IBALGIN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare violet-roşie, cu diametrul de 9,1-9,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin este indicat pentru:
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: se administrează iniţial 200 - 400 mg ibuprofen, apoi,
dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200
mg ibuprofen.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani), este necesară administrarea acestui medicament pentru
mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
Vârstnici
2
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, polipi nazali, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic
(ASA) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Ulcer gastro-duodenal/hemoragie gastro-intestinală active sau în antecedente de ulcer gastro-
duodenal/hemoragie gastro-intestinală recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă.
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA), boală coronariană.
Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze.
Sarcină (începând cu luna a VI-a).
Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Copii sub 12 ani, pentru care există alte forme farmaceutice adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace pentru cea mai
scurtădurată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin concomitent cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism;
- obstrucţie piloro-duodenală.
3
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită ulcerohemoragică,
boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut sau
antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii adenoide,
boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecede
nte de afecţiuni gastro-intestinale
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Îngeneral, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
deevenimente trombotice arteriale.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau
boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi
trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi
vârstnicii. La aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece se poate deteriora
după tratamentul cu orice AINS. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accent
ua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie
determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a
sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Aceleaşi precauţii trebuie avute în vedere pentru pacienţii cu antecedente de bronhospasm, cu
precădere dacă acesta a apărut ca urmare a administrării de medicamente, precum şi la pacienţii cu
5
afectare a funcţiilor renale şi/sau hepatice sau cardiace. La aceşti pacienţi, parametrii clinici şi de
laborator trebuie monitorizaţi periodic, mai ales dacă este necesar tratament de lungă durată.
Ibuprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, poate inhiba temporar agregarea plachetară şi
prelungi timpul de sângerare; în consecinţă, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite
intrinseci de coagulare şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante și trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care prezintă tulburări de vedere la administrarea de Ibalgin trebuie să întrerupă tratamentul
şi să efectueze un examen oftalmologic.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de
ciclooxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi
pct. 4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): AINS nu trebuie asociate cu
antiagregante plachetare datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare cu
creşterea riscului de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibalgin în decurs
de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită de
metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de
AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată.
În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Trimetoprim: AINS pot creşte riscul de hiperkaliemie al acestui medicament.
6
Asocieri care necesită precauţie:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Diuretice şi antihipertensive: la unii pacienţi, medicamentul poate reduce efectele natriuretice ale
tiazidelor sau ale altor diuretice, probabil datorită retenţiei de sodiu asociate cu inhibarea sintezei de
prostaglandine la nivel renal de către Ibalgin sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi
al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală
redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de
ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă
renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată
numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate
suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de Ibalgin şi diuretice care
economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea
atentă a kaliemiei.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibalgin cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se
recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxină): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptă
rii serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
7
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi pentoxifilină: pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de
apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale.
Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii
cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, Ibalgin nu trebuie administrat decât dacă
este absolut necesar. Dacă Ibalgin este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în
timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata
tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În primele 5 luni de sarcină utilizarea Ibalgin se va face numai dacă este absolut necesar şi numai sub
supraveghere medicală, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Administrarea ibuprofenului este contraindicată în cursul ultimului trimestru de sarcină, deoarece
poate determina următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardio – pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară), disfuncţie renală care poate evolua
până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
- asupra mamei şi fătului (la sfârşitul sarcinii): o posibilă p
relungire a timpului de sângerare, un
efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici;
- asupra mamei: inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului, edeme.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptare
Deoarece ibuprofenul şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern, ca măsură de precauţie se
recomandă evitarea administrării Ibalgin în timpul alăptării.
Fertilitate
8
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Prin reacţiile adverse pe care le poate determina - somnolenţă, ameţeli sau depresie - Ibalgin
influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate şi acestea constau în:
a) reacţii alergice nespecifice şi anafilactice;
b) hiperreactivitatea tractului respirator superior incluzând astmul bronşic, astmul bronşic agravat,
bronhospasmul sau dispneea;
c) reacţii cutanate variate, de exemplu: prurit, urticarie, angioedem şi, mai rar, dermatite
exfoliative şi buloase (inclusiv necroliza epidermică toxică şi eritemul polimorf).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: pirozis, durere abdominală, dispepsie şi greaţă
Rare: diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare: ulcer gastro-intestinal, hemoragie gastro-intestinală şi perforație, melenă,
hematemeză, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). Stomatite
ulcerative, gastrită. Exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, confuzie, somnolenţă
Foarte rare: meningită aseptică
Tulburări psihice
Au fost raportate cazuri de tulburări psihotice şi reacţii depr
esive ca şi cazuri individuale de cefalee
severă, greaţă, vomă, febră, redoarea muşchilor gâtului, tulburări senzoriale (semne precoce de
meningită).
9
Tulburări oculare
Au fost observate reacţii oculare reversibile ca: ambliopie toxică, vedere înceţoşată şi tulburări ale
vederii colorate.
Afecţiuni cutanate sau ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate variate
Foarte rare: pot să apară forme severe de reacţii cutanate cu ar fi reacţii buloase incluzând
sindromul Stevens-Johnson, eritemul polimorf şi necroliza epidermică toxică
Au fost raportate erupţii cutanate precum urticaria, exantemul şi purpura. Aceste reacţii pot fi însoţite
de prurit.
Reacţiile generale de hipersensibilitate sunt rare. Simptomele pot fi: febră cu erupţii cutanate, dureri
abdominale, cefalee, greaţă şi vărsături, valori anormale ale testelor hepatice, meningism şi reacţii
anafilactice.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au
fost observate la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul
eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) (vezi pct.4.4).
Lupusul eritematos sistemic sau alte boli de colagen pot creşte riscul apariţiei
reacţiilor generale de hipersensibilitate.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări ale formării celulelor sanguine (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni
superficiale la nivelul gurii, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă,
sângerările nazale şi sângerările cutanate inexplicabile.
Dozele mai mari de 1000 mg/zi pot prelungi timpul de sângerare.
Au fost semnalate: trombocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică şi anemie
aplastică. Astfel de discrazii sanguine au fost observate cu precădere după administrarea îndelungată a
unor doze mari.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: insuficienţă hepatică
Au fost semnalate valori anormale ale testelor hepatice (valori crescute ale transaminazelor serice) şi
icter.
Tulburări renale
şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special la administrarea pe termen lung,
asociată cu creşterea concentraţiilor sanguine de acid uric şi edem
Au fost prezente cazuri de disurie şi de nefrită interstiţială acută. Afectarea funcţiilor renale poate avea
grade diferite de severitate, în special după administrarea îndelungată de doze mari.
Alte reacţii adverse
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea auzului
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
10
Pot fi întâlnite ocazional stomatite, tulburări menstruale, creşterea valorilor uraţilor serici.
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, se impune oprirea imediată a administrării şi instituirea
tratamentului corespunzător.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea
exacerbării astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului acut: trebuie efectuate lavaj gastric cât mai repede posibil, administrare de
cărbune medicinal activat şi un laxativ sau inducând reflexul de vomă. Tratamentul este simptomatic şi
de susţinere - controlul şi corectarea echilibrului hidroelectrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi
cardiovasculară, administrarea de diazepam în caz de convulsii, respectiv tratament simptomatic în caz
de afectare a tensiunii arteriale.
Diureza forţată şi hemodializa s-au dovedit ineficiente, nu există date disponibile cu privire la
hemoperfuzie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea
ciclooxigenazei cu scăderea sintezei prostaglandinelor şi a altor compuşi de acest tip.
Efecte farmacodinamice
Ibuprofenul are efect analgezic, antipiretic şi antiinflamator.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 de minute de la administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma
farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra
formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
11
mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi
pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, ibuprofenul se absoarbe bine şi rapid, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă după 45 minute, respectiv după 3 ore în cazul ingerării concomitente de alimente.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă de proteinele plasmatice, însă legarea este reversibilă.
Metabolizare
Metabolizarea hepatică este relativ rapidă.
Eliminare
Medicamenentul se elimină prin urină, în principal sub formă de metaboliţi şi conjugaţi ai acestora. O
cantitate mică se elimină prin bilă, în scaun.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. Medicamentul se poate acumula în
organism în cazul reducerii excreţiei. Excreţia ibuprofenului este completă după 24 ore de la
administrarea ultimei doze.
Biodisponibilitatea este alterată nesemnificativ de alimente.
Ibuprofenul traversează bariera placentară şi pătrunde în laptele matern, în concentraţie mai mică de 1
μg/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică:
DL
50 la şoareci după administrarea orală este 800 mg/kg, respectiv 320 mg/kg după administrarea
intraperitoneală.
DL
50 la şobolani după administrarea orală este 1600 mg/kg, respectiv 1300 mg/kg după administrarea
subcutanată.
Deprimarea SNC şi efectul ulcerigen la nivelul tubului digestiv au fost evidente la toate animalele
moarte (rozătoare).
Ibuprofen a fost administrat apoi la câini în doze de 125mg/kgcorp şi mai mult, cu doze toxice ce s-au
manifestat prin eroziuni ale stomacului şi albuminurie. Doze de 20 respectiv 50mg/kg nu au
demonstrat efecte toxice. Rezultatele au indicat că ibuprofen la doze letale produce afecţiuni ale SNC
la rozătoare, în timp ce efectele ulcerogene au fost observate la ambele grupuri de animale (chiar si la
cele nerozătoare). Efectele ulcerogene sunt rezultatele sistemice precum şi activitatea locală a
ibuprofenului - leziuni gastro-intestinale au fost observate după administrare parenterală precum şi
orală.
Toxicitate după doze repetate:
10 şobolani împărţiţi in 2 grupe, au fost trataţi cu doze de 180 mg/kg corp (5 animale) respectiv
60 mg/kg corp (5 animale) pe o perioadă 26 şi 13 săptămâni. 1 mascul a murit datorită leziunilor
intestinale. Anemia a fost observată atât la femele cât şi la masculi la sfârşitul terapiei. Ibuprofen
alterează de asemenea masa organelor şi masa totală a ficatului, gonadelor şi organelor sexuale. Nu au
fost observate alterări histologice cu o excepţie la 1 mascul şi 3 femele, unde au fost observate
ulceraţii intestinale. Creşterea ficatului şi rinichilor sunt probabil asociate cu metabolismul şi excreţia
ibuprofenului.
După administrare de ibuprofen la câini, 16 mg/kg corp/zi timp de 30 de zile nu au fost raportate
simptome clinice de toxicitate, totuşi, examinarea postmortem a arătat eroziuni şi ulceraţii ale
stomacului şi inflamaţii ale intestinelor. Leziuni similare au fost observate la doze de 8mg/kgcorp, dar
nu si la doze de 4mg/kgcorp/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
12
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip C)
Acid stearic
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Simeticonă emulsie SE 4.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 12 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 12 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolni Mecholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6553/2006/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13
Data primei autorizări: Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare violet-roşie, cu diametrul de 9,1-9,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin este indicat pentru:
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: se administrează iniţial 200 - 400 mg ibuprofen, apoi,
dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200
mg ibuprofen.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani), este necesară administrarea acestui medicament pentru
mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
Vârstnici
2
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, polipi nazali, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic
(ASA) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Ulcer gastro-duodenal/hemoragie gastro-intestinală active sau în antecedente de ulcer gastro-
duodenal/hemoragie gastro-intestinală recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă.
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA), boală coronariană.
Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze.
Sarcină (începând cu luna a VI-a).
Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Copii sub 12 ani, pentru care există alte forme farmaceutice adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace pentru cea mai
scurtădurată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin concomitent cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism;
- obstrucţie piloro-duodenală.
3
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită ulcerohemoragică,
boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut sau
antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii adenoide,
boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecede
nte de afecţiuni gastro-intestinale
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Îngeneral, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
deevenimente trombotice arteriale.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau
boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi
trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune
arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi
vârstnicii. La aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece se poate deteriora
după tratamentul cu orice AINS. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accent
ua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie
determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a
sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Aceleaşi precauţii trebuie avute în vedere pentru pacienţii cu antecedente de bronhospasm, cu
precădere dacă acesta a apărut ca urmare a administrării de medicamente, precum şi la pacienţii cu
5
afectare a funcţiilor renale şi/sau hepatice sau cardiace. La aceşti pacienţi, parametrii clinici şi de
laborator trebuie monitorizaţi periodic, mai ales dacă este necesar tratament de lungă durată.
Ibuprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, poate inhiba temporar agregarea plachetară şi
prelungi timpul de sângerare; în consecinţă, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu deficite
intrinseci de coagulare şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante și trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care prezintă tulburări de vedere la administrarea de Ibalgin trebuie să întrerupă tratamentul
şi să efectueze un examen oftalmologic.
Afectarea fertilităţii la femei
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de
ciclooxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Copii şi adolescenţi
Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi
pct. 4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): AINS nu trebuie asociate cu
antiagregante plachetare datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare cu
creşterea riscului de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Ibalgin în decurs
de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită de
metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de
AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată.
În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Trimetoprim: AINS pot creşte riscul de hiperkaliemie al acestui medicament.
6
Asocieri care necesită precauţie:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Diuretice şi antihipertensive: la unii pacienţi, medicamentul poate reduce efectele natriuretice ale
tiazidelor sau ale altor diuretice, probabil datorită retenţiei de sodiu asociate cu inhibarea sintezei de
prostaglandine la nivel renal de către Ibalgin sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor şi
al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La pacienţii cu funcţie renală
redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de
ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă
renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată
numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate
suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Diuretice care economisesc potasiul: Administrarea concomitentă de Ibalgin şi diuretice care
economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea
atentă a kaliemiei.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de Ibalgin cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se
recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxină): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptă
rii serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită
şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
7
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi pentoxifilină: pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de
apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale.
Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii
cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ
1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea
numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost
raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, Ibalgin nu trebuie administrat decât dacă
este absolut necesar. Dacă Ibalgin este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în
timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata
tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În primele 5 luni de sarcină utilizarea Ibalgin se va face numai dacă este absolut necesar şi numai sub
supraveghere medicală, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Administrarea ibuprofenului este contraindicată în cursul ultimului trimestru de sarcină, deoarece
poate determina următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardio – pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară), disfuncţie renală care poate evolua
până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
- asupra mamei şi fătului (la sfârşitul sarcinii): o posibilă p
relungire a timpului de sângerare, un
efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici;
- asupra mamei: inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului, edeme.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptare
Deoarece ibuprofenul şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern, ca măsură de precauţie se
recomandă evitarea administrării Ibalgin în timpul alăptării.
Fertilitate
8
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Prin reacţiile adverse pe care le poate determina - somnolenţă, ameţeli sau depresie - Ibalgin
influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate şi acestea constau în:
a) reacţii alergice nespecifice şi anafilactice;
b) hiperreactivitatea tractului respirator superior incluzând astmul bronşic, astmul bronşic agravat,
bronhospasmul sau dispneea;
c) reacţii cutanate variate, de exemplu: prurit, urticarie, angioedem şi, mai rar, dermatite
exfoliative şi buloase (inclusiv necroliza epidermică toxică şi eritemul polimorf).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic), poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: pirozis, durere abdominală, dispepsie şi greaţă
Rare: diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare: ulcer gastro-intestinal, hemoragie gastro-intestinală şi perforație, melenă,
hematemeză, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). Stomatite
ulcerative, gastrită. Exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, confuzie, somnolenţă
Foarte rare: meningită aseptică
Tulburări psihice
Au fost raportate cazuri de tulburări psihotice şi reacţii depr
esive ca şi cazuri individuale de cefalee
severă, greaţă, vomă, febră, redoarea muşchilor gâtului, tulburări senzoriale (semne precoce de
meningită).
9
Tulburări oculare
Au fost observate reacţii oculare reversibile ca: ambliopie toxică, vedere înceţoşată şi tulburări ale
vederii colorate.
Afecţiuni cutanate sau ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate variate
Foarte rare: pot să apară forme severe de reacţii cutanate cu ar fi reacţii buloase incluzând
sindromul Stevens-Johnson, eritemul polimorf şi necroliza epidermică toxică
Au fost raportate erupţii cutanate precum urticaria, exantemul şi purpura. Aceste reacţii pot fi însoţite
de prurit.
Reacţiile generale de hipersensibilitate sunt rare. Simptomele pot fi: febră cu erupţii cutanate, dureri
abdominale, cefalee, greaţă şi vărsături, valori anormale ale testelor hepatice, meningism şi reacţii
anafilactice.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au
fost observate la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul
eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) (vezi pct.4.4).
Lupusul eritematos sistemic sau alte boli de colagen pot creşte riscul apariţiei
reacţiilor generale de hipersensibilitate.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: tulburări ale formării celulelor sanguine (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni
superficiale la nivelul gurii, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă,
sângerările nazale şi sângerările cutanate inexplicabile.
Dozele mai mari de 1000 mg/zi pot prelungi timpul de sângerare.
Au fost semnalate: trombocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică şi anemie
aplastică. Astfel de discrazii sanguine au fost observate cu precădere după administrarea îndelungată a
unor doze mari.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: insuficienţă hepatică
Au fost semnalate valori anormale ale testelor hepatice (valori crescute ale transaminazelor serice) şi
icter.
Tulburări renale
şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special la administrarea pe termen lung,
asociată cu creşterea concentraţiilor sanguine de acid uric şi edem
Au fost prezente cazuri de disurie şi de nefrită interstiţială acută. Afectarea funcţiilor renale poate avea
grade diferite de severitate, în special după administrarea îndelungată de doze mari.
Alte reacţii adverse
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea auzului
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
10
Pot fi întâlnite ocazional stomatite, tulburări menstruale, creşterea valorilor uraţilor serici.
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, se impune oprirea imediată a administrării şi instituirea
tratamentului corespunzător.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea
exacerbării astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului acut: trebuie efectuate lavaj gastric cât mai repede posibil, administrare de
cărbune medicinal activat şi un laxativ sau inducând reflexul de vomă. Tratamentul este simptomatic şi
de susţinere - controlul şi corectarea echilibrului hidroelectrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi
cardiovasculară, administrarea de diazepam în caz de convulsii, respectiv tratament simptomatic în caz
de afectare a tensiunii arteriale.
Diureza forţată şi hemodializa s-au dovedit ineficiente, nu există date disponibile cu privire la
hemoperfuzie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea
ciclooxigenazei cu scăderea sintezei prostaglandinelor şi a altor compuşi de acest tip.
Efecte farmacodinamice
Ibuprofenul are efect analgezic, antipiretic şi antiinflamator.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 de minute de la administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma
farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra
formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
11
mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi
pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, ibuprofenul se absoarbe bine şi rapid, concentraţia plasmatică maximă fiind
atinsă după 45 minute, respectiv după 3 ore în cazul ingerării concomitente de alimente.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă de proteinele plasmatice, însă legarea este reversibilă.
Metabolizare
Metabolizarea hepatică este relativ rapidă.
Eliminare
Medicamenentul se elimină prin urină, în principal sub formă de metaboliţi şi conjugaţi ai acestora. O
cantitate mică se elimină prin bilă, în scaun.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. Medicamentul se poate acumula în
organism în cazul reducerii excreţiei. Excreţia ibuprofenului este completă după 24 ore de la
administrarea ultimei doze.
Biodisponibilitatea este alterată nesemnificativ de alimente.
Ibuprofenul traversează bariera placentară şi pătrunde în laptele matern, în concentraţie mai mică de 1
μg/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică:
DL
50 la şoareci după administrarea orală este 800 mg/kg, respectiv 320 mg/kg după administrarea
intraperitoneală.
DL
50 la şobolani după administrarea orală este 1600 mg/kg, respectiv 1300 mg/kg după administrarea
subcutanată.
Deprimarea SNC şi efectul ulcerigen la nivelul tubului digestiv au fost evidente la toate animalele
moarte (rozătoare).
Ibuprofen a fost administrat apoi la câini în doze de 125mg/kgcorp şi mai mult, cu doze toxice ce s-au
manifestat prin eroziuni ale stomacului şi albuminurie. Doze de 20 respectiv 50mg/kg nu au
demonstrat efecte toxice. Rezultatele au indicat că ibuprofen la doze letale produce afecţiuni ale SNC
la rozătoare, în timp ce efectele ulcerogene au fost observate la ambele grupuri de animale (chiar si la
cele nerozătoare). Efectele ulcerogene sunt rezultatele sistemice precum şi activitatea locală a
ibuprofenului - leziuni gastro-intestinale au fost observate după administrare parenterală precum şi
orală.
Toxicitate după doze repetate:
10 şobolani împărţiţi in 2 grupe, au fost trataţi cu doze de 180 mg/kg corp (5 animale) respectiv
60 mg/kg corp (5 animale) pe o perioadă 26 şi 13 săptămâni. 1 mascul a murit datorită leziunilor
intestinale. Anemia a fost observată atât la femele cât şi la masculi la sfârşitul terapiei. Ibuprofen
alterează de asemenea masa organelor şi masa totală a ficatului, gonadelor şi organelor sexuale. Nu au
fost observate alterări histologice cu o excepţie la 1 mascul şi 3 femele, unde au fost observate
ulceraţii intestinale. Creşterea ficatului şi rinichilor sunt probabil asociate cu metabolismul şi excreţia
ibuprofenului.
După administrare de ibuprofen la câini, 16 mg/kg corp/zi timp de 30 de zile nu au fost raportate
simptome clinice de toxicitate, totuşi, examinarea postmortem a arătat eroziuni şi ulceraţii ale
stomacului şi inflamaţii ale intestinelor. Leziuni similare au fost observate la doze de 8mg/kgcorp, dar
nu si la doze de 4mg/kgcorp/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
12
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip C)
Acid stearic
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Simeticonă emulsie SE 4.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 12 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 12 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Praga 10 Dolni Mecholupy
Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6553/2006/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13
Data primei autorizări: Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
