CIPRALEX MELTZ 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cipralex MELTZ 10 mg comprimate orodispersabile
Cipralex MELTZ 20 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cipralex MELTZ 10 mg: Fiecare comprimat orodispersabil conţine escitalopram 10 mg.
Cipralex MELTZ 20 mg: Fiecare comprimat orodispersabil conţine escitalopram 20 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Cipralex MELTZ 10 mg: comprimate albe până la aproape albe, uşor pătate, cu feţele plane, rotunde (9,5mm),
cu margini teşite, marcate cu ELO pe una dintre feţe.
Cipralex MELTZ 20 mg: comprimate albe până la aproape albe, uşor pătate, cu feţele plane, rotunde (12,7 mm),
cu margini teşite, marcate cu ENO pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor de depresie majoră
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Cipralex MELTZ se administrează în doză zilnică unică şi trebuie administrat fără alimente. Comprimatul
trebuie să fie pus pe limbă, unde acesta se va dizolva rapid şi poate fi înghiţit fără apă.
Comprimatul orodispersabil este fragil şi trebuie manevrat cu atenţie.
Comprimatul nu are linie mediană şi nu poate fi divizat în doze egale. Doza de 5 mg trebuie administrată sub
forma de comprimate filmate sau picături orale, soluţie.
Comprimatul orodispersabil este forma farmaceutică preferată pentru pacienţii care au dificultăţi la înghiţirea
comprimatelor convenţionale sau în situaţiile în care lichidele nu sunt la îndemână.
Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
2/13
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele dispar,
este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea răspunsului.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a se creşte doza la 10 mg
pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a se obţine ameliorarea
simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi redusă la 5 mg sau
crescută până la la maxim 20 mg.
Tulburările de anxietate socială reprezintă o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp de 12
săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată terapia de
lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea recidivelor, pentru
fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice,
care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată numai dacă
tulburările interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor care au răspuns la terapia în cadrul căreia s-a administrat o doză de
20 mg pe zi a fost studiat cel puţin 6 luni. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC (tulburare obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o
perioadă suficientă, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici, nu s-a studiat eficacitatea Cipralex MELTZ în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta <18 ani)
Cipralex MELTZ nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Este necesară
prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi, în primele
două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe
zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă prudenţă şi o atenţie deosebită la modificarea dozei
(vezi pct. 5.2).
3/13
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, se recomandă o doză
iniţială de 5 mg pe zi în primele două săptămâni de tratament.
În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La întreruperea tratamentului cu escitalopram, doza trebuie
redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru reduce riscul de apariție a simptomelor
asociate întreruperii tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome greu de tolerat după reducerea
dozelor sau întreruperea tratamentului, poate fi luată în considerare revenirea la doza administrată anterior.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi în secţiunea 6.1..
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei
(inhibitori ai MAO), din cauza riscului de sindrom serotoninergic, cu agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.
4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu, moclobemidă) sau cu inhibitori
neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este contraindicată, din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de QT lung
congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (vezi pct.
4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS).
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Cipralex MELTZ nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant agresivitate,
comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi
adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii
clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea
apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi adolescenţi, nu sunt disponibile date referitoare la siguranţa pe
termen lung privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul tratamentului
cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se diminuează în decurs de două săptămâni de tratament
continuu. Se recomandă o doză iniţială mică, pentru a reduce probabilitatea apariţiei unui efect anxiogen (vezi
pct. 4.2).
Convulsii
Escitalopram trebuie întrerupt dacă pacientul manifestă convulsii pentru prima dată sau o creştere a frecvenţei
convulsiilor (la pacienţii cu diagnostic anterior de eplilepsie). La pacienţii cu epilepsie instabilă ISRS trebuie
evitaţi, iar cei cu epilepsie controlată necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea acestor
medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza de manie.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
4/13
Suicid/ideaţie suicidară agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la
apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele
faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie Cipralex MELTZ şi care se pot asocia cu un risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive majore şi
din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca în cazul
pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid și trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele
unei meta-analize a unor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii
adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive
comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi, în special, a celor cu risc crescut, trebuie să fie însoţită de supraveghere
atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care
îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a
apariţiei oricărui comportament sau ideaţii suicidare și a modificărilor neobișnuite ale comportamentului, precum
şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/nelinişte psihomotorie
Utilizarea ISRS/IRSN a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată prin stare de nelinişte neplăcută sau
deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta în poziţia aşezat sau de a sta în
picioare. Acestea pot să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă
aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie determinată probabil de secreţia inadecvată de hormon
antidiuretic (SIADH), care, în general, a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă precauţie la
pacienţii la risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau dacă este utilizat în combinaţie cu alte
medicamente care determina hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, cum sunt echimoze şi
purpură. Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent
anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară [de exemplu:
medicamente antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice, acidul
acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă
cunoscută la sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind administrarea concomitentă a ISRS şi TEC şi, ca urmare, în aceste cazuri se
recomandă precauţie.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram şi medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii şi
hipertermie, poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această simptomatologie,
tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament
simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate
determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
5/13
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă întreruperea este bruscă (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au apărut la aproximativ
25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, care includ durata terapiei, doza
administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii,
instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară
până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
Aceste simptome apar, de obicei, în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au existat
raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni, deşi, la unele persoane, se pot
prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului, doza de escitalopram să se
reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul pacientului (vezi pct. 4.2
„Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”).
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţie la pacienţii cu boală cardiacă coronariană (vezi
pct. 5.3).
Prelungirea intervalului QT
S-a constatat că escitalopram determină prelungirea intervalului QT dependentă de doza de
medicament. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada
vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex feminin cu
hipopotasemie sau cu prelungirea intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5,
4.8, 4.9, şi 5.1).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocadic acut recent
sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi, ca
urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilă din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitaloporam,
trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.
Glaucomul cu unghi închis
Medicamentele ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei
determinând midriaza. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul irido-corneean al
globului ocular provocând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la
pacienţii cu predispoziţie. Escitalopram trebuie astfel să fie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
glaucom cu unghi închis sau istoric medical de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un inhibitor
neselectiv ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamentul cu ISRS
şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat sindrom
serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu escitalopram
poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este necesară o perioadă de cel
6/13
puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO
neselectiv, ireversibil.
Inhibitor MAO-A selectiv, reversibil (moclobemidă)
Asocierea escitalopram cu un IMAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, din cauza riscului apariţiei
sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte necesară, tratamentul trebuie
iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO neselectiv, reversibil şi nu trebuie administrat pacienţilor trataţi cu
escitalopram. Dacă se demonstrează că asocierea este absolut necesară, trebuie utilizate doze minime şi sub
monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţie din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate concomitent în
siguranţă cu citalopram racemic.
Prelungirea intervalului QT
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice ale escitalopramului cu alte
medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect cumulativ al escitalopram şi al acestor
medicamente. Din acest motiv, este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopram cu medicamente
care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi III, antipsihotice (de exemplu, derivaţii de
fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, unii agenţi antimicrobieni (de exemplu,
sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată i.v., pentamidină, antimalarice în special halofantrină),
anumite antihistaminice (de exemplu, astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţie
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu, tramadol, sumatriptan şi alţi triptani)
poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Este necesară precauţie la utilizarea concomitentă a altor medicamente
care pot să scadă pragul convulsivant (de exemplu, antidepresive (triciclice, ISRS), neuroleptice (fenotiazine,
tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor la utilizarea concomitentă a ISRS cu litiu sau triptofan; ca urmare, trebuie
luate măsuri de precauţie, în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea efectului
anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea sanguină, la
iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul etilic.
Cu toate acestea, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, nu este recomandat consumul de alcool în
cursul tratamentului cu escitalopram.
Medicamente care pot induce hipokalemie / hipomagnezemie
Este necesară precauție la utilizarea concomitentă de medicamente care pot induce hipokalemie /
hipomagnezemie, deoarece aceste condiţii pot creste riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4)
7/13
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică pot
contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram demetilat) pare să
fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al CYP2C19) duce la
o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Adminstrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor enzimatic general
cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină. Poate fi
necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai CYP2C19 (de
exemplu, omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza monitorizării
reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a dozelor de
escitalopram.
Efectul escitalopram asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţie în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această enzimă şi
au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul (când sunt utilizate în
tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate
în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi
nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea concentraţiilor
plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
De asemenea, studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina o uşoară inhibiție a CYP2C19.
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Cipralex MELTZ nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a
raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie supravegheaţi dacă mama a continuat să utilizeze Cipralex MELTZ în ultima perioadă de
sarcină, în special în trimestrul al treilea. Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului în timpul sarcinii.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima perioadă de sarcină s-au raportat următoarele simptome
la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică, dificultăţi la hrănire, vărsături,
hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate,
letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul
serotoninergic, fie de întreruperea tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând
(<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea de ISRS în sarcină, în particular în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot creşte riscul de hipertensiune arterială pulmonară persistentă la nou născuţi (HPPN). Riscul observat a fost de
aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de HPPN la 1000 de
sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului.
8/13
Fertilitate
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta calitatea
spermei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om
sunt reversibile. Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele psihomotorii, orice
medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau îndemânarea. Pacienţii trebuie
avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de obicei, scad în
intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Tabel cuprinzând reacţii adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram, fie în cadrul studiilor
clinice controlate cu placebo, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite astfel:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare (≥1/10000 şi
≤1/1000), foarte rare (≤1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Scăderea apetitului alimentar,
creşterea apetitului alimentar,
creşterea în greutate
Mai puţin frecvente Scăderea în greutate
Frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie 1
Tulburări psihice
Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonaliza-
re, halucinaţii
Frecvenţă necunoscută Episod maniacal, ideaţie suicidară,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente
cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări de
somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatisie
1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Frecvenţă necunoscută Prelungirea intervalului QT
Aritmie ventriculară incluzând
torsada vârfurilor.
Tulburări vasculare Frecvenţă necunoscută Hipotensiune ortostatică
9/13
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Creşterea sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice, ale
ţesutului conjunctiv Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragii, menometroragii
Frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS 2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungirea intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie, prelungire
preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1).
Efecte de clasă
Studii epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi de 50 de ani şi peste, au arătat un risc crescut de fracturi
osoase la pacienţii care au primit tratament cu ISRS sau antidepresive triciclice. Mecanismul care determină
acest risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special când se face brusc) duce la apariţia simptomelor de
întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii
de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau
vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări
de vedere. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, totuşi la unii pacienţi
pot fi mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este
necesar, întreruperea trebuie efectuată prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare sau chiar nu
10/13
au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat în
monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte medicamente utilizate concomitent.
Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în monoterapie, fără niciun
simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de sistemul
nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom serotoninergic, convulsii şi
comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune arterială,
tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie,
hiponatremie).
Conduită terapeutică
Nu există antidot specific. Se stabileşte şi se menţine permeabilă calea respiratorie, se asigură menţinerea
adecvată a oxigenării şi a funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare efectuarea de lavaj gastric şi utilizarea
de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând posibil după ingestia orală a medicamentului.
Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale împreună cu măsuri generale de susţinere a funcţiilor
vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente ce prelungesc intervalul QT sau la
pacienţii cu tulburări de metabolism, de exemplu, cele din insuficienţa hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
Codul ATC: N06AB10.
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsurile
principale de legare. De asemenea, se leagă de un situs alosteric la nivelul transportorului de serotonină, cu o
afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A, 5-HT2,
DA D
1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β-, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici muscarinici,
receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism de acţiune care explică efectele farmacologice şi clinice ale
escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu privind ECG la subiecţi sănătoşi, dublu-orb, controlat cu placebo, modificarea faţă de valoarea
iniţială a intervalului QTc (corecţia Fridericia) a fost de 4,3 ms (90% IÎ: 2,2 ; 6,4) la doza de 10 mg /zi şi
10,7 ms (90 % IC: 8,6;12,8), la doze de 30 mg/zi, mai mari decât cea terapeutică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi
4.9).
Eficacitate clinică
Episoade de depresie majoră
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor de depresie majoră în trei din patru
studii dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind profilaxia
recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi pe
parcursul fazei iniţiale de studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, au fost repartizaţi randomizat în grupul
pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză sau în grupul la care s-a administrat placebo,
timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii cărora li s-a
administrat în continuare escitalopram au avut o perioadă semnificativ mai mare până la apariţia recăderii,
comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.
11/13
Tulburări de anxietate socială
Escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu de 6 luni de
prevenire a recăderilor în tulburări de anxietate socială. Într-un studiu de 24 săptămâni, de stabilire a dozei, a fost
demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalopramul administrat în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate cu
placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar comparând 421 pacienţi trataţi cu escitalopram şi
419 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au răspuns şi 37,1%, respectiv
20,8% au prezentat ameliorare. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii dozei de 20 mg escitalopram pe zi a fost demonstrată în cadrul unui studiu randomizat cu
privire la menţinerea eficacităţii, care s-a desfăşurat pe o perioadă de 24 până la 76 săptămâni, care a inclus 373
de pacienţi care au răspuns în cursul primelor 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au
fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După
24 săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au
avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la pacienţii care au
răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata de 16 săptămâni şi
care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat, dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi independentă de ingestia de alimente. [Timpul mediu până la atingerea
concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a T
max) este de 4 ore după administrarea de doze repetate].
Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie de
aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea
de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram didemetilat.
Ambii metaboliţi sunt farmacologic activi. Ca alternativă, azotul poate fi oxidat formând N-oxid-metabolit. Atât
substanţa activă, cât şi metaboliţii acesteia se excretă parţial sub formă de glucuronoconjugaţi. După
administrarea de doze repetate, concentraţiile medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă,
28-31%, respectiv <5% din concentraţia escitalopramului. Metabolizarea escitalopramului în metabolitul
escitalopram demetil este mediată iniţial de către CYP2C19. Sunt posibile şi contribuţiile enzimelor CYP3A4 şi
CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2β) după doze repetate este de aproximativ 30 de ore, iar
clearance-ul plasmatic oral (Cl
oral) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de
înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare. Se consideră că escitalopramul şi metaboliţii principali se elimină
atât pe cale hepatică (prin metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub
formă de metaboliţi în urină.
Liniaritate
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ 1
săptămână. Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru este de aproximativ 50 nmol/l (cu
un interval cuprins între 20 şi 125 nmol/l) şi este atinsă după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
12/13
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Escitalopramul pare să se elimine mai lent la pacienţii vârstnici faţă de cei tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi,
aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare faţă de
voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele Child-Pough A şi B), timpul de înjumătăţire
plasmatică a escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu aproximativ 60%
mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori mai
mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate concentraţiile
plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19 concentraţiile plasmatice ale escitalopramului
au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost observate modificări
semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile similare. Ca urmare,
toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat toxicitate
cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, când s-au utilizat doze
care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă cu concentraţiile plasmatice
maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse
au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru
escitalopram a fost numai de 3-4 ori mai mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru
enantiomerul S- al citalopramului au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste
rezultate sunt datorate probabil influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor
farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea din studiile
clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La şobolani, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram s-a observat o creştere a conţinutului
de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului. Modificările
observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om. Efectul este reversibil
după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul
utilizării mai multor medicamente amfifilice cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă
la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte embriotoxice
(reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (exprimate prin ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o frecvenţă crescută de apariţie a
malformaţiilor congenitale. Un studiu prenatal şi postnatal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de
alăptare la expuneri (exprimate prin ASC) care depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arătă faptul că, la valori mult superioare expunerii la om,
citalopramul determină o reducere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există date
disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
13/13
Copolimer metacrilat butilat bazic
Stearat de magneziu
Manitol (E 421)
Crospovidonă
Hidrogenocarbonat de sodiu
Acid citric anhidru
Aromă naturală şi artificială de mentă
Sucraloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din aluminiu conţinând 12, 30, sau 60 comprimate orodispersabile.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500
Valby,
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8284/2015/01-03
8285/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cipralex MELTZ 10 mg comprimate orodispersabile
Cipralex MELTZ 20 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cipralex MELTZ 10 mg: Fiecare comprimat orodispersabil conţine escitalopram 10 mg.
Cipralex MELTZ 20 mg: Fiecare comprimat orodispersabil conţine escitalopram 20 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil
Cipralex MELTZ 10 mg: comprimate albe până la aproape albe, uşor pătate, cu feţele plane, rotunde (9,5mm),
cu margini teşite, marcate cu ELO pe una dintre feţe.
Cipralex MELTZ 20 mg: comprimate albe până la aproape albe, uşor pătate, cu feţele plane, rotunde (12,7 mm),
cu margini teşite, marcate cu ENO pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor de depresie majoră
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Cipralex MELTZ se administrează în doză zilnică unică şi trebuie administrat fără alimente. Comprimatul
trebuie să fie pus pe limbă, unde acesta se va dizolva rapid şi poate fi înghiţit fără apă.
Comprimatul orodispersabil este fragil şi trebuie manevrat cu atenţie.
Comprimatul nu are linie mediană şi nu poate fi divizat în doze egale. Doza de 5 mg trebuie administrată sub
forma de comprimate filmate sau picături orale, soluţie.
Comprimatul orodispersabil este forma farmaceutică preferată pentru pacienţii care au dificultăţi la înghiţirea
comprimatelor convenţionale sau în situaţiile în care lichidele nu sunt la îndemână.
Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
2/13
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele dispar,
este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea răspunsului.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a se creşte doza la 10 mg
pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a se obţine ameliorarea
simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi redusă la 5 mg sau
crescută până la la maxim 20 mg.
Tulburările de anxietate socială reprezintă o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp de 12
săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată terapia de
lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea recidivelor, pentru
fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice,
care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată numai dacă
tulburările interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor care au răspuns la terapia în cadrul căreia s-a administrat o doză de
20 mg pe zi a fost studiat cel puţin 6 luni. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută
până la maxim 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC (tulburare obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o
perioadă suficientă, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici, nu s-a studiat eficacitatea Cipralex MELTZ în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta <18 ani)
Cipralex MELTZ nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Este necesară
prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi, în primele
două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe
zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă prudenţă şi o atenţie deosebită la modificarea dozei
(vezi pct. 5.2).
3/13
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, se recomandă o doză
iniţială de 5 mg pe zi în primele două săptămâni de tratament.
În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La întreruperea tratamentului cu escitalopram, doza trebuie
redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru reduce riscul de apariție a simptomelor
asociate întreruperii tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome greu de tolerat după reducerea
dozelor sau întreruperea tratamentului, poate fi luată în considerare revenirea la doza administrată anterior.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi în secţiunea 6.1..
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei
(inhibitori ai MAO), din cauza riscului de sindrom serotoninergic, cu agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.
4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu, moclobemidă) sau cu inhibitori
neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este contraindicată, din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de QT lung
congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (vezi pct.
4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS).
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Cipralex MELTZ nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant agresivitate,
comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi
adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii
clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea
apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi adolescenţi, nu sunt disponibile date referitoare la siguranţa pe
termen lung privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul tratamentului
cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se diminuează în decurs de două săptămâni de tratament
continuu. Se recomandă o doză iniţială mică, pentru a reduce probabilitatea apariţiei unui efect anxiogen (vezi
pct. 4.2).
Convulsii
Escitalopram trebuie întrerupt dacă pacientul manifestă convulsii pentru prima dată sau o creştere a frecvenţei
convulsiilor (la pacienţii cu diagnostic anterior de eplilepsie). La pacienţii cu epilepsie instabilă ISRS trebuie
evitaţi, iar cei cu epilepsie controlată necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea acestor
medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza de manie.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
4/13
Suicid/ideaţie suicidară agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la
apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele
faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie Cipralex MELTZ şi care se pot asocia cu un risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive majore şi
din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca în cazul
pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid și trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele
unei meta-analize a unor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii
adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive
comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi, în special, a celor cu risc crescut, trebuie să fie însoţită de supraveghere
atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care
îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a
apariţiei oricărui comportament sau ideaţii suicidare și a modificărilor neobișnuite ale comportamentului, precum
şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/nelinişte psihomotorie
Utilizarea ISRS/IRSN a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată prin stare de nelinişte neplăcută sau
deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta în poziţia aşezat sau de a sta în
picioare. Acestea pot să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă
aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie determinată probabil de secreţia inadecvată de hormon
antidiuretic (SIADH), care, în general, a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă precauţie la
pacienţii la risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau dacă este utilizat în combinaţie cu alte
medicamente care determina hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, cum sunt echimoze şi
purpură. Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent
anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară [de exemplu:
medicamente antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice, acidul
acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă
cunoscută la sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind administrarea concomitentă a ISRS şi TEC şi, ca urmare, în aceste cazuri se
recomandă precauţie.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram şi medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii şi
hipertermie, poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această simptomatologie,
tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament
simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate
determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
5/13
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă întreruperea este bruscă (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au apărut la aproximativ
25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, care includ durata terapiei, doza
administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii,
instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară
până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
Aceste simptome apar, de obicei, în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au existat
raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni, deşi, la unele persoane, se pot
prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului, doza de escitalopram să se
reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul pacientului (vezi pct. 4.2
„Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”).
Boală coronariană
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţie la pacienţii cu boală cardiacă coronariană (vezi
pct. 5.3).
Prelungirea intervalului QT
S-a constatat că escitalopram determină prelungirea intervalului QT dependentă de doza de
medicament. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada
vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex feminin cu
hipopotasemie sau cu prelungirea intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5,
4.8, 4.9, şi 5.1).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocadic acut recent
sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi, ca
urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilă din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitaloporam,
trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.
Glaucomul cu unghi închis
Medicamentele ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei
determinând midriaza. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul irido-corneean al
globului ocular provocând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la
pacienţii cu predispoziţie. Escitalopram trebuie astfel să fie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
glaucom cu unghi închis sau istoric medical de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un inhibitor
neselectiv ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamentul cu ISRS
şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat sindrom
serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu escitalopram
poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este necesară o perioadă de cel
6/13
puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO
neselectiv, ireversibil.
Inhibitor MAO-A selectiv, reversibil (moclobemidă)
Asocierea escitalopram cu un IMAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, din cauza riscului apariţiei
sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte necesară, tratamentul trebuie
iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO neselectiv, reversibil şi nu trebuie administrat pacienţilor trataţi cu
escitalopram. Dacă se demonstrează că asocierea este absolut necesară, trebuie utilizate doze minime şi sub
monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţie din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate concomitent în
siguranţă cu citalopram racemic.
Prelungirea intervalului QT
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice ale escitalopramului cu alte
medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect cumulativ al escitalopram şi al acestor
medicamente. Din acest motiv, este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopram cu medicamente
care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi III, antipsihotice (de exemplu, derivaţii de
fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, unii agenţi antimicrobieni (de exemplu,
sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată i.v., pentamidină, antimalarice în special halofantrină),
anumite antihistaminice (de exemplu, astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţie
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu, tramadol, sumatriptan şi alţi triptani)
poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Este necesară precauţie la utilizarea concomitentă a altor medicamente
care pot să scadă pragul convulsivant (de exemplu, antidepresive (triciclice, ISRS), neuroleptice (fenotiazine,
tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor la utilizarea concomitentă a ISRS cu litiu sau triptofan; ca urmare, trebuie
luate măsuri de precauţie, în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea efectului
anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea sanguină, la
iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul etilic.
Cu toate acestea, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, nu este recomandat consumul de alcool în
cursul tratamentului cu escitalopram.
Medicamente care pot induce hipokalemie / hipomagnezemie
Este necesară precauție la utilizarea concomitentă de medicamente care pot induce hipokalemie /
hipomagnezemie, deoarece aceste condiţii pot creste riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4)
7/13
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică pot
contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram demetilat) pare să
fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al CYP2C19) duce la
o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Adminstrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor enzimatic general
cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină. Poate fi
necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai CYP2C19 (de
exemplu, omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza monitorizării
reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a dozelor de
escitalopram.
Efectul escitalopram asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţie în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această enzimă şi
au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul (când sunt utilizate în
tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate
în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi
nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea concentraţiilor
plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
De asemenea, studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina o uşoară inhibiție a CYP2C19.
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Cipralex MELTZ nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a
raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie supravegheaţi dacă mama a continuat să utilizeze Cipralex MELTZ în ultima perioadă de
sarcină, în special în trimestrul al treilea. Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului în timpul sarcinii.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima perioadă de sarcină s-au raportat următoarele simptome
la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică, dificultăţi la hrănire, vărsături,
hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate,
letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul
serotoninergic, fie de întreruperea tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând
(<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea de ISRS în sarcină, în particular în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot creşte riscul de hipertensiune arterială pulmonară persistentă la nou născuţi (HPPN). Riscul observat a fost de
aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de HPPN la 1000 de
sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului.
8/13
Fertilitate
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta calitatea
spermei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om
sunt reversibile. Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele psihomotorii, orice
medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau îndemânarea. Pacienţii trebuie
avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de obicei, scad în
intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Tabel cuprinzând reacţii adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram, fie în cadrul studiilor
clinice controlate cu placebo, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite astfel:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare (≥1/10000 şi
≤1/1000), foarte rare (≤1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice Frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Scăderea apetitului alimentar,
creşterea apetitului alimentar,
creşterea în greutate
Mai puţin frecvente Scăderea în greutate
Frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie 1
Tulburări psihice
Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonaliza-
re, halucinaţii
Frecvenţă necunoscută Episod maniacal, ideaţie suicidară,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente
cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări de
somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatisie
1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Frecvenţă necunoscută Prelungirea intervalului QT
Aritmie ventriculară incluzând
torsada vârfurilor.
Tulburări vasculare Frecvenţă necunoscută Hipotensiune ortostatică
9/13
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Creşterea sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice, ale
ţesutului conjunctiv Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragii, menometroragii
Frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS 2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungirea intervalului QT
În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie, prelungire
preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1).
Efecte de clasă
Studii epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi de 50 de ani şi peste, au arătat un risc crescut de fracturi
osoase la pacienţii care au primit tratament cu ISRS sau antidepresive triciclice. Mecanismul care determină
acest risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special când se face brusc) duce la apariţia simptomelor de
întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii
de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau
vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări
de vedere. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, totuşi la unii pacienţi
pot fi mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este
necesar, întreruperea trebuie efectuată prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare sau chiar nu
10/13
au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat în
monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte medicamente utilizate concomitent.
Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în monoterapie, fără niciun
simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de sistemul
nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom serotoninergic, convulsii şi
comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune arterială,
tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie,
hiponatremie).
Conduită terapeutică
Nu există antidot specific. Se stabileşte şi se menţine permeabilă calea respiratorie, se asigură menţinerea
adecvată a oxigenării şi a funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare efectuarea de lavaj gastric şi utilizarea
de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând posibil după ingestia orală a medicamentului.
Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale împreună cu măsuri generale de susţinere a funcţiilor
vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente ce prelungesc intervalul QT sau la
pacienţii cu tulburări de metabolism, de exemplu, cele din insuficienţa hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
Codul ATC: N06AB10.
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsurile
principale de legare. De asemenea, se leagă de un situs alosteric la nivelul transportorului de serotonină, cu o
afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A, 5-HT2,
DA D
1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β-, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici muscarinici,
receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism de acţiune care explică efectele farmacologice şi clinice ale
escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu privind ECG la subiecţi sănătoşi, dublu-orb, controlat cu placebo, modificarea faţă de valoarea
iniţială a intervalului QTc (corecţia Fridericia) a fost de 4,3 ms (90% IÎ: 2,2 ; 6,4) la doza de 10 mg /zi şi
10,7 ms (90 % IC: 8,6;12,8), la doze de 30 mg/zi, mai mari decât cea terapeutică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi
4.9).
Eficacitate clinică
Episoade de depresie majoră
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor de depresie majoră în trei din patru
studii dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind profilaxia
recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi pe
parcursul fazei iniţiale de studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, au fost repartizaţi randomizat în grupul
pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză sau în grupul la care s-a administrat placebo,
timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii cărora li s-a
administrat în continuare escitalopram au avut o perioadă semnificativ mai mare până la apariţia recăderii,
comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.
11/13
Tulburări de anxietate socială
Escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu de 6 luni de
prevenire a recăderilor în tulburări de anxietate socială. Într-un studiu de 24 săptămâni, de stabilire a dozei, a fost
demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalopramul administrat în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate cu
placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar comparând 421 pacienţi trataţi cu escitalopram şi
419 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au răspuns şi 37,1%, respectiv
20,8% au prezentat ameliorare. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii dozei de 20 mg escitalopram pe zi a fost demonstrată în cadrul unui studiu randomizat cu
privire la menţinerea eficacităţii, care s-a desfăşurat pe o perioadă de 24 până la 76 săptămâni, care a inclus 373
de pacienţi care au răspuns în cursul primelor 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au
fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După
24 săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au
avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la pacienţii care au
răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata de 16 săptămâni şi
care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat, dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi independentă de ingestia de alimente. [Timpul mediu până la atingerea
concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a T
max) este de 4 ore după administrarea de doze repetate].
Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie de
aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea
de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram didemetilat.
Ambii metaboliţi sunt farmacologic activi. Ca alternativă, azotul poate fi oxidat formând N-oxid-metabolit. Atât
substanţa activă, cât şi metaboliţii acesteia se excretă parţial sub formă de glucuronoconjugaţi. După
administrarea de doze repetate, concentraţiile medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă,
28-31%, respectiv <5% din concentraţia escitalopramului. Metabolizarea escitalopramului în metabolitul
escitalopram demetil este mediată iniţial de către CYP2C19. Sunt posibile şi contribuţiile enzimelor CYP3A4 şi
CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2β) după doze repetate este de aproximativ 30 de ore, iar
clearance-ul plasmatic oral (Cl
oral) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de
înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare. Se consideră că escitalopramul şi metaboliţii principali se elimină
atât pe cale hepatică (prin metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub
formă de metaboliţi în urină.
Liniaritate
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ 1
săptămână. Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru este de aproximativ 50 nmol/l (cu
un interval cuprins între 20 şi 125 nmol/l) şi este atinsă după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
12/13
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Escitalopramul pare să se elimine mai lent la pacienţii vârstnici faţă de cei tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi,
aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare faţă de
voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele Child-Pough A şi B), timpul de înjumătăţire
plasmatică a escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu aproximativ 60%
mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori mai
mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate concentraţiile
plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19 concentraţiile plasmatice ale escitalopramului
au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost observate modificări
semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile similare. Ca urmare,
toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat toxicitate
cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, când s-au utilizat doze
care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă cu concentraţiile plasmatice
maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse
au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru
escitalopram a fost numai de 3-4 ori mai mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru
enantiomerul S- al citalopramului au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste
rezultate sunt datorate probabil influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor
farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea din studiile
clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La şobolani, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram s-a observat o creştere a conţinutului
de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului. Modificările
observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om. Efectul este reversibil
după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul
utilizării mai multor medicamente amfifilice cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă
la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte embriotoxice
(reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (exprimate prin ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o frecvenţă crescută de apariţie a
malformaţiilor congenitale. Un studiu prenatal şi postnatal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de
alăptare la expuneri (exprimate prin ASC) care depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arătă faptul că, la valori mult superioare expunerii la om,
citalopramul determină o reducere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există date
disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
13/13
Copolimer metacrilat butilat bazic
Stearat de magneziu
Manitol (E 421)
Crospovidonă
Hidrogenocarbonat de sodiu
Acid citric anhidru
Aromă naturală şi artificială de mentă
Sucraloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere din aluminiu conţinând 12, 30, sau 60 comprimate orodispersabile.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500
Valby,
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8284/2015/01-03
8285/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire autorizație - Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
