IBALGIN FORTE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin Forte 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare violet-roşie, cu diametrul de 12,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin Forte este indicat pentru:
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenți cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată iniţial este de 200-400 mg ibuprofen, apoi, dacă este necesar, doza se poate repeta
la intervale de 4-6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg ibuprofen pe zi.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste), este necesară administrarea acestui medicament
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copiii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
2 Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Pacienți cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate /de exemplu, astm bronşic, urticarie,
rinită, polipi nazali sau edem angioneurotic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau
a altor AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer gastro-duodenal
recurent/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;
- Sarcină (începând cu luna a VI-a);
- Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
- Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide)
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
- Tulburări de coagulare şi hematopoieză
- Copii sub 12 ani, pentru care sunt recomandate alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin Forte concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Ibalgin Forte trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în
următoarele situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8)
- tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Este necesară atenţie sporită în caz de:
- tulburări gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
3 - disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficit de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut
sau antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii
adenoide, boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu Ibalgin Forte,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni
(vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse l
a AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (monitorizare şi recomandări adecvate), deoarece raportările
au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu:
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
de evenimente trombotice arteriale.
4 La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau
boală vasculară cerebrală tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi
trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu Ibalgin Forte trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a
unor leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi
vârstnicii. La aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece se poate deteriora
după tratamentul cu orice AINS. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie
determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a
sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Aceleaşi precauţii trebuie avute în vedere pentru pacienţii cu antecedente de bronhospasm, cu
precădere dacă acesta a apărut ca urmare a administrării de medicamente, precum şi la pacienţii cu
5 afectare a funcţiilor renale şi/sau hepatice sau cardiace. La aceşti pacienţi, parametrii clinici şi de
laborator trebuie monitorizaţi periodic, mai ales dacă este necesar tratament de lungă durată.
Ibuprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, poate inhiba temporar agregarea plachetară şi
prelungi timpul de sângerare; în consecinţă, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite
intrinseci de coagulare şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante și trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care prezintă tulburări de vedere în cursul tratamentului cu Ibalgin Forte trebuie să întrerupă
tratamentul şi să efectueze un examen oftalmologic.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază /
prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest efect
este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină):. AINS nu trebuie asociate cu
antiagregante plachetare datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare cu
creşterea riscului de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apărea, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibalgin Forte în
decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită
de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de
AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată.
În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Trimetoprim: AINS pot creşte riscul de hiperkaliemie al acestui medicament.
6
Asocieri care necesită precauţie:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Diuretice şi antihipertensive: la unii pacienţi, medicamentul poate reduce efectele natriuretice ale
tiazidelor sau ale altor diuretice, probabil datorită retenţiei de sodiu asociate cu inhibarea sintezei de
prostaglandine la nivel renal de către Ibalgin Forte sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi
al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală
redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de
ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă
renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată
numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate
suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de Ibalgin Forte şi diuretice care
economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea
atentă a kaliemiei.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibalgin Forte cu fenitoină sau litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale
litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxină): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxici
tatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
7 Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi pentoxifilină: pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de
apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale.
Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii
cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, Ibalgin Forte nu trebuie administrat
decât dacă este absolut necesar. Dacă Ibalgin Forte este utilizat de o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau în timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai
mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Totuşi, în primele 5 luni de sarcină, utilizarea Ibalgin Forte se va face numai dacă este absolut necesar
şi numai sub supraveghere medicală, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc
potenţial la făt.
Administrarea ibuprofenului este contraindicată în cursul ultimului trimestru de sarcină, deoarece
poate determina următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardio-pulmonară (hipertensiune ar
terială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară), disfuncţie renală care poate evolua
până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
- asupra mamei şi fătului (la sfârşitul sarcinii): o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un
efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici.;
- asupra mamei: inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului, edeme.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptare
Deoarece ibuprofenul şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern, ca măsură de precauţie se
recomandă evitarea administrării Ibalgin Forte în timpul alăptării.
Fertilitate
8 Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ibalgin Forte
influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje prin reacţiile adverse
pe care le poate determina: somnolenţă, ameţeli sau depresie.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare: creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere a
valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză, anemie hemolitică şi anemie aplastică). Primele simptome sau semne
pot include: febră, durere în gât, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată.
În cazul tratamentului de lungă durată, trebuie verificată periodic hemograma.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate.
Foarte rare: meningită aseptică
9 Au fost raportate cazuri individuale de cefalee severă, greaţă, vărsături, febră, redoarea muşchilor
gâtului, tulburări senzoriale (semne precoce de meningită).
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări vizuale
Rare: ambliopie toxică
Au fost observate reacţii oculare reversibile cum ar fi vedere înceţoşată şi tulburări ale vederii
colorate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea auzului
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi
greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro-intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4),
pierdere ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită
ulcerativă, colită, exacerbare a afecţiunii intestinale inflamatorii, complicaţii ale
diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezvoltare de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată
cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utilizarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţii
buloase, incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică,
alopecie, fasceita necrozantă)
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem,
precum şi crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus eritematos
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial, edem
al limbii, edem laringial intern cu constricţie a căilor aeriene, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţiile generale de hipersensibilitate sunt rare. Simptomele pot fi: febră cu erupţii cutanate
tranzitorii, dureri abdominale, cefalee, greaţă şi vărsături, meningism şi reacţii anafilactice.
10 Tulburări psihice
Rare: depresie, labilitate emoțională, confuzie, halucinaţii, reacții psihotice
Pot fi întâlnite ocazional stomatite, tulburări menstruale.
În cazul în care apar reacţii adverse, se impune oprirea imediată a administrării şi instituirea
tratamentului corespunzător.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea
exacerbării astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului acut: se recomandă efectuarea lavajului gastric cât mai curând posibil,
administrare de cărbune activat şi un laxativ, inducerea reflexului de vomă. Tratamentul recomandat
este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale - controlul şi corectarea echilibrului
hidroelectrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară, administrare de diazepam în caz
de convulsii, tratament simptomatic în caz de hipotensiune arterială.
Diureza forţată şi hemodializa s-au dovedit ineficiente şi nu există date disponibile cu privire la
hemoperfuzie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea
ciclooxigenazei, cu scăderea sintezei prostaglandinelor şi a altor compuşi de acest tip.
Efecte farmacodinamice
Ibuprofenul are efect analgezic, antipiretic şi antiinflamator.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 de minute de la administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg)
sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic
11 asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi
pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, ibuprofenul se absoarbe bine şi rapid, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă după 45 minute, respectiv după 3 ore în cazul ingerării concomitente de alimente.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă de proteinele plasmatice, însă legarea este reversibilă.
Metabolizare
Metabolizarea hepatică este relativ rapidă.
Eliminare
Medicamentul se elimină prin urină, în principal sub formă de metaboliţi şi conjugaţi ai acestora. O
cantitate mică se elimină prin bilă, în scaun.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Medicamentul se poate acumula în organism în cazul reducerii excreţiei. Excreţia ibuprofenului este
completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze.
Biodisponibilitatea nu este alterată semnificativ de ingestia de alimente.
Ibuprofenul traversează bariera placentară şi pătrunde în laptele matern, în concentraţie mai mică de
1 μg/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
DL
50 la şoareci după administrarea orală este 800 mg/kg, respectiv 320 mg/kg după administrarea
intraperitoneală.
DL
50 la şobolani după administrarea orală este 1600 mg/kg, respectiv 1300 mg/kg după administrarea
subcutanată.
Deprimarea SNC şi efectul ulcerigen la nivelul tubului digestiv au fost evidente la toate animalele
rozătoare (moarte).
Ibuprofen a fost administrat la câini în doze de 125 mg/kg şi peste, doze toxice ce au determinat
eroziuni gastrice şi albuminurie. Doze de 20 mg/kg, respectiv 50 mg/kg, nu au demonstrat efecte
toxice. Rezultatele au indicat faptul că administrarea de ibuprofen la doze letale produce afecţiuni ale
SNC la rozătoare, în timp ce efectele ulcerogene au fost observate la ambele grupuri de animale (chiar
şi la cele nerozătoare). Efectele ulcerogene sunt determinate atât de activitatea sistemică, cât şi de
activitatea locală a ibuprofenului. Leziunile gastro-intestinale au fost observate atât după administrarea
parenterală cât şi după administrarea orală.
Toxicitate după doze repetate
La 10 şobolani împărţiţi în 2 grupe, au fost administrate doze de 180 mg/kg (5 animale), respectiv 60
mg/kg (5 animale), pe o perioadă între 26 de zile şi 13 săptămâni. Un mascul a murit datorită leziunilor
intestinale. Anemia a fost observată atât la femele cât şi la masculi, la sfârşitul administrării.
Ibuprofen alterează, de asemenea, masa organelor şi masa totală a ficatului, gonadelor şi organelor
sexuale. Nu au fost observate alterări histologice, cu excepţia unui mascul şi a trei femele, la care au
fost observate ulceraţii intestinale. Creşterea masei totale a ficatului şi rinichilor sunt probabil asociate
cu metabolismul şi excreţia ibuprofenului.
La câini, după administrarea de ibuprofen în doză de 16 mg/kg şi zi, timp de 30 de zile, nu au fost
raportate simptome clinice de toxicitate. Totuşi, la examinarea postmortem au fost descoperite eroziuni
şi ulceraţii gastrice şi inflamaţii ale intestinelor. Leziuni similare au fost observate la doze de
8 mg/kg şi zi, dar nu şi la doze de 4 mg/kg şi zi.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip C)
Acid stearic
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Simeticonă emulsie SE 4.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 12 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolní Měcholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
274/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13 Data primei autorizări: Octombrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin Forte 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare violet-roşie, cu diametrul de 12,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin Forte este indicat pentru:
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenți cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată iniţial este de 200-400 mg ibuprofen, apoi, dacă este necesar, doza se poate repeta
la intervale de 4-6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg ibuprofen pe zi.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste), este necesară administrarea acestui medicament
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copiii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
2 Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Pacienți cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate /de exemplu, astm bronşic, urticarie,
rinită, polipi nazali sau edem angioneurotic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau
a altor AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer gastro-duodenal
recurent/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;
- Sarcină (începând cu luna a VI-a);
- Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
- Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide)
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
- Tulburări de coagulare şi hematopoieză
- Copii sub 12 ani, pentru care sunt recomandate alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin Forte concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Ibalgin Forte trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în
următoarele situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8)
- tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Este necesară atenţie sporită în caz de:
- tulburări gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
3 - disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficit de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut
sau antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii
adenoide, boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu Ibalgin Forte,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni
(vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse l
a AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (monitorizare şi recomandări adecvate), deoarece raportările
au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu:
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
de evenimente trombotice arteriale.
4 La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau
boală vasculară cerebrală tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi
trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu Ibalgin Forte trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a
unor leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi
vârstnicii. La aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece se poate deteriora
după tratamentul cu orice AINS. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie
determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a
sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Aceleaşi precauţii trebuie avute în vedere pentru pacienţii cu antecedente de bronhospasm, cu
precădere dacă acesta a apărut ca urmare a administrării de medicamente, precum şi la pacienţii cu
5 afectare a funcţiilor renale şi/sau hepatice sau cardiace. La aceşti pacienţi, parametrii clinici şi de
laborator trebuie monitorizaţi periodic, mai ales dacă este necesar tratament de lungă durată.
Ibuprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, poate inhiba temporar agregarea plachetară şi
prelungi timpul de sângerare; în consecinţă, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite
intrinseci de coagulare şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante și trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care prezintă tulburări de vedere în cursul tratamentului cu Ibalgin Forte trebuie să întrerupă
tratamentul şi să efectueze un examen oftalmologic.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază /
prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest efect
este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină):. AINS nu trebuie asociate cu
antiagregante plachetare datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare cu
creşterea riscului de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apărea, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibalgin Forte în
decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită
de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de
AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată.
În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Trimetoprim: AINS pot creşte riscul de hiperkaliemie al acestui medicament.
6
Asocieri care necesită precauţie:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Diuretice şi antihipertensive: la unii pacienţi, medicamentul poate reduce efectele natriuretice ale
tiazidelor sau ale altor diuretice, probabil datorită retenţiei de sodiu asociate cu inhibarea sintezei de
prostaglandine la nivel renal de către Ibalgin Forte sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi
al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală
redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de
ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă
renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată
numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate
suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de Ibalgin Forte şi diuretice care
economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea
atentă a kaliemiei.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibalgin Forte cu fenitoină sau litiu poate creşte
concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale
litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxină): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxici
tatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
7 Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi pentoxifilină: pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de
apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale.
Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii
cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, Ibalgin Forte nu trebuie administrat
decât dacă este absolut necesar. Dacă Ibalgin Forte este utilizat de o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau în timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai
mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Totuşi, în primele 5 luni de sarcină, utilizarea Ibalgin Forte se va face numai dacă este absolut necesar
şi numai sub supraveghere medicală, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc
potenţial la făt.
Administrarea ibuprofenului este contraindicată în cursul ultimului trimestru de sarcină, deoarece
poate determina următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardio-pulmonară (hipertensiune ar
terială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară), disfuncţie renală care poate evolua
până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
- asupra mamei şi fătului (la sfârşitul sarcinii): o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un
efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici.;
- asupra mamei: inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului, edeme.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptare
Deoarece ibuprofenul şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern, ca măsură de precauţie se
recomandă evitarea administrării Ibalgin Forte în timpul alăptării.
Fertilitate
8 Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ibalgin Forte
influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje prin reacţiile adverse
pe care le poate determina: somnolenţă, ameţeli sau depresie.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare: creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere a
valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză, anemie hemolitică şi anemie aplastică). Primele simptome sau semne
pot include: febră, durere în gât, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată.
În cazul tratamentului de lungă durată, trebuie verificată periodic hemograma.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate.
Foarte rare: meningită aseptică
9 Au fost raportate cazuri individuale de cefalee severă, greaţă, vărsături, febră, redoarea muşchilor
gâtului, tulburări senzoriale (semne precoce de meningită).
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări vizuale
Rare: ambliopie toxică
Au fost observate reacţii oculare reversibile cum ar fi vedere înceţoşată şi tulburări ale vederii
colorate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea auzului
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi
greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro-intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4),
pierdere ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită
ulcerativă, colită, exacerbare a afecţiunii intestinale inflamatorii, complicaţii ale
diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezvoltare de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată
cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utilizarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţii
buloase, incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică,
alopecie, fasceita necrozantă)
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem,
precum şi crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus eritematos
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial, edem
al limbii, edem laringial intern cu constricţie a căilor aeriene, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţiile generale de hipersensibilitate sunt rare. Simptomele pot fi: febră cu erupţii cutanate
tranzitorii, dureri abdominale, cefalee, greaţă şi vărsături, meningism şi reacţii anafilactice.
10 Tulburări psihice
Rare: depresie, labilitate emoțională, confuzie, halucinaţii, reacții psihotice
Pot fi întâlnite ocazional stomatite, tulburări menstruale.
În cazul în care apar reacţii adverse, se impune oprirea imediată a administrării şi instituirea
tratamentului corespunzător.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea
exacerbării astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului acut: se recomandă efectuarea lavajului gastric cât mai curând posibil,
administrare de cărbune activat şi un laxativ, inducerea reflexului de vomă. Tratamentul recomandat
este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale - controlul şi corectarea echilibrului
hidroelectrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară, administrare de diazepam în caz
de convulsii, tratament simptomatic în caz de hipotensiune arterială.
Diureza forţată şi hemodializa s-au dovedit ineficiente şi nu există date disponibile cu privire la
hemoperfuzie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea
ciclooxigenazei, cu scăderea sintezei prostaglandinelor şi a altor compuşi de acest tip.
Efecte farmacodinamice
Ibuprofenul are efect analgezic, antipiretic şi antiinflamator.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 de minute de la administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg)
sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic
11 asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi
pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, ibuprofenul se absoarbe bine şi rapid, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă după 45 minute, respectiv după 3 ore în cazul ingerării concomitente de alimente.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă de proteinele plasmatice, însă legarea este reversibilă.
Metabolizare
Metabolizarea hepatică este relativ rapidă.
Eliminare
Medicamentul se elimină prin urină, în principal sub formă de metaboliţi şi conjugaţi ai acestora. O
cantitate mică se elimină prin bilă, în scaun.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Medicamentul se poate acumula în organism în cazul reducerii excreţiei. Excreţia ibuprofenului este
completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze.
Biodisponibilitatea nu este alterată semnificativ de ingestia de alimente.
Ibuprofenul traversează bariera placentară şi pătrunde în laptele matern, în concentraţie mai mică de
1 μg/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
DL
50 la şoareci după administrarea orală este 800 mg/kg, respectiv 320 mg/kg după administrarea
intraperitoneală.
DL
50 la şobolani după administrarea orală este 1600 mg/kg, respectiv 1300 mg/kg după administrarea
subcutanată.
Deprimarea SNC şi efectul ulcerigen la nivelul tubului digestiv au fost evidente la toate animalele
rozătoare (moarte).
Ibuprofen a fost administrat la câini în doze de 125 mg/kg şi peste, doze toxice ce au determinat
eroziuni gastrice şi albuminurie. Doze de 20 mg/kg, respectiv 50 mg/kg, nu au demonstrat efecte
toxice. Rezultatele au indicat faptul că administrarea de ibuprofen la doze letale produce afecţiuni ale
SNC la rozătoare, în timp ce efectele ulcerogene au fost observate la ambele grupuri de animale (chiar
şi la cele nerozătoare). Efectele ulcerogene sunt determinate atât de activitatea sistemică, cât şi de
activitatea locală a ibuprofenului. Leziunile gastro-intestinale au fost observate atât după administrarea
parenterală cât şi după administrarea orală.
Toxicitate după doze repetate
La 10 şobolani împărţiţi în 2 grupe, au fost administrate doze de 180 mg/kg (5 animale), respectiv 60
mg/kg (5 animale), pe o perioadă între 26 de zile şi 13 săptămâni. Un mascul a murit datorită leziunilor
intestinale. Anemia a fost observată atât la femele cât şi la masculi, la sfârşitul administrării.
Ibuprofen alterează, de asemenea, masa organelor şi masa totală a ficatului, gonadelor şi organelor
sexuale. Nu au fost observate alterări histologice, cu excepţia unui mascul şi a trei femele, la care au
fost observate ulceraţii intestinale. Creşterea masei totale a ficatului şi rinichilor sunt probabil asociate
cu metabolismul şi excreţia ibuprofenului.
La câini, după administrarea de ibuprofen în doză de 16 mg/kg şi zi, timp de 30 de zile, nu au fost
raportate simptome clinice de toxicitate. Totuşi, la examinarea postmortem au fost descoperite eroziuni
şi ulceraţii gastrice şi inflamaţii ale intestinelor. Leziuni similare au fost observate la doze de
8 mg/kg şi zi, dar nu şi la doze de 4 mg/kg şi zi.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip C)
Acid stearic
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Simeticonă emulsie SE 4.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 12 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolní Měcholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
274/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13 Data primei autorizări: Octombrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
