INDAPAMIDA SR TORRENT 1,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamidă SR Torrent 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungit ă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 144,22 mg pe comprimat cu eliberare prelungită
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimat e rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) , tratamentul este
co ntraindicat.
Tiazid ele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor a fectată .
V ârstnici (vezi pct. 4.4)
La vârstnici, valorile creatin inemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pa cienţii
vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată .
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Indapamidă Torrent 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la
copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
2
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi .
- Insuficien ţă renală severă .
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă .
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aten ţionă ri speciale
În caz de ins uficienţă hepatică, d iureticele înrudite cu tiazid ele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic . Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie
întreruptă imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazur i de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice
tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în
timpul tratamentului, acesta trebuie întrerupt . Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu
indapamidă , se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la ra diaţiile ultraviolete artificiale
(UVA) .
Precauţii speciale pentru utilizare
- Echilibrul hidro -electrolitic
• Natremi e
Aceasta trebuie măsurată înaintea inițierii tratamentului, apoi la intervale periodice. Orice tratament
diuretic poate determina h iponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei
plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, ca urmare, este esen ţială mon itor izarea la
intervale periodice şi chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vâ rstnici şi cu ciroză hepatică ( vezi pct.
4.8 ş i 4.9).
• Kaliemie
Depleţ ia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratament ului cu diuretice
tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la
anumite grupe populaţionale c u risc crescut, adică pacienţii vârstnici , subnutriţi şi/sau trataţ i cu mai
multe medicamente, pacienţii cu ciroz ă hepatică cu edeme şi ascit ă, pacienţii coronarieni şi cei cu
insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul
de apari ţie a aritmiilor .
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă . Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozan ţi pentru debutul unor aritmii severe, î n special ventriculare, de t ipul torsadei vârfurilor,
potenţ ial letală .
Î n toate c azurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Primul control al
concentraţ iei plasmatice de potasiu trebuie efectuat î n prima săptămână după î nceperea tratamentului.
Î n c az de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
• Cal cemi e
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creş tere
uşoară ş i tranzitorie a calc em iei . Hipe rcalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui
hiperparatiroidism nediagnosticat.
Tratamentul t rebuie întrerupt î nainte de investigarea funcţ iei paratiroidiene.
3
- Glicemi e
La pacienţii cu diabet zaharat , monitorizarea glicemiei are importanţă majoră , în special în prezenţa
hipokaliemiei.
- Acid uric
La pacien ţii cu hiperuricemie, poate creşte fr ecvenţa crizelor de gută.
- Funcţi a renală şi diuretice le
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor a fectată ( creati ninemi a sub 25 mg /l, adică 220 µmol/l pentru un adult). La v ârstnici, va lorile
cr eati ninemiei trebuie corectate î n funcţie de vârstă, greutate ş i sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţ ierea tratamentului diuretic ,
determină o reducere a filtrării glomerulare . Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor
plasmatice de uree ş i creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio
consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
- Sportivi
Sportivii trebuie atenţio naţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate
pozitiva testele anti -doping.
Excipienţi
P acienţi i cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, defici t de lactază (Lapp ) sau sind rom
de malabsorbţie la glucoz ă-gal actoz ă nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
L itiu
A socierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de
supradozaj , ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, d acă este
necesară utilizarea diuretic elor, se recomandă monitorizarea atent ă a litemiei ş i ajustarea dozelor.
Asocieri care necesit ă precauţii la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor
- anti aritmice din clasa Ia (chinidină, hidro chinidină, disopiramidă )
- antiaritmice din clasa III (amiodaron ă, sotalol, dofetilidă , ibutilidă)
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazin ice (clorpromazin ă, ci amemazin ă, levomepromazin ă,
tioridazin ă, trifluoperazin ă)
- benzamide (amisulprid ă, sulpirid ă, sultopridă , tiapridă)
- butirofenon e (droperidol, haloperidol)
- alte medicamente : bepridil, cisapridă , difemanil, eritromicin ă i.v ., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, spa rfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmi e ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc) .
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în
medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG .
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina
torsada vârfurilor.
AINS ( administrate sistemic), inclusiv inhibitori se lectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacien ţii deshidrata ţi, există riscul de producere a insuficien ţei renal e acut e (scade filtrarea
glomerular ă). Se recomand ă hidratar ea pacientului ; se monitoriz ează funcţia renal ă la începutul
tratamentului.
4
Inhibitori ai enzim ei de conversie a angiotensinei ( inhibitori ai ECA)
R isc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un
inhibitor a l ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente ( în special la pacienţii cu
stenoz ă de arteră renală ).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a r fi
putut determina depleţ ie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un
inhibitor a l ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţ ială de doze mi ci de inhibitor al ECA ş i apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficien ţă cardiac ă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de
inhibitor a l ECA, eventual după o reducere a dozei diuretic ului hipokaliemiant asociat.
Î n toate c azurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică ) în cursul prime lor
s ăptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
A lte substanţe care pot determina hipokal iemie , amfotericină B (i.v. ), gluco- şi
mineralocorticoizi ( cu administrare sistemic ă), tetracosactid ă, laxative stimulante
R isc c rescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomand ă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare mai ales î n cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative
non- stimulante .
B aclofen
Creşterea e fectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renal ă la începutul tratamentului.
D igitalice
H ipokaliemia favorizeaz ă efectele toxic e ale digitalicelor.
Se recomand ă moni torizarea kaliemiei , a E CG ş i, dac ă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid ă, spironolacton ă, triamteren)
Chiar dacă a socierile r a ţionale sunt utile la anumiţi pacienţ i, poate apărea totuşi hipokaliemia (în
special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat) sau hiperkaliemia . Kaliemia şi ECG
trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin ă
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale
func ţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi , în special , cu a diuretice lor de ans ă. Nu se va utiliza
metformin ă când creatininemia depăşe şte 15 mg /l (135 µmol/l) la barba ţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la
femei.
Substanţe de contrast iodate
În prezenţ a deshidrat ării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţ ă renal ă acut ă, în special
când sunt administrate doze mari de substanţă de c ontrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei , neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
C alciu (săruri de calciu)
Risc de hip ercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.
5
Ciclosporină, tacrolimus
R isc de creş tere a creati ninemiei f ără altă modific are a concentra ţiei plasmatice de ciclosporină , chiar
şi în absenţa depleţ iei hidrice /s odi ce.
Corticosteroizi, tetracosactid ă (administrare sistemică)
S cad efectul antihipertensiv al indapamidei ( retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor ).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeil e gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina
ischemie feto -placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptare
Alăptarea nu este r ecomandată (indapamida se excretă în laptele matern).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamida are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în
cazuri individuale , în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament
antihipertensiv.
În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţ iilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependent e de doză.
Diureticele înrudite cu tiazidele, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
clasificate după următoarele frecvenţe:
f oarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) ; rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu po ate fi estimată din
datel e disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică .
Tulburări ale sistemului nervos
Rar e: vertij, fatigabilitate , cefalee, parestezie.
Tulburări cardiace
Foa rte rar e: aritmie, hipotensiune arterială .
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rar e: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pan creatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rar e: afectare a funcţiei hepatice .
Cu frecvenţă n ecunoscută: pos ibil debut al encefalopat iei hepatic e la pacienţi cu insuficienţă hepatic
(vezi pct. 4.3 şi 4.4) .
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, î n cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţi e la reacţii
alergice şi astmatiforme.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase .
M ai puţin frecvent e: purpură .
Foarte rare: edem angioneurotic şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscut ă: p osibilitatea agravării lupusului eritematos diseminat acut preexistent .
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
În ti mpul studiilor clinice, hipokaliemia ( kaliemia < 3,4 mmol /l) a fost observat ă la 10% dintre pacienţi
şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienţ i, după 4
până la 6 săpt ămâ ni de tratament. După 12 s ăptămâni de tratament, scă derea medie a kaliemiei a fost
de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie .
Cu frecvenţă necunoscută :
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie, poate fi gravă , în special la anumite categorii de populaţie cu
grad mare de risc (vezi pct. 4.4).
Hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară :
incidenţ a şi severitatea acestei reacţii adverse sunt m ici.
Creştere a concentraţiei plasmatice de acid uric şi a glicemiei: oportunitatea utilizării acestor diuretice
trebuie atent evaluată la pacienţii cu gută sau diabet zaharat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediu l Agenției
Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza terapeutică
recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dez echilibre hidro- electrolitice
(hiponatremie ş i hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, v ărsă turi, hipotensiune arterială , crampe
musculare, vertij, somnolenţă, confuzie , poliurie sau oligurie posibil până la anurie ( prin
hipovolemiei).
Măsurile terapeut ice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei (lor) ingerate prin lavaj gastric
şi/sau administrarea de cărbune activ at, urmat e de r eechilibrare hidro -electrolitică într-un centru
specializat .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmaco dinamice
7
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, cod ul ATC: C03BA11
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.
Indapamida c reşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă .
S tudii le de faz ă II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie a u demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 ore . Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de
intensitate mică .
A ctivitatea antihi pertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţ ire a complian ţei arteriale şi de o
red ucer e a rezistenţei arteriolare ş i periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia v entriculară stângă.
După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic î n platou, în timp ce
reacţ iile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută .
De asemenea, s- a arătat că la pacienţ ii cu hipertensiune arterială , tratamentul pe termen scurt, mediu şi
lung cu indapamidă :
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL -colesterolul ş i HDL-cloesterolul ;
- nu interfer ă cu metabolismul carboh idra ţilor , nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamidă SR Torrent 1,5 mg se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe
o matrice î n care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorb ţie
Cantitatea de indapamidă eliberat ă este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului
gastro -intestinal.
Alimentele cresc uşo r viteza de absorbţ ie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită .
Concentraţia plasmatică maximă după administrare unei doze unic e se atinge la aproximativ 12 ore de
la ingestie, administrarea repetată limit ând variaţiil e concentraţiilor plasmatice între 2 prize. Există
variabi litate intra-individuală .
Distribu ţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la star ea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetat ă nu determină acumularea medicamentului .
Metabolizare
Eliminarea este , în principal , urinară (70% din doză ) şi fecală (22% ) sub form ă de metaboliţ i inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţ ii cu insuficienţă renală p arametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari d oze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai
mari decât doza terapeutică ) au evide nţiat o exacerbare a proprietăţ ilor diuretice ale indapamidei.
Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă
administrată intravenos sau int raperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei,
adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
L actoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromel oză
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6 cps
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 a ni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condi ţii speciale de pă strare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 b listere din PVC /Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezi dual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma SRL
Str. Ştirbei Vodă nr.36, etajul 2, sector 1, Bucureşti,
România.
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3481/20 11/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Iunie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamidă SR Torrent 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungit ă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 144,22 mg pe comprimat cu eliberare prelungită
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimat e rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Un comprimat la 24 de ore, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg cu apă şi fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) , tratamentul este
co ntraindicat.
Tiazid ele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor a fectată .
V ârstnici (vezi pct. 4.4)
La vârstnici, valorile creatin inemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pa cienţii
vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată .
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Indapamidă Torrent 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la
copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
2
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi .
- Insuficien ţă renală severă .
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă .
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aten ţionă ri speciale
În caz de ins uficienţă hepatică, d iureticele înrudite cu tiazid ele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic . Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie
întreruptă imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazur i de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice
tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în
timpul tratamentului, acesta trebuie întrerupt . Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu
indapamidă , se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la ra diaţiile ultraviolete artificiale
(UVA) .
Precauţii speciale pentru utilizare
- Echilibrul hidro -electrolitic
• Natremi e
Aceasta trebuie măsurată înaintea inițierii tratamentului, apoi la intervale periodice. Orice tratament
diuretic poate determina h iponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei
plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, ca urmare, este esen ţială mon itor izarea la
intervale periodice şi chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vâ rstnici şi cu ciroză hepatică ( vezi pct.
4.8 ş i 4.9).
• Kaliemie
Depleţ ia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratament ului cu diuretice
tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la
anumite grupe populaţionale c u risc crescut, adică pacienţii vârstnici , subnutriţi şi/sau trataţ i cu mai
multe medicamente, pacienţii cu ciroz ă hepatică cu edeme şi ascit ă, pacienţii coronarieni şi cei cu
insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul
de apari ţie a aritmiilor .
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă . Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozan ţi pentru debutul unor aritmii severe, î n special ventriculare, de t ipul torsadei vârfurilor,
potenţ ial letală .
Î n toate c azurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Primul control al
concentraţ iei plasmatice de potasiu trebuie efectuat î n prima săptămână după î nceperea tratamentului.
Î n c az de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
• Cal cemi e
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creş tere
uşoară ş i tranzitorie a calc em iei . Hipe rcalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui
hiperparatiroidism nediagnosticat.
Tratamentul t rebuie întrerupt î nainte de investigarea funcţ iei paratiroidiene.
3
- Glicemi e
La pacienţii cu diabet zaharat , monitorizarea glicemiei are importanţă majoră , în special în prezenţa
hipokaliemiei.
- Acid uric
La pacien ţii cu hiperuricemie, poate creşte fr ecvenţa crizelor de gută.
- Funcţi a renală şi diuretice le
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor a fectată ( creati ninemi a sub 25 mg /l, adică 220 µmol/l pentru un adult). La v ârstnici, va lorile
cr eati ninemiei trebuie corectate î n funcţie de vârstă, greutate ş i sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţ ierea tratamentului diuretic ,
determină o reducere a filtrării glomerulare . Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor
plasmatice de uree ş i creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio
consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
- Sportivi
Sportivii trebuie atenţio naţi asupra faptului că acest medicament conţine o substanţă activă care poate
pozitiva testele anti -doping.
Excipienţi
P acienţi i cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, defici t de lactază (Lapp ) sau sind rom
de malabsorbţie la glucoz ă-gal actoz ă nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
L itiu
A socierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de
supradozaj , ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, d acă este
necesară utilizarea diuretic elor, se recomandă monitorizarea atent ă a litemiei ş i ajustarea dozelor.
Asocieri care necesit ă precauţii la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor
- anti aritmice din clasa Ia (chinidină, hidro chinidină, disopiramidă )
- antiaritmice din clasa III (amiodaron ă, sotalol, dofetilidă , ibutilidă)
- unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazin ice (clorpromazin ă, ci amemazin ă, levomepromazin ă,
tioridazin ă, trifluoperazin ă)
- benzamide (amisulprid ă, sulpirid ă, sultopridă , tiapridă)
- butirofenon e (droperidol, haloperidol)
- alte medicamente : bepridil, cisapridă , difemanil, eritromicin ă i.v ., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, spa rfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmi e ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc) .
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în
medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG .
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu au dezavantajul de a determina
torsada vârfurilor.
AINS ( administrate sistemic), inclusiv inhibitori se lectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3 g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacien ţii deshidrata ţi, există riscul de producere a insuficien ţei renal e acut e (scade filtrarea
glomerular ă). Se recomand ă hidratar ea pacientului ; se monitoriz ează funcţia renal ă la începutul
tratamentului.
4
Inhibitori ai enzim ei de conversie a angiotensinei ( inhibitori ai ECA)
R isc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu un
inhibitor a l ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente ( în special la pacienţii cu
stenoz ă de arteră renală ).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a r fi
putut determina depleţ ie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un
inhibitor a l ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţ ială de doze mi ci de inhibitor al ECA ş i apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficien ţă cardiac ă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte mici de
inhibitor a l ECA, eventual după o reducere a dozei diuretic ului hipokaliemiant asociat.
Î n toate c azurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică ) în cursul prime lor
s ăptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
A lte substanţe care pot determina hipokal iemie , amfotericină B (i.v. ), gluco- şi
mineralocorticoizi ( cu administrare sistemic ă), tetracosactid ă, laxative stimulante
R isc c rescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomand ă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare mai ales î n cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative
non- stimulante .
B aclofen
Creşterea e fectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renal ă la începutul tratamentului.
D igitalice
H ipokaliemia favorizeaz ă efectele toxic e ale digitalicelor.
Se recomand ă moni torizarea kaliemiei , a E CG ş i, dac ă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid ă, spironolacton ă, triamteren)
Chiar dacă a socierile r a ţionale sunt utile la anumiţi pacienţ i, poate apărea totuşi hipokaliemia (în
special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat) sau hiperkaliemia . Kaliemia şi ECG
trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin ă
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale
func ţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi , în special , cu a diuretice lor de ans ă. Nu se va utiliza
metformin ă când creatininemia depăşe şte 15 mg /l (135 µmol/l) la barba ţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la
femei.
Substanţe de contrast iodate
În prezenţ a deshidrat ării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţ ă renal ă acut ă, în special
când sunt administrate doze mari de substanţă de c ontrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei , neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
C alciu (săruri de calciu)
Risc de hip ercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare a calciului.
5
Ciclosporină, tacrolimus
R isc de creş tere a creati ninemiei f ără altă modific are a concentra ţiei plasmatice de ciclosporină , chiar
şi în absenţa depleţ iei hidrice /s odi ce.
Corticosteroizi, tetracosactid ă (administrare sistemică)
S cad efectul antihipertensiv al indapamidei ( retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor ).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeil e gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina
ischemie feto -placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptare
Alăptarea nu este r ecomandată (indapamida se excretă în laptele matern).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamida are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
Indapamida nu afectează vigilenţa, dar pot apărea reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale, în
cazuri individuale , în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament
antihipertensiv.
În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţ iilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependent e de doză.
Diureticele înrudite cu tiazidele, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
clasificate după următoarele frecvenţe:
f oarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) ; rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu po ate fi estimată din
datel e disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică .
Tulburări ale sistemului nervos
Rar e: vertij, fatigabilitate , cefalee, parestezie.
Tulburări cardiace
Foa rte rar e: aritmie, hipotensiune arterială .
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rar e: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pan creatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rar e: afectare a funcţiei hepatice .
Cu frecvenţă n ecunoscută: pos ibil debut al encefalopat iei hepatic e la pacienţi cu insuficienţă hepatic
(vezi pct. 4.3 şi 4.4) .
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, î n cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţi e la reacţii
alergice şi astmatiforme.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase .
M ai puţin frecvent e: purpură .
Foarte rare: edem angioneurotic şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscut ă: p osibilitatea agravării lupusului eritematos diseminat acut preexistent .
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
În ti mpul studiilor clinice, hipokaliemia ( kaliemia < 3,4 mmol /l) a fost observat ă la 10% dintre pacienţi
şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienţ i, după 4
până la 6 săpt ămâ ni de tratament. După 12 s ăptămâni de tratament, scă derea medie a kaliemiei a fost
de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie .
Cu frecvenţă necunoscută :
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie, poate fi gravă , în special la anumite categorii de populaţie cu
grad mare de risc (vezi pct. 4.4).
Hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară :
incidenţ a şi severitatea acestei reacţii adverse sunt m ici.
Creştere a concentraţiei plasmatice de acid uric şi a glicemiei: oportunitatea utilizării acestor diuretice
trebuie atent evaluată la pacienţii cu gută sau diabet zaharat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediu l Agenției
Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza terapeutică
recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dez echilibre hidro- electrolitice
(hiponatremie ş i hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, v ărsă turi, hipotensiune arterială , crampe
musculare, vertij, somnolenţă, confuzie , poliurie sau oligurie posibil până la anurie ( prin
hipovolemiei).
Măsurile terapeut ice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei (lor) ingerate prin lavaj gastric
şi/sau administrarea de cărbune activ at, urmat e de r eechilibrare hidro -electrolitică într-un centru
specializat .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmaco dinamice
7
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, cod ul ATC: C03BA11
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.
Indapamida c reşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă .
S tudii le de faz ă II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie a u demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 ore . Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de
intensitate mică .
A ctivitatea antihi pertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţ ire a complian ţei arteriale şi de o
red ucer e a rezistenţei arteriolare ş i periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia v entriculară stângă.
După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic î n platou, în timp ce
reacţ iile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută .
De asemenea, s- a arătat că la pacienţ ii cu hipertensiune arterială , tratamentul pe termen scurt, mediu şi
lung cu indapamidă :
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL -colesterolul ş i HDL-cloesterolul ;
- nu interfer ă cu metabolismul carboh idra ţilor , nici chiar în cazul pacienţilor diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamidă SR Torrent 1,5 mg se prezintă într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe
o matrice î n care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorb ţie
Cantitatea de indapamidă eliberat ă este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului
gastro -intestinal.
Alimentele cresc uşo r viteza de absorbţ ie dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită .
Concentraţia plasmatică maximă după administrare unei doze unic e se atinge la aproximativ 12 ore de
la ingestie, administrarea repetată limit ând variaţiil e concentraţiilor plasmatice între 2 prize. Există
variabi litate intra-individuală .
Distribu ţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la star ea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetat ă nu determină acumularea medicamentului .
Metabolizare
Eliminarea este , în principal , urinară (70% din doză ) şi fecală (22% ) sub form ă de metaboliţ i inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţ ii cu insuficienţă renală p arametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari d oze administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 ori mai
mari decât doza terapeutică ) au evide nţiat o exacerbare a proprietăţ ilor diuretice ale indapamidei.
Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă
administrată intravenos sau int raperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei,
adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
L actoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromel oză
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6 cps
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 a ni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condi ţii speciale de pă strare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 b listere din PVC /Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezi dual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma SRL
Str. Ştirbei Vodă nr.36, etajul 2, sector 1, Bucureşti,
România.
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3481/20 11/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Iunie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
