MEDIKINET EM 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 30 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet E M 40 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 5 mg, echivalent cu
metilfenidat 4, 35 mg.
Exci pienţi cu efect cunoscut : 63,57 mg - 72,71 mg zahăr /capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 10 mg, echivalent cu
metilfenidat 8,65 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 127,14 mg -145,42 mg zahăr /capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 20 mg, echivalent cu
metilfenidat 17,30 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 114,65 mg -131,13 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 30 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 30 mg, echivalent cu
metilfenidat 25,95 m g.
Excipienţi cu efect cunoscut : 69,60 mg -79,61 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 40 mg, echivalent cu
metilfenidat 34,60 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 92,80 mg -106,14 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Pentru lista tuturor excipienţilor, ve zi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Ca psule cu corp de culoare alb opac şi capac de culoare alb opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
2
Capsule cu corp de culoare alb opac şi cu capac de culoare mov opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Capsule cu corp de culoare mov opac şi cu capac de culoare mov opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 30 mg capsule cu elibe rare modificată
Capsule cu corp de culoare gri deschis opac şi cu capac de culoare violet închis opac (15,9 mm) ,
conţinând pelete de cul oare albă şi albastră.
Medikinet EM 40 mg capsule cu eliberare modificată
Capsule cu corp gri opac şi cu capac de cul oare violet închis opac (18,0 mm) conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD)
Medikinet EM este indicat ca parte a unui program amplu de tratament pentru tulbur area de
hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) la copii cu vârsta de 6 ani şi peste, atunci când măsurile
corective singure se dovedesc a fi insuficiente. Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui
specialist în tulburări comportament ale întâlnite la copii.
Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriilor actuale DSM sau cu ghidurile ICD -10 şi
trebuie să se bazeze pe o anamneză şi o evaluare completă a pacientului. Diagnosticul nu poate fi
stabilit doar pe baza prezenţei unu ia sau mai multor simptome.
Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută şi diagnosticarea nu se poate face cu un singur
test de diagnostic. Diagnosticarea adecvată necesită folosirea resurselor medicale şi psihologice ,
speciali zate, precum şi a resurselor educaţionale şi sociale.
Un program amplu de tratament include, de obicei, metode psihologice, educaţionale şi sociale,
precum şi farmacoterapie şi are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental
caracterizat prin simptome care pot include un istoric de lungă durată de dificultăâi în menţinerea
atenţiei, distractibilitate , labilitate emoţională, impulsivitate , hiperactivitate moderată până la severă,
semne neurologice minore şi EEG anormal. Capacitatea de învăţare poate să fie sau nu afectată.
Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de a administrare a
medicamentul ui trebuie să se bazeze pe o evaluare foarte amănunţită a severităţii şi cronicităţii
simptomelor copilului în raport cu vârsta acestuia.
P lasamentul educaţional adecvat este esential şi, în general, este necesară şi intervenţia psihosocială.
Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulent t rebuie să
se bazeze pe evaluare riguroasă a severităţii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat
trebuie făcută în totdeauna în conformitate cu indicaţia pentru care există aprobare şi în conformitate cu
ghidurile de prescriere /diagnostic are.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist cu experienţă în tratamentul tulburărilor
de comportament întâlnite la copii şi/sau adoescenţi .
3
Evaluarea înainte de tratament
Înainte ca acest medicament să fie prescris, este necesar să se efectueze o ev aluare de bază a statusului
cardiovasculare a l pacientului , incluzând măsurarea tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Trebuie să
existe un istoric complet pentru documentarea medicaţiei concomitente, care să conţină tulburările sau
simptome le medical e şi psihice co -morbide din trecut sau din prezent , antecedente familiale de moarte
cardiacă subită sau deces inexplicabil şi înregistrarea corectă pe un grafic de creştere a înălţimii şi
greutăţii înainte de începerea tratament ului (vezi pct. 4.3 şi 4.4) .
Monitorizarea continuă
Creşterea, funcţiile cardiovasculară şi psihică trebuie monitorizate continuu (vezi, de asemenea, pct.
4.4) ;
Tensiunea arterială şi pulsul trebuie înregistrate pe un grafic de creştere la fiecare ajustare a dozei şi
apoi, cel puţin la fiecare 6 luni;
Înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie înregistrate timp de cel puţin 6 luni, cu păstrarea unui
grafic al creşterii ;
Apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea tulburărilor psihiatrice pre- existente trebuie
moni torizate la fiecare ajustare a dozei şi ulterior , cel puţin la fiecare 6 luni sau la fiecare vizită
medicală.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evaluarea riscul ui de abatere de la tratament , administrare
necorespunzătoare sau abuz de metilfenidat.
St abilirea treptată a dozei
Este necesară s tabilirea treptată atentă a dozei la începutul tratamentului cu metilfenidat. Acest lucru se
realizează în mod normal, folosind o formulare cu eliberare imediată în doze divizate. Doza zilnică
iniţială recomandată este de 5 mg o dată sau de două ori pe zi (de exemplu, la micul dejun şi masa de
prânz), creşterea dozei , dacă este necesar, se realizează cu creşteri săptămânale de 5-10 mg a dozei
zilnice , în funcţie de tolera bilitatea şi gradul de eficienţă observate. Medikinet EM 10 mg administrat o
dată pe zi, poate fi folosit de la începutul tratamentului în loc de clorhidrat de metilfenidat cu eliberare
imediată 5 mg de două ori pe zi, în cazul în care medicul curant consideră că administrarea de două ori
pe zi este necesară de la început, iar administrarea tratamentului de două ori pe zi nu se practică.
Trebuie adoptat regimul care realizează un control satisfăcător al simptomelor, cu cea mai mică doză
zilnică totală .
Medikinet EM trebuie admin istrat dimineaţ a, în timpul sau după micul dejun, pentru a obţine o
acţi une prelungită bună şi pentru a evita vârfuri înal te ale concentraţiei plasmat ice. Clorhidr atul de
metilfenidat este absorbit mult mai repede din Medikinet EM, atunci când medicamentul este
administrat pe stomacul gol. În ac est caz , eli berarea nu poate fi susţinută în mod adecvat. De ae eea,
Medikinet EM nu trebuie admin istrat fără ali mente.
Medikinet EM este compus dintr -o componentă cu eliberar e imediată (50% din doză) şio
componentă cu eliberare modific ată (50% din doză). Prin urmare, Mediki net EM 10 mg produce o
doz ă cu eliberare imed iat ă de clorhi drat de met ilfenidat 5 mg şi o doză cu elibe rare prelungită de
clorură de metil fenidat 5 mg. Compone nta cu eliberare prelungită a fiecărei doze este conceput ă
pentru a menţine răspunsul la trata ment pe parcursul după -ami ezii, fără a mai fi nevoie de o
doză la
amiaz ă. Acea sta este concepută pentru a oferi concentraţii plasmatiee terapeutice pentru o perioadă
de aproximativ 8 ore, care corespunde unei zile de şc oală mai curând decât o
zi întreagă (vezi pct.
5.2). De exe mplu, Medikinet EM 20 mg este desti nat să ia locul a 10
mg la micul dejun şi 10 mg la
masa de pr ânz de clorhidrat de metilfenidat eu eliberare imedia tă.
Pacienţ ii care utilizeaz ă în mod obi şnuit c lorhi drat de metifenidat: pacienţ ii stabiliz aţi cu un
tratament cu f ormulă ri de clorhidrat de metilfnidat cu eliberare imed iat ă, pot fi trec uţi pe o doz ă
zilnic ă echivalent ă de Medikinet EM.
4
Medikinet EM nu trebuie admin istrat prea tâ rziu diminea ţa , deoar ece poate provoca tulbu rări ale
somnului.
Cu toate aces tea, dac ă efectul medi camentului dispare prea repede seara, se pot instala tulbură ri de
c omportament .
O doză mică de clorhidrat de metilfenidat comprimate cu eliberare imediată administrat ă mai tâ rzi u
în zi ar putea ajuta la remedierea acestei probleme. În acest caz, s -ar putea considera că un control
satisf ăcător al simptomelor ar putea fi realizat cu un tratament cu metilfenidat cu eliberare imediată
administrat de două ori pe zi.
Trebuie luate în c onsiderare argumentele pro ş i contra ale admin is tră rii unei doze mici de sear ă faţă
de tulbur ări ale somnulu i.
Tratamentul cu Medikinet EM nu trebuie continuat î n cazul
în care administrarea unei doze
suplimentare de metilfenidat cu eliberare imediata este necesară,
cu exceptia cazului în care se ştie
că acee aşi doza suplimentar ă a fost, de asemenea , necesar ă pentru un tratament convenţ ional cu
eliberare irnediat ă, echivalent cu doza de la micul dejun/prâ nz.
Trebu ie adoptat regimul care realizeaz ă un contro l s atisfăcă tor al simptomelor, cu cea mai mic ă
doză zilnic ă totală.
Pentru doze nerea liz abile/practicabile cu aceast ă concentr aţie, sunt disponibile alte concentra ţii ale
acestui medicament sau alte medicamente care conţin clorhidrat de metilfenida t.
Doza maxi mă zilnic ă de metilfenidat este de 60 mg.
Utilizarea îndelungată (mai mult de 12 luni) de către copii si adolescenţ i
Siguranţa ş i eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în
cadrul studiilor clinice cont rolate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinit ă. Tatamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt î n
timpu l pubertăţii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide sa foloseasca metilfenidatul pe o
perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copii i şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic
utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte prin stabilirea unor
perioade de probă fără medicaţ ie pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa
farmacoterapiei . Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de
preferinţă în timpul vacanţelor ş colare) pentru a evalua starea copilului . Se poate constata un progres
susţinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent .
Reducerea dozei sau întreruperea tratamentului
Tratamentul trebuie oprit dacă simtomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe
parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar
alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.
Adulţi
Metilfenidat nu este autorizat pentru utilizare la adulţi cu ADHD. Siguranţa şi eficacita te nu au fost
stabilite la această grupă de vârstă.
Vârstnici
Metilfenidat nu trebuie utilizat la pacienţii vârstnici . Siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la
aceast ă grupă de vârstă.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidat nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitate nu au fost stabilite
la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Administrare orală
Medikinet EM trebuie admin istrat dimin eaţa în timpul sau după micul dejun.
Capsulele pot fi înghiţite întreg i cu ajutorul lichidelor; sau alter nativ, capsula poate fi deschisă şi
5
conţinutul capsulei împrăştiat î ntr -o cantit ate mică (lingură) de suc de mere sau iaurt şi administrate
ime diat şi nu păstrate pentru o
utilizare ult erioară.
Se recomandă consumarea de lichide imed iat după consumarea conţinutului capsulei. Capsulele nu
trebui e zdrobite sau mesteca te.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1
• Glaucom
• Feocromocitom
• În timpul tratamentul ui cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază ( IMAO)
sau într -o perioadă de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu aceste medicamente
datorită riscului de apariţie a crizelor hipertensive ( vezi pct. 4.5)
• Hipertiroidism sau ti reotoxicoză
• Diagnostic sau antecedente de tulburare depresivă severă, anorexie nervoasă/ tulburări
anorexi ce, tendinţe suicidare, simptome psihotice, tulburări de dispoziţie severe, manie,
schizofrenie, psihopatie /tulburare de personalitate borderline
• Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară tip I severă şi episodică (care nu
este bine controlată )
• Tulburări cardiova sculare preexistente, incluzând hipertensiune arterială severă, insuficienţă
cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pecto rală, afecţiuni cardiace congenitale
semnificative din punct de vedere hemodinamic , cardiomiopatii, infarct miocardic, aritmii
cardiace care pot pun e viaţa în pericol şi canalopatii (tulburări cauzate de disfuncţii ale
canalelor de ioni ).
• Tulburări cerebr ovasculare pre-existente, anevrism cerebral, anomalii vasculare, incluzând
vasculită sau accident vascular cerebral
• Antecednte de aclorhidrie gastrică pronunţată cu o valoare a pH -ului peste 5,5, în tratamentul
cu blocante ale receptorilor H
2 sau în tratamentul antiacid.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu metilfenidat nu este recomandat tuturor copiilor cu ADHD şi decizia de a administra
medicamentul trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului raportate la vârsta copilului (6-18 ani) .
Utilizare a pe termen lung (mai mult de 12 luni) la copii ş i adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea folosirii metilfenidatului pe termen lung nu a u fost evaluat e sistematic î n
cadrul stud iilor clinice controlate . Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tatamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în
timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Pacienţii în ter apie pe termen lung ( adică peste 12 luni)
trebuie monitorizaţi cu atenţie în conformitate cu instrucţiunile de la punctele 4.2 şi 4.4 cu privire la
funcţia cardiovasculară , creşterea, apetitul, apariţia tulbur ărilor psihi ce de novo sau agravarea celor
pre existente. Tulbur ările psihi ce ce trebuie monitorizat e sunt descrise mai jos şi includ (dar nu se
limiteaza la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv , agitaţie, anxietate, depresie,
psihoză, manie, iluzii, iritabilitate, lipsa spontaneităţii, retragere în sine şi perseverenţă excesivă .
Medicul care decide sa folosească metilfenidatul pe o perioad ă mai lungă (peste 12 luni) la copi ii ş i
adolescenţi cu ADHD trebui e sa re evalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a
medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie pentru
a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei . Se recomandă ca tratamentul cu
metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de preferi nţă în timpul vacanţelor şcolare) pentru a
evalua starea copilului. Se poate constata un progres susţinut când medicamentul este întrerupt
temporar sau permanent .
Utilizarea la adulţi
6
Metilfenidatul nu are aprobare pentru utilizare în cazul adulţilor cu ADHD. Siguranţa şi eficacitatea nu
au fost stabilite la această grup ă de vârstă.
Utilizarea la vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost
stabilite pentru această grup ă de vârst ă.
Utilizar ea la copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la aceast ă grupă de vârstă .
Statusul cardiovascular
Pacienţilor care sunt luaţi în considerare pentru tratament cu medica ţii stimul ante trebu ie să li se facă o
anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor familiale de moarte cardiacă subită sau deces
inexplicabil sau aritmie malignă) şi un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenţa afecţiunilor
cardiace, precum şi alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatel e iniţiale
sugerează astfel de antecedente sau afecţiuni .
Pacienţii la care apar simptome precum palpitaţii, durere toracică puternică, sincope inexplicabile,
dispnee sau alte simptome care sugerează afecţiuni cardiace care survin în timpul tratamentului cu
metilfenidat, trebuie să fie supuşi de îndată unor evaluări cardiace de specialitate .
Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice cu metilfe nidat la copii i şi adolescenti cu ADHD a
demonstrat că pacienţii cărora li s- a administr at metilfenidat au prezentat frecvent o creştere de peste
10 mm Hg a tensiun ii sistolice şi diastolice faţă de pacienţii din grupul de control . Consecinţele clinice
pe termen scurt şi pe termen lung ale acestor efecte cardiovasculare la copii ş i adolescenţi nu sunt
cunoscute, dar , în urma rezultatelor obţinute în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea
apariţiei complicaţiilor clinice. Se recomandă precauţie în tratarea pacienţilor a căror stare clinică
determinată de boli coexistente poate fi afectată de creşterea tensiunii arteriale sau a pulsului. Vezi
punctul 4.3 pentru lista afecţiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.
Statusul cardiovascular trebuie monitorizat cu atenţie. Tensiunea arterială şi pulsul trebuie
înregistrate pe un grafic statistic de creştere la fiecare ajustare a dozei , iar, ulterior, cel puţin la un
interval de 6 luni.
Folosirea metilfenidatului este contraind icată în cazul anumitor tulbură ri cardiace preexistente, cu
excepţia cazurilor în care s- a obţinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în
cardiologie pediatrică (vezi punctul 4.3).
Moarte subită şi anomalii cardiace structurale pre -exis tente sau alte afecţiuni cardiace grave
Moarte a subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimula ntelor sistemului nervos central la copiii
trataţi cu doze uzuale dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme
cardiace g rave. Deşi chiar şi numai problemele cardiace grave pot implica un risc crescut de moarte
subită, produsele stimul ante nu sunt recomandate la copiii sau adolescenţii cu anomalii cardiace
structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care
pot cauza o vulnerabilitate crescută faţă de e fectele simpatomimetice ale medicament elor stimulant e.
Utilizarea inadecvată şi evenimente cardiovasculare
U tilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moartea subită şi
alte evenimente adverse cardiovasculare grave.
Tulbură ri cerebrovasculare
Vezi p ct. 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat tratamentul cu
metilfenidat. Pacienţ ii cu factori de risc suplimentari ( antecedente de afecţiuni cardiovasculare,
medicaţie concomite ntă pentru creşterea tensiun i) , trebui e monitorizaţi la fiecare vizită cu privire la
semnele şi simptomele neurologice care pot apare după începerea tratamentului cu metilfenidat.
7
Vasculita cerebrală pare să fie o reacţie idiosincrazică foarte rară, care apare în urma expuner ii la
metilfenidat. Există puţine date care să sugereze că pacientii cu un risc mai mare pot fi identificaţi , iar
declanşarea iniţială a simptomelor poate f i primul indiciu al unei probleme clinice coexistente.
D iagnostic ul precoce , pe baza u nui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a
metilfenidatului şi începerea tratamentului adecvat . Aşadar, diagnosticul trebui e luat în considerare la
toţi pacienţii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemi a cerebrală pe
perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot include cefalee severă, amorţeală,
sl ăbiciune, paralizie şi dificultăţi de coordonare, de vedere, de vorbire, de limbaj sau de memorie.
Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacienţilor cu paralizie cerebrală
hemiplegică.
Tulbură ri psihice
Co morbiditatea tulbură rilor psihiatrice în ADHD este frecvent întâ lnită şi trebuie luată în considerare
când se prescriu medicamente stimula nte. În cazul apariţiei simptomelor psihice sau a exacerbării
afecţiunilor psihice pre existente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul
depăşeşte riscurile potenţiale pentru pa cient.
Apariţia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei, ulterior cel
puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită ; în unele cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului .
Exacerbarea simptomelor psihotic e sau maniacale preexistente
La pacienţii psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburări lor de
comportament şi a tulburări lor de gândire.
Apariţia de noi simptome p sihotice sau maniacale
S imptomel e psihotice apărute în urma t ratamentului (halucinaţii vizuale /tactile/auditiv e şi iluzii) sau
mani a la copiii şi adolescenţilor fără antecedente de afecţiuni psihotice sau manie pot fi cauzate de
metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale, trebuie luată în
considerare o posibilă relaţie cauzală cu metilfenidatul şi poate fi necesară întreruperea tratamentului.
Comportament ostil sau agresiv
Apariţ ia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi cauzate de tratamentul cu
stimulante . Pacienţii trataţi cu metilfenidat trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la apariţia sau
agravarea comportamentelor agresiv e sau ostil e la iniţierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi
apoi cel putin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită . Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării
regimului terapeutic la pacienţii care prezintă modificări comportamentale, ţinând cont de faptul că
dozajul crescător sau descrescător poate fi adecvat. Întreruperea tratamentului poate fi luată în
consider are.
Tendinţe suicidare
Pacienţii care prezintă apariţia ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar pe perioada
tratamentului pentru ADHD trebuie evaluaţi imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atenţie
exacerbării afecţiunilor psihice coexistente şi posibilităţii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol
cauzal . Poate fi necesar tratamentul afecţiunilor psihice coexistente şi trebuie avută în vedere
posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.
Ticuri
Metilfenidatul este asociat cu declanşarea sau exacerbarea ticurilor motorii şi verbale. De asemenea, a
fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele familiale, iar evaluarea
clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette la copii trebuie făcut ă înainte de administrarea
metilfenidatului . Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat şi trebuie observate apariţie şi agravarea ticurilor
pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare ajustare a dozei
şi apoi cel p uţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Anxietate, agitaţie sau stare de tensiune
8
Metilfenidatul este asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitaţie sau tensi une.
Evaluarea clinică a anxietă ţii, a agitaţiei şi a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de
metilfenidat şi pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat pentru urmărirea apariţiei sau a agravării
acestor simptome pe perioada tratamentului , la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţ in o dată la 6 luni
sau la fiecare vizită .
Forme ale t ulburării bipolare
O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatului în tratamentul ADH D la pacienţii cu
tulburări bipolare comorbide (inclusiv tulbur are bipolar ă de tip 1 netratată sau alte forme ale tulbu rării
bipolare), datorită riscului apariţiei unui episod mixt/ maniacal la aceşti pacienţi. Înainte de începerea
tratamentului cu metilfenidat, pacienţii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluaţi
corespunzător pentru a determina dacă există riscul apariţiei tulbur ări i bipolare ; evaluările trebuie să
includă o anamneză psihică detaliată, inclusiv antecedente familiale de suicid , tulburare bipolară şi
depresie . O monitorizare continuă adecvată este esenţială în cazul acestor pacienţi (vezi mai sus
“Tulburari psihice” şi pct. 4.2). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor la fiecare
ajustare a dozei, iar apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită .
Creşterea
În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o scădere moderată a
creşterii în greutate şi o întârziere a creş terii în înalţime.
Efecte le metilfenidatului asupra în ălţimii şi greută ţii finale nu se cunosc în prezent şi sunt încă în
studiu .
Creşterea trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înălţimea, greutatea ş i
apetitul alimentar trebuie înregistrate c el puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească într -un grafic
de creştere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacienţilor care nu cresc
corespunz ător în înălţime sau în greutate .
Convulsii
Metilfenidatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu epilep sie. Metilfenidatul poate coborî pragul
convulsiv ant la pacienţii cu antecedente convulsive, la pacienţ ii cu antecedente de anomalii EEG în
absenţa convulsiilor şi rar la pacienţii fără antecednte de convulsii şi anomalii EEG . Dacă frecvenţa
convulsiil or creşte sau dacă se declanşează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie în trerupt.
Abuz , folosirea inadecvată sau abaterea de la trata ment
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la riscurile ce pot să apară în urma abaterilor de la
tratament, a folosirii inadecvate şi a abuzului de metilfenidat . Metilfenidatul trebuie utilizat cu atenţie
în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de dependenţă de alcool sau substanţe, datorită
potenţialului de abuz, folosire inadecvată sau abatere de la tratament .
Abuzul cronic de metilfenidat poate duce la toleranţa marcată şi dependenţă psihologică cu grade
variate de comportament e anormale . Se pot produc e episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns
la dependnţa parenterală .
Vârsta pacientului, prezenţa factorilor de risc pentru tulburările apărute datorită utilizării de substanţe
( cum ar fi tulburarea comportamentală sau tulbura rea de opoziţie-sfidare comorbidă şi tulburare a
bipolar ă), abuzul de substanţe din trecut sau din prezent , toate acestea trebuie luate în considerare când
se stabileşte un tratament pentru ADHD. Se recomandă precauţ ie în cazul pacienţilor instabili
emoţional , cum ar fi cei cu antecedente de dependenţă de sbstanţe sau de alcool etilic, deoarece aceşti
pacienţi pot să -şi crească doza din proprie iniţ iativă.
Pentru unii pacienţi care prezintă un risc crescut de abuz mare de substanţe, este posibil ca
metilfen idatul sau alte stimulante să nu fie potrivite. Şi în acest caz trebuie avu t în vedere tratamen tul
cu medicamente nestimulante.
Întreruperea tratamentului
9
Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece în
timp ul acestui proces pot ieşi la suprafaţă atât depresia, cât şi hiperactivitatea cronică. Unii pacienţi
necesită o supraveghere atentă pe termen lung.
Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului,
deoarece se poate produce o depresie severă .
Fatigabilitate
M etilf enidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul st ărilor normale de oboseală .
Alegerea formei farmaceutice de metilfenidat
Alegerea formei farmaceutice a medicamentului care conţine m etilfenidat va fi hotărâtă de că tre
medicul curant pentru fiecare pacient în parte şi în funcţie de durata dorită a efectului.
Detectare drogurilor
Acest medicament conţine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de diagnostic
pentru amfetamine, în special în cazul screening -ului prin metode imunologice .
Sportivii trebuie să cunoască faptul că medicamentul poate induce rezultate pozitive la testele
antidoping.
Insufi cienţa renală sau hepatică
Nu există experienţă privind util izarea metilfenidat ului la pacienţi i cu insuficienţă renală sau hepatică.
Efecte hematologice
Siguranţa t ratamentului pe termen lung cu metilfenida t nu este pe deplin cunoscută. Î n cazul apariţiei
leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modifi cări, inclusiv a celor care indică afecţiuni
hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea medicamentului .
Excipienţi: zahăr
Acest medicament conţine zahăr : pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de ma labsorbţie la glucoză -galactoză sau insuficienţă a zaharazei -izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiun i cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se cunoaşte modul în care metilfenidatul poate influenţa concentraţi ile plasm atic e ale
medicamentelor administrate concomit ent. Prin urmare, se recornandă precauţie în cazul
asocierii metil fenidatului cu alte medicam ente, în special cu cele cu indice ter apeutic în gust.
Metilfenidatulnu este metaboli zat de citocromul P450 într -o măsură relevantă clinic. Nu se
anticipează ca inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra
farmacocinetic ii metilfenidatului. Pe de altă parte, enant iomerii D - ş i L - ai metil fenidatului nu
inhibă în mod relev ant izoenzimele IA2, 2C8, 2C9, 2CI9, 2D6, 2EI sau 3A ale citocromul ui
P450.
Totuşi, există raportări care indică faptul ca meti lfenidatul poate inhiba metabol izarea
anticoa gulantelor cumarinice, al antico nvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoi nă,
pr imid onă) şi al unor antidepresive (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La
iniţi erea sau oprirea tra tamentului cu metilfenidat, poate fi nec esară ajustarea dozei pentru
medicamentel e deja administrate şi determ inarea concent raţiil or plasmatice ale medicamentelor
(sau pentru cumar inice, timpii de coagulare).
Interacţ iuni farmacodinamice
Medicamente antihipertensive
10
Metilfenidatul poate să scadă eficacitatea medicamentelor folosite î n tratamentul hipertensiunii
arteriale.
Utiliz area în asociere cu medicamente care cresc tensiunea arterială
Se reco mandă administrarea cu precauţie a metilfenidatului în asociere cu alte medicamente
care au, de asemen ea, potenţial de creşter e a tensiunii arteri ale (vezi şi paragrafele despre
afecţiun ile cardiovas culare şi cerebrovasculare de la pct. 4.4).
Datorita posibilit ăţii producerii unui puseu de hipertensiune arterial ă, meti lfenidatul este
contraindic at la pacienţii în tratament (în prezent sau î
n cel e 2 săptămâni anter ioare) cu inhibitori
I M AO neselec tivi, ireversibili (vezi pct. 4.3).
Utilizarea în asociere cu alcoolul etilic
Alcoolul etilic poate exacerba reacţiile adverse la nivelul sistemului nervos central ale medic amentelor
psiho stimulante, inclusiv ale metilfenidat ului. Prin urmare, s e recomandă ca pacienţii să nu consume
alcool etilic în timpul tratamentului.
Utilizarea în asociere cu anestezicele halogenate
Există riscul creşterii tensiunii arteriale în timpul intervenţiei chirurgicale . Dacă intervenţia este
planificată, tratamentul cu metilfenidat nu treb uie administrat î n ziua intervenţiei.
Utilizarea în asociere cu agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală (de exemplu clonidină)
Au fost raportate evenimente adverse grave, inclusiv moarte subită, în cazul administrării
conc omitente cu clonidină. Nu a fost evaluată sistematic siguranţa utilizării metilfenidatului în
asociere cu clonidina sau cu alţi agonişti alfa2 -adrenergici cu acţiune centrală.
Utilizarea în asociere cu medicamente dopaminergice
Se reco mandă precauţie în cazul administrării metilfenidatului în asociere cu medicamente
dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece acţiunea predominantă a metilfenidatului este
creşterea valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interacţ iuni
farm acodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonişti dopaminergici direcţi şi
indirecţi (inclusiv antidepresivele triciclice şi DOPA) sau cu antagonişti dopaminergic i, inclusiv
ant ipsihotice .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarci na
Exist ă doar un numă r limitat de informa ţii legate de administrarea metilfeni datulu i la femeile
gravide.
Au fost semnalate în cadrul raportă rilor spontane cazuri de toxic itate cardiorespiratorie neonatal ă
, î n
special detresă respiratorie şi tahicardie fetală .
Studiile la animale au ară tat doar toxic itate asupra func ţiei de reproducere la doze toxice matern e
(vezi pc t. 5.3).
Nu se recornand ă administrarea metilfenidatului în timpul sarcini i, cu excepţ ia cazurilor în care se
dec ide că amâ narea tratamentu lui poate reprezenta un ri sc mai mare pentru sarcină.
Alăptarea
Metilfenidatul a fost regăsit în laptele matern al unei femei tratate cu metilfenidat.
A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada
expuneri i, dar ş i- a revenit şi a î nceput s ă ia î n greutate după ce mama a î ntrerupt tratamentul c u
metilfenidat. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar.
Trebuie luat ă decizia fie de a î ntrerupe ală ptare a, fie de a î ntrerup e/de a se abţ ine de la tratamentul
c u metilfe nidat avâ nd în vedere beneficiul alăptă rii pentru copil ş i beneficiul tratamentului pentru
femeie.
11
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Metilfenidatul poate provoca ameţ eală, somnolenţă şi tulburări vizual e, inclu siv dificultăţi de
acomodare, diplopie şi vedere înceţoşată. Acesta poate avea o influenţă moderată asupra capacităţii
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu aceste efecte
posibile şi trebuie să li se reco mande ca , în cazul în care sunt afectaţi, să evite activităţile potenţial
periculoas e, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos prezintă toate reacţiile adverse la medicament (RAM) observate în curs ul studiilor
clinice, raportările spontane după punerea pe piaţă a Medikinet EM şi acelea care au fost raportate cu
alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecvenţele de apariţie ale RAM la Medikinet EM şi
la formulări de clorhidrat de metilfen idat au fost diferite, s-a utilizat frecvenţa cea mai mare din ambele
baze de date.
Estimarea frecvenţei
f oarte frecvent e (≥ 1/10)
f recvent e (≥ 1/100 şi < 1/10)
m ai puţin frecvent e (≥ 1/1000 şi <1/100)
r ar e (≥ 1/10,000 şi <1/1000)
f oarte rar e (<1/10,000)
cu frecvenţa necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Frecvent e: Nazofaringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar e: Anemie, leucopenie, trombocitopeni e, purpura trombocitopenică
Cu fecvenţă necunoscută: Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar*
Mai puţ in frecvent e: Reacţii de hipersensibilitate cum sunt angioedem, reacţii anafilactice,
i nflamaţii auriculare, afecţiuni buloase, afecţiuni exfoliative , urticarie,
prurit , erupţii şi erupţii cutanate tranzitorii
Tulbur ări metabolice şi de nutriţie*
Frecvent e: Anorexie, apetit alimentar scăzut , scăderea moderată a creşterii în
greutate şi în în ălţime în cazul administr ării de lungă durată la copii *
Tulbur ări psihice*
Foarte fecvent e: Insomnie, nervozitate
Frecvent e: Anorexie, labilitate afectivă, agresivitate*, agitaţ ie*, anxietate*,
depresie*, irit abilitate, comportament anormal
Mai puţ in frecvent e: Tulburări psihotice*, halucinaţii auditive, vizuale şi tactile*, furi e,
ideaţie suicidară *, dispoziţie modificată , schimbări bruşte de
dispoziţie, nelinişte, tristeţe copleşitoare , ticuri*, agravarea ticurilor
preexistente şi a sindromului Tourette*, hipervigilenţ ă, tulbură ri ale
somnului
Rar e: Manie*, dezorientare, tul burări ale libidoului
Foarte rar e: Tentative suicidare(incluzând suicidul reuşit) *, dispoziţie depresivă
trecătoare*, gândire anormală, apatie, comportamente re petitive,
concentrare exagerată
Cu frecvenţa necunoscută: Iluzii*, tulbură ri de gandire*, stări de confuzie, dependenţă
12
S -au semnalat cazuri de abuz şi dependenţă, mai ales în cazul formelor farmaceutice cu eliberare
imediată ( cu frecvenţa necunoscută).
Tulbur ări ale sistemului nervos
Foarte frecvent e: Cefalee
Frecvent e: Ameţeală, diskinezi e, hiperactivitate psihomotorie, somnolenţă
Mai puţin frecvent e: Seda re, tremo r
Foarte rar e: Convulsii, mi şc ări coreo -ateto zice, deficit neurologic ischemic
reversibil
Sindromul neuroleptic malign (SNM; R aportările au fost slab documentate şi în majorit atea cazurilor
pacienţii erau trataţi şi cu alte medicamente, astfel că rolul metilfenidatului este neclar)
Cu f recvenţa necunoscută: Tulbur ări cerebrovasculare * (incluzând vasculită, hemoragii cereb rale,
accidente cerebrovasculare, arterită cerebrală, ocluzie celebrală ),
convulsii tip grand mal*, migrene
Tulbură ri oculare
Mai puţ in frecvent e: Diplopie, vedere încetoşată
Rar e: Dificultăţi de acomodare vizuală, midriază, tulburări vizuale
Tulburări cardiace*
Frecvent e: Aritmie, palpitaţii, tahi cardie
Mai pu ţin frecvent e: Durere toracică
Rar e: Angină pectorală
Foarte rar e: Stop cardiac, infarct miocardic
Cu f recvenţ ă necunoscută: Tahicardie supraventriculară , bradicardie, extrasistole ventriculare ,
extrasistolie
Tulbură ri vascular e*
Frecvent e: Hipertensiunea arterială
Foarte rar e: Arterită şi/ sau ocluzie celebrală, extremităţi reci, fenomenul Raynaud
Tulbură ri respiratorii, toracice ş i mediastinale
Frecvente: Tuse, durere faringolaringiană
Mai pu ţin frecvent e: Dispnee
Tulbură ri gastrointestinale
Frecvent e: Dureri abdominale, diaree, greaţă , disconfort abdominal şi vărsături –
A cestea apar , de regulă, la începutul tratamentului şi pot fi diminuate
prin ingerarea concomitentă a unor alimente, xerostomie.
Mai puţ in frecve nte: Constipa ţie
Tulbură ri hepatobiliare
Mai pu ţin frecvent e: Creşteri ale concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice
Foarte rar e: Funcţie hepatică anormală, incluzând comă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţ esutu lui subcutanat
Frecvent e: Alopecie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii , urticarie
Mai puţ in frecvent e: Angioedem , afecţiuni buloase , afecţiuni exfoliative
Rare: Hiperhidroză , erupţie cutanată maculară, eritem
Foarte rar e: Eritem polimorf , dermatită exfoliativă, erup ţie f ixă medicamentoasă
Cu frecvenţă necunoscută: Xerodermie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesututlui conjunctiv
Frecvent e: Artralgie
Mai puţ in frecvent e: Mialgie, spasme musculare
13
Foarte rar e: Crampe musculare
Tulburări renale şi ale că ilor urinare
Mai puţ in frecvent e: Hematurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rar e: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvent e: Pirexie, întârzierea creşterii în timpul administrării pe termen lung la
copi i*
Mai puţ in frecvent e: Durere toracică , fatigabilitate
Foarte rar e: Moarte subită cardiacă *
Cu f recvenţ ă necunoscută: Senzaţi e de disconfort toracic, hiperpirexie
Investigaţii diagnostice
Frecvent e: Modificări ale tensiun ii arterial e şi ale frecvenţei cardiace (de obicei o
creştere) *, scăderea în greutate*
Mai puţ in frecvent e: Murmur cardiac*, creşteri ale concentraţiilor serice ale enzimelor
hepatice
Foarte rar e: Creşterea concentraţiilor de fosfaţi alcalini din sânge, creşterea
concentraţiei de bilirubina din sânge, sc ăderea numărului de
trombocite, număr anormal de leucocite
*Ve zi pct. 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Suprado zaj
În cazul tratamentului pacienţilor cu supradozaj, trebuie luată în considerare eliberarea prelungită de
metilfenidat din Medikinet EM.
Semne şi simptome
Supradozajul acut, datorat în principal suprastimul ării SNC şi a celui simpatic se poate manifesta prin :
vărsături, agitaţi e, tremur, hiperreflexi e, spasme musculare, convulsii ( care pot fi urmate de comă),
euforie, confuz ie, halucinaţii, delir, transpiraţii, hiperemie facială, cefalee, hiperpirexie, tahicardie,
palpitaţii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază şi uscarea mucoaselor.
Tratament
Nu există un antidot specific în ca zul supradozajul ui cu metilfenidat.
Tratamentul constă în instituirea măsuri lor adecvate de susţinere.
Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor autoinduse şi împotriva stimulilor externi care ar putea
agrava suprastimularea pre existentă. Dacă semnele şi simptomele nu sunt prea severe şi dacă pacientul
este conştient, conţinutul gastric poate fi evacuat prin inducerea vărsături lor sau prin lavaj ga stric.
Înainte de efectuarea lavajului gastric, trebuie controlate agitaţia şi convulsiile dacă acestea sunt
prezente ş i trebuie protejate căile respiratorii . Alte măsuri pentru detoxifiere intestinală includ
administrarea de cărbune activat şi a unui laxa tiv. În caz de intoxicaţi e sever ă, trebuie administrată o
doză de benzodiazepină , ajustată cu atenţie, înainte de efectuarea lavajului gastric .
Trebuie instituită terapia intensivă pentru menţinerea schimburilor adecvate circulatorii şi respiratorii;
pot f i necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie .
14
Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporale în caz de
supradozaj cu metilfenidat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, psihostimulante, medicamente utilizate pentru ADHD şi
nootrope; simpatomimetice cu acţiune centrală , codul ATC: N06BA04
Mecanism de acţiune
Medikinet EM este un stimula nt slab al sistemului nervos central SNC cu efecte mai importante asupra
activităţilor mentale, decât asupra activităţilor motorii. Modul său de acţiune la om nu este pe deplin
înţeles, dar efectele sale se datorează stimulării corticale şi, probabil, stimulării sistemului activator
reticular.
Mecan ismul prin care Medikinet EM îşi exercită efectele sale mentale şi comportamentale la copii nu
este stabilit în mod clar, şi nici nu există dovezi concludente, care să arate modul în care aceste efecte
acţionează asupra SNC . Se ia în considerare blocarea r ecaptării noradrenalinei şi dopaminei la nivelul
neuronilor presinaptici şi creşte rea eliberării acestor monoamine în spaţiul extraneural. Medikinet EM
este un amestec racemic compus din izomeri D - şi L-. Izomerul D - este mai activ farmacologic decât
izom erul L -.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Medikinet EM are un profil lasmatic, care prezintă două faze de eliberare a substanţei active, cu o
pantă ascendentă ascuţită, iniţială, similară comprimatului de clorhidrat de metilfenidat cu eliberare
imediată şi o a doua pantă ascendentă după aproximativ trei ore, urmată de o scădere treptată. Atunci
când este utilizat de adulţi, dimineaţa , după micul dejun, componenta cu eliberare i mediată a capsulei
se dizolvă rapid şi rezultă vârf al concentraţiei p lasmatice iniţial. După ce trece prin stomac şi la
nivelul intestinului subţire, componenta cu eliberare susţinută a capsulei eliberează clorhidrat de
metilfenidat. Acest lucru determină formarea unei faze de platou de 3- 4 ore, timp în care concetraţiile
nu coboară sub 75% din concentraţia plasmatică de vârf. Cantitatea de clorhidrat de metilfenidat
absorbit, atunci când este administrat o dată pe zi, este comparabilă cu cantitatea din formularea
convenţională cu eliberare imediată, admini strată de două ori pe zi.
Medikinet EM combină avantajele unui debut rapid al acţiuni cu menţinerea de lungă durată a fazei d e
platou.
După administrarea unei doze unice zilnice de Medikinet EM 20 mg, după micul dejun, au fost
măsuraţi următorii parametrii farmacocinetici :
C
max = 6,4 ng/ml, tmax = 2,75 ore, ASCinf = 48,9 ng*oră şi ml- 1 şi t1/2 = 3,2 ore.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC), precum şi concentraţia plasmatică maximă, sunt
proporţionale cu doza.
Efectele alimentelor
Administrarea împreună cu alim entele cu un conţinut ridicat de grăsimi întârzie absorbţia acestuia
(T
max) cu aproximativ 1,5 ore. Nu există nicio diferenţă în bioechivalenţa Medikinet EM administrat
fie la un mic dejun normal sau la unul bogat în calorii. Curbele concentraţiei plasmati ce arată o
expunere similară a vitezei şi a gradului de absorbţie.
Este necesar să se administreze Medikinet EM cu sau după micul dejun. Influenţa alimentelor îşi
produce efectele şi arată o încetinire semnificativă şi relevantă. Acest lucru justifică doza care trebuie
luată cu alimente. O recomandare în raport cu tipul de alimente nu este necesară. Administrarea fără
alimente poate prezenta riscul unui supradozaj.
15
Administrarea peletelor din capsulă
C
max şi Tmax şi ASC ale conţinutului împrăştiat din caps ula Medikinet EM sunt similar
(bioechivalente) faţă de o capsulă intactă. Medikinet EM poate, prin urmare, să fie administrat ca o
capsulă întreagă sau ca o capsulă ce poate fi deschisă, iar conţinutul înghiţit, fără a fi mestecat, imediat
după ce a fost î mprăştiat în suc de mere sau alte produse similar alimentare, moi.
Vârsta
Farmacocinetica Medikinet EM nu a fost studiată la copii mai mici de 6 ani.
Biodisponibilitate sistemică
Datorită metabolizării pronunţate la nivelul primului pasaj, biodisponibili tatea absolută este scăzută la
aproximativ 30% (11- 51%) din doză.
Distribuţie
În sânge, metilfenidatul şi metaboliţii săi sunt distribuiţi în plasma (57%) şi eritrocite (43%).
Metilfenidatul şi metaboliţii săi au o capacitate mică de legare de proteine pl asmati ce (10- 33%).
Volumul de distribuţi e, după o doză unică administrată intr avenos este 2,2 l/kg (2,65±1,1 l/kg
pentru D -metilfenidat şi 1,8 ± 0,9 l/kg pentru L-metilfenidat ).
Eliminare
Metilfenidat este eliminat din plasm ă cu un timp de înjumatăţ ire pr in elimina re de aproxi mativ 2
ore. Clear eace- ul mediu, după o
doză unic ă administrată intravenos este de 0,565 l/or ă ş i kg (0,40±
0,12 l/oră şi kg pentru d-metilfenidat şi 0,73±0,28 l/oră şi kg pentru L-metilfenidat). Dup ă
administrarea orală , aproximati v 78- 97% din doză este excretat ă în 48- 96 ore prin urin ă şi 1- 3%
prin materii le fecale sub form ă de metaboli ţi . Numai cantit ăţi mici (< 1 %) de metilfenidat
nemodificat apar în urină . O mare parte dintr-o doz ă administrat ă intravenos (89%) este eliminat ă
î n urină , în termen de 16 ore, probabil indiferent de valoarea pH, ca acid ritalinic .
Aparen t, nu exist ă nicio diferen ţă în farmacocinetica metilfenidatului, între copiii cu tulbur ări
hiperkinetic e/ ADHD şi s ubiecţ ii adulţ i sănătoşi testa ţi. Proprie tăţ ile fa rmacocinetice ale
metilfenidatului nu au fost studiate la copiii sub 6 ani sau la vâ rstnici peste 65 ani.
Eliminarea renal ă a acidului ritalinic poate sc ădea în caz de insuficien ţă renal ă.
Cea mai mare parte din doz ă este excretat ă în uri nă ca acid acetic 2-phenyl -2 -piperidyl (PPAA, 60-
86% ).
Grupe special de pacienţi
Nu există diferenţe evidente în comportamentul farmacocinetic al metilfenidat ului la copii i hiperactivi
şi voluntarii adulţi sănătoşi.
Eliminarea datelor primite de la pacienţii cu funcţie r enală normală arată că excreţia renală a
metilfenidatului nemodificat, poate fi cu greu diminuat la toţi în prezenţa funcţiei renale afectate. Cu
toate acestea, excreţia renală a PPAA poate fi scăzută.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În studiile de carcinogenitate la şoareci şi şobolani, extinse pe toată durata de viaă, s-a înregistrat un
număr crescut de tumori hepatice maligne numai la şoarecii masculi. Nu se cunoaşte importanţa pentru
om a acestor descoperiri .
Metilfenidat ul nu a afectat performanţ ele reproductive sau fertilitate a la doze egale cu multiplii mici ai
dozei clinice.
Dezvoltarea embrionară/fetală în cursul sarcinii
Metilfenidat nu este considerat a fi teratogen la şobolani şi iepuri. S -au observat toxicitate fetală (adică,
pierderea totală a puilor abia fătaţi) şi toxicita tea maternă la doze toxice pentru mamă.
16
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
C onţinutul capsulei
Sfere de zahăr ( conţin sucroză şi amidon de porumb)
Copolimer de acid metacrilic şi acri lat de etil (1:1)
Talc
Trietil citrat
Alcool polivinilic
Macrogol 3350
Polisorbat 80
Hidroxid de sodiu
Laurilsulfat de sodiu
Simeticonă
Dioxid de siliciu colidal anhidru
Metilceluloză
Acid sorbic
Indigo carmin lac de aluminiu (E 132)
Învelişul capsulei
Ge latină
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Apă pură
Suplimentar în învelişul capsulei de Medikinet EM 10 mg şi 20 mg :
Eritrozină (E 127)
Patent bleu V (E 131)
Suplimentar în învelişul capsulei de Medikinet EM 30 mg şi 40 mg:
Eritrozină (E 127)
Oxid negru de fer (172)
Indigo carmin (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstr a la temperaturi peste 30 °C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi pro tejat de umiditate .
17
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 28 sau 30 capsule cu eliberare modificată , puternică, în blistere trasparente din PVC/PVd C/Al .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Medice Arzneimittel Pütter GmbH & Co. KG
Kuhloweg 37
58638 Iserlohn
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6240/2014/01- 02
6241/2014/01- 02
6242/2014/01- 02
6243/2014/01- 02
6244/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII A TE XTULUI
Martie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet EM 30 mg capsule cu eliberare modificată
Medikinet E M 40 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 5 mg, echivalent cu
metilfenidat 4, 35 mg.
Exci pienţi cu efect cunoscut : 63,57 mg - 72,71 mg zahăr /capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 10 mg, echivalent cu
metilfenidat 8,65 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 127,14 mg -145,42 mg zahăr /capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 20 mg, echivalent cu
metilfenidat 17,30 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 114,65 mg -131,13 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 30 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 30 mg, echivalent cu
metilfenidat 25,95 m g.
Excipienţi cu efect cunoscut : 69,60 mg -79,61 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de metilfenidat 40 mg, echivalent cu
metilfenidat 34,60 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : 92,80 mg -106,14 mg zahăr/capsulă cu eliberare modificată
Pentru lista tuturor excipienţilor, ve zi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată
Medikinet EM 5 mg capsule cu eliberare modificată
Ca psule cu corp de culoare alb opac şi capac de culoare alb opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 10 mg capsule cu eliberare modificată
2
Capsule cu corp de culoare alb opac şi cu capac de culoare mov opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 20 mg capsule cu eliberare modificată
Capsule cu corp de culoare mov opac şi cu capac de culoare mov opac (15,9 mm) , conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
Medikinet EM 30 mg capsule cu elibe rare modificată
Capsule cu corp de culoare gri deschis opac şi cu capac de culoare violet închis opac (15,9 mm) ,
conţinând pelete de cul oare albă şi albastră.
Medikinet EM 40 mg capsule cu eliberare modificată
Capsule cu corp gri opac şi cu capac de cul oare violet închis opac (18,0 mm) conţinând pelete de
culoare albă şi albastră .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD)
Medikinet EM este indicat ca parte a unui program amplu de tratament pentru tulbur area de
hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) la copii cu vârsta de 6 ani şi peste, atunci când măsurile
corective singure se dovedesc a fi insuficiente. Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui
specialist în tulburări comportament ale întâlnite la copii.
Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriilor actuale DSM sau cu ghidurile ICD -10 şi
trebuie să se bazeze pe o anamneză şi o evaluare completă a pacientului. Diagnosticul nu poate fi
stabilit doar pe baza prezenţei unu ia sau mai multor simptome.
Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută şi diagnosticarea nu se poate face cu un singur
test de diagnostic. Diagnosticarea adecvată necesită folosirea resurselor medicale şi psihologice ,
speciali zate, precum şi a resurselor educaţionale şi sociale.
Un program amplu de tratament include, de obicei, metode psihologice, educaţionale şi sociale,
precum şi farmacoterapie şi are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental
caracterizat prin simptome care pot include un istoric de lungă durată de dificultăâi în menţinerea
atenţiei, distractibilitate , labilitate emoţională, impulsivitate , hiperactivitate moderată până la severă,
semne neurologice minore şi EEG anormal. Capacitatea de învăţare poate să fie sau nu afectată.
Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de a administrare a
medicamentul ui trebuie să se bazeze pe o evaluare foarte amănunţită a severităţii şi cronicităţii
simptomelor copilului în raport cu vârsta acestuia.
P lasamentul educaţional adecvat este esential şi, în general, este necesară şi intervenţia psihosocială.
Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulent t rebuie să
se bazeze pe evaluare riguroasă a severităţii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat
trebuie făcută în totdeauna în conformitate cu indicaţia pentru care există aprobare şi în conformitate cu
ghidurile de prescriere /diagnostic are.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist cu experienţă în tratamentul tulburărilor
de comportament întâlnite la copii şi/sau adoescenţi .
3
Evaluarea înainte de tratament
Înainte ca acest medicament să fie prescris, este necesar să se efectueze o ev aluare de bază a statusului
cardiovasculare a l pacientului , incluzând măsurarea tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Trebuie să
existe un istoric complet pentru documentarea medicaţiei concomitente, care să conţină tulburările sau
simptome le medical e şi psihice co -morbide din trecut sau din prezent , antecedente familiale de moarte
cardiacă subită sau deces inexplicabil şi înregistrarea corectă pe un grafic de creştere a înălţimii şi
greutăţii înainte de începerea tratament ului (vezi pct. 4.3 şi 4.4) .
Monitorizarea continuă
Creşterea, funcţiile cardiovasculară şi psihică trebuie monitorizate continuu (vezi, de asemenea, pct.
4.4) ;
Tensiunea arterială şi pulsul trebuie înregistrate pe un grafic de creştere la fiecare ajustare a dozei şi
apoi, cel puţin la fiecare 6 luni;
Înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie înregistrate timp de cel puţin 6 luni, cu păstrarea unui
grafic al creşterii ;
Apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea tulburărilor psihiatrice pre- existente trebuie
moni torizate la fiecare ajustare a dozei şi ulterior , cel puţin la fiecare 6 luni sau la fiecare vizită
medicală.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evaluarea riscul ui de abatere de la tratament , administrare
necorespunzătoare sau abuz de metilfenidat.
St abilirea treptată a dozei
Este necesară s tabilirea treptată atentă a dozei la începutul tratamentului cu metilfenidat. Acest lucru se
realizează în mod normal, folosind o formulare cu eliberare imediată în doze divizate. Doza zilnică
iniţială recomandată este de 5 mg o dată sau de două ori pe zi (de exemplu, la micul dejun şi masa de
prânz), creşterea dozei , dacă este necesar, se realizează cu creşteri săptămânale de 5-10 mg a dozei
zilnice , în funcţie de tolera bilitatea şi gradul de eficienţă observate. Medikinet EM 10 mg administrat o
dată pe zi, poate fi folosit de la începutul tratamentului în loc de clorhidrat de metilfenidat cu eliberare
imediată 5 mg de două ori pe zi, în cazul în care medicul curant consideră că administrarea de două ori
pe zi este necesară de la început, iar administrarea tratamentului de două ori pe zi nu se practică.
Trebuie adoptat regimul care realizează un control satisfăcător al simptomelor, cu cea mai mică doză
zilnică totală .
Medikinet EM trebuie admin istrat dimineaţ a, în timpul sau după micul dejun, pentru a obţine o
acţi une prelungită bună şi pentru a evita vârfuri înal te ale concentraţiei plasmat ice. Clorhidr atul de
metilfenidat este absorbit mult mai repede din Medikinet EM, atunci când medicamentul este
administrat pe stomacul gol. În ac est caz , eli berarea nu poate fi susţinută în mod adecvat. De ae eea,
Medikinet EM nu trebuie admin istrat fără ali mente.
Medikinet EM este compus dintr -o componentă cu eliberar e imediată (50% din doză) şio
componentă cu eliberare modific ată (50% din doză). Prin urmare, Mediki net EM 10 mg produce o
doz ă cu eliberare imed iat ă de clorhi drat de met ilfenidat 5 mg şi o doză cu elibe rare prelungită de
clorură de metil fenidat 5 mg. Compone nta cu eliberare prelungită a fiecărei doze este conceput ă
pentru a menţine răspunsul la trata ment pe parcursul după -ami ezii, fără a mai fi nevoie de o
doză la
amiaz ă. Acea sta este concepută pentru a oferi concentraţii plasmatiee terapeutice pentru o perioadă
de aproximativ 8 ore, care corespunde unei zile de şc oală mai curând decât o
zi întreagă (vezi pct.
5.2). De exe mplu, Medikinet EM 20 mg este desti nat să ia locul a 10
mg la micul dejun şi 10 mg la
masa de pr ânz de clorhidrat de metilfenidat eu eliberare imedia tă.
Pacienţ ii care utilizeaz ă în mod obi şnuit c lorhi drat de metifenidat: pacienţ ii stabiliz aţi cu un
tratament cu f ormulă ri de clorhidrat de metilfnidat cu eliberare imed iat ă, pot fi trec uţi pe o doz ă
zilnic ă echivalent ă de Medikinet EM.
4
Medikinet EM nu trebuie admin istrat prea tâ rziu diminea ţa , deoar ece poate provoca tulbu rări ale
somnului.
Cu toate aces tea, dac ă efectul medi camentului dispare prea repede seara, se pot instala tulbură ri de
c omportament .
O doză mică de clorhidrat de metilfenidat comprimate cu eliberare imediată administrat ă mai tâ rzi u
în zi ar putea ajuta la remedierea acestei probleme. În acest caz, s -ar putea considera că un control
satisf ăcător al simptomelor ar putea fi realizat cu un tratament cu metilfenidat cu eliberare imediată
administrat de două ori pe zi.
Trebuie luate în c onsiderare argumentele pro ş i contra ale admin is tră rii unei doze mici de sear ă faţă
de tulbur ări ale somnulu i.
Tratamentul cu Medikinet EM nu trebuie continuat î n cazul
în care administrarea unei doze
suplimentare de metilfenidat cu eliberare imediata este necesară,
cu exceptia cazului în care se ştie
că acee aşi doza suplimentar ă a fost, de asemenea , necesar ă pentru un tratament convenţ ional cu
eliberare irnediat ă, echivalent cu doza de la micul dejun/prâ nz.
Trebu ie adoptat regimul care realizeaz ă un contro l s atisfăcă tor al simptomelor, cu cea mai mic ă
doză zilnic ă totală.
Pentru doze nerea liz abile/practicabile cu aceast ă concentr aţie, sunt disponibile alte concentra ţii ale
acestui medicament sau alte medicamente care conţin clorhidrat de metilfenida t.
Doza maxi mă zilnic ă de metilfenidat este de 60 mg.
Utilizarea îndelungată (mai mult de 12 luni) de către copii si adolescenţ i
Siguranţa ş i eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în
cadrul studiilor clinice cont rolate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinit ă. Tatamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt î n
timpu l pubertăţii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide sa foloseasca metilfenidatul pe o
perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copii i şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic
utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte prin stabilirea unor
perioade de probă fără medicaţ ie pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa
farmacoterapiei . Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de
preferinţă în timpul vacanţelor ş colare) pentru a evalua starea copilului . Se poate constata un progres
susţinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent .
Reducerea dozei sau întreruperea tratamentului
Tratamentul trebuie oprit dacă simtomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe
parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar
alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.
Adulţi
Metilfenidat nu este autorizat pentru utilizare la adulţi cu ADHD. Siguranţa şi eficacita te nu au fost
stabilite la această grupă de vârstă.
Vârstnici
Metilfenidat nu trebuie utilizat la pacienţii vârstnici . Siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la
aceast ă grupă de vârstă.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidat nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitate nu au fost stabilite
la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Administrare orală
Medikinet EM trebuie admin istrat dimin eaţa în timpul sau după micul dejun.
Capsulele pot fi înghiţite întreg i cu ajutorul lichidelor; sau alter nativ, capsula poate fi deschisă şi
5
conţinutul capsulei împrăştiat î ntr -o cantit ate mică (lingură) de suc de mere sau iaurt şi administrate
ime diat şi nu păstrate pentru o
utilizare ult erioară.
Se recomandă consumarea de lichide imed iat după consumarea conţinutului capsulei. Capsulele nu
trebui e zdrobite sau mesteca te.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1
• Glaucom
• Feocromocitom
• În timpul tratamentul ui cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază ( IMAO)
sau într -o perioadă de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu aceste medicamente
datorită riscului de apariţie a crizelor hipertensive ( vezi pct. 4.5)
• Hipertiroidism sau ti reotoxicoză
• Diagnostic sau antecedente de tulburare depresivă severă, anorexie nervoasă/ tulburări
anorexi ce, tendinţe suicidare, simptome psihotice, tulburări de dispoziţie severe, manie,
schizofrenie, psihopatie /tulburare de personalitate borderline
• Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară tip I severă şi episodică (care nu
este bine controlată )
• Tulburări cardiova sculare preexistente, incluzând hipertensiune arterială severă, insuficienţă
cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pecto rală, afecţiuni cardiace congenitale
semnificative din punct de vedere hemodinamic , cardiomiopatii, infarct miocardic, aritmii
cardiace care pot pun e viaţa în pericol şi canalopatii (tulburări cauzate de disfuncţii ale
canalelor de ioni ).
• Tulburări cerebr ovasculare pre-existente, anevrism cerebral, anomalii vasculare, incluzând
vasculită sau accident vascular cerebral
• Antecednte de aclorhidrie gastrică pronunţată cu o valoare a pH -ului peste 5,5, în tratamentul
cu blocante ale receptorilor H
2 sau în tratamentul antiacid.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu metilfenidat nu este recomandat tuturor copiilor cu ADHD şi decizia de a administra
medicamentul trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului raportate la vârsta copilului (6-18 ani) .
Utilizare a pe termen lung (mai mult de 12 luni) la copii ş i adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea folosirii metilfenidatului pe termen lung nu a u fost evaluat e sistematic î n
cadrul stud iilor clinice controlate . Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tatamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în
timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Pacienţii în ter apie pe termen lung ( adică peste 12 luni)
trebuie monitorizaţi cu atenţie în conformitate cu instrucţiunile de la punctele 4.2 şi 4.4 cu privire la
funcţia cardiovasculară , creşterea, apetitul, apariţia tulbur ărilor psihi ce de novo sau agravarea celor
pre existente. Tulbur ările psihi ce ce trebuie monitorizat e sunt descrise mai jos şi includ (dar nu se
limiteaza la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv , agitaţie, anxietate, depresie,
psihoză, manie, iluzii, iritabilitate, lipsa spontaneităţii, retragere în sine şi perseverenţă excesivă .
Medicul care decide sa folosească metilfenidatul pe o perioad ă mai lungă (peste 12 luni) la copi ii ş i
adolescenţi cu ADHD trebui e sa re evalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a
medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie pentru
a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei . Se recomandă ca tratamentul cu
metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de preferi nţă în timpul vacanţelor şcolare) pentru a
evalua starea copilului. Se poate constata un progres susţinut când medicamentul este întrerupt
temporar sau permanent .
Utilizarea la adulţi
6
Metilfenidatul nu are aprobare pentru utilizare în cazul adulţilor cu ADHD. Siguranţa şi eficacitatea nu
au fost stabilite la această grup ă de vârstă.
Utilizarea la vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost
stabilite pentru această grup ă de vârst ă.
Utilizar ea la copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la aceast ă grupă de vârstă .
Statusul cardiovascular
Pacienţilor care sunt luaţi în considerare pentru tratament cu medica ţii stimul ante trebu ie să li se facă o
anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor familiale de moarte cardiacă subită sau deces
inexplicabil sau aritmie malignă) şi un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenţa afecţiunilor
cardiace, precum şi alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatel e iniţiale
sugerează astfel de antecedente sau afecţiuni .
Pacienţii la care apar simptome precum palpitaţii, durere toracică puternică, sincope inexplicabile,
dispnee sau alte simptome care sugerează afecţiuni cardiace care survin în timpul tratamentului cu
metilfenidat, trebuie să fie supuşi de îndată unor evaluări cardiace de specialitate .
Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice cu metilfe nidat la copii i şi adolescenti cu ADHD a
demonstrat că pacienţii cărora li s- a administr at metilfenidat au prezentat frecvent o creştere de peste
10 mm Hg a tensiun ii sistolice şi diastolice faţă de pacienţii din grupul de control . Consecinţele clinice
pe termen scurt şi pe termen lung ale acestor efecte cardiovasculare la copii ş i adolescenţi nu sunt
cunoscute, dar , în urma rezultatelor obţinute în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea
apariţiei complicaţiilor clinice. Se recomandă precauţie în tratarea pacienţilor a căror stare clinică
determinată de boli coexistente poate fi afectată de creşterea tensiunii arteriale sau a pulsului. Vezi
punctul 4.3 pentru lista afecţiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.
Statusul cardiovascular trebuie monitorizat cu atenţie. Tensiunea arterială şi pulsul trebuie
înregistrate pe un grafic statistic de creştere la fiecare ajustare a dozei , iar, ulterior, cel puţin la un
interval de 6 luni.
Folosirea metilfenidatului este contraind icată în cazul anumitor tulbură ri cardiace preexistente, cu
excepţia cazurilor în care s- a obţinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în
cardiologie pediatrică (vezi punctul 4.3).
Moarte subită şi anomalii cardiace structurale pre -exis tente sau alte afecţiuni cardiace grave
Moarte a subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimula ntelor sistemului nervos central la copiii
trataţi cu doze uzuale dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme
cardiace g rave. Deşi chiar şi numai problemele cardiace grave pot implica un risc crescut de moarte
subită, produsele stimul ante nu sunt recomandate la copiii sau adolescenţii cu anomalii cardiace
structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care
pot cauza o vulnerabilitate crescută faţă de e fectele simpatomimetice ale medicament elor stimulant e.
Utilizarea inadecvată şi evenimente cardiovasculare
U tilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moartea subită şi
alte evenimente adverse cardiovasculare grave.
Tulbură ri cerebrovasculare
Vezi p ct. 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat tratamentul cu
metilfenidat. Pacienţ ii cu factori de risc suplimentari ( antecedente de afecţiuni cardiovasculare,
medicaţie concomite ntă pentru creşterea tensiun i) , trebui e monitorizaţi la fiecare vizită cu privire la
semnele şi simptomele neurologice care pot apare după începerea tratamentului cu metilfenidat.
7
Vasculita cerebrală pare să fie o reacţie idiosincrazică foarte rară, care apare în urma expuner ii la
metilfenidat. Există puţine date care să sugereze că pacientii cu un risc mai mare pot fi identificaţi , iar
declanşarea iniţială a simptomelor poate f i primul indiciu al unei probleme clinice coexistente.
D iagnostic ul precoce , pe baza u nui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a
metilfenidatului şi începerea tratamentului adecvat . Aşadar, diagnosticul trebui e luat în considerare la
toţi pacienţii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemi a cerebrală pe
perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot include cefalee severă, amorţeală,
sl ăbiciune, paralizie şi dificultăţi de coordonare, de vedere, de vorbire, de limbaj sau de memorie.
Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacienţilor cu paralizie cerebrală
hemiplegică.
Tulbură ri psihice
Co morbiditatea tulbură rilor psihiatrice în ADHD este frecvent întâ lnită şi trebuie luată în considerare
când se prescriu medicamente stimula nte. În cazul apariţiei simptomelor psihice sau a exacerbării
afecţiunilor psihice pre existente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul
depăşeşte riscurile potenţiale pentru pa cient.
Apariţia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei, ulterior cel
puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită ; în unele cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului .
Exacerbarea simptomelor psihotic e sau maniacale preexistente
La pacienţii psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburări lor de
comportament şi a tulburări lor de gândire.
Apariţia de noi simptome p sihotice sau maniacale
S imptomel e psihotice apărute în urma t ratamentului (halucinaţii vizuale /tactile/auditiv e şi iluzii) sau
mani a la copiii şi adolescenţilor fără antecedente de afecţiuni psihotice sau manie pot fi cauzate de
metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale, trebuie luată în
considerare o posibilă relaţie cauzală cu metilfenidatul şi poate fi necesară întreruperea tratamentului.
Comportament ostil sau agresiv
Apariţ ia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi cauzate de tratamentul cu
stimulante . Pacienţii trataţi cu metilfenidat trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la apariţia sau
agravarea comportamentelor agresiv e sau ostil e la iniţierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi
apoi cel putin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită . Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării
regimului terapeutic la pacienţii care prezintă modificări comportamentale, ţinând cont de faptul că
dozajul crescător sau descrescător poate fi adecvat. Întreruperea tratamentului poate fi luată în
consider are.
Tendinţe suicidare
Pacienţii care prezintă apariţia ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar pe perioada
tratamentului pentru ADHD trebuie evaluaţi imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atenţie
exacerbării afecţiunilor psihice coexistente şi posibilităţii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol
cauzal . Poate fi necesar tratamentul afecţiunilor psihice coexistente şi trebuie avută în vedere
posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.
Ticuri
Metilfenidatul este asociat cu declanşarea sau exacerbarea ticurilor motorii şi verbale. De asemenea, a
fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele familiale, iar evaluarea
clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette la copii trebuie făcut ă înainte de administrarea
metilfenidatului . Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat şi trebuie observate apariţie şi agravarea ticurilor
pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare ajustare a dozei
şi apoi cel p uţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Anxietate, agitaţie sau stare de tensiune
8
Metilfenidatul este asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitaţie sau tensi une.
Evaluarea clinică a anxietă ţii, a agitaţiei şi a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de
metilfenidat şi pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat pentru urmărirea apariţiei sau a agravării
acestor simptome pe perioada tratamentului , la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţ in o dată la 6 luni
sau la fiecare vizită .
Forme ale t ulburării bipolare
O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatului în tratamentul ADH D la pacienţii cu
tulburări bipolare comorbide (inclusiv tulbur are bipolar ă de tip 1 netratată sau alte forme ale tulbu rării
bipolare), datorită riscului apariţiei unui episod mixt/ maniacal la aceşti pacienţi. Înainte de începerea
tratamentului cu metilfenidat, pacienţii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluaţi
corespunzător pentru a determina dacă există riscul apariţiei tulbur ări i bipolare ; evaluările trebuie să
includă o anamneză psihică detaliată, inclusiv antecedente familiale de suicid , tulburare bipolară şi
depresie . O monitorizare continuă adecvată este esenţială în cazul acestor pacienţi (vezi mai sus
“Tulburari psihice” şi pct. 4.2). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor la fiecare
ajustare a dozei, iar apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită .
Creşterea
În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o scădere moderată a
creşterii în greutate şi o întârziere a creş terii în înalţime.
Efecte le metilfenidatului asupra în ălţimii şi greută ţii finale nu se cunosc în prezent şi sunt încă în
studiu .
Creşterea trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înălţimea, greutatea ş i
apetitul alimentar trebuie înregistrate c el puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească într -un grafic
de creştere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacienţilor care nu cresc
corespunz ător în înălţime sau în greutate .
Convulsii
Metilfenidatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu epilep sie. Metilfenidatul poate coborî pragul
convulsiv ant la pacienţii cu antecedente convulsive, la pacienţ ii cu antecedente de anomalii EEG în
absenţa convulsiilor şi rar la pacienţii fără antecednte de convulsii şi anomalii EEG . Dacă frecvenţa
convulsiil or creşte sau dacă se declanşează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie în trerupt.
Abuz , folosirea inadecvată sau abaterea de la trata ment
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la riscurile ce pot să apară în urma abaterilor de la
tratament, a folosirii inadecvate şi a abuzului de metilfenidat . Metilfenidatul trebuie utilizat cu atenţie
în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de dependenţă de alcool sau substanţe, datorită
potenţialului de abuz, folosire inadecvată sau abatere de la tratament .
Abuzul cronic de metilfenidat poate duce la toleranţa marcată şi dependenţă psihologică cu grade
variate de comportament e anormale . Se pot produc e episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns
la dependnţa parenterală .
Vârsta pacientului, prezenţa factorilor de risc pentru tulburările apărute datorită utilizării de substanţe
( cum ar fi tulburarea comportamentală sau tulbura rea de opoziţie-sfidare comorbidă şi tulburare a
bipolar ă), abuzul de substanţe din trecut sau din prezent , toate acestea trebuie luate în considerare când
se stabileşte un tratament pentru ADHD. Se recomandă precauţ ie în cazul pacienţilor instabili
emoţional , cum ar fi cei cu antecedente de dependenţă de sbstanţe sau de alcool etilic, deoarece aceşti
pacienţi pot să -şi crească doza din proprie iniţ iativă.
Pentru unii pacienţi care prezintă un risc crescut de abuz mare de substanţe, este posibil ca
metilfen idatul sau alte stimulante să nu fie potrivite. Şi în acest caz trebuie avu t în vedere tratamen tul
cu medicamente nestimulante.
Întreruperea tratamentului
9
Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece în
timp ul acestui proces pot ieşi la suprafaţă atât depresia, cât şi hiperactivitatea cronică. Unii pacienţi
necesită o supraveghere atentă pe termen lung.
Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului,
deoarece se poate produce o depresie severă .
Fatigabilitate
M etilf enidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul st ărilor normale de oboseală .
Alegerea formei farmaceutice de metilfenidat
Alegerea formei farmaceutice a medicamentului care conţine m etilfenidat va fi hotărâtă de că tre
medicul curant pentru fiecare pacient în parte şi în funcţie de durata dorită a efectului.
Detectare drogurilor
Acest medicament conţine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de diagnostic
pentru amfetamine, în special în cazul screening -ului prin metode imunologice .
Sportivii trebuie să cunoască faptul că medicamentul poate induce rezultate pozitive la testele
antidoping.
Insufi cienţa renală sau hepatică
Nu există experienţă privind util izarea metilfenidat ului la pacienţi i cu insuficienţă renală sau hepatică.
Efecte hematologice
Siguranţa t ratamentului pe termen lung cu metilfenida t nu este pe deplin cunoscută. Î n cazul apariţiei
leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modifi cări, inclusiv a celor care indică afecţiuni
hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea medicamentului .
Excipienţi: zahăr
Acest medicament conţine zahăr : pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de ma labsorbţie la glucoză -galactoză sau insuficienţă a zaharazei -izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiun i cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se cunoaşte modul în care metilfenidatul poate influenţa concentraţi ile plasm atic e ale
medicamentelor administrate concomit ent. Prin urmare, se recornandă precauţie în cazul
asocierii metil fenidatului cu alte medicam ente, în special cu cele cu indice ter apeutic în gust.
Metilfenidatulnu este metaboli zat de citocromul P450 într -o măsură relevantă clinic. Nu se
anticipează ca inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra
farmacocinetic ii metilfenidatului. Pe de altă parte, enant iomerii D - ş i L - ai metil fenidatului nu
inhibă în mod relev ant izoenzimele IA2, 2C8, 2C9, 2CI9, 2D6, 2EI sau 3A ale citocromul ui
P450.
Totuşi, există raportări care indică faptul ca meti lfenidatul poate inhiba metabol izarea
anticoa gulantelor cumarinice, al antico nvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoi nă,
pr imid onă) şi al unor antidepresive (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La
iniţi erea sau oprirea tra tamentului cu metilfenidat, poate fi nec esară ajustarea dozei pentru
medicamentel e deja administrate şi determ inarea concent raţiil or plasmatice ale medicamentelor
(sau pentru cumar inice, timpii de coagulare).
Interacţ iuni farmacodinamice
Medicamente antihipertensive
10
Metilfenidatul poate să scadă eficacitatea medicamentelor folosite î n tratamentul hipertensiunii
arteriale.
Utiliz area în asociere cu medicamente care cresc tensiunea arterială
Se reco mandă administrarea cu precauţie a metilfenidatului în asociere cu alte medicamente
care au, de asemen ea, potenţial de creşter e a tensiunii arteri ale (vezi şi paragrafele despre
afecţiun ile cardiovas culare şi cerebrovasculare de la pct. 4.4).
Datorita posibilit ăţii producerii unui puseu de hipertensiune arterial ă, meti lfenidatul este
contraindic at la pacienţii în tratament (în prezent sau î
n cel e 2 săptămâni anter ioare) cu inhibitori
I M AO neselec tivi, ireversibili (vezi pct. 4.3).
Utilizarea în asociere cu alcoolul etilic
Alcoolul etilic poate exacerba reacţiile adverse la nivelul sistemului nervos central ale medic amentelor
psiho stimulante, inclusiv ale metilfenidat ului. Prin urmare, s e recomandă ca pacienţii să nu consume
alcool etilic în timpul tratamentului.
Utilizarea în asociere cu anestezicele halogenate
Există riscul creşterii tensiunii arteriale în timpul intervenţiei chirurgicale . Dacă intervenţia este
planificată, tratamentul cu metilfenidat nu treb uie administrat î n ziua intervenţiei.
Utilizarea în asociere cu agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală (de exemplu clonidină)
Au fost raportate evenimente adverse grave, inclusiv moarte subită, în cazul administrării
conc omitente cu clonidină. Nu a fost evaluată sistematic siguranţa utilizării metilfenidatului în
asociere cu clonidina sau cu alţi agonişti alfa2 -adrenergici cu acţiune centrală.
Utilizarea în asociere cu medicamente dopaminergice
Se reco mandă precauţie în cazul administrării metilfenidatului în asociere cu medicamente
dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece acţiunea predominantă a metilfenidatului este
creşterea valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interacţ iuni
farm acodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonişti dopaminergici direcţi şi
indirecţi (inclusiv antidepresivele triciclice şi DOPA) sau cu antagonişti dopaminergic i, inclusiv
ant ipsihotice .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarci na
Exist ă doar un numă r limitat de informa ţii legate de administrarea metilfeni datulu i la femeile
gravide.
Au fost semnalate în cadrul raportă rilor spontane cazuri de toxic itate cardiorespiratorie neonatal ă
, î n
special detresă respiratorie şi tahicardie fetală .
Studiile la animale au ară tat doar toxic itate asupra func ţiei de reproducere la doze toxice matern e
(vezi pc t. 5.3).
Nu se recornand ă administrarea metilfenidatului în timpul sarcini i, cu excepţ ia cazurilor în care se
dec ide că amâ narea tratamentu lui poate reprezenta un ri sc mai mare pentru sarcină.
Alăptarea
Metilfenidatul a fost regăsit în laptele matern al unei femei tratate cu metilfenidat.
A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada
expuneri i, dar ş i- a revenit şi a î nceput s ă ia î n greutate după ce mama a î ntrerupt tratamentul c u
metilfenidat. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar.
Trebuie luat ă decizia fie de a î ntrerupe ală ptare a, fie de a î ntrerup e/de a se abţ ine de la tratamentul
c u metilfe nidat avâ nd în vedere beneficiul alăptă rii pentru copil ş i beneficiul tratamentului pentru
femeie.
11
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Metilfenidatul poate provoca ameţ eală, somnolenţă şi tulburări vizual e, inclu siv dificultăţi de
acomodare, diplopie şi vedere înceţoşată. Acesta poate avea o influenţă moderată asupra capacităţii
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu aceste efecte
posibile şi trebuie să li se reco mande ca , în cazul în care sunt afectaţi, să evite activităţile potenţial
periculoas e, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos prezintă toate reacţiile adverse la medicament (RAM) observate în curs ul studiilor
clinice, raportările spontane după punerea pe piaţă a Medikinet EM şi acelea care au fost raportate cu
alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecvenţele de apariţie ale RAM la Medikinet EM şi
la formulări de clorhidrat de metilfen idat au fost diferite, s-a utilizat frecvenţa cea mai mare din ambele
baze de date.
Estimarea frecvenţei
f oarte frecvent e (≥ 1/10)
f recvent e (≥ 1/100 şi < 1/10)
m ai puţin frecvent e (≥ 1/1000 şi <1/100)
r ar e (≥ 1/10,000 şi <1/1000)
f oarte rar e (<1/10,000)
cu frecvenţa necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Frecvent e: Nazofaringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar e: Anemie, leucopenie, trombocitopeni e, purpura trombocitopenică
Cu fecvenţă necunoscută: Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar*
Mai puţ in frecvent e: Reacţii de hipersensibilitate cum sunt angioedem, reacţii anafilactice,
i nflamaţii auriculare, afecţiuni buloase, afecţiuni exfoliative , urticarie,
prurit , erupţii şi erupţii cutanate tranzitorii
Tulbur ări metabolice şi de nutriţie*
Frecvent e: Anorexie, apetit alimentar scăzut , scăderea moderată a creşterii în
greutate şi în în ălţime în cazul administr ării de lungă durată la copii *
Tulbur ări psihice*
Foarte fecvent e: Insomnie, nervozitate
Frecvent e: Anorexie, labilitate afectivă, agresivitate*, agitaţ ie*, anxietate*,
depresie*, irit abilitate, comportament anormal
Mai puţ in frecvent e: Tulburări psihotice*, halucinaţii auditive, vizuale şi tactile*, furi e,
ideaţie suicidară *, dispoziţie modificată , schimbări bruşte de
dispoziţie, nelinişte, tristeţe copleşitoare , ticuri*, agravarea ticurilor
preexistente şi a sindromului Tourette*, hipervigilenţ ă, tulbură ri ale
somnului
Rar e: Manie*, dezorientare, tul burări ale libidoului
Foarte rar e: Tentative suicidare(incluzând suicidul reuşit) *, dispoziţie depresivă
trecătoare*, gândire anormală, apatie, comportamente re petitive,
concentrare exagerată
Cu frecvenţa necunoscută: Iluzii*, tulbură ri de gandire*, stări de confuzie, dependenţă
12
S -au semnalat cazuri de abuz şi dependenţă, mai ales în cazul formelor farmaceutice cu eliberare
imediată ( cu frecvenţa necunoscută).
Tulbur ări ale sistemului nervos
Foarte frecvent e: Cefalee
Frecvent e: Ameţeală, diskinezi e, hiperactivitate psihomotorie, somnolenţă
Mai puţin frecvent e: Seda re, tremo r
Foarte rar e: Convulsii, mi şc ări coreo -ateto zice, deficit neurologic ischemic
reversibil
Sindromul neuroleptic malign (SNM; R aportările au fost slab documentate şi în majorit atea cazurilor
pacienţii erau trataţi şi cu alte medicamente, astfel că rolul metilfenidatului este neclar)
Cu f recvenţa necunoscută: Tulbur ări cerebrovasculare * (incluzând vasculită, hemoragii cereb rale,
accidente cerebrovasculare, arterită cerebrală, ocluzie celebrală ),
convulsii tip grand mal*, migrene
Tulbură ri oculare
Mai puţ in frecvent e: Diplopie, vedere încetoşată
Rar e: Dificultăţi de acomodare vizuală, midriază, tulburări vizuale
Tulburări cardiace*
Frecvent e: Aritmie, palpitaţii, tahi cardie
Mai pu ţin frecvent e: Durere toracică
Rar e: Angină pectorală
Foarte rar e: Stop cardiac, infarct miocardic
Cu f recvenţ ă necunoscută: Tahicardie supraventriculară , bradicardie, extrasistole ventriculare ,
extrasistolie
Tulbură ri vascular e*
Frecvent e: Hipertensiunea arterială
Foarte rar e: Arterită şi/ sau ocluzie celebrală, extremităţi reci, fenomenul Raynaud
Tulbură ri respiratorii, toracice ş i mediastinale
Frecvente: Tuse, durere faringolaringiană
Mai pu ţin frecvent e: Dispnee
Tulbură ri gastrointestinale
Frecvent e: Dureri abdominale, diaree, greaţă , disconfort abdominal şi vărsături –
A cestea apar , de regulă, la începutul tratamentului şi pot fi diminuate
prin ingerarea concomitentă a unor alimente, xerostomie.
Mai puţ in frecve nte: Constipa ţie
Tulbură ri hepatobiliare
Mai pu ţin frecvent e: Creşteri ale concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice
Foarte rar e: Funcţie hepatică anormală, incluzând comă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţ esutu lui subcutanat
Frecvent e: Alopecie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii , urticarie
Mai puţ in frecvent e: Angioedem , afecţiuni buloase , afecţiuni exfoliative
Rare: Hiperhidroză , erupţie cutanată maculară, eritem
Foarte rar e: Eritem polimorf , dermatită exfoliativă, erup ţie f ixă medicamentoasă
Cu frecvenţă necunoscută: Xerodermie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesututlui conjunctiv
Frecvent e: Artralgie
Mai puţ in frecvent e: Mialgie, spasme musculare
13
Foarte rar e: Crampe musculare
Tulburări renale şi ale că ilor urinare
Mai puţ in frecvent e: Hematurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rar e: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvent e: Pirexie, întârzierea creşterii în timpul administrării pe termen lung la
copi i*
Mai puţ in frecvent e: Durere toracică , fatigabilitate
Foarte rar e: Moarte subită cardiacă *
Cu f recvenţ ă necunoscută: Senzaţi e de disconfort toracic, hiperpirexie
Investigaţii diagnostice
Frecvent e: Modificări ale tensiun ii arterial e şi ale frecvenţei cardiace (de obicei o
creştere) *, scăderea în greutate*
Mai puţ in frecvent e: Murmur cardiac*, creşteri ale concentraţiilor serice ale enzimelor
hepatice
Foarte rar e: Creşterea concentraţiilor de fosfaţi alcalini din sânge, creşterea
concentraţiei de bilirubina din sânge, sc ăderea numărului de
trombocite, număr anormal de leucocite
*Ve zi pct. 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Suprado zaj
În cazul tratamentului pacienţilor cu supradozaj, trebuie luată în considerare eliberarea prelungită de
metilfenidat din Medikinet EM.
Semne şi simptome
Supradozajul acut, datorat în principal suprastimul ării SNC şi a celui simpatic se poate manifesta prin :
vărsături, agitaţi e, tremur, hiperreflexi e, spasme musculare, convulsii ( care pot fi urmate de comă),
euforie, confuz ie, halucinaţii, delir, transpiraţii, hiperemie facială, cefalee, hiperpirexie, tahicardie,
palpitaţii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază şi uscarea mucoaselor.
Tratament
Nu există un antidot specific în ca zul supradozajul ui cu metilfenidat.
Tratamentul constă în instituirea măsuri lor adecvate de susţinere.
Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor autoinduse şi împotriva stimulilor externi care ar putea
agrava suprastimularea pre existentă. Dacă semnele şi simptomele nu sunt prea severe şi dacă pacientul
este conştient, conţinutul gastric poate fi evacuat prin inducerea vărsături lor sau prin lavaj ga stric.
Înainte de efectuarea lavajului gastric, trebuie controlate agitaţia şi convulsiile dacă acestea sunt
prezente ş i trebuie protejate căile respiratorii . Alte măsuri pentru detoxifiere intestinală includ
administrarea de cărbune activat şi a unui laxa tiv. În caz de intoxicaţi e sever ă, trebuie administrată o
doză de benzodiazepină , ajustată cu atenţie, înainte de efectuarea lavajului gastric .
Trebuie instituită terapia intensivă pentru menţinerea schimburilor adecvate circulatorii şi respiratorii;
pot f i necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie .
14
Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporale în caz de
supradozaj cu metilfenidat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, psihostimulante, medicamente utilizate pentru ADHD şi
nootrope; simpatomimetice cu acţiune centrală , codul ATC: N06BA04
Mecanism de acţiune
Medikinet EM este un stimula nt slab al sistemului nervos central SNC cu efecte mai importante asupra
activităţilor mentale, decât asupra activităţilor motorii. Modul său de acţiune la om nu este pe deplin
înţeles, dar efectele sale se datorează stimulării corticale şi, probabil, stimulării sistemului activator
reticular.
Mecan ismul prin care Medikinet EM îşi exercită efectele sale mentale şi comportamentale la copii nu
este stabilit în mod clar, şi nici nu există dovezi concludente, care să arate modul în care aceste efecte
acţionează asupra SNC . Se ia în considerare blocarea r ecaptării noradrenalinei şi dopaminei la nivelul
neuronilor presinaptici şi creşte rea eliberării acestor monoamine în spaţiul extraneural. Medikinet EM
este un amestec racemic compus din izomeri D - şi L-. Izomerul D - este mai activ farmacologic decât
izom erul L -.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Medikinet EM are un profil lasmatic, care prezintă două faze de eliberare a substanţei active, cu o
pantă ascendentă ascuţită, iniţială, similară comprimatului de clorhidrat de metilfenidat cu eliberare
imediată şi o a doua pantă ascendentă după aproximativ trei ore, urmată de o scădere treptată. Atunci
când este utilizat de adulţi, dimineaţa , după micul dejun, componenta cu eliberare i mediată a capsulei
se dizolvă rapid şi rezultă vârf al concentraţiei p lasmatice iniţial. După ce trece prin stomac şi la
nivelul intestinului subţire, componenta cu eliberare susţinută a capsulei eliberează clorhidrat de
metilfenidat. Acest lucru determină formarea unei faze de platou de 3- 4 ore, timp în care concetraţiile
nu coboară sub 75% din concentraţia plasmatică de vârf. Cantitatea de clorhidrat de metilfenidat
absorbit, atunci când este administrat o dată pe zi, este comparabilă cu cantitatea din formularea
convenţională cu eliberare imediată, admini strată de două ori pe zi.
Medikinet EM combină avantajele unui debut rapid al acţiuni cu menţinerea de lungă durată a fazei d e
platou.
După administrarea unei doze unice zilnice de Medikinet EM 20 mg, după micul dejun, au fost
măsuraţi următorii parametrii farmacocinetici :
C
max = 6,4 ng/ml, tmax = 2,75 ore, ASCinf = 48,9 ng*oră şi ml- 1 şi t1/2 = 3,2 ore.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC), precum şi concentraţia plasmatică maximă, sunt
proporţionale cu doza.
Efectele alimentelor
Administrarea împreună cu alim entele cu un conţinut ridicat de grăsimi întârzie absorbţia acestuia
(T
max) cu aproximativ 1,5 ore. Nu există nicio diferenţă în bioechivalenţa Medikinet EM administrat
fie la un mic dejun normal sau la unul bogat în calorii. Curbele concentraţiei plasmati ce arată o
expunere similară a vitezei şi a gradului de absorbţie.
Este necesar să se administreze Medikinet EM cu sau după micul dejun. Influenţa alimentelor îşi
produce efectele şi arată o încetinire semnificativă şi relevantă. Acest lucru justifică doza care trebuie
luată cu alimente. O recomandare în raport cu tipul de alimente nu este necesară. Administrarea fără
alimente poate prezenta riscul unui supradozaj.
15
Administrarea peletelor din capsulă
C
max şi Tmax şi ASC ale conţinutului împrăştiat din caps ula Medikinet EM sunt similar
(bioechivalente) faţă de o capsulă intactă. Medikinet EM poate, prin urmare, să fie administrat ca o
capsulă întreagă sau ca o capsulă ce poate fi deschisă, iar conţinutul înghiţit, fără a fi mestecat, imediat
după ce a fost î mprăştiat în suc de mere sau alte produse similar alimentare, moi.
Vârsta
Farmacocinetica Medikinet EM nu a fost studiată la copii mai mici de 6 ani.
Biodisponibilitate sistemică
Datorită metabolizării pronunţate la nivelul primului pasaj, biodisponibili tatea absolută este scăzută la
aproximativ 30% (11- 51%) din doză.
Distribuţie
În sânge, metilfenidatul şi metaboliţii săi sunt distribuiţi în plasma (57%) şi eritrocite (43%).
Metilfenidatul şi metaboliţii săi au o capacitate mică de legare de proteine pl asmati ce (10- 33%).
Volumul de distribuţi e, după o doză unică administrată intr avenos este 2,2 l/kg (2,65±1,1 l/kg
pentru D -metilfenidat şi 1,8 ± 0,9 l/kg pentru L-metilfenidat ).
Eliminare
Metilfenidat este eliminat din plasm ă cu un timp de înjumatăţ ire pr in elimina re de aproxi mativ 2
ore. Clear eace- ul mediu, după o
doză unic ă administrată intravenos este de 0,565 l/or ă ş i kg (0,40±
0,12 l/oră şi kg pentru d-metilfenidat şi 0,73±0,28 l/oră şi kg pentru L-metilfenidat). Dup ă
administrarea orală , aproximati v 78- 97% din doză este excretat ă în 48- 96 ore prin urin ă şi 1- 3%
prin materii le fecale sub form ă de metaboli ţi . Numai cantit ăţi mici (< 1 %) de metilfenidat
nemodificat apar în urină . O mare parte dintr-o doz ă administrat ă intravenos (89%) este eliminat ă
î n urină , în termen de 16 ore, probabil indiferent de valoarea pH, ca acid ritalinic .
Aparen t, nu exist ă nicio diferen ţă în farmacocinetica metilfenidatului, între copiii cu tulbur ări
hiperkinetic e/ ADHD şi s ubiecţ ii adulţ i sănătoşi testa ţi. Proprie tăţ ile fa rmacocinetice ale
metilfenidatului nu au fost studiate la copiii sub 6 ani sau la vâ rstnici peste 65 ani.
Eliminarea renal ă a acidului ritalinic poate sc ădea în caz de insuficien ţă renal ă.
Cea mai mare parte din doz ă este excretat ă în uri nă ca acid acetic 2-phenyl -2 -piperidyl (PPAA, 60-
86% ).
Grupe special de pacienţi
Nu există diferenţe evidente în comportamentul farmacocinetic al metilfenidat ului la copii i hiperactivi
şi voluntarii adulţi sănătoşi.
Eliminarea datelor primite de la pacienţii cu funcţie r enală normală arată că excreţia renală a
metilfenidatului nemodificat, poate fi cu greu diminuat la toţi în prezenţa funcţiei renale afectate. Cu
toate acestea, excreţia renală a PPAA poate fi scăzută.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În studiile de carcinogenitate la şoareci şi şobolani, extinse pe toată durata de viaă, s-a înregistrat un
număr crescut de tumori hepatice maligne numai la şoarecii masculi. Nu se cunoaşte importanţa pentru
om a acestor descoperiri .
Metilfenidat ul nu a afectat performanţ ele reproductive sau fertilitate a la doze egale cu multiplii mici ai
dozei clinice.
Dezvoltarea embrionară/fetală în cursul sarcinii
Metilfenidat nu este considerat a fi teratogen la şobolani şi iepuri. S -au observat toxicitate fetală (adică,
pierderea totală a puilor abia fătaţi) şi toxicita tea maternă la doze toxice pentru mamă.
16
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
C onţinutul capsulei
Sfere de zahăr ( conţin sucroză şi amidon de porumb)
Copolimer de acid metacrilic şi acri lat de etil (1:1)
Talc
Trietil citrat
Alcool polivinilic
Macrogol 3350
Polisorbat 80
Hidroxid de sodiu
Laurilsulfat de sodiu
Simeticonă
Dioxid de siliciu colidal anhidru
Metilceluloză
Acid sorbic
Indigo carmin lac de aluminiu (E 132)
Învelişul capsulei
Ge latină
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Apă pură
Suplimentar în învelişul capsulei de Medikinet EM 10 mg şi 20 mg :
Eritrozină (E 127)
Patent bleu V (E 131)
Suplimentar în învelişul capsulei de Medikinet EM 30 mg şi 40 mg:
Eritrozină (E 127)
Oxid negru de fer (172)
Indigo carmin (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstr a la temperaturi peste 30 °C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi pro tejat de umiditate .
17
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 28 sau 30 capsule cu eliberare modificată , puternică, în blistere trasparente din PVC/PVd C/Al .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Medice Arzneimittel Pütter GmbH & Co. KG
Kuhloweg 37
58638 Iserlohn
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6240/2014/01- 02
6241/2014/01- 02
6242/2014/01- 02
6243/2014/01- 02
6244/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII A TE XTULUI
Martie 2014
