ZENCOPAN 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zencopan 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,150 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat gastrorezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină
din soia 0,690 mg (vezi pct 4.4)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent (comprimat)
Comprimate ovale de culoare galbenă cu dimensiuni de 10,3 x 5,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
- Esofagită de reflux
Adulţi
- Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic
corespunzător la pacienţi cu ulcere asociate cu infecţie cu H. pylori.
- Ulcere gastrice şi duodenale
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Esofagita de reflux
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, pentru tratamentul esofagitei de reflux este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, în mod normal, în următoarele 4
săptămâni.
Adulţi
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu 2 antibiotice adecvate
La pacienţii cu infecţie cu H. pylori şi ulcere gastrice sau duodenale, microorganismul trebuie eradicat
utilizând terapia asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale (de exemplu
2
recomandările naţionale) privind rezistenţa bacteriană şi utilizarea şi prescrierea adecvate a
medicamentelor antibacteriene. În funcţie de rezistenţă, pot fi recomandate următoarele tratamente
asociate pentru eradicarea H. pylori:
a) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi
+ claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi
c) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi
În cadrul terapiei asociate pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de
Zencopan 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de cină. De regulă, durata terapiei asociate este de
7 zile şi poate fi prelungită cu încă 7 zile până la o durată totală de două săptămâni. În cazul în care,
pentru asigurarea vindecării ulcerelor, este indicată prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
luate în considerare dozele recomandate pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale.
Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă la testarea pentru H. pylori pacientul
este negativ, următoarele recomandări pentru schema de tratament sunt valabile pentru monoterapia cu
Zencopan 40 mg.
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, pentru tratamentul ulcerelor gastrice este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, de regulă, în următoarele 4
săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, ulcerul duodenal se vindecă în decurs de 2 săptămâni. Dacă această perioadă de 2 săptămâni nu
este suficientă, vindecarea se va obţine, în majoritatea cazurilor, în următoarele 2 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă
Pentru tratamentul sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă
tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică de 80 mg (2 comprimate Zencopan 40 mg). Ulterior, doza
poate fi crescută sau scăzută treptat după caz, în funcţie de rezultatele măsurătorilor secreţiei acide. În
cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie administrată în doză prize. Doza administrată
poate fi crescută temporar peste 160 mg dar durata tratamentului nu trebuie să depăşească perioada de
timp necesară controlării adecvate a acidităţii.
Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă nu
este limitată şi trebuie adaptată stării clinice.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta sub 12 ani
Având în vedere datele limitate privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de pacienţi, nu se
recomandă administrarea Zencopan 40 mg la copii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (1
comprimat gastrorezistent a 20 mg pantoprazol). Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat în terapia asociată
pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă
3
deoarece până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în
terapia asociată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat
în terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă renală deoarece
până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în terapia
asociată la această grupă de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de
apă, cu o oră înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi, ulei din soia sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. sau la medicamentele cu care acesta se poate asocia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile plasmatice ale enzimelor hepatice trebuie
monitorizate periodic în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării de lungă
durată. În cazul în care valorile plasmatice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt
(vezi pct. 4.2).
Administrarea concomitentă cu AINS
Utilizarea de pantoprazol 20 mg ca mijloc de prevenire al ulcerelor gastro-duodenale induse de
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care
necesită tratament continuu cu AINS şi au un risc crescut de a dezvolta complicaţii gastro-intestinale.
Riscul crescut trebuie evaluat în funcţie de factorii de risc individuali, de exemplu vârsta înaintată
(>65 de ani), antecedentele de ulcer gastric sau duodenal sau de hemoragii gastro-intestinale
superioare.
Terapia asociată
În cazul terapiei asociate, trebuie respectate rezumatele caracteristicilor produsului pentru
medicamentele respective.
În prezenţa simptomelor de alarmă
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) sau în cazul în care se suspicionează
sau este diagnosticat un ulcer gastric, trebuie exclusă prezenţa malignităţii deoarece tratamentul cu
pantoprazol poate masca simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă, simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat, trebuie avută în vedere efectuarea de
investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu determinarea
încărcăturii virale) şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg în asociere cu 100 mg ritonavir. Nu
trebuie depăşită doza de 20 mg pantoprazol pe zi.
4
Influenţarea absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă care necesită
tratament de lungă durată, pantoprazolul similar altor medicamente care inhibă secreţia acidă, poate să
reducă absorbţia vitaminei B
12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie
avut în vedere la pacienţii cu depozite scăzute de vitamina B
12 sau cu factori de risc pentru o absorbţie
scăzută de vitamina B
12 în cazul tratamentului de lungă durată sau în cazul în care sunt observate
simptome clinice corespunzătoare.
Tratament de lungă durată
În cazul tratamentului de lungă durată, în special în cazul tratamentelor a căror durată depăşeşte 1 an,
pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Infecţii bacteriene gastro-intestinale
Similar tuturor inhibitorilor pompei de protoni (IPP), se poate anticipa ca pantoprazolul să crească
numărul bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului gastrointestinal superior. Tratamentul
cu pantoprazol 40 mg poate să determine o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale
cauzate de bacterii precum Salmonella,Campylobacter şi C. Difficile.
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales
la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească
îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi
calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de
cel puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestări grave de
hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot debuta insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi,
hipomagneziemia s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP împreună cu digoxină
sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din
domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de
începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Zencopan 40 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Lecitină din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia acest
medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).
Intoleranţă la fructoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
5
Ca urmare a inhibării accentuate şi de lungă durată a secreţiei acide gastrice, pantoprazolul poate
reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de secreţia acidă gastrică,
de exemplu unele antifungice de tip azoli cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte
medicamente cum este erlotinibul.
Medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi alte medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV a
căror absorbţie este dependentă de pH împreună cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina
reducerea substanţială a biodisponibilităţii medicamentelor pentru tratamentul infecţiei cu HIV şi
poate afecta eficacitatea acestor medicamente. Prin urmare, nu se recomandă administrarea
concomitentă de inhibitori ai pompei de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu au fost observate interacţiuni în cadrul studiilor clinice de farmacocinetică în cazul
administrării concomitente de fenprocumonă sau warfarină, în timpul tratamentului concomitent au
fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale International Normalised Ratio (INR) după
punerea pe piaţă a medicamentului. Ca urmare, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de
exemplu fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protombină/INR după
iniţierea, terminarea sau în timpul utilizării neregulate a pantoprazolului.
Metotrexat
În timpul utilizării concomitente de doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de
pompă de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiei plasmatice a metotrexatului.
De aceea în schemele de tratament în care se folosesc doze mari de metotrexat, de exemplu pentru
tratamentul cancerelor sau al psoriazisului, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a
administrării de pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor
citocromului P450. Calea metabolică principală este reprezentată de demetilarea pe calea CYP2C19,
iar alte căi metabolice includ oxidarea pe calea CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate pe aceste căi
metabolice, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi un contraceptiv oral
care conţine levonogestrel şi etinilestradiol nu au evidenţiat interacţiuni semnificative clinic.
Rezultatele provenite dintr-o serie de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu
influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate pe calea izoenzimelor CYP1A2 (cum sunt
cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este
metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nu influenţează absorbţia digoxinei legată de
glicoproteina-P.
Nu au existat interacţiuni în cazul administrării concomitente cu antiacide.
Au fost efectuate, de asemenea, studii de interacţiune administrând concomitent pantoprazol cu
anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate provenite din utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile
la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la
om este necunoscut. Zencopan 40 mg nu trebuie administrat în timpul sarcinii cu excepţia cazurilor în
care este absolut necesar.
Alăptarea
6
Studiile la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. A fost raportată
eliminarea în laptele uman. Prin urmare, trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu Zencopan 40 mg avănd în vedere beneficiul alăptării pentru
copil şi beneficiul tratamentului cu Zencopan 40 mg pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de
simptome, pacienţii un trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvent
raportate RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, clasificate utilizând
următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥
1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului nu este
posibilă atribuirea niciunei frecvenţe reacţiilor adverse şi, ca urmare, acestea sunt menţionate ca având
„frecvenţă necunoscută”. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în
ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse la pantoprazol raportate în cadrul studiilor clinice şi al experienţei după
punerea pe piaţă a medicamentului
Frecvenţă
Clasificare pe
aparate,
sisteme şi
or
gane Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensitibilitate
(incluzând reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentraţiei
lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări ale
greutăţii corporale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemia;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
agravările) Dezorientare (şi
toate agravările) Halucinaţii
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi şi
agravarea acestor
simptome în cazul
existenţei
anterioare)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Ameţeli Tulburări ale
simţului
gustativ Parestezii
7
Tulburări oculare Tulburări
vizuale/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-
intestinale Diaree
Greaţă
Vărsături
Distensie
abdominală şi
balonare
Constipaţie
Xerostomie
Durere
abdominală şi
disconfort
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
valorilor serice
ale enzimelor
hepatice
(transaminaze,
gama-GT) Creşterea valorilor
bilirubinemiei Leziuni
hepatocelulare,
icter, insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată
tranzitorie/exante
m/erupţie
Prurit Urticarie
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson
Sindrom Lyell
Eritem polimorf
Fotosensibilitate,
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură la nivelul
şoldului,
încheieturii mâinii
sau coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4) Artralgie
Mialgie Spasme musculare
consecutive
tulburărilor
electrolitice.
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilitate de
evoluţie către
insuficienţă renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi ale sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
stare generală de
rău Creştere a
temperaturii
corporale, edeme
periferice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
8
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc simptome ale supradozajului la om.
Expuneri sistemice la doze de până la 240 mg administrate intravenos în decurs de 2 minute au fost
bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, nu se pot face recomandări terapeutice specifice
în afară de tratamentul simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivel gastric
prin blocarea specifică a pompelor de protoni de la nivelul celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă
enzima H
+/K+ ATP-ază, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La
majoritatea pacienţilor simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei
de protoni şi inhibitori ai receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea la nivelul
stomacului şi creşte astfel gastrinemia proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este
reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de receptorul celular, poate inhiba
secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină,
gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc la administrarea pantoprazolului. În cazul
utilizării de scurtă durată nu depăşesc, în majoritatea cazurilor, limita superioară a valorilor normale.
În timpul tratamentului de lungă durată valorile gastrinemiei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu
toate acestea, numai în cazuri izolate se produce o creştere excesivă. Ca urmare, în timpul
tratamentului de lungă durată se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule
endocrine specifice (ECL) din stomac (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea,
conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor preneoplazice (hiperplazie atipică) sau
a tumorilor carcinoide gastrice observate în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost
observate la om.
Având în vedere rezultatele studiilor la animale, nu poate fi exclusă complet influenţa tratamentului de
lungă durată cu pantoprazol, de peste 1 an, asupra parametrilor endocrini tiroidieni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul se absoarbe rapid iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă chiar şi după
administrarea orală a unei doze unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2-3
micrograme/ml se ating în medie la 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după
administrări repetate.
Parametrii farmacocinetici nu variază după administrarea unei doze unice sau după administrări
repetate. În intervalul de doze de 10 până la 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului este liniară atât
după administrare orală, cât şi după administrare intravenoasă.
9
Biodisponibilitatea absolută a comprimatului a fost de aproximativ 77%. Consumul concomitent de
alimente nu a influenţat ASC, concentraţia plasmatică maximă şi, astfel, biodisponibilitatea. Consumul
de alimente întârzie numai absorbţia.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie
este aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa activă este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea metabolică principală este
demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19 urmată de sulfoconjugare; o altă cale metabolică
include oxidarea pe calea izoenzimei CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
aproximativ o oră iar clearance-ul este aproximativ 0,1 l/kg şi oră. Au fost câteva cazuri de subiecţi la
care eliminarea a fost întârziată. Având în vedere legarea specifică a pantoprazolului de pompele de
protoni de la nivelul celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se
corelează cu durata de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei acide).
Excreţia renală reprezintă principala cale de eliminare (aproximativ 80%) a metaboliţilor
pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic, cât şi
urinar este demetil-pantoprazolul care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire a metabolitului
pricipal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung comparativ cu cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/Grupe speciale de subiecţi
La aproximativ 3% din populaţia europeană lipseşte o izoenzimă funcţională CYP2C19 şi sunt numiţi
metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil, în principal, de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg
pantoprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de
aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii la care
izoenzima CYP2C19 este funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Valorile
medii ale concentraţiilor plasmatice medii au fost mai mari cu aproximativ 60%. Aceste observaţii nu
influenţează dozele de pantoprazol.
Pacienți cu insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţii cu
insuficienţă renală (incluzând pacienţi care efectuează şedinţe de dializă, care îndepărtează doar
cantităţi neglijabile de pantoprazol). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire
plasmatică al pantoprazolului este scurt. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi
principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică uşor prelungit (2-3 ore), eliminarea este
totuşi rapidă şi, astfel, nu se produce acumulare.
Pacienți cu insuficienţă hepatică
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (Clasele A şi B conform clasificării Child-Pugh) valorile timpului
de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 ore iar valorile ASC au crescut de 5-7 ori,
concentraţia plasmatică maximă a crescut numai uşor de 1,5 ori faţă de subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
O uşoară creştere a ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici comparativ cu cei mai tineri, nu prezintă, de
asemenea, importanţă clinică.
Copii şi adolescenţi
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 20 sau 40 mg pantoprazol la copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max au fost cuprinse în intervalul valorilor
observate la adulţi.
După administrarea intravenoasă de doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi
adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, nu s-a observat o legătură semnificativă între
clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. Valorile ASC şi volumului de distribuţie au
corespuns celor observate la adulţi.
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de doi ani la şobolani, s-au observat neoplasme
neuroendocrine. În plus, s-au evidenţiat papiloame cu celule scuamoase la nivelul porţiunii care
continuă esofagul, lipsită de glande, a stomacului şobolanilor. Mecanismul care determină formarea de
tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a
dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei care apare la şobolan în
timpul tratamentului de lungă durată cu doze mari.
În studiile la rozătoare cu durata de doi ani s-a observat o creştere a numărului de tumori hepatice la
şobolan şi femele de şoareci, observaţie care s-a interpretat ca fiind cauzată de rata de metabolizare
crescută a pantoprazolului la nivelul ficatului şobolanilor.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere
uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Având în vedere
că doza terapeutică la om este mică, nu se anticipează efecte nocive asupra tiroidei la om.
În studiile privind efectele asupra reproducerii la animale, au fost observate semne de fetotoxicitate
uşoară la doze peste 5 mg/kg.
Studiile nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a observat că aceasta creşte odată cu vârsta
gestaţională. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus este uşor crescută la puţin timp înainte de
naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Maltitol (E 965)
Crospovidonă
Carmeloză sodică
Carbonat de sodiu anhidru
Stearat de calciu
Film
Alcool polivinilic
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Lecitină din soia
Oxid galben de fer (E 172)
Carbonat de sodiu anhidru
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil 1:1 (dispersie 30%)
Trietilcitrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere din Nylon/Al/PVC/Al: 3 ani.
11
Flacon din PEÎD: 2 ani.
După prima deschidere a flaconului medicamentul trebuie utilizat în decurs de 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Nylon/Al/PVC/Al
Flacoane din PEÎD închise cu capac din PP şi desicant
Mărimi de ambalaj
14, 28, 56, 84, 90 (doar pentru Republica Cehă) şi 98 comprimate gastrorezistente (cutii cu blistere).
14 şi 28 comprimate gastrorezistente (flacoane din PEÎD).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9384/2016/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Martie 2011
Reînnoire Autorizație - Octombrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zencopan 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,150 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat gastrorezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină
din soia 0,690 mg (vezi pct 4.4)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent (comprimat)
Comprimate ovale de culoare galbenă cu dimensiuni de 10,3 x 5,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
- Esofagită de reflux
Adulţi
- Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic
corespunzător la pacienţi cu ulcere asociate cu infecţie cu H. pylori.
- Ulcere gastrice şi duodenale
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Esofagita de reflux
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, pentru tratamentul esofagitei de reflux este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, în mod normal, în următoarele 4
săptămâni.
Adulţi
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu 2 antibiotice adecvate
La pacienţii cu infecţie cu H. pylori şi ulcere gastrice sau duodenale, microorganismul trebuie eradicat
utilizând terapia asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale (de exemplu
2
recomandările naţionale) privind rezistenţa bacteriană şi utilizarea şi prescrierea adecvate a
medicamentelor antibacteriene. În funcţie de rezistenţă, pot fi recomandate următoarele tratamente
asociate pentru eradicarea H. pylori:
a) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi
+ claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi
c) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi
În cadrul terapiei asociate pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de
Zencopan 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de cină. De regulă, durata terapiei asociate este de
7 zile şi poate fi prelungită cu încă 7 zile până la o durată totală de două săptămâni. În cazul în care,
pentru asigurarea vindecării ulcerelor, este indicată prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
luate în considerare dozele recomandate pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale.
Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă la testarea pentru H. pylori pacientul
este negativ, următoarele recomandări pentru schema de tratament sunt valabile pentru monoterapia cu
Zencopan 40 mg.
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, pentru tratamentul ulcerelor gastrice este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, de regulă, în următoarele 4
săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De
regulă, ulcerul duodenal se vindecă în decurs de 2 săptămâni. Dacă această perioadă de 2 săptămâni nu
este suficientă, vindecarea se va obţine, în majoritatea cazurilor, în următoarele 2 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă
Pentru tratamentul sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă
tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică de 80 mg (2 comprimate Zencopan 40 mg). Ulterior, doza
poate fi crescută sau scăzută treptat după caz, în funcţie de rezultatele măsurătorilor secreţiei acide. În
cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie administrată în doză prize. Doza administrată
poate fi crescută temporar peste 160 mg dar durata tratamentului nu trebuie să depăşească perioada de
timp necesară controlării adecvate a acidităţii.
Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă nu
este limitată şi trebuie adaptată stării clinice.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta sub 12 ani
Având în vedere datele limitate privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de pacienţi, nu se
recomandă administrarea Zencopan 40 mg la copii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (1
comprimat gastrorezistent a 20 mg pantoprazol). Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat în terapia asociată
pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă
3
deoarece până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în
terapia asociată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat
în terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă renală deoarece
până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în terapia
asociată la această grupă de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de
apă, cu o oră înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi, ulei din soia sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. sau la medicamentele cu care acesta se poate asocia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile plasmatice ale enzimelor hepatice trebuie
monitorizate periodic în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării de lungă
durată. În cazul în care valorile plasmatice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt
(vezi pct. 4.2).
Administrarea concomitentă cu AINS
Utilizarea de pantoprazol 20 mg ca mijloc de prevenire al ulcerelor gastro-duodenale induse de
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care
necesită tratament continuu cu AINS şi au un risc crescut de a dezvolta complicaţii gastro-intestinale.
Riscul crescut trebuie evaluat în funcţie de factorii de risc individuali, de exemplu vârsta înaintată
(>65 de ani), antecedentele de ulcer gastric sau duodenal sau de hemoragii gastro-intestinale
superioare.
Terapia asociată
În cazul terapiei asociate, trebuie respectate rezumatele caracteristicilor produsului pentru
medicamentele respective.
În prezenţa simptomelor de alarmă
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) sau în cazul în care se suspicionează
sau este diagnosticat un ulcer gastric, trebuie exclusă prezenţa malignităţii deoarece tratamentul cu
pantoprazol poate masca simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă, simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat, trebuie avută în vedere efectuarea de
investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu determinarea
încărcăturii virale) şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg în asociere cu 100 mg ritonavir. Nu
trebuie depăşită doza de 20 mg pantoprazol pe zi.
4
Influenţarea absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă care necesită
tratament de lungă durată, pantoprazolul similar altor medicamente care inhibă secreţia acidă, poate să
reducă absorbţia vitaminei B
12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie
avut în vedere la pacienţii cu depozite scăzute de vitamina B
12 sau cu factori de risc pentru o absorbţie
scăzută de vitamina B
12 în cazul tratamentului de lungă durată sau în cazul în care sunt observate
simptome clinice corespunzătoare.
Tratament de lungă durată
În cazul tratamentului de lungă durată, în special în cazul tratamentelor a căror durată depăşeşte 1 an,
pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Infecţii bacteriene gastro-intestinale
Similar tuturor inhibitorilor pompei de protoni (IPP), se poate anticipa ca pantoprazolul să crească
numărul bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului gastrointestinal superior. Tratamentul
cu pantoprazol 40 mg poate să determine o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale
cauzate de bacterii precum Salmonella,Campylobacter şi C. Difficile.
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales
la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească
îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi
calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de
cel puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestări grave de
hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot debuta insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi,
hipomagneziemia s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP împreună cu digoxină
sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din
domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de
începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Zencopan 40 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Lecitină din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia acest
medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).
Intoleranţă la fructoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
5
Ca urmare a inhibării accentuate şi de lungă durată a secreţiei acide gastrice, pantoprazolul poate
reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de secreţia acidă gastrică,
de exemplu unele antifungice de tip azoli cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte
medicamente cum este erlotinibul.
Medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi alte medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV a
căror absorbţie este dependentă de pH împreună cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina
reducerea substanţială a biodisponibilităţii medicamentelor pentru tratamentul infecţiei cu HIV şi
poate afecta eficacitatea acestor medicamente. Prin urmare, nu se recomandă administrarea
concomitentă de inhibitori ai pompei de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu au fost observate interacţiuni în cadrul studiilor clinice de farmacocinetică în cazul
administrării concomitente de fenprocumonă sau warfarină, în timpul tratamentului concomitent au
fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale International Normalised Ratio (INR) după
punerea pe piaţă a medicamentului. Ca urmare, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de
exemplu fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protombină/INR după
iniţierea, terminarea sau în timpul utilizării neregulate a pantoprazolului.
Metotrexat
În timpul utilizării concomitente de doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de
pompă de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiei plasmatice a metotrexatului.
De aceea în schemele de tratament în care se folosesc doze mari de metotrexat, de exemplu pentru
tratamentul cancerelor sau al psoriazisului, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a
administrării de pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor
citocromului P450. Calea metabolică principală este reprezentată de demetilarea pe calea CYP2C19,
iar alte căi metabolice includ oxidarea pe calea CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate pe aceste căi
metabolice, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi un contraceptiv oral
care conţine levonogestrel şi etinilestradiol nu au evidenţiat interacţiuni semnificative clinic.
Rezultatele provenite dintr-o serie de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu
influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate pe calea izoenzimelor CYP1A2 (cum sunt
cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este
metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nu influenţează absorbţia digoxinei legată de
glicoproteina-P.
Nu au existat interacţiuni în cazul administrării concomitente cu antiacide.
Au fost efectuate, de asemenea, studii de interacţiune administrând concomitent pantoprazol cu
anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate provenite din utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile
la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la
om este necunoscut. Zencopan 40 mg nu trebuie administrat în timpul sarcinii cu excepţia cazurilor în
care este absolut necesar.
Alăptarea
6
Studiile la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. A fost raportată
eliminarea în laptele uman. Prin urmare, trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu Zencopan 40 mg avănd în vedere beneficiul alăptării pentru
copil şi beneficiul tratamentului cu Zencopan 40 mg pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de
simptome, pacienţii un trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvent
raportate RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, clasificate utilizând
următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥
1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului nu este
posibilă atribuirea niciunei frecvenţe reacţiilor adverse şi, ca urmare, acestea sunt menţionate ca având
„frecvenţă necunoscută”. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în
ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse la pantoprazol raportate în cadrul studiilor clinice şi al experienţei după
punerea pe piaţă a medicamentului
Frecvenţă
Clasificare pe
aparate,
sisteme şi
or
gane Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensitibilitate
(incluzând reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentraţiei
lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări ale
greutăţii corporale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4);
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemia;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
agravările) Dezorientare (şi
toate agravările) Halucinaţii
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi şi
agravarea acestor
simptome în cazul
existenţei
anterioare)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Ameţeli Tulburări ale
simţului
gustativ Parestezii
7
Tulburări oculare Tulburări
vizuale/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-
intestinale Diaree
Greaţă
Vărsături
Distensie
abdominală şi
balonare
Constipaţie
Xerostomie
Durere
abdominală şi
disconfort
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
valorilor serice
ale enzimelor
hepatice
(transaminaze,
gama-GT) Creşterea valorilor
bilirubinemiei Leziuni
hepatocelulare,
icter, insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată
tranzitorie/exante
m/erupţie
Prurit Urticarie
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson
Sindrom Lyell
Eritem polimorf
Fotosensibilitate,
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură la nivelul
şoldului,
încheieturii mâinii
sau coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4) Artralgie
Mialgie Spasme musculare
consecutive
tulburărilor
electrolitice.
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilitate de
evoluţie către
insuficienţă renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi ale sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
stare generală de
rău Creştere a
temperaturii
corporale, edeme
periferice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
8
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc simptome ale supradozajului la om.
Expuneri sistemice la doze de până la 240 mg administrate intravenos în decurs de 2 minute au fost
bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, nu se pot face recomandări terapeutice specifice
în afară de tratamentul simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivel gastric
prin blocarea specifică a pompelor de protoni de la nivelul celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă
enzima H
+/K+ ATP-ază, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La
majoritatea pacienţilor simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei
de protoni şi inhibitori ai receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea la nivelul
stomacului şi creşte astfel gastrinemia proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este
reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de receptorul celular, poate inhiba
secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină,
gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc la administrarea pantoprazolului. În cazul
utilizării de scurtă durată nu depăşesc, în majoritatea cazurilor, limita superioară a valorilor normale.
În timpul tratamentului de lungă durată valorile gastrinemiei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu
toate acestea, numai în cazuri izolate se produce o creştere excesivă. Ca urmare, în timpul
tratamentului de lungă durată se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule
endocrine specifice (ECL) din stomac (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea,
conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor preneoplazice (hiperplazie atipică) sau
a tumorilor carcinoide gastrice observate în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost
observate la om.
Având în vedere rezultatele studiilor la animale, nu poate fi exclusă complet influenţa tratamentului de
lungă durată cu pantoprazol, de peste 1 an, asupra parametrilor endocrini tiroidieni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul se absoarbe rapid iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă chiar şi după
administrarea orală a unei doze unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2-3
micrograme/ml se ating în medie la 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după
administrări repetate.
Parametrii farmacocinetici nu variază după administrarea unei doze unice sau după administrări
repetate. În intervalul de doze de 10 până la 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului este liniară atât
după administrare orală, cât şi după administrare intravenoasă.
9
Biodisponibilitatea absolută a comprimatului a fost de aproximativ 77%. Consumul concomitent de
alimente nu a influenţat ASC, concentraţia plasmatică maximă şi, astfel, biodisponibilitatea. Consumul
de alimente întârzie numai absorbţia.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie
este aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa activă este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea metabolică principală este
demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19 urmată de sulfoconjugare; o altă cale metabolică
include oxidarea pe calea izoenzimei CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
aproximativ o oră iar clearance-ul este aproximativ 0,1 l/kg şi oră. Au fost câteva cazuri de subiecţi la
care eliminarea a fost întârziată. Având în vedere legarea specifică a pantoprazolului de pompele de
protoni de la nivelul celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se
corelează cu durata de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei acide).
Excreţia renală reprezintă principala cale de eliminare (aproximativ 80%) a metaboliţilor
pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic, cât şi
urinar este demetil-pantoprazolul care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire a metabolitului
pricipal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung comparativ cu cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/Grupe speciale de subiecţi
La aproximativ 3% din populaţia europeană lipseşte o izoenzimă funcţională CYP2C19 şi sunt numiţi
metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil, în principal, de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg
pantoprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de
aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii la care
izoenzima CYP2C19 este funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Valorile
medii ale concentraţiilor plasmatice medii au fost mai mari cu aproximativ 60%. Aceste observaţii nu
influenţează dozele de pantoprazol.
Pacienți cu insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţii cu
insuficienţă renală (incluzând pacienţi care efectuează şedinţe de dializă, care îndepărtează doar
cantităţi neglijabile de pantoprazol). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire
plasmatică al pantoprazolului este scurt. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi
principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică uşor prelungit (2-3 ore), eliminarea este
totuşi rapidă şi, astfel, nu se produce acumulare.
Pacienți cu insuficienţă hepatică
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (Clasele A şi B conform clasificării Child-Pugh) valorile timpului
de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 ore iar valorile ASC au crescut de 5-7 ori,
concentraţia plasmatică maximă a crescut numai uşor de 1,5 ori faţă de subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
O uşoară creştere a ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici comparativ cu cei mai tineri, nu prezintă, de
asemenea, importanţă clinică.
Copii şi adolescenţi
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 20 sau 40 mg pantoprazol la copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max au fost cuprinse în intervalul valorilor
observate la adulţi.
După administrarea intravenoasă de doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi
adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, nu s-a observat o legătură semnificativă între
clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. Valorile ASC şi volumului de distribuţie au
corespuns celor observate la adulţi.
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de doi ani la şobolani, s-au observat neoplasme
neuroendocrine. În plus, s-au evidenţiat papiloame cu celule scuamoase la nivelul porţiunii care
continuă esofagul, lipsită de glande, a stomacului şobolanilor. Mecanismul care determină formarea de
tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a
dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei care apare la şobolan în
timpul tratamentului de lungă durată cu doze mari.
În studiile la rozătoare cu durata de doi ani s-a observat o creştere a numărului de tumori hepatice la
şobolan şi femele de şoareci, observaţie care s-a interpretat ca fiind cauzată de rata de metabolizare
crescută a pantoprazolului la nivelul ficatului şobolanilor.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere
uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Având în vedere
că doza terapeutică la om este mică, nu se anticipează efecte nocive asupra tiroidei la om.
În studiile privind efectele asupra reproducerii la animale, au fost observate semne de fetotoxicitate
uşoară la doze peste 5 mg/kg.
Studiile nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a observat că aceasta creşte odată cu vârsta
gestaţională. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus este uşor crescută la puţin timp înainte de
naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Maltitol (E 965)
Crospovidonă
Carmeloză sodică
Carbonat de sodiu anhidru
Stearat de calciu
Film
Alcool polivinilic
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Lecitină din soia
Oxid galben de fer (E 172)
Carbonat de sodiu anhidru
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil 1:1 (dispersie 30%)
Trietilcitrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere din Nylon/Al/PVC/Al: 3 ani.
11
Flacon din PEÎD: 2 ani.
După prima deschidere a flaconului medicamentul trebuie utilizat în decurs de 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Nylon/Al/PVC/Al
Flacoane din PEÎD închise cu capac din PP şi desicant
Mărimi de ambalaj
14, 28, 56, 84, 90 (doar pentru Republica Cehă) şi 98 comprimate gastrorezistente (cutii cu blistere).
14 şi 28 comprimate gastrorezistente (flacoane din PEÎD).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9384/2016/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Martie 2011
Reînnoire Autorizație - Octombrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
