NOACID 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noacid 20 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat
22,575 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine: maltitol 38,425 mg şi lecitină din soia 0,345 mg (vezi pct. 4.4)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro-rezistent
Comprimate gastro-rezistente ovale, de culoare galbenă. Lungimea comprimatului este de 8,2 mm și diametrul
este de 4,4 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
neselective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi
pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste
2
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro-rezistent de Noacid 20 mg pe zi. Simptomele sunt
ameliorate, în general, într-o perioadă de 2-4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, ameliorarea
simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea simptomelor, recurența acestora
poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care nu se realizează un
control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o trecere la terapia
continuă.
Controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro-rezistent de Noacid
20 mg pe zi, care poate fi crescută la 40 mg de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a bolii. Pentru astfel de
situaţii este disponibil Noacid 40 mg. După vindecarea recidivei, doza poate fi redusă din nou la 20 mg de
pantoprazol.
Adulţi:
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS)
la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS.
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro-rezistent Noacid 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Noacid 20 mg la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost încă stabilite. Noacid 20 mg nu
este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol, ulei de soia sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile enzimelor
hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
3
Administrare concomitentă cu AINS
Utilizarea Noacid 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastroduodenal indus de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament continuu
cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă un risc ridicat de a dezvolta
complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu,
vârstă înaintată (>65 ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau de sângerări ale tractului gastrointestinal
superior.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături
recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie
exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrare concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni, se
recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison și alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită tratament de
lungă durată, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit
de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă
durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie ţinuţi
sub supraveghere periodică.
Fracturi osoase
Inhibitorii de pompă de protoni în special când sunt utilizaţi în doze mari şi în tratament de lungă durată (>1 an)
pot, în mod moderat să crească riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturilor mâinilor sau coloanei
vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc. Studiile observaţionale au sugerat
faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40 %. Creşterea acestui risc
poate fi datorată şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie monitorizaţi conform ghidurilor
clinice în vigoare şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este şi
pantoprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni sau în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară
manifestări grave ale hipomagneziemiei cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, dar debutul poate fi insidios şi simptomele pot fi ignorate. La majoritatea pacienţilor
hipomagneziemia este ameliorată după aport de magneziu şi între
ruperea tratamentului cu IPP.
Trebuie luate în considerare măsuri medicale adecvate prin măsurarea concentraţiei de magneziu înainte de
inițierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul acestuia la pacienţii la care se prevede un tratament de lungă
durată cu IPP sau la care se asociază şi digoxină sau alte medicamente care pot provoca hipomagneziemie.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
4
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Noacid 20 mg poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella, Campylobacter și Clostridium difficile.
Lecitină din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Utilizarea acestui medicament este interzisă în cazul pacienţilor
alergici la alune sau soia (vezi pct. 4.3).
Acest medicament conţine maltitol.
Pacienţii cu probleme ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente
cum este erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumonă sau
warfarină, în studiile clinice farmacocinetice au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară punerii
pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau warfarină), se
recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul
utilizării neregulate a acestuia.
Metotrexat
La unii pacienți s-a raportat o creștere a concentrației plasmatice de metotrexat la administrarea concomitentă de
inhibitori de pompă de protoni cu doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg). De aceea, în cazurile în care
este necesară administrarea unor doze mari de metotrexat, de exemplu în cancer și psoriazis, poate fi luată în
considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul,
glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat
interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul,
diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu
absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
5
Au fost, de asemenea, realizate studii de interacţiune la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite
antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinic
relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Noacid 20 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia de pantoprazol în laptele matern uman. Ca urmare decizia cu privire la continuarea/întreruperea alăptării
sau continuarea/întreruperea tratamentului cu Noacid 20 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile tratamentului cu Noacid 20 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament cum sunt senzaţie de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă prezintă aceste simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente RAM
sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
baza clasificării MedRA:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unui
criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii
pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme
și organe Mai puţin frecvente Rare
Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
6
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentrației de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
Modificări
ponderale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare
asociate) Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea
acestor
simptome în
cazul
preexistenţei
lor)
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee;
Ameţeli Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-intestinale Diaree;
Greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări hepatobiliare Valori crescute ale
enzimelor hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori crescute
ale
bilirubinei Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii/
exantem /
erupţii; Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell;
Eritem polimorf;
Fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Fracturi la nivelul
şoldului, încheieturii
mâinilor sau coloanei
vertebrale (vezi pct.
4.4) Artralgie;
Mialgie Spasm muscular ca
urmare a
dezechilibrelor
electrolitice
7
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă
evoluție spre
insuficiență renală)
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Ginecomastie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie Creştere a
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni Codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac prin blocarea
specifică a pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-
aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi
afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar
după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu
pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei,
proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă, distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent
de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă
medicamentul este administrat pe cale orală sau intravenoasă.
8
Valorile gastrinemiei, în condiţii de repaus alimentar, cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În
majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere
excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului
de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată
(hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a
fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum
s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi punctul 5.3.).
Influenţa unui tratament cu pantoprazol de lungă durată, ce depăşeşte un an, nu poate fi complet exclusă în ceea
ce priveşte parametrii endocrini ai tiroidei, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de 20
mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1-1,5 μg/ml, se obţin la circa 2,0 h – 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută, obţinută dintr-un comprimat, este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este demetilarea
de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se
numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg.
Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu
pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică al eliminării nu este corelat cu o
durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului,
restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Linearitate/Non-linearitate
La un interval de administrare al dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului
este liniară, atât după administrarea orală cât şi după cea intravenoasă.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti pacienţi, metabolizarea
pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de
pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ
9
6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu enzima CYP2C19
funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică completă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice
maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au influențat administrarea dozelor de
pantoprazol.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit
are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3h), eliminarea este totuşi rapidă şi
astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică cresc până la 3-
6 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică maximă este doar uşor
mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi
.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă între
5 - 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârsta
cuprinsă între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă
sau greutate corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus,
în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului
şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea
benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea
masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului cronic.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la
femelele de şoarece care au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere uşoară a
modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de
pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om,
deoarece doza terapeutică este mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul dozelor
de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogene
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca
urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
10
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
maltitol
crospovidonă tip B
carmeloză sodică
carbonat de sodiu anhidru
stearat de calciu
Film
alcool polivinilic
talc
dioxid de titan (E 171)
macrogol 3350
lecitină din soia
oxid galben de fer (E 172)
carbonat de sodiu anhidru
copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
citrat de trietil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Dupa prima deschidere a flacoanelor: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalajului
Cutie cu blistere Al/Al a 7, 14 sau 28 comprimate gastro-rezistente
Flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant, a 7, 14, 28 comprimate gastro-rezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
Keresztúri út 30-38, 1106-Budapesta
11
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7936/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI:
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noacid 20 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat
22,575 mg).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine: maltitol 38,425 mg şi lecitină din soia 0,345 mg (vezi pct. 4.4)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro-rezistent
Comprimate gastro-rezistente ovale, de culoare galbenă. Lungimea comprimatului este de 8,2 mm și diametrul
este de 4,4 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
neselective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi
pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste
2
Boala de reflux gastro-esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro-rezistent de Noacid 20 mg pe zi. Simptomele sunt
ameliorate, în general, într-o perioadă de 2-4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, ameliorarea
simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea simptomelor, recurența acestora
poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care nu se realizează un
control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o trecere la terapia
continuă.
Controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro-rezistent de Noacid
20 mg pe zi, care poate fi crescută la 40 mg de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a bolii. Pentru astfel de
situaţii este disponibil Noacid 40 mg. După vindecarea recidivei, doza poate fi redusă din nou la 20 mg de
pantoprazol.
Adulţi:
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS)
la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS.
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro-rezistent Noacid 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Noacid 20 mg la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost încă stabilite. Noacid 20 mg nu
este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de
masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol, ulei de soia sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile enzimelor
hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
3
Administrare concomitentă cu AINS
Utilizarea Noacid 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastroduodenal indus de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament continuu
cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă un risc ridicat de a dezvolta
complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu,
vârstă înaintată (>65 ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau de sângerări ale tractului gastrointestinal
superior.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături
recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie
exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrare concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni, se
recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison și alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită tratament de
lungă durată, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit
de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă
durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie ţinuţi
sub supraveghere periodică.
Fracturi osoase
Inhibitorii de pompă de protoni în special când sunt utilizaţi în doze mari şi în tratament de lungă durată (>1 an)
pot, în mod moderat să crească riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturilor mâinilor sau coloanei
vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc. Studiile observaţionale au sugerat
faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40 %. Creşterea acestui risc
poate fi datorată şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie monitorizaţi conform ghidurilor
clinice în vigoare şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este şi
pantoprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni sau în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară
manifestări grave ale hipomagneziemiei cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, dar debutul poate fi insidios şi simptomele pot fi ignorate. La majoritatea pacienţilor
hipomagneziemia este ameliorată după aport de magneziu şi între
ruperea tratamentului cu IPP.
Trebuie luate în considerare măsuri medicale adecvate prin măsurarea concentraţiei de magneziu înainte de
inițierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul acestuia la pacienţii la care se prevede un tratament de lungă
durată cu IPP sau la care se asociază şi digoxină sau alte medicamente care pot provoca hipomagneziemie.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
4
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Noacid 20 mg poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella, Campylobacter și Clostridium difficile.
Lecitină din soia
Acest medicament conţine lecitină din soia. Utilizarea acestui medicament este interzisă în cazul pacienţilor
alergici la alune sau soia (vezi pct. 4.3).
Acest medicament conţine maltitol.
Pacienţii cu probleme ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente
cum este erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumonă sau
warfarină, în studiile clinice farmacocinetice au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară punerii
pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau warfarină), se
recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul
utilizării neregulate a acestuia.
Metotrexat
La unii pacienți s-a raportat o creștere a concentrației plasmatice de metotrexat la administrarea concomitentă de
inhibitori de pompă de protoni cu doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg). De aceea, în cazurile în care
este necesară administrarea unor doze mari de metotrexat, de exemplu în cancer și psoriazis, poate fi luată în
considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul,
glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat
interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul,
diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu
absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
5
Au fost, de asemenea, realizate studii de interacţiune la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite
antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinic
relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Noacid 20 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia de pantoprazol în laptele matern uman. Ca urmare decizia cu privire la continuarea/întreruperea alăptării
sau continuarea/întreruperea tratamentului cu Noacid 20 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile tratamentului cu Noacid 20 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament cum sunt senzaţie de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă prezintă aceste simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente RAM
sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
baza clasificării MedRA:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unui
criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii
pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de sisteme
și organe Mai puţin frecvente Rare
Foarte rare
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
6
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemie şi
creşteri ale
concentrației de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
Modificări
ponderale Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie
asociată cu
hipomagneziemie;
Hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi toate
simptomele de
agravare
asociate) Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate) Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea
acestor
simptome în
cazul
preexistenţei
lor)
Tulburări ale sistemului
nervos Cefalee;
Ameţeli Disgeuzie Parestezie
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-intestinale Diaree;
Greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări hepatobiliare Valori crescute ale
enzimelor hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori crescute
ale
bilirubinei Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Erupții cutanate
tranzitorii/
exantem /
erupţii; Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell;
Eritem polimorf;
Fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Fracturi la nivelul
şoldului, încheieturii
mâinilor sau coloanei
vertebrale (vezi pct.
4.4) Artralgie;
Mialgie Spasm muscular ca
urmare a
dezechilibrelor
electrolitice
7
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Nefrită interstiţială
(cu posibilă
evoluție spre
insuficiență renală)
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Ginecomastie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie Creştere a
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni Codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac prin blocarea
specifică a pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-
aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi
afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar
după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu
pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei,
proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă, distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent
de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă
medicamentul este administrat pe cale orală sau intravenoasă.
8
Valorile gastrinemiei, în condiţii de repaus alimentar, cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În
majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere
excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului
de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată
(hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a
fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum
s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi punctul 5.3.).
Influenţa unui tratament cu pantoprazol de lungă durată, ce depăşeşte un an, nu poate fi complet exclusă în ceea
ce priveşte parametrii endocrini ai tiroidei, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de 20
mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1-1,5 μg/ml, se obţin la circa 2,0 h – 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută, obţinută dintr-un comprimat, este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este demetilarea
de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se
numără oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg.
Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu
pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică al eliminării nu este corelat cu o
durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului,
restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Linearitate/Non-linearitate
La un interval de administrare al dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului
este liniară, atât după administrarea orală cât şi după cea intravenoasă.
Grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti pacienţi, metabolizarea
pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de
pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ
9
6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu enzima CYP2C19
funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică completă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice
maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au influențat administrarea dozelor de
pantoprazol.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit
are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 – 3h), eliminarea este totuşi rapidă şi
astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică cresc până la 3-
6 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică maximă este doar uşor
mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi
.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii şi adolescenţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă între
5 - 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârsta
cuprinsă între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă
sau greutate corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus,
în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului
şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea
benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea
masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului cronic.
În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la
femelele de şoarece care au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere uşoară a
modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de
pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om,
deoarece doza terapeutică este mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul dozelor
de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogene
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca
urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
10
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
maltitol
crospovidonă tip B
carmeloză sodică
carbonat de sodiu anhidru
stearat de calciu
Film
alcool polivinilic
talc
dioxid de titan (E 171)
macrogol 3350
lecitină din soia
oxid galben de fer (E 172)
carbonat de sodiu anhidru
copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
citrat de trietil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Dupa prima deschidere a flacoanelor: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalajului
Cutie cu blistere Al/Al a 7, 14 sau 28 comprimate gastro-rezistente
Flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant, a 7, 14, 28 comprimate gastro-rezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
Keresztúri út 30-38, 1106-Budapesta
11
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7936/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI:
Iulie 2015
