PROPAFENONA ARENA 150 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROPAFENON Ă 150 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Un comprimat con ţine clorhidrat de propafenon ă 150 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate de culoare alb ă, sub forma de discuri cu suprafete lenticulare, cu diametru de 9 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Tahiaritmii supraventriculare, cum sunt: tahicardie jonc ţional ă, tahicardie supraventriculară din cadrul
sindromului WPW, flutter atrial, fibrila ţie atrial ă paroxistic ă, în absen ţa alteră rii func ţiei ventriculului
stâng.
Tahicardie ventriculară simptomatică severă , cu poten ţial letal.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul Propafenon ă 150 mg este destinat utiliz ării de c ătre adul ţi.
Doza de propafenonă este individualizată, în func ţie de tipul aritmiei, vârsta pacientului, tolerabilitate
ş i de r ăspunsul la tratament.
Se recomandă ca începerea terapiei cu Propafenonă 150 mg să se fac ă în spital, sub supravegherea
unui medic specializat în tratamentul aritmiilor. Doza individual ă de între ţinere trebuie stabilit ă sub
supraveghere cardiologic ă, incluzând monitorizarea electrocardiogramei şi controlul tensiunii arteriale.
De asemenea, unitatea trebuie s ă dispun ă de echipament de urgen ţă.
În timpul tratamentului, la intervale regulate, trebuie efectuate urm ătoarele investiga ţii:
electrocardiogram ă standard (ECG) – la intervale de o lun ă, electrocardiogram ă Holter – la intervale
de 3 luni, la nevoie ECG de efort.
Adul ţi
Doza ini ţial ă recomandat ă este de 150 mg clorhidrat de propafenon ă (un comprimat Propafenonă
150 mg ) de 3 ori pe zi. Doza se poate creş te la intervale de minimum 3 zile la 300 mg clorhidrat de
propafenonă (2 comprimate Propafenonă 150 mg ) de 2 ori pe zi şi, dac ă este necesar, pân ă la
maximum 300 mg clorhidrat de propafenon ă (2 comprimate Propafenonă 150 mg) de 3 ori pe zi.
Doza de între ţinere uzual ă este de 300 mg clorhidrat de propafenon ă (2 comprimate Propafenonă
150 mg ) de 2 ori pe zi.
Comprimatele trebuie înghi ţite întregi, cu lichid, dup ă mas ă.
În cazul tratamentului de lungă durat ă, metabolizarea propafenonei poate diminua, fiind necesar ă
reducerea dozei.
Doza de propafenonă trebuie diminuată sau tratamentul trebuie reevaluat până la normalizarea
electrocardiogramei, în urm ătoarele cazuri:
- când complexul QRS sau intervalul QT se prelungesc cu peste 20%;
- când intervalul PQ se prelunge şte cu peste 50%;
- când intervalul QT este prelungit peste 500 ms sau
- când cresc inciden ţa şi gravitatea aritmiilor cardiace.
Grupuri speciale de pacienţ i
La pacien ţii cu vârsta peste 70 ani, cu greutatea corporal ă sub 70 kg sau cu insuficien ţă hepatic ă, este
necesar ă reducerea dozei. La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă, datorit ă cre şterii biodisponibilit ăţii ş i a
timpului de înjum ătăţ ire prin eliminare, se recomand ă administrarea a 20-30% din doza uzual ă.
Pacien ţi cu insuficienţă renală
Cu toate c ă eliminarea propafenonei şi a metaboliţ ilor ei principali nu este influenţ ată semnificativ de
insuficien ţa renal ă, antiaritmicul trebuie administrat, totu şi, cu pruden ţă.
Copii
În lipsa studiilor privind eficacitatea şi siguran ţa utiliz ării propafenonei la copii, nu se recomand ă
administrarea medicamentului la aceast ă grupă de vârst ă.
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la propafenon ă sau la oricare dintre excipienţ i.
Insuficien ţă cardiac ă congestiv ă necontrolat ă.
Ş oc cardiogen (cu excep ţia celui indus de aritmii).
Bradicardie marcat ă.
Tulbur ări electrolitice necontrolate (de exemplu, ale kaliemiei).
Boli bronhopulmonare obstructive severe.
Hipotensiune arterial ă marcat ă.
Miastenia gravis.
Disfunc ţii ale nodului sinusal.
Tulbur ări de conducere la nivel atrial, atrioventricular şi intraventricular (de exemplu: bloc
atrioventricular de gradul II sau III, bloc de ramur ă complet, bloc bifascicular).
Intoxica ţie digitalic ă.
În primele 3 luni dup ă un infarct miocardic sau în cazul în care debitul cardiac este redus (frac ţie de
ejec ţie a VS <35%), cu excep ţia aritmiilor ventriculare care pun via ţa în pericol.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar celorlalte antiaritmice din clasa I, propafe nona nu a dovedit un efect benefic în ceea ce prive şte
supravie ţuirea şi moartea subit ă.
Medicamentul trebuie administrat numai în cazurile cu indica ţii certe, datorit ă poten ţialului
proaritmogen şi a faptului c ă nu se cunoa şte cu certitudine modul în care influen ţeaz ă prognosticul
pacientului.
În general, antiaritmicele nu trebuie administrate în aritmiile cu simptomatologie s ărac ă, f ără
modific ări hemodinamice ş i fără prognostic grav.
Similar celorlalte antiaritmice, propafenona poate determina apari ţia unor forme mai severe de aritmie,
cre şterea frecven ţei aritmiilor preexistente sau agravarea simptomatologiei. În cazul în care, în timpul
tratamentului cu propafenon ă, apar blocuri sinoatriale, atri oventriculare, bloc de ramură complet sau
extrasistole ventriculare multiple sau polimorfe, administrarea trebuie întrerupt ă imediat.
Datorită efectului beta-blocant al propafenonei, se recomand ă pruden ţă la pacienţ ii cu boli obstructive
ale c ăilor aeriene sau astm bronş ic.
Propafenona poate influenţ a activitatea pacemaker-ului artificial. Ca urmare, func ţia pacemaker-ului
trebuie verificat ă ş i, dac ă este necesar, reprogramat ă.
Pacienţii cu cardiomiopatii de cauz ă organic ă prezint ă risc crescut de apari ţie a reac ţiilor adverse
severe. La ace ştia, precum şi la pacienţ ii vârstnici şi la cei cu disfunc ţii ale ventriculului stâng (frac ţie
de ejec ţie redus ă), este necesară iniţierea treptat ă a tratamentului, cu doze mici, care se cresc cu
pruden ţă (la intervale de 5-8 zile). De asemenea, este necesar ă pruden ţă deosebit ă ş i pe perioada
tratamentului de între ţinere.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocierea propafenonei cu sultoprida este contraindicat ă, datorit ă riscului foarte mare de tulbur ări de
ritm ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Efectul propafenonei poate fi potenţ at de administrarea concomitentă de anestezice locale şi de alte
medicamente cu efect cronotrop sau inotrop nega tiv (de exemplu: blocante beta-adrenergice,
antiaritmice din clasa Ia).
Propafenona determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice a warfarinei, cu cre şterea timpului de
protrombin ă, impunând reducerea dozei de warfarin ă.
În cazul asocierii cu propafenona s-a observat cre şterea concentra ţiei plasmatice de propranolol,
metoprolol, diltiazem, ciclosporină ş i teofilin ă (în acest caz dublarea concentra ţiei plasmatice); poate fi
necesar ă reducerea dozei medicamentelor administrate concomitent cu propafenona, pentru evitarea
cazurilor de supradozaj.
Asocierea cu chinidina poate duce la scă derea clearance-ului, cu creşterea concentra ţiei în platou a
propafenonei.
Propafenona determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice a digoxinei, cu risc de producere a
intoxica ţiei digitalice. Ca urmare, în momentul ini ţierii tratamentului cu propafenon ă la bolnavii
digitaliza ţi, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de digoxin ă, eventual
scă derea dozei. Pe parcursul tratamentului concomitent cu propafenon ă, este necesară ajustarea dozei
de digoxină în funcţie de concentra ţia plasmatic ă.
Asocierea propafenonei cu anticolinesterazice prezint ă risc de bradicardie excesiv ă.
Administrarea concomitent ă de cimetidin ă sau ketoconazol determin ă cre şterea concentra ţiei
plasmatice de propafenon ă prin inhibarea metaboliz ării antiaritmicului la nivelul citocromului P450.
În cazul asocierii fenobarbitalului sau rifampicinei, se poate produce sc ăderea concentra ţiei plasmatice
de propafenonă , posibil sub nivelul terapeutic, cu apari ţia aritmiilor.
Datorită efectului aritmogen al antidepresivelor triciclice şi înrudite, acestea pot determina apari ţia de
reac ţii adverse în cazul asocierii cu antiaritmice, inclusiv propafenona.
Administrarea concomitent ă cu ritonavir poate cre şte inciden ţa reac ţiilor adverse ale propafenonei.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Studiile efectuate la animale nu au eviden ţiat efecte teratogene. Având în vedere faptul c ă datele
privind utilizarea la femeile gravide sau care al ăpteaz ă sunt insuficiente iar propafenona traversează
bariera feto-placentară ş i se excret ă în laptele matern, nu se recomand ă utilizarea sa în timpul sarcinii
ş i al ăpt ării.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece propafenona determin ă tulbur ări de vedere şi ame ţeli, poate influen ţa negativ capacitatea de
a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, mai ales la începutul tratamentului, la cre şterea dozelor, când
se modific ă medica ţia şi în cazul consumului concomitent de b ăuturi alcoolice.
4.8 Reac ţii adverse
În general, propafenona poate produce reac ţii adverse u şoare, dependente de doz ă, care apar în special
la începutul tratamentului. Majoritatea acestora nu necesit ă întreruperea administră rii, ci numai
ajustarea dozei.
Ocazional, în special la doze mari, pot s ă apară tulbur ări gastro-intestinale (de exemplu, anorexie, gust
amar, usc ăciunea mucoasei bucale, grea ţă, v ărs ături, constipa ţie sau diaree), ame ţeli, cefalee, tulbur ări
de vedere, fatigabilitate. Foarte rar, pot s ă apară nelini şte, co şmaruri, tulbur ări de somn, anxietate sau
stare de confuzie şi manifestă ri extrapiramidale. Aceste reac ţii duc relativ rar la întreruperea
tratamentului.
Mai puţ in frecvent, pot s ă apar ă reac ţii alergice cutanate, cum sunt eritem cutanat, prurit, exantem sau
urticarie. De asemenea, rareori, pot s ă apară icter colestatic, discrazii sanguine sau sindrom lupic; toate
aceste reac ţii sunt reversibile dup ă încetarea tratamentului.
Ocazional, s-a observat hipotensiune arterial ă ortostatic ă, în special la vârstnici. Aceast ă reac ţie
dispare la reducerea dozei sau întreruperea tratamentului.
Rareori, în timpul tratamentului cu propafenon ă se pot produce bradicardie, bloc sinoatrial sau
atrioventricular, bloc de ramur ă.
Propafenona prezint ă risc aritmogen mic. Se pot produce modific ări ale pragului de excitabilitate ş i de
sensibilitate cardiac ă. Este posibil ă apari ţia tahicardiei ventriculare, flutterului şi fibrila ţiei atriale.
Insuficien ţa cardiac ă se poate agrava.
Foarte rar, în caz de supradozaj s-au raportat convulsii.
De asemenea, se poate produce reactivarea astmului bronş ic sau dispnee (la pacienţii cu boală
bronhopulmonar ă obstructiv ă).
Dup ă administrarea de doze mari de propafenonă s-au raportat disfuncţie erectil ă ş i sc ăderea
num ărului de spermatozoizi.
În cazuri izolate, s-au observat leucope nie, trombocitopenie, chiar agranulocitoz ă (reversibile).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj se pot produce prelungirea in tervalului PQ, a complexului QRS, deprimarea
automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventricular ă, fibrila ţie ventricular ă,
hipotensiune arterial ă mergând pân ă la şoc cardiogen.
De asemenea, pot s ă apară ş i manifest ări extracardiace, cum sunt: cefalee, ame ţeli, tulbur ări de vedere,
parestezii, tremor, usc ăciunea mucoasei bucale, grea ţă, v ărs ături, constipa ţie. În cazuri severe pot să
apar ă convulsii tonico-clonice, somnolen ţă, com ă, apnee.
Nu se cunoa şte un antidot specific pentru supradozajul propafenonei.
Se recomandă internarea pacientului într- un serviciu de terapie intensiv ă.
Tratament specific
În caz de bradicardie este necesară reducerea dozei sau întreruperea administr ării ş i, dac ă este necesar,
tratament cu atropin ă.
Pentru combaterea blocului sinoatrial ş i atrioventricular de gradul II sau III, se administreaz ă atropin ă
sau izoprenalină , iar, dacă este necesar, se instalează un pacemaker.
În caz de bloc atrioventricular este necesar ă reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, la nevoie,
electroconversie sau administrarea de doze mari de izoprenalin ă.
Tratamentul insuficien ţei cardiace const ă din administrarea de glicozide tonicardiace.
În caz de edem pulmonar se recomand ă doze mari de diuretice, nitroglicerin ă, la nevoie catecolamine
(de exemplu: adrenalin ă ş i/sau dopamin ă sau dobutamină ).
Tratament în supradozajul acut
În caz de hipotensiune arterial ă sever ă ş i bradicardie se recomand ă administrarea intravenoas ă de
adrenalin ă. Convulsiile se trateaz ă prin administrarea de diazepam intravenos. C ăile aeriene trebuie
p ăstrate permeabile; dac ă este necesar pacientul se intubeaz ă ş i se administreaz ă un miorelaxant.
În caz de şoc cardiogen se recomand ă resuscitare cardiorespiratorie.
Datorită legării în propor ţie mare de proteinele plasmatice şi a volumului aparent de distribu ţie mare,
hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: antiaritmice clasa Ic, codul ATC: C01BC03.
Clorhidratul de propafenona apar ţine antiaritmicelor stabilizatoare de membran ă din grupul Ic al
clasific ării Vaughan Williams. Propafenona este un antiaritmic cu efect anestezic local şi efect direct
stabilizator al membranei celulelor mi ocardice. Prelungirea intervalelor PQ ş i QT şi a complexului
QRS apare prin ac ţiunea direct ă a propafenonei pe celulele miocardice, aceasta fixându-se strâns (dar
lent) de canalele de sodiu. Ea blocheaz ă p ătrunderea Na
+ mai ales în faza rapidă a depolarizării (faza 0
a poten ţialului de ac ţiune), deprimând mult viteza depolariz ării sistolice. De asemenea, are şi un efect
slab beta-blocant şi blocant al canalului de calciu, care nu sunt relevante la concentra ţiile terapeutice.
Propafenona scade viteza de conducere a impulsului, cre şte pragul de excitabilitate şi prelunge şte
perioada refractar ă efectiv ă. Propafenona scurteaz ă durata poten ţialului de ac ţiune al celulelor
cardiace, inclusiv a celulelor Purkinje.
Conducerea impulsului la nivelul c ăilor accesorii, ca în sindromul WPW, este inhibat ă, prin
prelungirea perioadei refractare sau blocarea c ăii de conducere, atât în sens anterograd, cât mai ales
retrograd.
La doze mari (peste 1200 mg pe zi), propafenona are efect beta-blocant, care se poate manifesta prin
scă derea frecven ţei cardiace, uş oară sc ădere a tensiunii arteriale şi, la pacienţ ii cu predispozi ţie, ş i prin
insuficien ţă cardiac ă sau insuficien ţă respiratorie. Efectul blocant asupra receptorilor beta-adrenergici
explic ă poten ţialul aritmogen mai redus al propafenonei, co mparativ cu alte antiaritmice din clasa Ic.
Influen ţa asupra canalelor de calciu se manifest ă printr-un efect slab inotrop negativ al propafenonei.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare oral ă, propafenona este absorbită complet din tractul gastro-intestinal;
biodisponibilitatea sa dup ă administrare orală este diminuată semnificativ dup ă primul pasaj hepatic,
ea fiind dependent ă de doza administrat ă ş i de forma farmaceutic ă. Concentra ţia plasmatic ă maxim ă
este atinsă la aproximativ 3,5 ore după administrarea orală.
Propafenona se distribuie foarte rapid în ţesuturi. Are un volum de distribu ţie relativ mare (1,2-4,0 l/kg
la starea de echilibru) şi este legată într-un procent de 96-97% de alfa
1-glicoproteina acid
ă.
Concentra ţia plasmatic ă eficace este cuprins ă între 500 şi 1 599 µg/l.
Propafenona este metabolizat ă marcat, în special în 5-hidroxipropafenon ă. Hidroxilarea are loc în
ficat, prin intermediul izoenzimelor P-450 2D6, 3A4, 1A2. O alt ă parte din propafenonă este
depropilat ă, rezultând N-depropilpropafenon ă. 5-hidroxipropafenona şi N-depropilpropafenona au
efecte similare asupra ECG cu ale propafenonei. Concentra ţiile plasmatice ale celor doi metaboliţ i
ating numai 20% din concentra ţia plasmatic ă maxim ă a propafenonei. La popula ţia uman ă s-a observat
polimorfismul metaboliz ării. În grupul de metabolizatori rapizi, timpul de înjum ătăţ ire este cuprins
între 5 ş i 6 ore, iar în grupul de metabolizatori len ţi, timpul de înjum ătăţ ire plasmatic ă este de
aproximativ 17 ore. Propafenona şi cei doi metaboli ţi principali sunt în mare parte conjuga ţi în ficat şi
elimina ţi prin fecale sub form ă conjugat ă (pân ă la 50% din doza administrat ă). Aproximativ 1% din
propafenona nemodificat ă este eliminat ă prin urin ă. Propafenona are un clearance general relativ mare
(0,72 l/or ă ş i kg dup ă administrare oral ă repetată ), iar timpul de înjum ătăţ ire plasmatic ă este de
aproximativ 6,2 ore, cu varia ţii între 2,3 ş i 11,8 ore (la metabolizatorii len ţi este prelungit de
aproximativ dou ă ori). Insuficienţ a renală influen ţeaz ă într-o oarecare m ăsură excre ţia unor metaboli ţi
ai propafenonei.
Hemodializa nu influen ţeaz ă eliminarea propafenonei, nici a celor doi metaboli ţi principali ai să i.
Insuficien ţa hepatic ă sever ă determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice de propafenonă ş i
prelungirea timpului s ău de înjum ătăţ ire plasmatică .
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb, croscarmeloz ă sodic ă, stearat de magneziu, povidon ă K30, celuloz ă
microcristalin ă, talc.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ş tefan Mihă ileanu Nr. 31, sector 2, Bucure şti, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
6757/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Autorizare – August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2006
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROPAFENON Ă 150 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Un comprimat con ţine clorhidrat de propafenon ă 150 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate de culoare alb ă, sub forma de discuri cu suprafete lenticulare, cu diametru de 9 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Tahiaritmii supraventriculare, cum sunt: tahicardie jonc ţional ă, tahicardie supraventriculară din cadrul
sindromului WPW, flutter atrial, fibrila ţie atrial ă paroxistic ă, în absen ţa alteră rii func ţiei ventriculului
stâng.
Tahicardie ventriculară simptomatică severă , cu poten ţial letal.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul Propafenon ă 150 mg este destinat utiliz ării de c ătre adul ţi.
Doza de propafenonă este individualizată, în func ţie de tipul aritmiei, vârsta pacientului, tolerabilitate
ş i de r ăspunsul la tratament.
Se recomandă ca începerea terapiei cu Propafenonă 150 mg să se fac ă în spital, sub supravegherea
unui medic specializat în tratamentul aritmiilor. Doza individual ă de între ţinere trebuie stabilit ă sub
supraveghere cardiologic ă, incluzând monitorizarea electrocardiogramei şi controlul tensiunii arteriale.
De asemenea, unitatea trebuie s ă dispun ă de echipament de urgen ţă.
În timpul tratamentului, la intervale regulate, trebuie efectuate urm ătoarele investiga ţii:
electrocardiogram ă standard (ECG) – la intervale de o lun ă, electrocardiogram ă Holter – la intervale
de 3 luni, la nevoie ECG de efort.
Adul ţi
Doza ini ţial ă recomandat ă este de 150 mg clorhidrat de propafenon ă (un comprimat Propafenonă
150 mg ) de 3 ori pe zi. Doza se poate creş te la intervale de minimum 3 zile la 300 mg clorhidrat de
propafenonă (2 comprimate Propafenonă 150 mg ) de 2 ori pe zi şi, dac ă este necesar, pân ă la
maximum 300 mg clorhidrat de propafenon ă (2 comprimate Propafenonă 150 mg) de 3 ori pe zi.
Doza de între ţinere uzual ă este de 300 mg clorhidrat de propafenon ă (2 comprimate Propafenonă
150 mg ) de 2 ori pe zi.
Comprimatele trebuie înghi ţite întregi, cu lichid, dup ă mas ă.
În cazul tratamentului de lungă durat ă, metabolizarea propafenonei poate diminua, fiind necesar ă
reducerea dozei.
Doza de propafenonă trebuie diminuată sau tratamentul trebuie reevaluat până la normalizarea
electrocardiogramei, în urm ătoarele cazuri:
- când complexul QRS sau intervalul QT se prelungesc cu peste 20%;
- când intervalul PQ se prelunge şte cu peste 50%;
- când intervalul QT este prelungit peste 500 ms sau
- când cresc inciden ţa şi gravitatea aritmiilor cardiace.
Grupuri speciale de pacienţ i
La pacien ţii cu vârsta peste 70 ani, cu greutatea corporal ă sub 70 kg sau cu insuficien ţă hepatic ă, este
necesar ă reducerea dozei. La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă, datorit ă cre şterii biodisponibilit ăţii ş i a
timpului de înjum ătăţ ire prin eliminare, se recomand ă administrarea a 20-30% din doza uzual ă.
Pacien ţi cu insuficienţă renală
Cu toate c ă eliminarea propafenonei şi a metaboliţ ilor ei principali nu este influenţ ată semnificativ de
insuficien ţa renal ă, antiaritmicul trebuie administrat, totu şi, cu pruden ţă.
Copii
În lipsa studiilor privind eficacitatea şi siguran ţa utiliz ării propafenonei la copii, nu se recomand ă
administrarea medicamentului la aceast ă grupă de vârst ă.
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la propafenon ă sau la oricare dintre excipienţ i.
Insuficien ţă cardiac ă congestiv ă necontrolat ă.
Ş oc cardiogen (cu excep ţia celui indus de aritmii).
Bradicardie marcat ă.
Tulbur ări electrolitice necontrolate (de exemplu, ale kaliemiei).
Boli bronhopulmonare obstructive severe.
Hipotensiune arterial ă marcat ă.
Miastenia gravis.
Disfunc ţii ale nodului sinusal.
Tulbur ări de conducere la nivel atrial, atrioventricular şi intraventricular (de exemplu: bloc
atrioventricular de gradul II sau III, bloc de ramur ă complet, bloc bifascicular).
Intoxica ţie digitalic ă.
În primele 3 luni dup ă un infarct miocardic sau în cazul în care debitul cardiac este redus (frac ţie de
ejec ţie a VS <35%), cu excep ţia aritmiilor ventriculare care pun via ţa în pericol.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar celorlalte antiaritmice din clasa I, propafe nona nu a dovedit un efect benefic în ceea ce prive şte
supravie ţuirea şi moartea subit ă.
Medicamentul trebuie administrat numai în cazurile cu indica ţii certe, datorit ă poten ţialului
proaritmogen şi a faptului c ă nu se cunoa şte cu certitudine modul în care influen ţeaz ă prognosticul
pacientului.
În general, antiaritmicele nu trebuie administrate în aritmiile cu simptomatologie s ărac ă, f ără
modific ări hemodinamice ş i fără prognostic grav.
Similar celorlalte antiaritmice, propafenona poate determina apari ţia unor forme mai severe de aritmie,
cre şterea frecven ţei aritmiilor preexistente sau agravarea simptomatologiei. În cazul în care, în timpul
tratamentului cu propafenon ă, apar blocuri sinoatriale, atri oventriculare, bloc de ramură complet sau
extrasistole ventriculare multiple sau polimorfe, administrarea trebuie întrerupt ă imediat.
Datorită efectului beta-blocant al propafenonei, se recomand ă pruden ţă la pacienţ ii cu boli obstructive
ale c ăilor aeriene sau astm bronş ic.
Propafenona poate influenţ a activitatea pacemaker-ului artificial. Ca urmare, func ţia pacemaker-ului
trebuie verificat ă ş i, dac ă este necesar, reprogramat ă.
Pacienţii cu cardiomiopatii de cauz ă organic ă prezint ă risc crescut de apari ţie a reac ţiilor adverse
severe. La ace ştia, precum şi la pacienţ ii vârstnici şi la cei cu disfunc ţii ale ventriculului stâng (frac ţie
de ejec ţie redus ă), este necesară iniţierea treptat ă a tratamentului, cu doze mici, care se cresc cu
pruden ţă (la intervale de 5-8 zile). De asemenea, este necesar ă pruden ţă deosebit ă ş i pe perioada
tratamentului de între ţinere.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocierea propafenonei cu sultoprida este contraindicat ă, datorit ă riscului foarte mare de tulbur ări de
ritm ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Efectul propafenonei poate fi potenţ at de administrarea concomitentă de anestezice locale şi de alte
medicamente cu efect cronotrop sau inotrop nega tiv (de exemplu: blocante beta-adrenergice,
antiaritmice din clasa Ia).
Propafenona determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice a warfarinei, cu cre şterea timpului de
protrombin ă, impunând reducerea dozei de warfarin ă.
În cazul asocierii cu propafenona s-a observat cre şterea concentra ţiei plasmatice de propranolol,
metoprolol, diltiazem, ciclosporină ş i teofilin ă (în acest caz dublarea concentra ţiei plasmatice); poate fi
necesar ă reducerea dozei medicamentelor administrate concomitent cu propafenona, pentru evitarea
cazurilor de supradozaj.
Asocierea cu chinidina poate duce la scă derea clearance-ului, cu creşterea concentra ţiei în platou a
propafenonei.
Propafenona determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice a digoxinei, cu risc de producere a
intoxica ţiei digitalice. Ca urmare, în momentul ini ţierii tratamentului cu propafenon ă la bolnavii
digitaliza ţi, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de digoxin ă, eventual
scă derea dozei. Pe parcursul tratamentului concomitent cu propafenon ă, este necesară ajustarea dozei
de digoxină în funcţie de concentra ţia plasmatic ă.
Asocierea propafenonei cu anticolinesterazice prezint ă risc de bradicardie excesiv ă.
Administrarea concomitent ă de cimetidin ă sau ketoconazol determin ă cre şterea concentra ţiei
plasmatice de propafenon ă prin inhibarea metaboliz ării antiaritmicului la nivelul citocromului P450.
În cazul asocierii fenobarbitalului sau rifampicinei, se poate produce sc ăderea concentra ţiei plasmatice
de propafenonă , posibil sub nivelul terapeutic, cu apari ţia aritmiilor.
Datorită efectului aritmogen al antidepresivelor triciclice şi înrudite, acestea pot determina apari ţia de
reac ţii adverse în cazul asocierii cu antiaritmice, inclusiv propafenona.
Administrarea concomitent ă cu ritonavir poate cre şte inciden ţa reac ţiilor adverse ale propafenonei.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Studiile efectuate la animale nu au eviden ţiat efecte teratogene. Având în vedere faptul c ă datele
privind utilizarea la femeile gravide sau care al ăpteaz ă sunt insuficiente iar propafenona traversează
bariera feto-placentară ş i se excret ă în laptele matern, nu se recomand ă utilizarea sa în timpul sarcinii
ş i al ăpt ării.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece propafenona determin ă tulbur ări de vedere şi ame ţeli, poate influen ţa negativ capacitatea de
a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, mai ales la începutul tratamentului, la cre şterea dozelor, când
se modific ă medica ţia şi în cazul consumului concomitent de b ăuturi alcoolice.
4.8 Reac ţii adverse
În general, propafenona poate produce reac ţii adverse u şoare, dependente de doz ă, care apar în special
la începutul tratamentului. Majoritatea acestora nu necesit ă întreruperea administră rii, ci numai
ajustarea dozei.
Ocazional, în special la doze mari, pot s ă apară tulbur ări gastro-intestinale (de exemplu, anorexie, gust
amar, usc ăciunea mucoasei bucale, grea ţă, v ărs ături, constipa ţie sau diaree), ame ţeli, cefalee, tulbur ări
de vedere, fatigabilitate. Foarte rar, pot s ă apară nelini şte, co şmaruri, tulbur ări de somn, anxietate sau
stare de confuzie şi manifestă ri extrapiramidale. Aceste reac ţii duc relativ rar la întreruperea
tratamentului.
Mai puţ in frecvent, pot s ă apar ă reac ţii alergice cutanate, cum sunt eritem cutanat, prurit, exantem sau
urticarie. De asemenea, rareori, pot s ă apară icter colestatic, discrazii sanguine sau sindrom lupic; toate
aceste reac ţii sunt reversibile dup ă încetarea tratamentului.
Ocazional, s-a observat hipotensiune arterial ă ortostatic ă, în special la vârstnici. Aceast ă reac ţie
dispare la reducerea dozei sau întreruperea tratamentului.
Rareori, în timpul tratamentului cu propafenon ă se pot produce bradicardie, bloc sinoatrial sau
atrioventricular, bloc de ramur ă.
Propafenona prezint ă risc aritmogen mic. Se pot produce modific ări ale pragului de excitabilitate ş i de
sensibilitate cardiac ă. Este posibil ă apari ţia tahicardiei ventriculare, flutterului şi fibrila ţiei atriale.
Insuficien ţa cardiac ă se poate agrava.
Foarte rar, în caz de supradozaj s-au raportat convulsii.
De asemenea, se poate produce reactivarea astmului bronş ic sau dispnee (la pacienţii cu boală
bronhopulmonar ă obstructiv ă).
Dup ă administrarea de doze mari de propafenonă s-au raportat disfuncţie erectil ă ş i sc ăderea
num ărului de spermatozoizi.
În cazuri izolate, s-au observat leucope nie, trombocitopenie, chiar agranulocitoz ă (reversibile).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj se pot produce prelungirea in tervalului PQ, a complexului QRS, deprimarea
automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventricular ă, fibrila ţie ventricular ă,
hipotensiune arterial ă mergând pân ă la şoc cardiogen.
De asemenea, pot s ă apară ş i manifest ări extracardiace, cum sunt: cefalee, ame ţeli, tulbur ări de vedere,
parestezii, tremor, usc ăciunea mucoasei bucale, grea ţă, v ărs ături, constipa ţie. În cazuri severe pot să
apar ă convulsii tonico-clonice, somnolen ţă, com ă, apnee.
Nu se cunoa şte un antidot specific pentru supradozajul propafenonei.
Se recomandă internarea pacientului într- un serviciu de terapie intensiv ă.
Tratament specific
În caz de bradicardie este necesară reducerea dozei sau întreruperea administr ării ş i, dac ă este necesar,
tratament cu atropin ă.
Pentru combaterea blocului sinoatrial ş i atrioventricular de gradul II sau III, se administreaz ă atropin ă
sau izoprenalină , iar, dacă este necesar, se instalează un pacemaker.
În caz de bloc atrioventricular este necesar ă reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, la nevoie,
electroconversie sau administrarea de doze mari de izoprenalin ă.
Tratamentul insuficien ţei cardiace const ă din administrarea de glicozide tonicardiace.
În caz de edem pulmonar se recomand ă doze mari de diuretice, nitroglicerin ă, la nevoie catecolamine
(de exemplu: adrenalin ă ş i/sau dopamin ă sau dobutamină ).
Tratament în supradozajul acut
În caz de hipotensiune arterial ă sever ă ş i bradicardie se recomand ă administrarea intravenoas ă de
adrenalin ă. Convulsiile se trateaz ă prin administrarea de diazepam intravenos. C ăile aeriene trebuie
p ăstrate permeabile; dac ă este necesar pacientul se intubeaz ă ş i se administreaz ă un miorelaxant.
În caz de şoc cardiogen se recomand ă resuscitare cardiorespiratorie.
Datorită legării în propor ţie mare de proteinele plasmatice şi a volumului aparent de distribu ţie mare,
hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: antiaritmice clasa Ic, codul ATC: C01BC03.
Clorhidratul de propafenona apar ţine antiaritmicelor stabilizatoare de membran ă din grupul Ic al
clasific ării Vaughan Williams. Propafenona este un antiaritmic cu efect anestezic local şi efect direct
stabilizator al membranei celulelor mi ocardice. Prelungirea intervalelor PQ ş i QT şi a complexului
QRS apare prin ac ţiunea direct ă a propafenonei pe celulele miocardice, aceasta fixându-se strâns (dar
lent) de canalele de sodiu. Ea blocheaz ă p ătrunderea Na
+ mai ales în faza rapidă a depolarizării (faza 0
a poten ţialului de ac ţiune), deprimând mult viteza depolariz ării sistolice. De asemenea, are şi un efect
slab beta-blocant şi blocant al canalului de calciu, care nu sunt relevante la concentra ţiile terapeutice.
Propafenona scade viteza de conducere a impulsului, cre şte pragul de excitabilitate şi prelunge şte
perioada refractar ă efectiv ă. Propafenona scurteaz ă durata poten ţialului de ac ţiune al celulelor
cardiace, inclusiv a celulelor Purkinje.
Conducerea impulsului la nivelul c ăilor accesorii, ca în sindromul WPW, este inhibat ă, prin
prelungirea perioadei refractare sau blocarea c ăii de conducere, atât în sens anterograd, cât mai ales
retrograd.
La doze mari (peste 1200 mg pe zi), propafenona are efect beta-blocant, care se poate manifesta prin
scă derea frecven ţei cardiace, uş oară sc ădere a tensiunii arteriale şi, la pacienţ ii cu predispozi ţie, ş i prin
insuficien ţă cardiac ă sau insuficien ţă respiratorie. Efectul blocant asupra receptorilor beta-adrenergici
explic ă poten ţialul aritmogen mai redus al propafenonei, co mparativ cu alte antiaritmice din clasa Ic.
Influen ţa asupra canalelor de calciu se manifest ă printr-un efect slab inotrop negativ al propafenonei.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare oral ă, propafenona este absorbită complet din tractul gastro-intestinal;
biodisponibilitatea sa dup ă administrare orală este diminuată semnificativ dup ă primul pasaj hepatic,
ea fiind dependent ă de doza administrat ă ş i de forma farmaceutic ă. Concentra ţia plasmatic ă maxim ă
este atinsă la aproximativ 3,5 ore după administrarea orală.
Propafenona se distribuie foarte rapid în ţesuturi. Are un volum de distribu ţie relativ mare (1,2-4,0 l/kg
la starea de echilibru) şi este legată într-un procent de 96-97% de alfa
1-glicoproteina acid
ă.
Concentra ţia plasmatic ă eficace este cuprins ă între 500 şi 1 599 µg/l.
Propafenona este metabolizat ă marcat, în special în 5-hidroxipropafenon ă. Hidroxilarea are loc în
ficat, prin intermediul izoenzimelor P-450 2D6, 3A4, 1A2. O alt ă parte din propafenonă este
depropilat ă, rezultând N-depropilpropafenon ă. 5-hidroxipropafenona şi N-depropilpropafenona au
efecte similare asupra ECG cu ale propafenonei. Concentra ţiile plasmatice ale celor doi metaboliţ i
ating numai 20% din concentra ţia plasmatic ă maxim ă a propafenonei. La popula ţia uman ă s-a observat
polimorfismul metaboliz ării. În grupul de metabolizatori rapizi, timpul de înjum ătăţ ire este cuprins
între 5 ş i 6 ore, iar în grupul de metabolizatori len ţi, timpul de înjum ătăţ ire plasmatic ă este de
aproximativ 17 ore. Propafenona şi cei doi metaboli ţi principali sunt în mare parte conjuga ţi în ficat şi
elimina ţi prin fecale sub form ă conjugat ă (pân ă la 50% din doza administrat ă). Aproximativ 1% din
propafenona nemodificat ă este eliminat ă prin urin ă. Propafenona are un clearance general relativ mare
(0,72 l/or ă ş i kg dup ă administrare oral ă repetată ), iar timpul de înjum ătăţ ire plasmatic ă este de
aproximativ 6,2 ore, cu varia ţii între 2,3 ş i 11,8 ore (la metabolizatorii len ţi este prelungit de
aproximativ dou ă ori). Insuficienţ a renală influen ţeaz ă într-o oarecare m ăsură excre ţia unor metaboli ţi
ai propafenonei.
Hemodializa nu influen ţeaz ă eliminarea propafenonei, nici a celor doi metaboli ţi principali ai să i.
Insuficien ţa hepatic ă sever ă determin ă cre şterea concentra ţiei plasmatice de propafenonă ş i
prelungirea timpului s ău de înjum ătăţ ire plasmatică .
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb, croscarmeloz ă sodic ă, stearat de magneziu, povidon ă K30, celuloz ă
microcristalin ă, talc.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ş tefan Mihă ileanu Nr. 31, sector 2, Bucure şti, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
6757/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Autorizare – August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2006
