NOACID 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noacid 40 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,15 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină din soia 0,69 mg (vezi pct. 4.4)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro-rezistent
Comprimate gastro-rezistente ovale, de culoare galbenă. Lungimea comprimatului este de 10,3 mm și
diametrul este de 5,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
- Esofagită de reflux
Adulţi
- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu
ulcere asociate cu H. pylori.
- Ulcer gastric şi duodenal.
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doze recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Esofagită de reflux
2
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
esofagitei de reflux, de obicei, este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea H. pylori în asociere cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu
ajutorul unei terapii asociate. Trebuie luate în considerare ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele asocieri:
a) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
+ claritromicină 250 - 500 mg, de două ori pe zi
c) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg, de două ori pe zi
+ metronidazol 400 - 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
În terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Noacid 40 mg
trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia asociată se aplică, în general, timp de 7 zile
şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a
asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H.
pylori, pentru monoterapia cu Noacid 40 mg se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate
de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate
de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecțiuni hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să inițieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de Noacid 40
mg).
reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi,
utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg,
acestea trebuie divizate si administrate în două doze în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a
3
dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este
necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecțiuni hipersecretorii patologice
nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Noacid 40 mg la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite încă. Noacid 40 mg
nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol). Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul asociat pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date
curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct.
4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în
tratamentul asociat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date
curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi cu benzimidazol, la ulei de soia sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la oricare dintre asocieri.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile
enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratament asociat
În cazul tratamentului asociat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
4
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele
şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrare concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20
mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită
tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce
absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele
clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Fracturi osoase
Inhibitorii de pompă de protoni, în special atunci când sunt utilizaţi în doze mari şi în tratament de lungă
durată (>1 an) pot să crească în mod moderat riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturilor mâinilor
sau coloanei vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc. Studiile
observaţionale au sugerat faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu
10-40 %. Creşterea acestui risc poate fi datorată şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză
trebuie monitorizaţi conform ghidurilor clinice în vigoare şi trebuie să primească cantităţi adecvate de
vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
A fost raportată o hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum
este şi pantoprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni sau în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să
apară manifestări grave ale hipomagneziemiei cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi
aritmie ventriculară dar debutul poate fi insidios şi simptomele pot fi ignorate. La majoritatea pacienţilor
hipomagneziemia este ameliorată după aport de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Trebuie luate în considerare măsuri medicale adecvate prin măsurarea concentraţiei de magneziu înainte
de inițierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul administrării la pacienţii la care se prevede un
tratament de lungă durată cu IPP sau la care se asociază şi digoxină sau alte medicamente care pot provoca
hipomagneziemie.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente
în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Noacid 40 mg poate conduce la un risc
uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella, Campylobacter și
Clostridium difficile.
Lecitină
din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Utilizarea acestui medicament este interzisă în cazul
5
Acest medicament conţine maltitol.
Pacienţii cu afecțiuni ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor
antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este
erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Cu toate că nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de
fenprocumonă sau warfarină, în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de
modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent, în
perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu,
fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a pantoprazolului.
Metotrexat
La unii pacienți s-a raportat o creștere a concentrației plasmatice de metotrexat la administrarea
concomitentă de inhibitori de pompă de protoni cu doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg). De
aceea, în cazurile în care este necesară administrarea unor doze mari de metotrexat, de exemplu în cancer
și psoriazis, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat, în mare parte, la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic
al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre
celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este etanolul)
sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii de interacţiuni la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu
anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinice relevante.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Noacid 40 mg
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea, o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Noacid 40 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Noacid 40 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament cum sunt senzaţie de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă prezintă aceste simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în funcţie de clasificarea MedRA:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme și organe Mai puţin
frecvente Rare
Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitope
nie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate
7
imunitar (inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentrației de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
Modificări
ponderale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate) Dezorientare
(şi
toate
simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în special
la pacienţii
predispuşi, precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee;
Ameţeli Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-intestinale Diaree;
Greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări hepatobiliare Valori crescute
ale
enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori crescute ale
bilirubinei Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii /
exantem /
erupţii; Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell;
Eritem
poliform;
Fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Fracturi la nivelul
şoldului,
încheieturii
mâinilor sau
coloanei
vertebrale (vezi Artralgie; Mialgie Spasm muscular ca
urmare a
dezechilibrelor
electrolitice
8
pct. 4.4)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă evoluție
spre insuficiență
renală)
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Ginecomastie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie Creştere a
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
ţia de acid clorhidric în stomac prin
blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima
ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă
de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor,
simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai
receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel
o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă.
Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă, distal de nivelul receptorului celular, substanţa poate inhiba
secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină).
Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
9
Valorile gastrinemiei, în condiţii de repaus alimentar, cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate
acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la
moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de
tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor
efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau
carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi
punctul 5.3.).
Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol mai mare de un an,
în ceea ce priveşte parametrii endocrini ai tiroidei, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1
l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a
pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică al eliminării
nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi
în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Linearitate/Non-linearitate
În intervalul de administrare al dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului
este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
10
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti pacienţi,
metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu
enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică completă). Valorile medii ale
concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au influențat
administrarea dozelor de pantoprazol.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 –
3h), eliminarea este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Cu toate că, pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică
cresc până la 7 - 9 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică
maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă
între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârsta
cuprinsă între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutate corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute
la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În
plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a
stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după
administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie
secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului cronic.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi
la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate ratei înalte de metabolizare hepatică a
pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere
uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii
adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogene.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit c
ă aceasta sporeşte odată cu avansarea
gestaţiei.
11
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
maltitol (E 965)
crospovidonă tip B
carmeloză sodică
carbonat de sodiu anhidru
stearat de calciu
Film
alcool polivinilic
talc
dioxid de titan (E 171)
macrogol 3350
lecitină din soia
oxid galben de fer (E 172)
carbonat de sodiu anhidru
copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
citrat de trietil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a flaconului: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalajului
Cutie cu blistere Al/Al a 7, 14 sau 28 comprimate gastrorezistente
Flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant, a 7, 14, 28 comprimate gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
Keresztúri út 30-38, 1106-Budapesta
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7937/2015/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI:
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noacid 40 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,15 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină din soia 0,69 mg (vezi pct. 4.4)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro-rezistent
Comprimate gastro-rezistente ovale, de culoare galbenă. Lungimea comprimatului este de 10,3 mm și
diametrul este de 5,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
- Esofagită de reflux
Adulţi
- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu
ulcere asociate cu H. pylori.
- Ulcer gastric şi duodenal.
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doze recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Esofagită de reflux
2
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de
Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
esofagitei de reflux, de obicei, este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea H. pylori în asociere cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu
ajutorul unei terapii asociate. Trebuie luate în considerare ghidurile locale oficiale (de exemplu
recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele asocieri:
a) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi
b) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
+ claritromicină 250 - 500 mg, de două ori pe zi
c) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg, de două ori pe zi
+ metronidazol 400 - 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi
În terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Noacid 40 mg
trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia asociată se aplică, în general, timp de 7 zile
şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a
asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate
recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H.
pylori, pentru monoterapia cu Noacid 40 mg se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate
de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate
de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea
ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecțiuni hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să inițieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de Noacid 40
mg).
reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi,
utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg,
acestea trebuie divizate si administrate în două doze în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a
3
dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este
necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecțiuni hipersecretorii patologice
nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Noacid 40 mg la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite încă. Noacid 40 mg
nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol). Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul asociat pentru
eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date
curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct.
4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în
tratamentul asociat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date
curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi cu benzimidazol, la ulei de soia sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la oricare dintre asocieri.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile
enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratament asociat
În cazul tratamentului asociat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
4
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele
şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrare concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20
mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită
tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce
absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele
clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Fracturi osoase
Inhibitorii de pompă de protoni, în special atunci când sunt utilizaţi în doze mari şi în tratament de lungă
durată (>1 an) pot să crească în mod moderat riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturilor mâinilor
sau coloanei vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc. Studiile
observaţionale au sugerat faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu
10-40 %. Creşterea acestui risc poate fi datorată şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză
trebuie monitorizaţi conform ghidurilor clinice în vigoare şi trebuie să primească cantităţi adecvate de
vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
A fost raportată o hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum
este şi pantoprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni sau în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să
apară manifestări grave ale hipomagneziemiei cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi
aritmie ventriculară dar debutul poate fi insidios şi simptomele pot fi ignorate. La majoritatea pacienţilor
hipomagneziemia este ameliorată după aport de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
Trebuie luate în considerare măsuri medicale adecvate prin măsurarea concentraţiei de magneziu înainte
de inițierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul administrării la pacienţii la care se prevede un
tratament de lungă durată cu IPP sau la care se asociază şi digoxină sau alte medicamente care pot provoca
hipomagneziemie.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente
în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Noacid 40 mg poate conduce la un risc
uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella, Campylobacter și
Clostridium difficile.
Lecitină
din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Utilizarea acestui medicament este interzisă în cazul
5
Acest medicament conţine maltitol.
Pacienţii cu afecțiuni ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor
antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este
erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Cu toate că nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de
fenprocumonă sau warfarină, în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de
modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent, în
perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu,
fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a pantoprazolului.
Metotrexat
La unii pacienți s-a raportat o creștere a concentrației plasmatice de metotrexat la administrarea
concomitentă de inhibitori de pompă de protoni cu doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg). De
aceea, în cazurile în care este necesară administrarea unor doze mari de metotrexat, de exemplu în cancer
și psoriazis, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat, în mare parte, la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic
al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre
celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este etanolul)
sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii de interacţiuni la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu
anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinice relevante.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Noacid 40 mg
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea, o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Noacid 40 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Noacid 40 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament cum sunt senzaţie de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă prezintă aceste simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în funcţie de clasificarea MedRA:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme și organe Mai puţin
frecvente Rare
Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitope
nie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate
7
imunitar (inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentrației de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
Modificări
ponderale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate) Dezorientare
(şi
toate
simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în special
la pacienţii
predispuşi, precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee;
Ameţeli Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-intestinale Diaree;
Greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări hepatobiliare Valori crescute
ale
enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori crescute ale
bilirubinei Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii /
exantem /
erupţii; Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell;
Eritem
poliform;
Fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Fracturi la nivelul
şoldului,
încheieturii
mâinilor sau
coloanei
vertebrale (vezi Artralgie; Mialgie Spasm muscular ca
urmare a
dezechilibrelor
electrolitice
8
pct. 4.4)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă evoluție
spre insuficiență
renală)
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Ginecomastie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie Creştere a
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
ţia de acid clorhidric în stomac prin
blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima
ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă
de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor,
simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai
receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel
o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă.
Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă, distal de nivelul receptorului celular, substanţa poate inhiba
secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină).
Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
9
Valorile gastrinemiei, în condiţii de repaus alimentar, cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate
acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la
moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de
tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor
efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau
carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi
punctul 5.3.).
Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol mai mare de un an,
în ceea ce priveşte parametrii endocrini ai tiroidei, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1
l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a
pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică al eliminării
nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi
în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Linearitate/Non-linearitate
În intervalul de administrare al dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului
este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
10
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti pacienţi,
metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu
enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică completă). Valorile medii ale
concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au influențat
administrarea dozelor de pantoprazol.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 –
3h), eliminarea este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Cu toate că, pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică
cresc până la 7 - 9 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică
maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă
între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârsta
cuprinsă între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutate corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute
la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În
plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a
stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după
administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie
secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului cronic.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi
la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate ratei înalte de metabolizare hepatică a
pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere
uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu
modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii
adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogene.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit c
ă aceasta sporeşte odată cu avansarea
gestaţiei.
11
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
maltitol (E 965)
crospovidonă tip B
carmeloză sodică
carbonat de sodiu anhidru
stearat de calciu
Film
alcool polivinilic
talc
dioxid de titan (E 171)
macrogol 3350
lecitină din soia
oxid galben de fer (E 172)
carbonat de sodiu anhidru
copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
citrat de trietil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După prima deschidere a flaconului: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalajului
Cutie cu blistere Al/Al a 7, 14 sau 28 comprimate gastrorezistente
Flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant, a 7, 14, 28 comprimate gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
Keresztúri út 30-38, 1106-Budapesta
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7937/2015/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI:
Iulie 2015
