe ac tive
care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt tratamentul cu levofloxacină în
cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu deficit de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit lat ent sau manifest de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii hemolitice
în timpul tratamentului cu chinolone antibacteriene . Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată
la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi pentru p osibila apariţie a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina se excretă, în principal, pe cale renală, doza Fleraday comprimate filmate trebuie
ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2) .
Reacţii de hipersensibi litate
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilitate grave, potenţial letale (de exemplu edem
angioneurotic până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii
5
trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul de
urgenţe, care va începe aplicarea măsurilor de urgenţă adecvate.
Reacţii buloase severe
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase severe, cum sunt sindromul
Stevens- Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei reacţiilor cutanate şi/sau
mucoase, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, înainte de a continua tratamentul.
Modificări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi
hiperglicemie, de obicei, la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de
exemplu g libenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet
zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu
se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampă cu
ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întrerupe rea tratamentului, pentru a preveni
fotosensibilizarea.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Deoarece este posibilă creşterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină /INR) şi/sau apariţia
sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu
warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci când aceste medicamente se administrează
concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
S -au raportat reacţii psihotice la pac ienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare,
acestea au progresat spre ideaţie suicidară şi comportament autodistructiv, uneori după numai o singură doză de
levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă a ceste reacţii, trebuie întreruptă administrarea
levofloxacinei şi trebuie instituite măsurile adecvate. Se recomandă precauţie la utilizarea levofloxacinei la
pacienţi psihotici sau la pacienţi cu antecedente de afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, la pacienţi cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:
- sindrom QT prelungit congenital
- utilizarea concomitentă de medicamente cunoscut e a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritrmice
clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide , antipsihotice)
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu: hipokaliemie, hipomagneziemie)
- boli cardiace (de exemplu: insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) Pacienţii vârstnici şi
femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă
precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi.
(Vezi pct. 4.2 Pacienţi vârstnici , 4.5, 4.8 şi 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, au fost raportate neuropatie periferică senzitivă şi
neuropatie periferică senzitivo -motorie, care pot a vea un debut rapid (vezi pct. 4.8). Trebuie întreruptă
administrarea levofloxacinei dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni instalarea unei
afecţiuni ireversibile.
6
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică cu evoluţie până la insuficienţă hepatică
letală , în special la pacienţi cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie
sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului curant dacă apar semne şi simptome de afectare
hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agr ava slăbiciunea
musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese
şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu
miasten ia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări vizuale
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui
medic ofta lmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor
rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecv ate.
Influenţarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals -pozitive. Poate fi
necesară confirmarea printr -o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals -
negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
4.5. Interacţiuni cu alte produse medicamentoa se, alte interacţiuni
Efectul altor medicamente asupra
Fleraday comprimate filmate
Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu, didanozină
Absorbţia levofloxacinei este semnificativ diminuată atunci când se administrează săruri de fer sau antiacide care
conţin magneziu sau aluminiu sau când se administrează didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină
care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) în asociere cu Fleraday comprimate filmate.
Administrarea fluoroch inolonelor în asociere cu multi -vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a
acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de fer,
sărurile de zinc sau antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozina (doar forme farmaceutice cu
didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) să nu fie utilizate cu 2 ore înainte şi timp de 2
ore după administrarea Fleraday comprimate filmate (vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu au un efect minim asupra
absorbţiei orale a levofloxacinei.
Sucralfat
Biodisponibilitatea Fleraday comprimate filmate este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu
sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat, atât cu sucralfat, cât şi cu Fleraday comprimate filmate, se recomandă ca
sucralfatul să se administreze după 2 ore de la administrarea comprimatelor de Fleraday comprimate filmate
(vezi pct. 4.2).
7
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare
Într-un studiu clinic, nu s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu toate
acestea, în timpul tratamentului concomitent cu chinolone şi teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte
medicamente care scad pragul convulsi vant, poate să apară o reducere importantă a pragului convulsivant.
Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu cele obţinute la administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cim etidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance- ul
renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%), deoarece ambele
medicamente pot bloca secreţia tu bulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, pentru dozele testate în studiu,
este puţin probabil ca diferenţele semnificative statistic farmacocinetice să fie relevante clinic.
Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când levofloxacina se administre ază concomitent cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, aşa cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii relevante
Studiile clinice farmacologi ce au arătat că farmacocinetica levofl oxacinei nu a fost influenţată într-o măsură
relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat
de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul
Fleraday comprimate filmate asupra altor m edicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% la administrarea concomitentă cu
levofloxacină.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină) s -a
raportat creşterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină /INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care
pot fi severe. Prin urmare, la pa cienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de
coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care primes c medicamente
cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritmice din clasa IA şi III, antidepresive triciclice,
macrolide , antipsihotice ) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT ).
Alte informaţii semnificative
Într -un studiu de farmacocineti că privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei
(care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al
CYP1A2.
Alte forme de interacţiune
Alimente
Levofloxa cina nu prezintă interacţiuni semnificative clinic cu alimentele. Prin urmare, Fleraday comprimate
filmate se poate administra indiferent de aportul de alimente.
8
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxaci nei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de
afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de
creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Fleraday com primate filmate este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire
la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În
absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către
fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu: ameţeli/vertij, somnolen ţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de
concentrare şi de reacţie şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de o
importanţă specială (de exemplu în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor) .
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 8300 de pacienţi
şi pe o vastă experienţă obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului.
Frecvenţele sunt definite utilizând urm ătoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fi ecărei grupe de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
9
Clasificare pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 pȃn
la<1/10 )
Mai puţin
frecvente
(≥1/
<1/100)
Rare
(≥
<1 /1000)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice,
inclusiv infecţii cu
Candida
Rezistenţa
microorganismului
patogen
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie
Eozinofilie
Trombocitopenie
Neutropenie
Pancitopenie
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem
Hipersensibilizare
(vezi pct. 4.4)
Şoc anafilactica
Şoc anafilactoida
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie
Hipoglicemie, în
special la pacienţii
cu diabet zaharat
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Insomnie
Anxietate
Stare confuzională
Nervozitate
Reacţii psihotice
(de exemplu cu
halucinaţii,
paranoia)
Depresie
Agitaţie
Vise anormale
Coşmaruri
Tulburări psihotice cu
comportament de auto-
vătămare, inclusiv ideaţie
suicidară sau tentativă de
suicid
(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Somnolenţă
Tremor
Disgeuzie
Convulsii (vezi pct.
4.3 şi 4.4)
Parestezii
Neuropatie periferică
senzitivă (vezi pct. 4.4)
Neuropatie periferică
senzitivo-motorie (vezi pct.
4.4)
Parosmie, inclusiv anosmie
Diskinezie
Tulburări extrapiramidale
Ageuzie
Sinc opă
Hipertensiune intracraniană
benignă
Tulburări oculare
Tulburări vizuale,
cum este vederea
înceţoşată (vezi
pct. 4.4)
Pierderea tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
Vertij
Tinitus
Pierderea auzului
Afectarea auzului
10
vestibulare
Tulburări
cardiace
Tahicardie
Palpitaţii
Tahicardie ventriculară, care
poate duce la stop cardiac
Aritmii ventriculare şi
torsada vârfurilor (raportată
predominant la pacienţii cu
factori de risc pentru
prelungirea intervalului QT),
prelungirea intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă (vezi pct.
4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Se aplică doar
formei cu
administrare
i.v.:
Flebită
Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
Bronhospasm
Pneumonită alergică
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree
Vărsături
Greaţă
Dureri abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Constipaţie
Diaree - hemoragică, care în
cazuri foarte rare poate să
indice o enterocolită,
inclusiv colită
pseudomembr anoasă (vezi
pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimelor
hepatice
(ALAT/ASAT,
fosfatază
alcalină, GGT)
Creşterea
bilirubinemiei
Icter şi leziuni hepatice
severe, inclusiv cazuri de
insuficienţă hepatică acută
letală, în special la pacienţii
cu afecţiuni preexistente
severe (vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
b
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit
Urticarie
Hiperhidroză
Necroliză epidermică toxică
Sindrom Stevens -Johnson
Eritem polimorf
Reacţii de fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4)
Vasculită leucocitoclastică
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgii
Mialgii
Afecţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
inclusiv tendinită
(de exemplu la
nivelul tendonului
lui Ahile)
Rabdomioliză
Ruptură de tendon (de
exemplu a tendonului lui
Ahile) (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Ruptură de ligament
Ruptură musculară
Artrită
11
Slăbiciune
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4 )
Tulburări renale
şi ale căilor urinare
Creşterea
creatininemiei
Insuficienţă renală
acută (de exemplu
din cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Se aplică doar
formei cu
administrare
i.v.:
Reacţie la
nivelul locului
de perfuzare
(durere, eritem)
Astenie
Febră
Durere (inclusiv dureri de
spate, toracice şi la nivelul
extremităţilor)
a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză. b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţii cu porfirie
Raportarea reacţiilor adv erse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare ale cărui
detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze mai
mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care se pot aştepta după un supradozaj acut cu Fleraday
comprimate filmate sunt cele ale sistemului nervos ce ntral, cum sunt confuzie, ameţeli, tulburări ale stării de
conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT şi reacţii gastro -intestinale, cum sunt greaţă şi eroziuni
la nivelul mucoaselor.
În experienţa după punerea pe piaţă , au fost observat e efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională, convulsii,
halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Monitorizarea ECG trebuie efectuată, deoarece
există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Pentru prot ecţia mucoasei gastrice, se pot administra antiacide.
Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente pentru îndepărtarea levofloxacinei din
organism. Nu există antidot specific.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacod inamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA 12.
Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S( -)
al substanţei racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN –ADN-
girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (C max)
sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie
(CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr -un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă de
la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenţei,
cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux po t, de
asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de
acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte cla se de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice preliminare ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă
microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile şi pe acestea din urmă de cele rezistente, sunt
prezent ate în tabelul următor pentru testarea CMI (mg/L).
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină 2.0,(2012-01- 01):
Patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriacae ≤1mg/L > 2 mg/L
Pseudomonas spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
Acinetobacter spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
Staphylococcus spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
S.pneumoniae1 ≤2mg/L > 2 mg/L
Streptococcus A,B,C,G ≤1mg/L > 2 mg/L
H.influenzae 2,3 ≤1mg/L > 1 mg/L
M.catarrhalis3 ≤1mg/L > 1 mg/L
Valorile critice care nu depind de
specie4 ≤1mg/L > 2 mg/L
13
1Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari. 2 Poate apărea un grad scăzut de rezistenţă la fluorochinolone (CMI pentru ciprofloxacină de
0,12-0,5 mg/l), dar nu există dovezi că această rezistenţă este importantă din punct de vedere
clinic în infecţiile tractului respirator cu H. influenzae. 3 Tulpini cu valori ale CMI peste valoarea critică a sensibilităţii sunt foarte rare sau nu au fost
raportate încă. Testele de identificare şi de determinare a sensibilităţii antimicrobiene pentru
orice astfel de izolat trebuie repetate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la
un laborator de referinţă. Până când vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele
confirmate cu CMI peste valoarea crit ică curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca
fiind rezistente. 4Valorile critice se aplică unei doze administrate oral de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi
unei doze administrate intravenos de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2.
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt de dorit informaţii
locale despre aceasta, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Prin urmare, informaţiile prezentate
oferă doar îndrumări relative asupra probabilităţilor ca microorganismele să fie susceptibile pentru levofloxacină
sau nu. Sunt prezentate în acest prospect doar microorganismele relevante indicaţiilor clinice oferite.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci de grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram -negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para- influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
14
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#
Staphylococcus spp coagulazo -negativ
Bacterii aerobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Ser ratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecium # S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la
levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă în decurs de 1- 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 99- 100%.
Ingestia de alimente are o influenţă mică asupra absorbţiei levofloxacinei.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu administrare
zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie:
Aproximativ 30- 40% din levofloxacina administrată se leagă de proteinele plasmatice.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în doză
unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie la rgă în ţesuturile organismului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului:
S -a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare,
ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prost atic şi în urină. Cu toate acestea, levofloxacină pătrunde
în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
15
Biotransformare:
Levofloxacina este metabolizată într-o foarte mică măsură, metaboliţii fiind demetil -levofloxacină şi N -oxid -
levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doza și sunt excretați în urină. Levofloxacina este
stereochimic stabilă şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare:
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată relativ lent din plasmă (t½:: 6 - 8 or e).
Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
Valoarea medie a clearence -ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice de
500 mg a fost de 175+/ -29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majo re între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea orală şi administrarea
intravenoasă, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt interschimbabile.
Linearitate:
Levofloxacina se supune farmacocineticii lin iare la doze cuprinse între 50 şi 1000 mg.
Grupe speciale de pacienți
Pacienţii cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, scad
eliminarea şi clearance- ul renal , iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte conform tabelului de
mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Clcr [ml/min] < 20 20 - 49 50 - 80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [h] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu ex istă diferenţe semnificative între farmacocinetica levofloxacinei la tineri şi vârstnici, cu excepţia
diferenţelor determinate de clearance- ul creatininei.
Diferenţe între sexe
Analize separate, efectuate pentru subiecţii de sex masculin şi feminin, au arătat diferenţe mici până la marginale
în farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi că aceste diferenţe între sexe sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza s tudiilor convenţionale privind
toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproduc ere la şobolan, iar singurul său
efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus aberaţii
cromozomiale in vitro , la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite
16
inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatide surori, sintezei
neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arăta t niciun potenţial genotoxic.
Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.
Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într -un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea
tumorală î ntr-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule şi
cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
6. PROPRIETĂŢI F ARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Crospovidonă
Hipromeloză
Stearil fumarat de sodiu
Film :
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
Oxid roşu de fer ( E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister PVC/PVdC -Alu conţinând comprimate filmate.
Conţinutul cutiei de comprimate filmate 250 mg :3, 5, 7 sau 10.
Conţinutul cutiei de comprimate filmate 500 mg : 5, 7 sau 10.
Este posibil ca nu toate mărimile să fie comercializate.
17
6.6 Instrucţiuni speciale pentru elimianare
Fără instrucţiuni speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories Romania S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71 -73, Etaj 5, Spaţiul 10,
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3365/2011/01- 04
3366/2011/01- 03
9. DATA AUTORIZĂRII /REÎNNOIRII AUTORIZĂRI I
Autorizare - Aprilie 2011
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
Fleraday 250 mg comprimate filmate
Fleraday 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat fil mat conţine levofloxacină 250 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat.
Un comprimat filmat conţine levofloxacină 500 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Fleraday 250 mg comprimate filmate
C omprimate filmate de forma unei capsule de culoarea piersicii, marcate pe o faţă cu „250” si o linie mediană
care separa „2 „ si „50„ si pe cealaltă faţă marcat cu „L „ si linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Fleraday 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de forma unei capsule de culoarea piersicii, marcate pe o faţă cu „500” si o linie mediană
care separa „5 „ si „00„ si pe cealaltă faţă marcat cu „L „ si linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fleraday comprimate filmate este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și 5.1):
• Sinuzită bacteriană acută
• Exacerbări acute de ca uză bacteriană ale bronşitei cronice
• Pneumonie comunitară
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
2
Fleraday comprimate filmate trebuie utilizat doar atunci când se consideră inadecvată utilizarea medicamentelor
antibacteriene care sunt recoma ndate în mod obişnuit pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
• Pielonefrită și infecții complicate ale tractului urinar (vezi punctul 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Cistită necomplicată (vezi punctul 4.4)
• Antrax respirator: profilaxie post -expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4).
De asemenea, Fleraday comprimate filmate poate fi utilizat pentru finalizarea tratamentului la pacienţii care au
prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrat ă intravenos.
Pen tru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile oficiale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fleraday comprimate filmate se administrează o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infe cţiei şi de susceptabilitatea microorganismului patogen suspectat.
Fleraday comprimate filmate poate fi utilizat pentru finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat
ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intra venos
; datorită bioechivalenţei
dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Dozele recomandate pentru administrarea Fleraday comprimate filmate sunt următoarele:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance- ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schema de administrare
zilnică
(în funcţie de severitate)
Durata
tratamentului
(în funcție de
severitate)
Sinuzită bacteriană acută 500 mg o dată pe zi 10 – 14 zile
Acutizări de cauză bacteriană ale bronşitei
cronice
500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori
pe zi
7 – 14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile
Cistită necomplicată 250 mg o dată pe zi 3 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor
moi
500 mg o dată sau de două ori
pe zi
7 – 14 zile
Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
Grup e speciale de pacienți
I nsuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
3
Schemă de administrare
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi: 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min (inclusiv
hemodializă şi CAPD)1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD).
I nsuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într -o proporţie relevantă
şi este excretată, în principal, pe cale renală.
P acienţi v ârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnic i, cu excepţia cazurilor în care se impune luarea în considerare a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “ Tendinită și ruptură de tendon” și Prelungirea intervalului QT).
Copii și adolescenți
Fleraday comprimate filmate este contraindicat la copii şi adolescenţ i ( vârste de sub 18 ani) în perioada de
creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate de Fleraday trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid. Acestea
pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între
mese. Comprimatele filmate de Fleraday trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte sau la cel puţin 2 ore
după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magnez iu sau aluminiu sau
administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca
agenţi tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).
4.3. Contraindicaţii
Levofloxacina comprimate filmate nu trebuie utilizat ă:
- la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacina, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţ ii enumerați la
pct. 6.1 ;
- la pacienţi cu epilepsie;
- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor co relate cu administrarea de fluorochinolone;
- la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
- în timpul sarcinii;
- la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la
levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor diagnosticate sau
suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirma t sensibilitatea
microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru
tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene a cute şi al acutizărilor bronşitei cronice,
atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.
4
Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului
urinar – este variabilă pe teri toriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt sfătuiţi să ia
în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe date
experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii curanţi
trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul antraxului .
Tendin ită şi ruptură de tendon
Rar poate să apară tendinită. Cel mai frecvent este implicat tendonul achilean şi se poate ajunge la ruptură de
tendon. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterale, pot apărea în decurs de 48 de ore de la începerea
tratament ului cu levofloxacină şi au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de
tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienții cu vârsta peste 60 ani, la pacienții tratați cu doze zilnice de
1000 mg şi la pacienţii care utilizează corticosteroizi. La pacienţii vârstnici, doza zilnică trebuie ajustată în
funcţie de clearence -ul creatininei (vezi pct. 4.2). Prin urmare, dacă se recomandă levofloxacină acestor pacienţi,
este necesară monitorizarea lor atentă. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor dacă apar simptome de
tendinită. Dacă se suspectează o tendinită, tratamentul cu levofloxacină trebuie imediat întrerupt şi trebuie
instituit un tratament adecvat (de ex . imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 și 4.8) .
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în
special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul inf ecţiei asociate cu Clostridium
difficile (Clostridium difficile -associated disease - CDAD). CDAD poate varia în severitate de la uşoară până la
punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare ,
este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau
după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea
levofloxacinei trebuie imediat oprită şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele anti-
peristaltice sunt contraindicate în această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive.Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie utilizată
cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat cu substanţe ac tive
care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt tratamentul cu levofloxacină în
cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu deficit de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit lat ent sau manifest de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii hemolitice
în timpul tratamentului cu chinolone antibacteriene . Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată
la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi pentru p osibila apariţie a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina se excretă, în principal, pe cale renală, doza Fleraday comprimate filmate trebuie
ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2) .
Reacţii de hipersensibi litate
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilitate grave, potenţial letale (de exemplu edem
angioneurotic până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii
5
trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul de
urgenţe, care va începe aplicarea măsurilor de urgenţă adecvate.
Reacţii buloase severe
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase severe, cum sunt sindromul
Stevens- Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei reacţiilor cutanate şi/sau
mucoase, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, înainte de a continua tratamentul.
Modificări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi
hiperglicemie, de obicei, la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de
exemplu g libenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet
zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu
se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampă cu
ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întrerupe rea tratamentului, pentru a preveni
fotosensibilizarea.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Deoarece este posibilă creşterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină /INR) şi/sau apariţia
sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu
warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci când aceste medicamente se administrează
concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
S -au raportat reacţii psihotice la pac ienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare,
acestea au progresat spre ideaţie suicidară şi comportament autodistructiv, uneori după numai o singură doză de
levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul prezintă a ceste reacţii, trebuie întreruptă administrarea
levofloxacinei şi trebuie instituite măsurile adecvate. Se recomandă precauţie la utilizarea levofloxacinei la
pacienţi psihotici sau la pacienţi cu antecedente de afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, la pacienţi cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:
- sindrom QT prelungit congenital
- utilizarea concomitentă de medicamente cunoscut e a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritrmice
clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide , antipsihotice)
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu: hipokaliemie, hipomagneziemie)
- boli cardiace (de exemplu: insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) Pacienţii vârstnici şi
femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, se recomandă
precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi.
(Vezi pct. 4.2 Pacienţi vârstnici , 4.5, 4.8 şi 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, au fost raportate neuropatie periferică senzitivă şi
neuropatie periferică senzitivo -motorie, care pot a vea un debut rapid (vezi pct. 4.8). Trebuie întreruptă
administrarea levofloxacinei dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni instalarea unei
afecţiuni ireversibile.
6
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică cu evoluţie până la insuficienţă hepatică
letală , în special la pacienţi cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie
sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului curant dacă apar semne şi simptome de afectare
hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agr ava slăbiciunea
musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv decese
şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienţi cu
miasten ia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări vizuale
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat consultul unui
medic ofta lmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor
rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecv ate.
Influenţarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals -pozitive. Poate fi
necesară confirmarea printr -o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals -
negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
4.5. Interacţiuni cu alte produse medicamentoa se, alte interacţiuni
Efectul altor medicamente asupra
Fleraday comprimate filmate
Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu, didanozină
Absorbţia levofloxacinei este semnificativ diminuată atunci când se administrează săruri de fer sau antiacide care
conţin magneziu sau aluminiu sau când se administrează didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină
care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) în asociere cu Fleraday comprimate filmate.
Administrarea fluoroch inolonelor în asociere cu multi -vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a
acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de fer,
sărurile de zinc sau antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozina (doar forme farmaceutice cu
didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) să nu fie utilizate cu 2 ore înainte şi timp de 2
ore după administrarea Fleraday comprimate filmate (vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu au un efect minim asupra
absorbţiei orale a levofloxacinei.
Sucralfat
Biodisponibilitatea Fleraday comprimate filmate este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu
sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat, atât cu sucralfat, cât şi cu Fleraday comprimate filmate, se recomandă ca
sucralfatul să se administreze după 2 ore de la administrarea comprimatelor de Fleraday comprimate filmate
(vezi pct. 4.2).
7
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare
Într-un studiu clinic, nu s -au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu toate
acestea, în timpul tratamentului concomitent cu chinolone şi teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte
medicamente care scad pragul convulsi vant, poate să apară o reducere importantă a pragului convulsivant.
Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu cele obţinute la administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cim etidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance- ul
renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%), deoarece ambele
medicamente pot bloca secreţia tu bulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, pentru dozele testate în studiu,
este puţin probabil ca diferenţele semnificative statistic farmacocinetice să fie relevante clinic.
Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când levofloxacina se administre ază concomitent cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, aşa cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii relevante
Studiile clinice farmacologi ce au arătat că farmacocinetica levofl oxacinei nu a fost influenţată într-o măsură
relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat
de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul
Fleraday comprimate filmate asupra altor m edicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% la administrarea concomitentă cu
levofloxacină.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină) s -a
raportat creşterea valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină /INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care
pot fi severe. Prin urmare, la pa cienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de
coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care primes c medicamente
cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu: antiaritmice din clasa IA şi III, antidepresive triciclice,
macrolide , antipsihotice ) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT ).
Alte informaţii semnificative
Într -un studiu de farmacocineti că privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei
(care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al
CYP1A2.
Alte forme de interacţiune
Alimente
Levofloxa cina nu prezintă interacţiuni semnificative clinic cu alimentele. Prin urmare, Fleraday comprimate
filmate se poate administra indiferent de aportul de alimente.
8
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxaci nei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de
afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de
creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Fleraday com primate filmate este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire
la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În
absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către
fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu: ameţeli/vertij, somnolen ţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de
concentrare şi de reacţie şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de o
importanţă specială (de exemplu în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor) .
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 8300 de pacienţi
şi pe o vastă experienţă obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului.
Frecvenţele sunt definite utilizând urm ătoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fi ecărei grupe de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
9
Clasificare pe
aparate, sisteme
şi organe
Frecvente
(≥1/100 pȃn
la<1/10 )
Mai puţin
frecvente
(≥1/
<1/100)
Rare
(≥
<1 /1000)
Cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice,
inclusiv infecţii cu
Candida
Rezistenţa
microorganismului
patogen
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie
Eozinofilie
Trombocitopenie
Neutropenie
Pancitopenie
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem
Hipersensibilizare
(vezi pct. 4.4)
Şoc anafilactica
Şoc anafilactoida
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie
Hipoglicemie, în
special la pacienţii
cu diabet zaharat
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Insomnie
Anxietate
Stare confuzională
Nervozitate
Reacţii psihotice
(de exemplu cu
halucinaţii,
paranoia)
Depresie
Agitaţie
Vise anormale
Coşmaruri
Tulburări psihotice cu
comportament de auto-
vătămare, inclusiv ideaţie
suicidară sau tentativă de
suicid
(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Somnolenţă
Tremor
Disgeuzie
Convulsii (vezi pct.
4.3 şi 4.4)
Parestezii
Neuropatie periferică
senzitivă (vezi pct. 4.4)
Neuropatie periferică
senzitivo-motorie (vezi pct.
4.4)
Parosmie, inclusiv anosmie
Diskinezie
Tulburări extrapiramidale
Ageuzie
Sinc opă
Hipertensiune intracraniană
benignă
Tulburări oculare
Tulburări vizuale,
cum este vederea
înceţoşată (vezi
pct. 4.4)
Pierderea tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
Vertij
Tinitus
Pierderea auzului
Afectarea auzului
10
vestibulare
Tulburări
cardiace
Tahicardie
Palpitaţii
Tahicardie ventriculară, care
poate duce la stop cardiac
Aritmii ventriculare şi
torsada vârfurilor (raportată
predominant la pacienţii cu
factori de risc pentru
prelungirea intervalului QT),
prelungirea intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă (vezi pct.
4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Se aplică doar
formei cu
administrare
i.v.:
Flebită
Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
Bronhospasm
Pneumonită alergică
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree
Vărsături
Greaţă
Dureri abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Constipaţie
Diaree - hemoragică, care în
cazuri foarte rare poate să
indice o enterocolită,
inclusiv colită
pseudomembr anoasă (vezi
pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimelor
hepatice
(ALAT/ASAT,
fosfatază
alcalină, GGT)
Creşterea
bilirubinemiei
Icter şi leziuni hepatice
severe, inclusiv cazuri de
insuficienţă hepatică acută
letală, în special la pacienţii
cu afecţiuni preexistente
severe (vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
b
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit
Urticarie
Hiperhidroză
Necroliză epidermică toxică
Sindrom Stevens -Johnson
Eritem polimorf
Reacţii de fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4)
Vasculită leucocitoclastică
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgii
Mialgii
Afecţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),
inclusiv tendinită
(de exemplu la
nivelul tendonului
lui Ahile)
Rabdomioliză
Ruptură de tendon (de
exemplu a tendonului lui
Ahile) (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Ruptură de ligament
Ruptură musculară
Artrită
11
Slăbiciune
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4 )
Tulburări renale
şi ale căilor urinare
Creşterea
creatininemiei
Insuficienţă renală
acută (de exemplu
din cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Se aplică doar
formei cu
administrare
i.v.:
Reacţie la
nivelul locului
de perfuzare
(durere, eritem)
Astenie
Febră
Durere (inclusiv dureri de
spate, toracice şi la nivelul
extremităţilor)
a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză. b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţii cu porfirie
Raportarea reacţiilor adv erse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare ale cărui
detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze mai
mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care se pot aştepta după un supradozaj acut cu Fleraday
comprimate filmate sunt cele ale sistemului nervos ce ntral, cum sunt confuzie, ameţeli, tulburări ale stării de
conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT şi reacţii gastro -intestinale, cum sunt greaţă şi eroziuni
la nivelul mucoaselor.
În experienţa după punerea pe piaţă , au fost observat e efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională, convulsii,
halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Monitorizarea ECG trebuie efectuată, deoarece
există posibilitatea prelungirii intervalului QT. Pentru prot ecţia mucoasei gastrice, se pot administra antiacide.
Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente pentru îndepărtarea levofloxacinei din
organism. Nu există antidot specific.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacod inamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA 12.
Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S( -)
al substanţei racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN –ADN-
girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (C max)
sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie
(CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr -un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă de
la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale rezistenţei,
cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux po t, de
asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de
acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte cla se de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice preliminare ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă
microorganismele sensibile de cele intermediar sensibile şi pe acestea din urmă de cele rezistente, sunt
prezent ate în tabelul următor pentru testarea CMI (mg/L).
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină 2.0,(2012-01- 01):
Patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriacae ≤1mg/L > 2 mg/L
Pseudomonas spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
Acinetobacter spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
Staphylococcus spp. ≤1mg/L > 2 mg/L
S.pneumoniae1 ≤2mg/L > 2 mg/L
Streptococcus A,B,C,G ≤1mg/L > 2 mg/L
H.influenzae 2,3 ≤1mg/L > 1 mg/L
M.catarrhalis3 ≤1mg/L > 1 mg/L
Valorile critice care nu depind de
specie4 ≤1mg/L > 2 mg/L
13
1Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari. 2 Poate apărea un grad scăzut de rezistenţă la fluorochinolone (CMI pentru ciprofloxacină de
0,12-0,5 mg/l), dar nu există dovezi că această rezistenţă este importantă din punct de vedere
clinic în infecţiile tractului respirator cu H. influenzae. 3 Tulpini cu valori ale CMI peste valoarea critică a sensibilităţii sunt foarte rare sau nu au fost
raportate încă. Testele de identificare şi de determinare a sensibilităţii antimicrobiene pentru
orice astfel de izolat trebuie repetate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la
un laborator de referinţă. Până când vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele
confirmate cu CMI peste valoarea crit ică curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca
fiind rezistente. 4Valorile critice se aplică unei doze administrate oral de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi
unei doze administrate intravenos de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2.
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt de dorit informaţii
locale despre aceasta, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Prin urmare, informaţiile prezentate
oferă doar îndrumări relative asupra probabilităţilor ca microorganismele să fie susceptibile pentru levofloxacină
sau nu. Sunt prezentate în acest prospect doar microorganismele relevante indicaţiilor clinice oferite.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci de grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram -negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para- influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
14
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#
Staphylococcus spp coagulazo -negativ
Bacterii aerobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Ser ratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecium # S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv la
levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă în decurs de 1- 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 99- 100%.
Ingestia de alimente are o influenţă mică asupra absorbţiei levofloxacinei.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu administrare
zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie:
Aproximativ 30- 40% din levofloxacina administrată se leagă de proteinele plasmatice.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în doză
unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie la rgă în ţesuturile organismului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului:
S -a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare,
ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prost atic şi în urină. Cu toate acestea, levofloxacină pătrunde
în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
15
Biotransformare:
Levofloxacina este metabolizată într-o foarte mică măsură, metaboliţii fiind demetil -levofloxacină şi N -oxid -
levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doza și sunt excretați în urină. Levofloxacina este
stereochimic stabilă şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare:
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată relativ lent din plasmă (t½:: 6 - 8 or e).
Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
Valoarea medie a clearence -ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice de
500 mg a fost de 175+/ -29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majo re între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea orală şi administrarea
intravenoasă, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt interschimbabile.
Linearitate:
Levofloxacina se supune farmacocineticii lin iare la doze cuprinse între 50 şi 1000 mg.
Grupe speciale de pacienți
Pacienţii cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, scad
eliminarea şi clearance- ul renal , iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte conform tabelului de
mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Clcr [ml/min] < 20 20 - 49 50 - 80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [h] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu ex istă diferenţe semnificative între farmacocinetica levofloxacinei la tineri şi vârstnici, cu excepţia
diferenţelor determinate de clearance- ul creatininei.
Diferenţe între sexe
Analize separate, efectuate pentru subiecţii de sex masculin şi feminin, au arătat diferenţe mici până la marginale
în farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi că aceste diferenţe între sexe sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza s tudiilor convenţionale privind
toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproduc ere la şobolan, iar singurul său
efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus aberaţii
cromozomiale in vitro , la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite
16
inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatide surori, sintezei
neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arăta t niciun potenţial genotoxic.
Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.
Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într -un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea
tumorală î ntr-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule şi
cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
6. PROPRIETĂŢI F ARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu colloidal anhidru
Crospovidonă
Hipromeloză
Stearil fumarat de sodiu
Film :
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
Oxid roşu de fer ( E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister PVC/PVdC -Alu conţinând comprimate filmate.
Conţinutul cutiei de comprimate filmate 250 mg :3, 5, 7 sau 10.
Conţinutul cutiei de comprimate filmate 500 mg : 5, 7 sau 10.
Este posibil ca nu toate mărimile să fie comercializate.
17
6.6 Instrucţiuni speciale pentru elimianare
Fără instrucţiuni speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories Romania S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71 -73, Etaj 5, Spaţiul 10,
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3365/2011/01- 04
3366/2011/01- 03
9. DATA AUTORIZĂRII /REÎNNOIRII AUTORIZĂRI I
Autorizare - Aprilie 2011
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
