ESCITOTAB 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitotab 10 mg comprimate filmate
Escitotab 15 mg comprimate filmate
Escitotab 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 10 mg
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 15 mg
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 20 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „10” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „15” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „20” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majoră
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobia socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
2
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza la
10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în parte,
că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată
doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţi cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie re-evaluate la
intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă,
pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea escitalopram în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi (<18 ani)
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
3
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se
recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr mai mic de 30
ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi
în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi
stabilire treptată, foarte atentă, a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19, se recomandă o doză
iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza
trebuie redusă treptat pe o perioadă de una sau două săptămâni, pentru a evita apariţia posibilelor
simptome asociate opririi tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă, după reducerea dozelor sau după
întreruperea tratamentului, apar simptome greu de tolerat, atunci trebuie luată în considerare revenirea
la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm
mai lent.
Mod de administrare
Escitalopram trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă escitalopram sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Administrarea concomitentă de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, din cauza
riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopramul este contraindicat la pacienții cu prelungire a intervalului QT cunoscută sau sindrom
congenital QT prelungit.
Este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopramului cu medicamente care prelungesc
intervalul QT (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa Inhibitorilor Selectivi ai Recaptării Serotoninei
(ISRS) sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, manifestări de opunere şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat
placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul
4
trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi
adolescenţi, lipsesc datele referitoare la siguranţa utilizării de lungă durată privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală diminuă în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea escitalopram trebuie întreruptă dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau
dacă se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii la care a fost stabilit
disgnosticul de epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate
medicamentele ISRS, iar pacienţii cu epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. ISRS trebuie
întrerupţi la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei (hipoglicemie
sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Acest risc se menţine până la apariţia unei remisiuni semnificative. Dată fiind
posibilitatea ca afecţiunea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot asocia cu risc crescut
de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore. Tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei metaanalize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în
cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament suicidar
sau ideaţie suicidară sau orice modificare comportamentală neobişnuită precum şi la obligaţia de a
solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/stare de nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de nelinişte
neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de imposibilitatea de a rămâne
așezat sau de a sta nemişcat. Aceasta poate să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament.
La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Hiponatremie
5
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar apariţia hiponatremiei, datorată probabil secreţiei inadecvate
de hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului.
Trebuie luate măsuri de precauţie la pacienţii cu risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau în
cazul tratamentului concomitent cu alte medicamente care pot să determine hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, precum
echimoze şi purpură. Se recomandă prudență la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia
plachetară (de exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea
medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene
(AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii
şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi
trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
(Hypericum perforatum), poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este
bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au
apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a
administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei,
doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii,
cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod
accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele
persoane, se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca, la oprirea
tratamentului, doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”,
pct. 4.2).
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boală coronariană
cardiacă (vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
6
Escitalopramul s-a dovedit a determina prelungirea dependentă de doză a intervalului QT. Cazuri de
prelungire a intervalului QT și de aritmie ventriculară inclusiv torsada vârfurilor au fost raportate în
timpul perioadei post-autorizare, predominant la pacienții de sex feminin, cu hipokaliemie, sau cu
prelungire a intervalului QT preexistentă sau alte afecțiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 și 5.1).
Se recomandă precauție la pacienții cu bradicardie semnificativă sau la pacienții cu infarct miocardic
acut recent sau insuficiență cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice precum hipokaliemia,și hipomangeziemia cresc riscul de aritmii maligne și
trebuie corectate înaintea inițierii tratamentului cu escitalopram.
Înaintea inițierii tratamentului la pacienții cu afecțiuni cardiace stabilizate trebuie avută în vedere o
evaluare a ECG.
Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului cu escitalopram, acesta trebuie întrerupt
și o examinare ECG trebuie efectuată.
Glaucom cu unghi închis
Administrarea de ISRS, inclusiv escitalopram, poate avea un efect asupra dimensiunilor pupilei,
determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul irido-cornean,
determinând presiune intraoculară crescută şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate:
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent
tratamentul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu
escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este
necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a
începe tratamentul cu un IMAO neselectiv, ireversibil.
Inhibitor MAO-A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Asocierea escitalopramului cu un inhibitor MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, din
cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere
clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. ). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte a fi necesară , trebuie utilizate doze
minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului
dezvoltării sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost
administrate concomitent în siguranţă cu citalopramul racemic.
7
Prelungirea intervalului QT
Studii farmacocinetice și farmacodinamice asupra asocierii escitalopramului cu alte medicamente care
prelungesc intervalul QT nu au fost efectuate. Un efect de adiție a asocierii escitalopramului cu aceste
medicamente nu poate fi exclus. Așadar, este contraindicată administrarea concomitentă a
escitalopramului cu medicamente care prelungesc intervalul QT precum antiaritmice din Clasa IA și
III, antipsihotice (ex. derivați de fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, anumiți
agenți antimicrobieni (ex. sparfoxacina, moxifloxacina, eritromicina IV, pendamidina, medicația
antimalarică în special halofantrina), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastina).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi
alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea
concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu
antidepresivele (triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina,
bupropiona şi tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISSR cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu
escitalopram nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
Este necesară prudenţă în cazul utilizării concomitente de medicamente care induc
hipokaliemie/hipomagneziemie,deoarece aceste situații cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne
(vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică
pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram
dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
8
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al
CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor
enzimatic general cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a
concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă precauție la administrarea concomitentă a
escitalopramului cu cimetidina. Ajustarea dozei poate fi necesară.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19
(de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o
reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul
(atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care
acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente
antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt
risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat
escitalopram la şobolan, s-au observat efecte embrio-fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei
malformaţiilor congenitale (vezi pct.5.3). Escitalopram nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu
excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a raportului
risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie, dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea
bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat
următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii , dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi
la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore)
după naştere.
9
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate crește riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HPPNN). Riscul
observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri
de HPPNN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
În consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale au arătat că citalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3).
Rapoartele de caz la oameni cu unele medicamente ISRS au arătat că efectul asupra calității spermei
este reversibil.
Impactul asupra fertilității la om nu a fost observat încă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânarea. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad
în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt
definite astfel: foarte frecvente (
≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (
≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme
şi organe Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice Necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Reducerea apetitului alimentar, creşterea apetitului
alimentar, creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Necunoscută Hiponatremie, anorexie1
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
Femei şi bărbaţi: scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de panică, stare de
confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
Necunoscută Manie, idei suicidare, comportament suicidar2
10
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli, parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări ale somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare, convulsii, nelinişte
psihomotorie/ acatizie 1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvență
necunoscută Interval QT prelungit pe electrocardiogramă
Aritmie ventriculară inclusiv torsada vârfurilor
Tulburări vasculare Necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături, xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepatobiliare Necunoscută Hepatită, teste anormale ale funcţiei hepatice
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Transpiraţie abundentă
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate tranzitorii, prurit
Necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate, pirexie
Mai puţin frecvente Edeme
1 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.
2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungirea intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de
aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu
hipopotasemie, prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4,
4.5, 4.9, şi 5.1).
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii care primesc ISRS şi AT (medicamente antidepresive
triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări
11
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie
şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee,
diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe
şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este
necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome
uşoare sau chiar nu au existat simptome. Au fost raportate rar cazuri letale de supradozaj cu
escitalopramul administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu
alte medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi
800 mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom
serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul
cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul
balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).
Gestionare
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurarea
oxigenării adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi
utilizarea de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a
medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri
generale de tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Monitorizarea ECG este recomandabilă în cazul unui supradozaj, la pacienții cu insuficiență
cardiacă/bradiaritmii, la pacienții care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT, sau la pacienții cu alterare metabolică precum insuficiența hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru
situsul primar de legare. De asemenea, se leagă şi la situsul alosteric al transportatorului serotoninei,
cu afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A,
5-HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1, α2, β, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici
muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
12
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele
farmacologice şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu ECG dublu-orb, controlat-placebo, cu subiecți sănătoși, modificarea față de linia de bază
a intervalului QTc (corecția tip Fridericia) a fost de 4.3 msec (90% CI: 2.2, 6.4) la o doză de 10 mg pe
zi și 10.7 msec (90% CI: 8.6, 12.8) la o doza supraterapeutică de 30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5,
4.8 și 4.9)
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei
din patru studii dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind
profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de
studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi, au fost
repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză sau
în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în timpul
celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare escitalopram au avut o perioadă semnificativ mai
mare până la apariţia recăderii, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată
scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.
Într-un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor
de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.
Tulburaări de anxietate generalizată
Escitalopram în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficient în patru din patru studii controlate cu placebo.
Într-o analiză a datelor din trei studii cu design similar care au cuprins 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observat o rată de răspuns de 47,5% şi
respectiv 28,9% şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respective 20,8%. Un effect consistent a fost
observat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopram în doza de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un studiu
desfăşurat între săptămânile 24 până la 76, randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care
au răspuns în timpul fazei iniţiale de 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesivo-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat,
dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
13
repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de
aşteptat să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vd,β/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26
l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru
principalii săi metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial
sub formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice
medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv 65 ani)
Escitalopramul este aparent eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri.
La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a
fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (ClCr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că, la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopram au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
14
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament,
atunci când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze
mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele
atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului
au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil
datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice
principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea
din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi
ficatului. Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele
atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide
(fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile
cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte
embriotoxice (reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei
malformaţiilor congenitale. Un studiu pre- şi post-natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul
perioadei de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Studiile efectuate la animale au arătat că citalopramul induce o reducere a indicelui de fertilitate și a
indicelui de sarcină, reducere a numărului de nidări și afectarea spermatozoizilor la o valoare a
expunerii cu mult peste doza maximă admisă pentru om. Pentru escitalopram nu sunt disponibile
informații referitoare la acest aspect la modele animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 101
Celuloză microcristalină PH 102
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 2910/5 cP
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
15
36 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din PVC/PE/PVdC/Aluminiu cu 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (10, 15 mg)
Cutii cu blistere din PVC/PE/PVdC/Aluminiu cu 5, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (20 mg)
Cutii cu blistere din OPA/Aluminiu/PVC/Aluminiu cu 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimat filmate (10, 15 mg)
Cutii cu blistere din OPA/Aluminiu/PVC/Aluminiu cu 5, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau
100 comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (20 mg)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Genthon BV
Microweg 22
6545 CM Nijmegen
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8539/2016/01-24
8540/2016/01-24
8541/2016/01-28
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Februarie 2011
Data reînnoirii autorizație – Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitotab 10 mg comprimate filmate
Escitotab 15 mg comprimate filmate
Escitotab 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 10 mg
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 15 mg
Fiecare comprimat conţine escitalopram (sub formă de oxalat) 20 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „10” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „15” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, marcate cu „E9CM” pe una dintre feţe şi cu o linie
mediană şi cu „20” pe cealaltă faţă (de o parte şi de alta a liniei mediane).
Comprimatele pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majoră
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobia socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
2
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza la
10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în parte,
că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată
doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţi cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie re-evaluate la
intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă,
pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea escitalopram în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi (<18 ani)
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
3
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se
recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr mai mic de 30
ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi
în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi
stabilire treptată, foarte atentă, a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19, se recomandă o doză
iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza
trebuie redusă treptat pe o perioadă de una sau două săptămâni, pentru a evita apariţia posibilelor
simptome asociate opririi tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă, după reducerea dozelor sau după
întreruperea tratamentului, apar simptome greu de tolerat, atunci trebuie luată în considerare revenirea
la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm
mai lent.
Mod de administrare
Escitalopram trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă escitalopram sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Administrarea concomitentă de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, din cauza
riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopramul este contraindicat la pacienții cu prelungire a intervalului QT cunoscută sau sindrom
congenital QT prelungit.
Este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopramului cu medicamente care prelungesc
intervalul QT (vezi pct. 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa Inhibitorilor Selectivi ai Recaptării Serotoninei
(ISRS) sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, manifestări de opunere şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat
placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul
4
trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi
adolescenţi, lipsesc datele referitoare la siguranţa utilizării de lungă durată privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală diminuă în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea escitalopram trebuie întreruptă dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau
dacă se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii la care a fost stabilit
disgnosticul de epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate
medicamentele ISRS, iar pacienţii cu epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. ISRS trebuie
întrerupţi la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei (hipoglicemie
sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Acest risc se menţine până la apariţia unei remisiuni semnificative. Dată fiind
posibilitatea ca afecţiunea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot asocia cu risc crescut
de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore. Tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei metaanalize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în
cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament suicidar
sau ideaţie suicidară sau orice modificare comportamentală neobişnuită precum şi la obligaţia de a
solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/stare de nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de nelinişte
neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de imposibilitatea de a rămâne
așezat sau de a sta nemişcat. Aceasta poate să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament.
La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Hiponatremie
5
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar apariţia hiponatremiei, datorată probabil secreţiei inadecvate
de hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului.
Trebuie luate măsuri de precauţie la pacienţii cu risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau în
cazul tratamentului concomitent cu alte medicamente care pot să determine hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, precum
echimoze şi purpură. Se recomandă prudență la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia
plachetară (de exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea
medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene
(AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii
şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi
trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
(Hypericum perforatum), poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este
bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au
apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a
administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei,
doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii,
cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod
accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele
persoane, se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca, la oprirea
tratamentului, doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”,
pct. 4.2).
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boală coronariană
cardiacă (vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
6
Escitalopramul s-a dovedit a determina prelungirea dependentă de doză a intervalului QT. Cazuri de
prelungire a intervalului QT și de aritmie ventriculară inclusiv torsada vârfurilor au fost raportate în
timpul perioadei post-autorizare, predominant la pacienții de sex feminin, cu hipokaliemie, sau cu
prelungire a intervalului QT preexistentă sau alte afecțiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 și 5.1).
Se recomandă precauție la pacienții cu bradicardie semnificativă sau la pacienții cu infarct miocardic
acut recent sau insuficiență cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice precum hipokaliemia,și hipomangeziemia cresc riscul de aritmii maligne și
trebuie corectate înaintea inițierii tratamentului cu escitalopram.
Înaintea inițierii tratamentului la pacienții cu afecțiuni cardiace stabilizate trebuie avută în vedere o
evaluare a ECG.
Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului cu escitalopram, acesta trebuie întrerupt
și o examinare ECG trebuie efectuată.
Glaucom cu unghi închis
Administrarea de ISRS, inclusiv escitalopram, poate avea un efect asupra dimensiunilor pupilei,
determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul irido-cornean,
determinând presiune intraoculară crescută şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate:
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent
tratamentul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu
escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este
necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a
începe tratamentul cu un IMAO neselectiv, ireversibil.
Inhibitor MAO-A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Asocierea escitalopramului cu un inhibitor MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, din
cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere
clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. ). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte a fi necesară , trebuie utilizate doze
minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului
dezvoltării sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost
administrate concomitent în siguranţă cu citalopramul racemic.
7
Prelungirea intervalului QT
Studii farmacocinetice și farmacodinamice asupra asocierii escitalopramului cu alte medicamente care
prelungesc intervalul QT nu au fost efectuate. Un efect de adiție a asocierii escitalopramului cu aceste
medicamente nu poate fi exclus. Așadar, este contraindicată administrarea concomitentă a
escitalopramului cu medicamente care prelungesc intervalul QT precum antiaritmice din Clasa IA și
III, antipsihotice (ex. derivați de fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, anumiți
agenți antimicrobieni (ex. sparfoxacina, moxifloxacina, eritromicina IV, pendamidina, medicația
antimalarică în special halofantrina), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastina).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi
alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea
concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu
antidepresivele (triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina,
bupropiona şi tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISSR cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu
escitalopram nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
Este necesară prudenţă în cazul utilizării concomitente de medicamente care induc
hipokaliemie/hipomagneziemie,deoarece aceste situații cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne
(vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică
pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram
dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
8
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al
CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor
enzimatic general cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a
concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă precauție la administrarea concomitentă a
escitalopramului cu cimetidina. Ajustarea dozei poate fi necesară.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19
(de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o
reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul
(atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care
acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente
antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt
risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat
escitalopram la şobolan, s-au observat efecte embrio-fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei
malformaţiilor congenitale (vezi pct.5.3). Escitalopram nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu
excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a raportului
risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie, dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea
bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat
următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii , dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi
la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore)
după naştere.
9
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate crește riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HPPNN). Riscul
observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri
de HPPNN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
În consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale au arătat că citalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3).
Rapoartele de caz la oameni cu unele medicamente ISRS au arătat că efectul asupra calității spermei
este reversibil.
Impactul asupra fertilității la om nu a fost observat încă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânarea. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad
în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt
definite astfel: foarte frecvente (
≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (
≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme
şi organe Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice Necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Reducerea apetitului alimentar, creşterea apetitului
alimentar, creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Necunoscută Hiponatremie, anorexie1
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
Femei şi bărbaţi: scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de panică, stare de
confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
Necunoscută Manie, idei suicidare, comportament suicidar2
10
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli, parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări ale somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare, convulsii, nelinişte
psihomotorie/ acatizie 1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvență
necunoscută Interval QT prelungit pe electrocardiogramă
Aritmie ventriculară inclusiv torsada vârfurilor
Tulburări vasculare Necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături, xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepatobiliare Necunoscută Hepatită, teste anormale ale funcţiei hepatice
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Transpiraţie abundentă
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate tranzitorii, prurit
Necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate, pirexie
Mai puţin frecvente Edeme
1 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.
2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungirea intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de
aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu
hipopotasemie, prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4,
4.5, 4.9, şi 5.1).
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii care primesc ISRS şi AT (medicamente antidepresive
triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări
11
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie
şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee,
diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe
şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este
necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome
uşoare sau chiar nu au existat simptome. Au fost raportate rar cazuri letale de supradozaj cu
escitalopramul administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu
alte medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi
800 mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom
serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul
cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul
balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).
Gestionare
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurarea
oxigenării adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi
utilizarea de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a
medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri
generale de tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Monitorizarea ECG este recomandabilă în cazul unui supradozaj, la pacienții cu insuficiență
cardiacă/bradiaritmii, la pacienții care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT, sau la pacienții cu alterare metabolică precum insuficiența hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru
situsul primar de legare. De asemenea, se leagă şi la situsul alosteric al transportatorului serotoninei,
cu afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A,
5-HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1, α2, β, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici
muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
12
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele
farmacologice şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu ECG dublu-orb, controlat-placebo, cu subiecți sănătoși, modificarea față de linia de bază
a intervalului QTc (corecția tip Fridericia) a fost de 4.3 msec (90% CI: 2.2, 6.4) la o doză de 10 mg pe
zi și 10.7 msec (90% CI: 8.6, 12.8) la o doza supraterapeutică de 30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5,
4.8 și 4.9)
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei
din patru studii dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind
profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de
studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi, au fost
repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză sau
în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în timpul
celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare escitalopram au avut o perioadă semnificativ mai
mare până la apariţia recăderii, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată
scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.
Într-un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor
de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.
Tulburaări de anxietate generalizată
Escitalopram în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficient în patru din patru studii controlate cu placebo.
Într-o analiză a datelor din trei studii cu design similar care au cuprins 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observat o rată de răspuns de 47,5% şi
respectiv 28,9% şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respective 20,8%. Un effect consistent a fost
observat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopram în doza de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un studiu
desfăşurat între săptămânile 24 până la 76, randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care
au răspuns în timpul fazei iniţiale de 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesivo-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat,
dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
13
repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de
aşteptat să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vd,β/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26
l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru
principalii săi metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial
sub formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice
medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv 65 ani)
Escitalopramul este aparent eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri.
La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a
fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (ClCr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că, la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopram au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
14
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament,
atunci când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze
mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele
atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului
au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil
datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice
principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea
din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi
ficatului. Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele
atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide
(fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile
cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte
embriotoxice (reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei
malformaţiilor congenitale. Un studiu pre- şi post-natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul
perioadei de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Studiile efectuate la animale au arătat că citalopramul induce o reducere a indicelui de fertilitate și a
indicelui de sarcină, reducere a numărului de nidări și afectarea spermatozoizilor la o valoare a
expunerii cu mult peste doza maximă admisă pentru om. Pentru escitalopram nu sunt disponibile
informații referitoare la acest aspect la modele animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 101
Celuloză microcristalină PH 102
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 2910/5 cP
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
15
36 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din PVC/PE/PVdC/Aluminiu cu 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (10, 15 mg)
Cutii cu blistere din PVC/PE/PVdC/Aluminiu cu 5, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (20 mg)
Cutii cu blistere din OPA/Aluminiu/PVC/Aluminiu cu 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100
comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimat filmate (10, 15 mg)
Cutii cu blistere din OPA/Aluminiu/PVC/Aluminiu cu 5, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau
100 comprimate filmate; ambalaj unidoză 200x1 comprimate filmate (20 mg)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Genthon BV
Microweg 22
6545 CM Nijmegen
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8539/2016/01-24
8540/2016/01-24
8541/2016/01-28
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Februarie 2011
Data reînnoirii autorizație – Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
