BETAHISTINA LPH 16 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betahistină LPH 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 16 mg diclorhidrat de betahistină.
Excipient: lactoză monohidrat 140 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, biplane, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu „B16” pe una dintre
feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sindrom Ménière definit prin următoarea triadă de simptome principale:
- vertij (cu greaţă/vărsături)
- pierderea auzului (dificultate în a auzi)
- tinitus
Tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi (incluzând vârstnici)
Doza recomandată la iniţierea tratamentului este de 8 – 16 mg diclorhidrat de betahistină,
administrată de trei ori pe zi. Doza de întreţinere recomandată este în general între 24 şi 48 mg
diclorhidrat de betahistină pe zi, administrată în mai multe prize.
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul terapeutic. Ameliorarea
stării clinice poate fi observată numai după câteva săptămâni de tratament, iar efectul terapeutic
maxim se obţine uneori după câteva luni. Există date conform cărora iniţierea tratamentului de la
debutul bolii împiedică evoluţia bolii şi/sau pierderea auzului în fazele tardive ale afecţiunii.
Copii şi adolescenţi
Betahistina nu este recomandată pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu sunt date suficiente privind siguranţa şi eficacitatea administrării la acest grup de
pacienţi.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei
Mod şi durată de administrare
Betahistina trebuie administrată în timpul mesei sau după masă.
Durata tratamentului depinde de starea clinică şi de evoluţia bolii. În majoritatea cazurilor, este
necesară utilizarea pe termen lung (timp de câteva luni).
4.3 Contraindicaţii
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom. Datorită faptului că betahistina este
un analog de sinteză al histaminei, ea poate determina eliberarea catecolaminelor din celulele
tumorale şi un episod de hipertensiune severă.
Betahistina este de asemenea contraindicată la pacienţi cu hipersensibilitate la diclorhidratul de
betahistină sau la oricare dintre excipienţi
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se administrează cu precauţie la pacienţii cu ulcer peptic sau antecedente de ulcer peptic, datorită
dispepsiei ocazionale manifestate la pacienţii trataţi cu betahistină.
Betahistina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu astm bronşic.
Se administrează cu precauţie la pacienţi cu urticarie, rinită alergică şi erupţii cutanate, datorită
potenţialului de agravare a acestor simptome.
Betahistina trebuie administrată cu atenţie la pacienţi cu hipotensiune severă.
Betahistină LPH 8 mg conţine lactoză. Pacienţii cu boli ereditare rare precum intoleranţa la
galactoză, deficienţă de lactază de tip Lapp sau sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză nu
trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii de interacţiune in vivo. Pe baza datelor de interacţiune obţinute in vitro nu
se preconizează o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Datele
obţinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării
embionare/fetale, naşterii şi dezvoltării post-natale sunt insuficiente.
Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Betahistina nu trebuie administrată în timpul sarcinii
decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu sunt disponibile date privind excreţia betahistinei în laptele matern.
Nu există studii efectuate la animale în privind excreţia betahistinei în lapte.
Ca măsură de precauţie, betahistidina trebuie utilizată în timpul alăptării numai după evaluarea
raportului risc potenţial la făt.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Betahistina nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
În urma studiilor clinice nu au fost evidenţiate efecte ale betahistinei cu potenţial de a influenţa
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate au fost clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie
de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (> 1/10),
frecvente (> 1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilizare, de exemplu reacţii anafilactice.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie.
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări gastrice uşoare (vărsături, dureri gastro-intestinale şi
meteorism). Acestea pot fi prevenite prin administrarea betahistinei în timpul mesei sau prin
reducerea dozei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate cutanată, în special angioedem, urticarie,
erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi cărora li s-au administrat doze de
până la 640 mg, au prezentat simptome uşoare până la moderate (de exemplu greaţă, somnolenţă,
dureri abdominale). Simptome mai grave (de exemplu convulsii, complicaţii pulmonare şi
cardiace) au fost observate în cazurile de supradozaj voluntar cu betahistină, în special asociat
supradozajului cu alte medicamente. Tratamentul supradozajului include măsuri generale şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
Nu există un antidot specific. În plus faţă de măsurile generale avute în vedere la eliminarea
substanţelor toxice (spălături gastrice, administrarea de cărbune activat), tratamentul este
simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01
Studiile farmacologice au demonstrat efecte H1-agoniste slabe, precum şi efecte H3-antagoniste
considerabile ale betahistinei la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului nervos vegetativ.
Acţiunea betahistinei ca agonist al receptorilor H1 la nivelul vaselor de sânge periferice a fost
demonstrată la om prin contracararea acţiunii vasodilatatoare indusă de betahistină de către un
antagonist al histaminei, difenhidramina. Betahistina are efect minim la nivelul secreţiei gastrice
(răspuns mediat de receptorii H2).
Mecanismul de acţiune al betahistinei asupra sindromului Meniere este neclar. Eficacitatea
betahistinei în tratamentul vertijului poate fi datorată abilităţii acesteia de a modifica circulatia la
nivelul urechii interne sau datorată efectului direct asupra neuronilor de la nivelul nucleului
vestibular.
O singură doză orală de betahistină mai mare de 32 mg administrată la subiecţi sănătoşi produce o
supresie maximă la nivelul nistagmusului vestibular indus, timp de 3-4 ore de la administrarea
dozei; dozele mai mari sunt mai eficiente în reducerea duratei nistagmusului.
Betahistina măreşte permeabilitatea epiteliului pulmonar la om. Aceasta observaţie derivă din
reducerea timpului de eliminare a unui marker radioactiv din plămâni în sânge.
Această acţiune se poate preveni prin aplicarea unui pre-tratament cu terfenadină, un cunoscut
blocant al receptorilor H1.
În timp ce histamina are un efect inotrop pozitiv la nivelul inimii, nu se ştie dacă betahistina
creşte randamentul cardiac şi dacă efectul ei vasodilatator poate determina o scădere a presiunii
sanguine la unii pacienţi.
La om, betahistina are efect redus la nivelul glandelor exocrine.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Betahistina este complet absorbită după administrarea orală, şi concentraţia plasmatică maximă a
betahistinei marcată cu C14 se atinge după aproximativ o oră de la administarea orală,
postprandial.
Distribuire
Legarea de proteinele plasmatice este redusă sau nu există in cazul metabolizării hepatice.
Metabolizare
Nu sunt date despre existenţa metabolizarea presistemică şi excreţia biliară nu este considerată a
fi o cale importantă de eliminare pentru medicament sau pentru oricare din metaboliţii săi.
Eliminare
Eliminarea betahistinei se face în general prin metabolizare, iar metaboliţii sunt eliminaţi în
principal prin excreţie renală. 85- 90% dintr-o doză de 8 mg de betahistină radioactivă apare în
urină după 56 de ore, cu vizeza maximă de excreţie realizată la 2 ore de la administrare. După
administrare orală de betahistină, concentraţia plasmatică este foarte scăzută. De aceea, evaluarea
farmacocineticii betahistinei se bazează pe datele care reprezintă concentraţia plasmatică a unui
singur metabolit, acidul 2- piridilacetic.
Aproximativ 80-90% din doza administrată este excretată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate cu doze repetate timp de 6 luni la câine şi 18 luni la cobai nu au evidenţiat
efecte clinice toxice relevante la doze cuprinse între 2,5mg şi 120mg/kg. La şobolan, betahistina
nu are potenţial mutagen sau carcinogen. Teste efectuate la femele de iepure gestante nu au
evidenţiat efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidona K 90
Celuloză microcristalină PH 101
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Se pastreaza la temperaturi de sub 25°C in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3077/2010/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betahistină LPH 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 16 mg diclorhidrat de betahistină.
Excipient: lactoză monohidrat 140 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, biplane, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu „B16” pe una dintre
feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sindrom Ménière definit prin următoarea triadă de simptome principale:
- vertij (cu greaţă/vărsături)
- pierderea auzului (dificultate în a auzi)
- tinitus
Tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi (incluzând vârstnici)
Doza recomandată la iniţierea tratamentului este de 8 – 16 mg diclorhidrat de betahistină,
administrată de trei ori pe zi. Doza de întreţinere recomandată este în general între 24 şi 48 mg
diclorhidrat de betahistină pe zi, administrată în mai multe prize.
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul terapeutic. Ameliorarea
stării clinice poate fi observată numai după câteva săptămâni de tratament, iar efectul terapeutic
maxim se obţine uneori după câteva luni. Există date conform cărora iniţierea tratamentului de la
debutul bolii împiedică evoluţia bolii şi/sau pierderea auzului în fazele tardive ale afecţiunii.
Copii şi adolescenţi
Betahistina nu este recomandată pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu sunt date suficiente privind siguranţa şi eficacitatea administrării la acest grup de
pacienţi.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei
Mod şi durată de administrare
Betahistina trebuie administrată în timpul mesei sau după masă.
Durata tratamentului depinde de starea clinică şi de evoluţia bolii. În majoritatea cazurilor, este
necesară utilizarea pe termen lung (timp de câteva luni).
4.3 Contraindicaţii
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom. Datorită faptului că betahistina este
un analog de sinteză al histaminei, ea poate determina eliberarea catecolaminelor din celulele
tumorale şi un episod de hipertensiune severă.
Betahistina este de asemenea contraindicată la pacienţi cu hipersensibilitate la diclorhidratul de
betahistină sau la oricare dintre excipienţi
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se administrează cu precauţie la pacienţii cu ulcer peptic sau antecedente de ulcer peptic, datorită
dispepsiei ocazionale manifestate la pacienţii trataţi cu betahistină.
Betahistina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu astm bronşic.
Se administrează cu precauţie la pacienţi cu urticarie, rinită alergică şi erupţii cutanate, datorită
potenţialului de agravare a acestor simptome.
Betahistina trebuie administrată cu atenţie la pacienţi cu hipotensiune severă.
Betahistină LPH 8 mg conţine lactoză. Pacienţii cu boli ereditare rare precum intoleranţa la
galactoză, deficienţă de lactază de tip Lapp sau sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză nu
trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii de interacţiune in vivo. Pe baza datelor de interacţiune obţinute in vitro nu
se preconizează o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Datele
obţinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltării
embionare/fetale, naşterii şi dezvoltării post-natale sunt insuficiente.
Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Betahistina nu trebuie administrată în timpul sarcinii
decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu sunt disponibile date privind excreţia betahistinei în laptele matern.
Nu există studii efectuate la animale în privind excreţia betahistinei în lapte.
Ca măsură de precauţie, betahistidina trebuie utilizată în timpul alăptării numai după evaluarea
raportului risc potenţial la făt.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Betahistina nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
În urma studiilor clinice nu au fost evidenţiate efecte ale betahistinei cu potenţial de a influenţa
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate au fost clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie
de frecvenţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (> 1/10),
frecvente (> 1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi
<1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilizare, de exemplu reacţii anafilactice.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie.
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări gastrice uşoare (vărsături, dureri gastro-intestinale şi
meteorism). Acestea pot fi prevenite prin administrarea betahistinei în timpul mesei sau prin
reducerea dozei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate cutanată, în special angioedem, urticarie,
erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi cărora li s-au administrat doze de
până la 640 mg, au prezentat simptome uşoare până la moderate (de exemplu greaţă, somnolenţă,
dureri abdominale). Simptome mai grave (de exemplu convulsii, complicaţii pulmonare şi
cardiace) au fost observate în cazurile de supradozaj voluntar cu betahistină, în special asociat
supradozajului cu alte medicamente. Tratamentul supradozajului include măsuri generale şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
Nu există un antidot specific. În plus faţă de măsurile generale avute în vedere la eliminarea
substanţelor toxice (spălături gastrice, administrarea de cărbune activat), tratamentul este
simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01
Studiile farmacologice au demonstrat efecte H1-agoniste slabe, precum şi efecte H3-antagoniste
considerabile ale betahistinei la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului nervos vegetativ.
Acţiunea betahistinei ca agonist al receptorilor H1 la nivelul vaselor de sânge periferice a fost
demonstrată la om prin contracararea acţiunii vasodilatatoare indusă de betahistină de către un
antagonist al histaminei, difenhidramina. Betahistina are efect minim la nivelul secreţiei gastrice
(răspuns mediat de receptorii H2).
Mecanismul de acţiune al betahistinei asupra sindromului Meniere este neclar. Eficacitatea
betahistinei în tratamentul vertijului poate fi datorată abilităţii acesteia de a modifica circulatia la
nivelul urechii interne sau datorată efectului direct asupra neuronilor de la nivelul nucleului
vestibular.
O singură doză orală de betahistină mai mare de 32 mg administrată la subiecţi sănătoşi produce o
supresie maximă la nivelul nistagmusului vestibular indus, timp de 3-4 ore de la administrarea
dozei; dozele mai mari sunt mai eficiente în reducerea duratei nistagmusului.
Betahistina măreşte permeabilitatea epiteliului pulmonar la om. Aceasta observaţie derivă din
reducerea timpului de eliminare a unui marker radioactiv din plămâni în sânge.
Această acţiune se poate preveni prin aplicarea unui pre-tratament cu terfenadină, un cunoscut
blocant al receptorilor H1.
În timp ce histamina are un efect inotrop pozitiv la nivelul inimii, nu se ştie dacă betahistina
creşte randamentul cardiac şi dacă efectul ei vasodilatator poate determina o scădere a presiunii
sanguine la unii pacienţi.
La om, betahistina are efect redus la nivelul glandelor exocrine.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Betahistina este complet absorbită după administrarea orală, şi concentraţia plasmatică maximă a
betahistinei marcată cu C14 se atinge după aproximativ o oră de la administarea orală,
postprandial.
Distribuire
Legarea de proteinele plasmatice este redusă sau nu există in cazul metabolizării hepatice.
Metabolizare
Nu sunt date despre existenţa metabolizarea presistemică şi excreţia biliară nu este considerată a
fi o cale importantă de eliminare pentru medicament sau pentru oricare din metaboliţii săi.
Eliminare
Eliminarea betahistinei se face în general prin metabolizare, iar metaboliţii sunt eliminaţi în
principal prin excreţie renală. 85- 90% dintr-o doză de 8 mg de betahistină radioactivă apare în
urină după 56 de ore, cu vizeza maximă de excreţie realizată la 2 ore de la administrare. După
administrare orală de betahistină, concentraţia plasmatică este foarte scăzută. De aceea, evaluarea
farmacocineticii betahistinei se bazează pe datele care reprezintă concentraţia plasmatică a unui
singur metabolit, acidul 2- piridilacetic.
Aproximativ 80-90% din doza administrată este excretată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate cu doze repetate timp de 6 luni la câine şi 18 luni la cobai nu au evidenţiat
efecte clinice toxice relevante la doze cuprinse între 2,5mg şi 120mg/kg. La şobolan, betahistina
nu are potenţial mutagen sau carcinogen. Teste efectuate la femele de iepure gestante nu au
evidenţiat efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidona K 90
Celuloză microcristalină PH 101
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Se pastreaza la temperaturi de sub 25°C in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3077/2010/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2010
