CLINDAMYCIN - MIP 150 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clindamycin -MIP 150 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 150 mg sub formă de fosfat de clindamicină
178,2 mg .
O flacon a 4 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 600 mg sub formă de fosfat de
clindamicină 712,8 mg .
Excipienţi: sodiu şi alcool benzilic 36,0 mg pe o flacon a 4 ml.
O flacon a 6 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 900 mg sub formă de fosfat de
clindamicină 1069,2 mg .
Excipienţi: sodiu şi alcool benzilic 54,0 mg pe o flacon a 6 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau galben deschis
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Infecţii bacteriene acute şi cronice determinate de germeni sensibili la clindamicină (în principal bact erii
anaerobe şi tulpini sensibile ale bacteriilor aerobe Gram pozitiv, cum sunt streptococii, stafilococii şi
pneumococii) , de exemplu:
− infecţii osteo-articulare ;
− infecţii ORL;
− infecţii dentare şi maxilare ;
− infecţii ale căilor respiratorii inferioare ;
− inf ecţii intraabdominale în asociere cu un antibiotic cu activitate pe specii aerobe Gram negativ ;
− infecţii pelviene şi genitale ;
− infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat;
− scarlatină
− septicemie ;
2
− pr evenirea endocarditei bacteriene la pacienţi cu factori de risc şi cu hipersensibilitate/alergie la
peniciline ;
− encefalita toxoplasmică ( Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA ; la pacienţii care nu tolerează terapia
convenţională s -a dovedit eficace asocierea clindamicinei cu pirimetamină ;
− pneumonie cu Pneumocy stis carinii la pacienţii cu SIDA. La pacienţii care nu tol erează sau nu răspund
adecvat la tratamentul convenţional, clindamicina poate fi asociată cu primaquină .
− Profilaxia peritonitei şi abceselor intra -peritoneale după perforaţie intestinală şi contam inare bacteriană
posttraumatică: clindamicină i.v. în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic (gentamicină sau
tobramicină)
− Infecţii cu Plasmodium falciparum cu rezistenţă multiplă în asociere cu chinina
În caz de infecţii severe se preferă terapia intravenoasă în locul celei orale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Recomandări generale de dozaj
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani
În infecţiile moderate, se administrează zilnic 8- 12 ml Clindamycin-MIP 150 mg/ml (echivalentul a 1,2- 1,8 g
clindam icină) în 2 -4 prize.
În infecţiile severe, se administrează zilnic 16 -18 ml Clindamycin- MIP 150 mg/ml (echivalent a 2,4- 2,7 g
clindamicină) în 2- 4 prize.
Doza zilnică maximă pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani este de 32 ml Clindamycin -M IP 150
mg/ml (echivalentul a 4,8 g clindamicină) în 2- 4 prize.
Copii cu vârsta între 4 săptămâni şi 12 ani, adolescenţi cu vârsta între 12 şi 14 ani
Î n funcţie d e tipul şi gravitatea infecţiei, se administrează 20-40 mg clindamicină/kg şi zi în 3 -4 prize.
Recomandări de dozaj în afecţiuni specifice
Tratamentul în toxoplasmoză ( Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA
Iniţial se administrează 600 -1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi , timp de
3 săpt ămâni.
Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi , timp de minim
3 săpt ămâni.
Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50- 75 mg pe zi. În cazul administrării unor
doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folini c.
Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg
administrate intravenos la intervale de 8 ore, timp de 10 zile sau 300-450 mg clindamicină administrată oral
la intervale de 6 ore, timp de 21 zile.
Pe parcursul întregii terapii împotriva Pneumocystis carinii clindamicina poate fi aso ciată cu 15-30 mg
primaquină zilnic.
Profilaxia endocarditei
Adulţi:
600 mg clindamicină cu o o ră înaintea intervenţiei.
La pacienţi cu risc crescut de endocardită suplimentar 300 mg clindamicină oral la 6 ore după intervenţie.
Copii :
Clindamicină 15 mg/kg oral (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei, în cazul unui risc crescut de
endocardită urmat de 7,5 mg/kg (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie.
3
Utilizarea clindamicinei în profilaxia endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii
chirurgicale:
− intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la p enicilină:
− intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată
lungă
Tratamentul infecţiilor cu Plasmodium falciparum
Doza recomandată este de 20 mg/kg/zi clindamicină administrată oral sau parenteral timp de minimum 5 -7
zile, în asociere cu chinina.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderat ă până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se
administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concen traţiile
plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară red ucerea dozei sau
mă rirea intervalului dintre doze.
Insuficienţa renală
În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o red ucere a
dozei în caz de insuficienţă uşoar ă sau moderat ă a funcţiei renale nu este necesa ră. La pacienţii cu
insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plas matice. În funcţie de rezultatele
obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore.
Hemodializă
Clind amicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici
după dializă.
Modul şi durata administrării
Clindamycin -MIP 1 50 mg/ml se injectează intramuscular sau se perfuzează intr avenos. Nu este permisă
niciodată injectarea intravenoasă ned ilu ată cu Clindamycin -MIP 150 mg/ml.
În cazul administrării intramusculare nu trebuie depăşită doza unică de 600 mg (trebuie scoase din flacon
până la 4 ml).
Posibilele reacţii adverse la nivelul locului de injectare pot fi evitate prin administrarea intramuscular ă
profundă şi utilizarea unui cateter corespunz ător.
Înaintea perfuziei intravenoase, soluţia trebuie diluată în aşa fel încât concentraţia să nu depăşească
12 mg/ml clindamicină soluţie (adică pentru flacon de 4 ml minimum 50 ml, iar pentru ce a de 6 ml minimum
75 ml ).
Soluţii pentru diluare: apă pentru preparate injectabile , soluţie de glucoză 5%, soluţie de clor ură de sodiu,
soluţie Ringer lactat (vezi şi pct. 6.2). În cazul unei manipulări corecte, preparat ele sunt v alabile 24 de ore la
temperaturi sub 25 ºC . Viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 30 mg clindamicină pe minut. Ca perfuzie
unică nu trebuie să se adm inistreze mai mult de 1200 mg pe oră.
Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În infecţii le cu streptococ beta -hemolitic, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clindamicină sau lincomicină sau la oricare dintre excipienţi.
Clindamycin -MIP 150 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine alcool benzilic 9 mg/ml.
De aceea, Clindamycin -MIP 150 mg / ml soluţie injectabilă este contraindicat ă la pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută faţă de alcool benzilic sau anestezice locale (de exemplu lidocaină sau substanţe
înrudite cu aceasta), p recum şi la nou-născuţi (mai ales nou- născuţii prematuri).
4
Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii cu vârsta sub 3 ani.
La prematuri, s- a raportat asocierea dintre administrarea alcoolului benzilic şi apariţia gasping sindrom , cu
e voluţie letală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul apariţiei unui episod diareic persistent în timpul tratamentului cu clindamicină, a fost raportată
apariţia colitei pseudomembranoase de la forme uşoare până la cele ce au p us viaţa în pericol; se impune
întreruperea tratamentului întrucât colita necesită un tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai
multe săptămâni de la întreruperea tratamentului. Cazurile uşoare de colită psedomembranoasă răspund la
întreruper ea administrării medicamentului.
Diareea poate fi severă şi trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile , care este
producător de toxine.
În cazurile de gravitate medie până la severă, trebuie avută în vedere reechilibrarea hidroeletrolitică,
administrarea suplimentelor proteice şi administrarea de antibiotice eficace pentru tratamentul colitei
determinată de către Clostridium difficile.
Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate.
Se recomandă prudenţă în caz de:
- afectare a funcţie hepatic e; există o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare,
- antecedente de astm bronşic , teren atopic sau diverse tipuri de alergii ,
- se impune prudenţă în cazul antecedent elor de boli gastro-intestinale, în special colite.
În cadrul terapiei de lungă durată (mai mult de 3 săptămâni) hemoleucograma, funcţia he patică şi renală
trebuie controlate la intervale regulate de timp.
Deoarece c lindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian şi deoarece concentr aţiile de antibiotic care
pot fi atinse în acest lichid sunt prea mici nu se administrează în meningite .
Acest medicament conţine sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu
restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte m edicamente şi alte forme de interacţiune
In vitro a fost demonstrat antagonism între clindamicină şi eritromicină.
Curarizante : deoarece clindamicina potenţează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie
trebuie administrat fie înainte f ie după administrarea curarelor. Se recomandă monitorizarea gradului
curarizării la finalul anesteziei.
Ciclosporina : scăderea concentraţiei plasmatice a imunosupresorului ca risc de scădere a activităţii
imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concent raţiei plasmatice a ciclosporinei şi, eventual, creşterea
dozei.
În timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxa zol şi anumite
cefalosporine) la pacienţi care prezintă factori de risc (infecţii sau inflamaţ ii severe, vârstă înaintată şi starea
generală) poate să apară un dezechilibru al INR -ului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea
raportului benefi ciu terapeutic matern/risc potenţial la făt.
Clindamicina se excretă în laptele matern. N u pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor
cu fungi la sugarul alăptat . Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clindamycin -MIP nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a con duce
vehicule sau de a folosi utilaje.
5
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate după următoareale frecvenţe:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000)
Foarte rare (<1 /10000)
Infecţii şi infestări
Rare: Vaginită.
Tulb urări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Efecte reversibile asupra hemoleucogramei care pot fi de natură toxică
şi alergică şi se manifestă sub formă de trombocitopenie, leucopenie,
eozinofilie, neutropenie şi granulocitopenie.
În caz de administrare intravenoasă rapidă
Tulburări cardiovasculare grave (scăderea tensiunii arteriale şi stop
cardiac). Prin urmare, nu este permisă administrarea intra venoasă in
bolus; se recomandă numai perfuzia intravenoasă diluată de
Clindamycin-MIP 150 mg/ml.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Foarte rare:
Reacţii de hipersensibilitate la alcoolul benzilic
Şoc anafilactic. Această reacţie poate apare chiar după prima
utilizare.
Tulburări ale siste mului nervos
Mai puţin frecvente: Blocare neuromusculară.
Foarte rar: Tulburări ale simţului gustativ şi olfactiv
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente până la
foarte frecvente
Diaree, uneori asociată cu greaţă, vărsături sau durere abdominală.
Acestea sunt, în general, uşo are şi dispar în timpul tratamentului sau la
încetarea lui. Aceste reacţii adverse depind de doză şi modul de
administrare. Sunt posibile şi esofagita, glosita şi stomatita.
Foarte rare: Colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Creştere tranzitorie uşoară a valorilor serice ale transaminazelor.
Foarte rare: Hepatită tranzitorie cu icter colestatic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Alergie sub formă de exanteme morbiliforme, prurit, urticarie.
6
Rare: Edem Quincke, tumefieri articulare, eritem exsudativ polimorf
(sindromul Stevens-Johnson) şi si ndromul Lyell. Aceste reacţii pot
apărea chiar după prima utilizare.
Prurit şi dermatită buloasă şi descuamativă.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: Poliartrită
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Rare:
După administrare intramusculară: iritaţie locală, durere, induraţie şi
abces steril la locul de injecţie
După administrare intravenoasă: durere şi tromboflebită.
În caz de administrare intravenoasă rapidă pot apărea reacţii de
intoleranţă sub formă de senzaţie de căldură şi greaţă.
Febră.
Foarte rar , ap ar reacţii alergice acute gr ave, cum este şocul anafilactic. În acest caz trebuie întrerupt
tratamentul imediat şi iniţiate măsurile de urgenţă corespunzătoare (de ex emplu, antihistaminice,
corticosteroizi, simpatomimetice, dacă este cazul respiraţie artif icială).
4.9 Supradozaj
Pâ nă în prezent nu au fost raportate simptome de supradozaj. În caz de supradozaj se recomandă tratament
simptomatic şi de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea
clindamicinei din organism. Nu se cunoaşte un antidot s pecific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: lincosamide, codul ATC: J01FF01.
Clindamicina este un derivat de semisinteză al lincomicinei. Aparţine grupei lincosamidelor, c are, ca
piranozide, nu prezi ntă înrudire structurală cu alte antibioticele până în prezent cunoscute. Clindamicina
acţionează predominant bacteriostatic şi, în funcţie de concentraţia la locul i nfecţiei şi de sensibilitatea
microorganismelor, bactericid.
Prevalenţa rezistenţei dobân dite poate varia geografic şi temporal la speciile selectate şi sunt de dorit
informaţii locale privind rezistenţa, îndeosebi în tratamentul infecţiilor severe.
Clindamicina este de regulă eficace asupra stafilococilor ( S. aureus, S. epidermidis), pneumococilor
( la pneumococii rezistenţi la penicilină s- a găsit în parte o rezistenţă clar pronunţată şi la clindamicină),
streptococilor de grup A ( S. pyogenes), streptococilor Viridans , bacililor difterici, Bacillus anthracis,
Bacteroides spp., Fusobacterium, actinomicet elor, peptococilor şi peptostreptococilor, specii de Veillonela,
propionibacteriilor, Chlamydii, Mycoplasma hominis, T oxoplasma gondii, Plasmodium falciparum şi
Babesia microti.
S ensibilitatea la Clostridium spp. variază, unele specii fiind rezistente la clindamicină. O de zvoltare a
rezistenţei secundare este rară.
Sunt considerate rezistente următoarele specii: enterococi ( S. faecalis, S. faecium ), gonococi şi mening ococi,
Haemophilus spp., E. Coli, Klebsiella , Enterobacter , Serratia , Proteus spp., Pseudomonades, Clostridium
difficile , Salmonella, Shigella şi Nocardia.
7
Există rezistenţă încrucişată totală a microorganismelor între clindamicină şi lincomicină şi rezistenţă
încrucişată parţială între clindamicină şi eritromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După absorbţia şi descompunerea esterului (dihidrogenofosfat), clindamicina este prezentă în organism ca
bază liberă (formă activă). Esterul trebuie considerat ca pro -medicament.
Dihidrogenofosfatul de clindamicină este un ester solubil î n apă pentru administrarea parenterală. În cazul
unei injecţii intramusculare a 300 mg, concentraţiile serice maxime după 3 ore ajung la 6 µ g/ml; după
administrarea intravenoasă a 300 mg se regăsesc după o oră concentraţii serice medii de
4- 6 µg/ml.
Legar ea clindamicinei de proteinele plasmatice este dependentă de concentraţie, atingând la nivelul
terapeutic 60- 94%.
Clindamicina trece foarte uşor în ţesuturi, traversează bariera placentară şi se excr etă în laptele matern.
Difuzia în spaţiul subarahnoidia n este insuficientă, chiar şi în cazul unui m eninge inflamat. Concentraţii mari
sunt atinse în ţesutul osos.
Clindamicina este metabolizată primar în ficat. Câţiva metaboliţi sunt microbiologic activi. Medic amentele
care acţionează la nivel hepatic ca ind uctori enzimatici scurtează timpul mediu de reţ inere a clindamicinei în
corp.
Eliminarea clindamicinei se face în 2/3 prin materii fecale şi 1/3 prin urină.
Timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei este de aproximativ 3 ore la adulţi şi aproxima tiv
2 ore la copii. În cazul afectării funcţiei renale şi hepatice moderate sau severe, se pr elungeşte timpul de
înjumătăţire plasmatică a clindamicinei .
Clindamicina nu este dializabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
Cerc etări asupra toxicităţii acute a clindamicinei şi a sărurilor ei la diferite specii de animale au arătat valori
LD
50 în intervalul 245- 820 mg/kg după administrarea intravenoasă. Spectrul intoxicaţiei a arătat o reducere a
activităţii şi convulsii.
Toxicit ate după doze repetate
Administrarea de doze repetate de fosfat de clindamicină timp de 6 zile la şobolani (administrare
subcutanată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară) nu pr ovoacă efecte toxice sistemice. De
asemenea, după administrarea fosfatului de clindamicină timp de o lună la şobolani (administrare
subcut anată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară), nu au fost constatate influenţe provocate
de substanţ a activă asupra dezvoltării greutăţii corporale, a parametrilor clinico-chimici şi hematologici ,
precum şi a histopatologiei organelor. După admini strarea intramusculară zilnică a
30- 90 mg/kg la câini s -a constatat creşterea glutamat -oxalacetat -transaminazei serice şi a glutamat -piruvat -
transaminazei serice, precum şi o creştere uşoară dependentă de doză a greutăţii relative a fica tului fără
indicii de modificări morfologice.
La administrare intramusculară şi subcutanată au fost observate reacţii locale la locul de injecţie (inflamaţi e,
hemoragi e şi leziuni tisulare). Concentraţia soluţiei administrate a depăşit cu mult co ncentraţia terapeutică
maximă admisă.
8
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Cercetări in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii clindamicinei nu au arătat nici un indiciu pentru potenţialul
mutagen. Nu au fost efectuate cercetări pe termen lung la animale asupra potenţialului carcinogen al
clindamicinei.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Cercetări cu clindamicină efectuate la şobolani şi şoareci nu au arătat indicii referitoare la afectarea fertilităţii
sau proprietăţi embriotoxice. Rezultatele unui studiu larg în care au fost examinaţi aproximativ 650 nou-
născuţi expuşi la clindamicină în primul trimestru de sarcină, nu a ar ătat o creştere a ratei malformaţiilor.
Clindamicina a fost detecta tă în sângel e cordonului ombilical la o concentraţie de 50% din concentraţia
plasmatică matern ă. Se presupune că la făt se pot atinge concentraţii terapeutice. Excr eţia în laptele matern
este dovedită: concentraţiile măsoară până la 4 µ g/ml după administrarea la mamă de 600 mg şi până la 2
µg/ml după doze de 300 mg. Cu excepţia raportului unui singur caz până în prezent nu sunt cunoscute reacţii
adverse la sugarii ală ptaţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
E detat de s odiu
H idroxid de sodiu
A pă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Clindamycin -MIP 150 mg/ml , soluţie injectabilă/perfuzabilă nu trebuie administrată în aceeaşi injecţie cu
ampicilină, fenitoină sodică, barbiturice, aminofilină, gluconat de ca lciu şi sulfat de magneziu. Administrarea
acestor medicamente trebuie efectuată separat.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Flacoanele trebuie păstrate în cutie pentru a p roteja conţinutul de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalaj elor
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră (10R) conţinând 4 ml soluţie injectabilă/ perfuzabilă, închis cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu
Cut ie cu 5 flacoane din sticlă incoloră (10R) a câte 4 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă, închise cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră (10R) conţinând 6 ml soluţie injectabilă/ perfuzabilă, închis cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu
Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră (10R) a câte 6 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă, închise cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢI EI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Straße 41, 66440 Blieskastel -Niederwürzbach, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3331/201 1/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Martie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clindamycin -MIP 150 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 150 mg sub formă de fosfat de clindamicină
178,2 mg .
O flacon a 4 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 600 mg sub formă de fosfat de
clindamicină 712,8 mg .
Excipienţi: sodiu şi alcool benzilic 36,0 mg pe o flacon a 4 ml.
O flacon a 6 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine clindamicină 900 mg sub formă de fosfat de
clindamicină 1069,2 mg .
Excipienţi: sodiu şi alcool benzilic 54,0 mg pe o flacon a 6 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră sau galben deschis
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Infecţii bacteriene acute şi cronice determinate de germeni sensibili la clindamicină (în principal bact erii
anaerobe şi tulpini sensibile ale bacteriilor aerobe Gram pozitiv, cum sunt streptococii, stafilococii şi
pneumococii) , de exemplu:
− infecţii osteo-articulare ;
− infecţii ORL;
− infecţii dentare şi maxilare ;
− infecţii ale căilor respiratorii inferioare ;
− inf ecţii intraabdominale în asociere cu un antibiotic cu activitate pe specii aerobe Gram negativ ;
− infecţii pelviene şi genitale ;
− infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat;
− scarlatină
− septicemie ;
2
− pr evenirea endocarditei bacteriene la pacienţi cu factori de risc şi cu hipersensibilitate/alergie la
peniciline ;
− encefalita toxoplasmică ( Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA ; la pacienţii care nu tolerează terapia
convenţională s -a dovedit eficace asocierea clindamicinei cu pirimetamină ;
− pneumonie cu Pneumocy stis carinii la pacienţii cu SIDA. La pacienţii care nu tol erează sau nu răspund
adecvat la tratamentul convenţional, clindamicina poate fi asociată cu primaquină .
− Profilaxia peritonitei şi abceselor intra -peritoneale după perforaţie intestinală şi contam inare bacteriană
posttraumatică: clindamicină i.v. în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic (gentamicină sau
tobramicină)
− Infecţii cu Plasmodium falciparum cu rezistenţă multiplă în asociere cu chinina
În caz de infecţii severe se preferă terapia intravenoasă în locul celei orale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Recomandări generale de dozaj
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani
În infecţiile moderate, se administrează zilnic 8- 12 ml Clindamycin-MIP 150 mg/ml (echivalentul a 1,2- 1,8 g
clindam icină) în 2 -4 prize.
În infecţiile severe, se administrează zilnic 16 -18 ml Clindamycin- MIP 150 mg/ml (echivalent a 2,4- 2,7 g
clindamicină) în 2- 4 prize.
Doza zilnică maximă pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani este de 32 ml Clindamycin -M IP 150
mg/ml (echivalentul a 4,8 g clindamicină) în 2- 4 prize.
Copii cu vârsta între 4 săptămâni şi 12 ani, adolescenţi cu vârsta între 12 şi 14 ani
Î n funcţie d e tipul şi gravitatea infecţiei, se administrează 20-40 mg clindamicină/kg şi zi în 3 -4 prize.
Recomandări de dozaj în afecţiuni specifice
Tratamentul în toxoplasmoză ( Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA
Iniţial se administrează 600 -1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi , timp de
3 săpt ămâni.
Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi , timp de minim
3 săpt ămâni.
Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50- 75 mg pe zi. În cazul administrării unor
doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folini c.
Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg
administrate intravenos la intervale de 8 ore, timp de 10 zile sau 300-450 mg clindamicină administrată oral
la intervale de 6 ore, timp de 21 zile.
Pe parcursul întregii terapii împotriva Pneumocystis carinii clindamicina poate fi aso ciată cu 15-30 mg
primaquină zilnic.
Profilaxia endocarditei
Adulţi:
600 mg clindamicină cu o o ră înaintea intervenţiei.
La pacienţi cu risc crescut de endocardită suplimentar 300 mg clindamicină oral la 6 ore după intervenţie.
Copii :
Clindamicină 15 mg/kg oral (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei, în cazul unui risc crescut de
endocardită urmat de 7,5 mg/kg (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie.
3
Utilizarea clindamicinei în profilaxia endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii
chirurgicale:
− intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la p enicilină:
− intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată
lungă
Tratamentul infecţiilor cu Plasmodium falciparum
Doza recomandată este de 20 mg/kg/zi clindamicină administrată oral sau parenteral timp de minimum 5 -7
zile, în asociere cu chinina.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderat ă până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se
administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concen traţiile
plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară red ucerea dozei sau
mă rirea intervalului dintre doze.
Insuficienţa renală
În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o red ucere a
dozei în caz de insuficienţă uşoar ă sau moderat ă a funcţiei renale nu este necesa ră. La pacienţii cu
insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plas matice. În funcţie de rezultatele
obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore.
Hemodializă
Clind amicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici
după dializă.
Modul şi durata administrării
Clindamycin -MIP 1 50 mg/ml se injectează intramuscular sau se perfuzează intr avenos. Nu este permisă
niciodată injectarea intravenoasă ned ilu ată cu Clindamycin -MIP 150 mg/ml.
În cazul administrării intramusculare nu trebuie depăşită doza unică de 600 mg (trebuie scoase din flacon
până la 4 ml).
Posibilele reacţii adverse la nivelul locului de injectare pot fi evitate prin administrarea intramuscular ă
profundă şi utilizarea unui cateter corespunz ător.
Înaintea perfuziei intravenoase, soluţia trebuie diluată în aşa fel încât concentraţia să nu depăşească
12 mg/ml clindamicină soluţie (adică pentru flacon de 4 ml minimum 50 ml, iar pentru ce a de 6 ml minimum
75 ml ).
Soluţii pentru diluare: apă pentru preparate injectabile , soluţie de glucoză 5%, soluţie de clor ură de sodiu,
soluţie Ringer lactat (vezi şi pct. 6.2). În cazul unei manipulări corecte, preparat ele sunt v alabile 24 de ore la
temperaturi sub 25 ºC . Viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 30 mg clindamicină pe minut. Ca perfuzie
unică nu trebuie să se adm inistreze mai mult de 1200 mg pe oră.
Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În infecţii le cu streptococ beta -hemolitic, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clindamicină sau lincomicină sau la oricare dintre excipienţi.
Clindamycin -MIP 150 mg/ml, soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine alcool benzilic 9 mg/ml.
De aceea, Clindamycin -MIP 150 mg / ml soluţie injectabilă este contraindicat ă la pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută faţă de alcool benzilic sau anestezice locale (de exemplu lidocaină sau substanţe
înrudite cu aceasta), p recum şi la nou-născuţi (mai ales nou- născuţii prematuri).
4
Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii cu vârsta sub 3 ani.
La prematuri, s- a raportat asocierea dintre administrarea alcoolului benzilic şi apariţia gasping sindrom , cu
e voluţie letală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul apariţiei unui episod diareic persistent în timpul tratamentului cu clindamicină, a fost raportată
apariţia colitei pseudomembranoase de la forme uşoare până la cele ce au p us viaţa în pericol; se impune
întreruperea tratamentului întrucât colita necesită un tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai
multe săptămâni de la întreruperea tratamentului. Cazurile uşoare de colită psedomembranoasă răspund la
întreruper ea administrării medicamentului.
Diareea poate fi severă şi trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile , care este
producător de toxine.
În cazurile de gravitate medie până la severă, trebuie avută în vedere reechilibrarea hidroeletrolitică,
administrarea suplimentelor proteice şi administrarea de antibiotice eficace pentru tratamentul colitei
determinată de către Clostridium difficile.
Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate.
Se recomandă prudenţă în caz de:
- afectare a funcţie hepatic e; există o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare,
- antecedente de astm bronşic , teren atopic sau diverse tipuri de alergii ,
- se impune prudenţă în cazul antecedent elor de boli gastro-intestinale, în special colite.
În cadrul terapiei de lungă durată (mai mult de 3 săptămâni) hemoleucograma, funcţia he patică şi renală
trebuie controlate la intervale regulate de timp.
Deoarece c lindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian şi deoarece concentr aţiile de antibiotic care
pot fi atinse în acest lichid sunt prea mici nu se administrează în meningite .
Acest medicament conţine sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu
restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte m edicamente şi alte forme de interacţiune
In vitro a fost demonstrat antagonism între clindamicină şi eritromicină.
Curarizante : deoarece clindamicina potenţează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie
trebuie administrat fie înainte f ie după administrarea curarelor. Se recomandă monitorizarea gradului
curarizării la finalul anesteziei.
Ciclosporina : scăderea concentraţiei plasmatice a imunosupresorului ca risc de scădere a activităţii
imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concent raţiei plasmatice a ciclosporinei şi, eventual, creşterea
dozei.
În timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxa zol şi anumite
cefalosporine) la pacienţi care prezintă factori de risc (infecţii sau inflamaţ ii severe, vârstă înaintată şi starea
generală) poate să apară un dezechilibru al INR -ului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea
raportului benefi ciu terapeutic matern/risc potenţial la făt.
Clindamicina se excretă în laptele matern. N u pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor
cu fungi la sugarul alăptat . Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clindamycin -MIP nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a con duce
vehicule sau de a folosi utilaje.
5
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate după următoareale frecvenţe:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000)
Foarte rare (<1 /10000)
Infecţii şi infestări
Rare: Vaginită.
Tulb urări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Efecte reversibile asupra hemoleucogramei care pot fi de natură toxică
şi alergică şi se manifestă sub formă de trombocitopenie, leucopenie,
eozinofilie, neutropenie şi granulocitopenie.
În caz de administrare intravenoasă rapidă
Tulburări cardiovasculare grave (scăderea tensiunii arteriale şi stop
cardiac). Prin urmare, nu este permisă administrarea intra venoasă in
bolus; se recomandă numai perfuzia intravenoasă diluată de
Clindamycin-MIP 150 mg/ml.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Foarte rare:
Reacţii de hipersensibilitate la alcoolul benzilic
Şoc anafilactic. Această reacţie poate apare chiar după prima
utilizare.
Tulburări ale siste mului nervos
Mai puţin frecvente: Blocare neuromusculară.
Foarte rar: Tulburări ale simţului gustativ şi olfactiv
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente până la
foarte frecvente
Diaree, uneori asociată cu greaţă, vărsături sau durere abdominală.
Acestea sunt, în general, uşo are şi dispar în timpul tratamentului sau la
încetarea lui. Aceste reacţii adverse depind de doză şi modul de
administrare. Sunt posibile şi esofagita, glosita şi stomatita.
Foarte rare: Colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Creştere tranzitorie uşoară a valorilor serice ale transaminazelor.
Foarte rare: Hepatită tranzitorie cu icter colestatic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Alergie sub formă de exanteme morbiliforme, prurit, urticarie.
6
Rare: Edem Quincke, tumefieri articulare, eritem exsudativ polimorf
(sindromul Stevens-Johnson) şi si ndromul Lyell. Aceste reacţii pot
apărea chiar după prima utilizare.
Prurit şi dermatită buloasă şi descuamativă.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: Poliartrită
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Rare:
După administrare intramusculară: iritaţie locală, durere, induraţie şi
abces steril la locul de injecţie
După administrare intravenoasă: durere şi tromboflebită.
În caz de administrare intravenoasă rapidă pot apărea reacţii de
intoleranţă sub formă de senzaţie de căldură şi greaţă.
Febră.
Foarte rar , ap ar reacţii alergice acute gr ave, cum este şocul anafilactic. În acest caz trebuie întrerupt
tratamentul imediat şi iniţiate măsurile de urgenţă corespunzătoare (de ex emplu, antihistaminice,
corticosteroizi, simpatomimetice, dacă este cazul respiraţie artif icială).
4.9 Supradozaj
Pâ nă în prezent nu au fost raportate simptome de supradozaj. În caz de supradozaj se recomandă tratament
simptomatic şi de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea
clindamicinei din organism. Nu se cunoaşte un antidot s pecific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: lincosamide, codul ATC: J01FF01.
Clindamicina este un derivat de semisinteză al lincomicinei. Aparţine grupei lincosamidelor, c are, ca
piranozide, nu prezi ntă înrudire structurală cu alte antibioticele până în prezent cunoscute. Clindamicina
acţionează predominant bacteriostatic şi, în funcţie de concentraţia la locul i nfecţiei şi de sensibilitatea
microorganismelor, bactericid.
Prevalenţa rezistenţei dobân dite poate varia geografic şi temporal la speciile selectate şi sunt de dorit
informaţii locale privind rezistenţa, îndeosebi în tratamentul infecţiilor severe.
Clindamicina este de regulă eficace asupra stafilococilor ( S. aureus, S. epidermidis), pneumococilor
( la pneumococii rezistenţi la penicilină s- a găsit în parte o rezistenţă clar pronunţată şi la clindamicină),
streptococilor de grup A ( S. pyogenes), streptococilor Viridans , bacililor difterici, Bacillus anthracis,
Bacteroides spp., Fusobacterium, actinomicet elor, peptococilor şi peptostreptococilor, specii de Veillonela,
propionibacteriilor, Chlamydii, Mycoplasma hominis, T oxoplasma gondii, Plasmodium falciparum şi
Babesia microti.
S ensibilitatea la Clostridium spp. variază, unele specii fiind rezistente la clindamicină. O de zvoltare a
rezistenţei secundare este rară.
Sunt considerate rezistente următoarele specii: enterococi ( S. faecalis, S. faecium ), gonococi şi mening ococi,
Haemophilus spp., E. Coli, Klebsiella , Enterobacter , Serratia , Proteus spp., Pseudomonades, Clostridium
difficile , Salmonella, Shigella şi Nocardia.
7
Există rezistenţă încrucişată totală a microorganismelor între clindamicină şi lincomicină şi rezistenţă
încrucişată parţială între clindamicină şi eritromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După absorbţia şi descompunerea esterului (dihidrogenofosfat), clindamicina este prezentă în organism ca
bază liberă (formă activă). Esterul trebuie considerat ca pro -medicament.
Dihidrogenofosfatul de clindamicină este un ester solubil î n apă pentru administrarea parenterală. În cazul
unei injecţii intramusculare a 300 mg, concentraţiile serice maxime după 3 ore ajung la 6 µ g/ml; după
administrarea intravenoasă a 300 mg se regăsesc după o oră concentraţii serice medii de
4- 6 µg/ml.
Legar ea clindamicinei de proteinele plasmatice este dependentă de concentraţie, atingând la nivelul
terapeutic 60- 94%.
Clindamicina trece foarte uşor în ţesuturi, traversează bariera placentară şi se excr etă în laptele matern.
Difuzia în spaţiul subarahnoidia n este insuficientă, chiar şi în cazul unui m eninge inflamat. Concentraţii mari
sunt atinse în ţesutul osos.
Clindamicina este metabolizată primar în ficat. Câţiva metaboliţi sunt microbiologic activi. Medic amentele
care acţionează la nivel hepatic ca ind uctori enzimatici scurtează timpul mediu de reţ inere a clindamicinei în
corp.
Eliminarea clindamicinei se face în 2/3 prin materii fecale şi 1/3 prin urină.
Timpul de înjumătăţire plasmatică a clindamicinei este de aproximativ 3 ore la adulţi şi aproxima tiv
2 ore la copii. În cazul afectării funcţiei renale şi hepatice moderate sau severe, se pr elungeşte timpul de
înjumătăţire plasmatică a clindamicinei .
Clindamicina nu este dializabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
Cerc etări asupra toxicităţii acute a clindamicinei şi a sărurilor ei la diferite specii de animale au arătat valori
LD
50 în intervalul 245- 820 mg/kg după administrarea intravenoasă. Spectrul intoxicaţiei a arătat o reducere a
activităţii şi convulsii.
Toxicit ate după doze repetate
Administrarea de doze repetate de fosfat de clindamicină timp de 6 zile la şobolani (administrare
subcutanată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară) nu pr ovoacă efecte toxice sistemice. De
asemenea, după administrarea fosfatului de clindamicină timp de o lună la şobolani (administrare
subcut anată) şi câini (administrare intravenoasă şi intramusculară), nu au fost constatate influenţe provocate
de substanţ a activă asupra dezvoltării greutăţii corporale, a parametrilor clinico-chimici şi hematologici ,
precum şi a histopatologiei organelor. După admini strarea intramusculară zilnică a
30- 90 mg/kg la câini s -a constatat creşterea glutamat -oxalacetat -transaminazei serice şi a glutamat -piruvat -
transaminazei serice, precum şi o creştere uşoară dependentă de doză a greutăţii relative a fica tului fără
indicii de modificări morfologice.
La administrare intramusculară şi subcutanată au fost observate reacţii locale la locul de injecţie (inflamaţi e,
hemoragi e şi leziuni tisulare). Concentraţia soluţiei administrate a depăşit cu mult co ncentraţia terapeutică
maximă admisă.
8
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Cercetări in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii clindamicinei nu au arătat nici un indiciu pentru potenţialul
mutagen. Nu au fost efectuate cercetări pe termen lung la animale asupra potenţialului carcinogen al
clindamicinei.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Cercetări cu clindamicină efectuate la şobolani şi şoareci nu au arătat indicii referitoare la afectarea fertilităţii
sau proprietăţi embriotoxice. Rezultatele unui studiu larg în care au fost examinaţi aproximativ 650 nou-
născuţi expuşi la clindamicină în primul trimestru de sarcină, nu a ar ătat o creştere a ratei malformaţiilor.
Clindamicina a fost detecta tă în sângel e cordonului ombilical la o concentraţie de 50% din concentraţia
plasmatică matern ă. Se presupune că la făt se pot atinge concentraţii terapeutice. Excr eţia în laptele matern
este dovedită: concentraţiile măsoară până la 4 µ g/ml după administrarea la mamă de 600 mg şi până la 2
µg/ml după doze de 300 mg. Cu excepţia raportului unui singur caz până în prezent nu sunt cunoscute reacţii
adverse la sugarii ală ptaţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
E detat de s odiu
H idroxid de sodiu
A pă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Clindamycin -MIP 150 mg/ml , soluţie injectabilă/perfuzabilă nu trebuie administrată în aceeaşi injecţie cu
ampicilină, fenitoină sodică, barbiturice, aminofilină, gluconat de ca lciu şi sulfat de magneziu. Administrarea
acestor medicamente trebuie efectuată separat.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Flacoanele trebuie păstrate în cutie pentru a p roteja conţinutul de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimea ambalaj elor
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră (10R) conţinând 4 ml soluţie injectabilă/ perfuzabilă, închis cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu
Cut ie cu 5 flacoane din sticlă incoloră (10R) a câte 4 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă, închise cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră (10R) conţinând 6 ml soluţie injectabilă/ perfuzabilă, închis cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilat cu capsă din aluminiu
Cutie cu 5 flacoane din sticlă incoloră (10R) a câte 6 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă, închise cu dop din
cauciuc bromobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢI EI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Straße 41, 66440 Blieskastel -Niederwürzbach, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3331/201 1/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Martie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2015
