ESOMEPRAZOL TERAPIA 20mg
Substanta activa: ESOMEPRAZOLUMClasa ATC: A02BC05Forma farmaceutica: COMPR. GASTROREZ.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu blist. OPA-Al-PE-desicant-PEID/Al x 90 compr. gastrorez.
Producator: TERAPIA S.A. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente
Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 27,45 mg.
Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 54,90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
20 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate
cu „E5” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.
40 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate
cu „E6” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Esomeprazol Terapia comprimate gastrorezistente sunt indicate pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi
- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter
pylori
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
2
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin
administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei
20 mg o dată pe zi
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un control
al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând doza de 20 mg pe zi. La adulţi, poate fi utilizată
la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc
de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de
administrare la cerere nu este recomandată.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi
- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter
pylori
20 mg Esomeprazol Terapia cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi,
timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc:
20 mg o dată pe zi
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice, indusă prin
administrare i.v.
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin
administrare i.v.
3
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Esomeprazol Terapia, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie
ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice
disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol
zilnic. În cazul dozelor de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori
La selectarea tratamentului combinat adecvat, trebuie luate în considerare recomandările oficiale
naționale, regionale și locale privind rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile), precum și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie supravegheat de un specialist.
Doza recomandată este:
Greutate Doza
30 - 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1
săptămână.
> 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
Grupe speciale de populaţie
Copii cu vârsta sub 12 ani
Esomeprazol Terapia comprimate gastro-rezistente nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12
ani. Pentru această grupă de vârstă pot fi disponibile alte forme farmaceutice de esomeprazol.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Esomeprazol
Terapia (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de pahar cu apă
plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Se amestecă până la
dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte
paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi administrate printr-o
sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii alese şi a sondei.
Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.
4
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Esomeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Esomeprazol Terapia poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Utilizarea pe termen lung
Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale regulate.
Tratament la cerere
Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică
caracteristicile.
Eradicarea Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere
interacţiunile posibile pentru toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent
al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie
avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente
metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Infecţii gastrointestinale
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo-sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu
depozite reduse ale organismului sau factori de risc pentru reducerea absorbţiei vitaminei B12, în
tratamentul pe termen lung.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat
după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi
periodic, în timpul tratamentului.
5
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Combinaţii cu alte medicamente
Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi atazanavirului nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Dacă asocierea atanazavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este considerată ca inevitabilă, se
recomandă monitorizarea clinică atentă în combinaţie cu creşterea dozei de atanazavir la 400 mg, cu
100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg de esomeprazol.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu
medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19, când începe sau se termină tratamentul cu
esomeprazol. Este observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de
clopidogrel şi esomeprazol trebuie descurajată.
Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare implicaţiile asupra
interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor plasmatice ale
esomeprazolului (vezi pct. 4.5).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Esomeprazol Terapia. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă
de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu
Esomeprazol Terapia trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi
pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin
la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Zahăr
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori de proteaze
S-a raportat că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de proteaze. Importanţa clinică şi
mecanismele aflate în spatele acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea
pH-ului gastric în cursul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de
protează. Alte posibile mecanisme de interacţiune sunt prin inhibarea enzimei CYP 2C19.
6
Pentru atanazavir şi nelfinavir au fost raportate valori serice scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazolul, administrarea concomitentă nefiind recomandată. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg, o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari
sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75%
a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg pe zi) şi atazanavir
400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere de aproximativ 30% a expunerii
la atanazavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării de atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg pe zi, fără omeprazol 20 mg pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi)
a redus valorile medii ale ASC, C
max şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39%, în timp ce valorile medii ale
ASC, C
max şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 au fost reduse cu 75-92%. Datorită
efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi
esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată
(vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate valori serice crescute (80-
100%) în cursul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20
mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi
amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg pe zi nu a avut
niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat sau nu concomitent cu ritonavir). Tratamentul
cu omeprazol 40 mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent
cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi cu alţi IPP poate creşte sau scade
absorbţia medicamentelor, dacă mecanismul de absorbţie este influenţat de pH-ul gastric. Similar cu
utilizarea altor medicamente care reduc aciditatea intragastrică, absorbţia medicamentelor cum sunt
ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea şi absorbţia digoxinei poate creşte în timpul
tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la
subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30%, la doi din zece subiecţi).
Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci când
esomeprazolul se administrează în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapiei
medicamentoase pentru digoxină trebuie apoi consolidată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către
citocromul CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc
concentraţiile plasmatice ale acestor substanţe active pot creşte şi o reducere a dozei poate fi necesară.
Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la
cerere.
7
Diazepam
Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol
este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASC
a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu
15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitori ai CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazol administrat în doze de 40 mg la subiecţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a
cilostazolului cu 18% şi respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii sặi activi, cu 29% şi respectiv
69%.
Cisapridă
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).
Warfarină
Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că
timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, au fost raportate
câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative clinic, în decursul tratamentului concomitent. Se
recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în
timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele dintr-un studiu clinic la subiecți sănătoși au arătat interacţiune farmacocinetică
(PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg, urmată de 75 mg/zi doză
de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg administrare orală zilnică) determinând reducerea expunerii la
metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 40% şi determinând diminuarea nivelurilor maxime
de inhibare (ADP induse) a agregării trombocitelor cu o medie de 14%.
Atunci când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o combinatie cu doză fixă de esomeprazol 20
mg + AAS 81 mg, comparativ cu clopidogrel în monoterapie într-un studiu la subiecți sănătoși a
existat o expunere diminuată cu aproape 40% la metabolitul activ al clopidogrelului. Cu toate acestea,
valorile maxime de inhibare (ADP induse) ale agregării trombocitelor la aceşti subiecţi au fost la fel în
grupul tratat cu clopidogrel și grupul tratat cu clopidogrel + combinaţia (esomeprazol + AAS).
Au fost raportate din studii observaţionale şi clinice date inconsecvente cu privire la implicaţiile
clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice ale esomeprazolului privind
evenimente cardiovasculare majore. Ca precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de
clopidogrel.
8
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Medicamente care inhibă CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat
dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui
inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la
esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4, creşte ASC
pentru omeprazol cu
280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii.
Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi
dacă tratamentul de lungă durată este indicat.
Medicamente inductoare CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamente cunoscute inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea valorilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolismului
esomeprazolului.
Copii şi adolescenţi
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele clinice privind sarcinile expuse cu Esomeprazol Terapia sunt insuficiente. Datele din studiile
epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de
sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol
nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra dezvoltării embrionare sau fetale.
Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra
sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Trebuie manifestată prudenţă în cazul prescrierii la femeia gravidă.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele matern. Nu există suficiente informaţii în ceea
priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte directe
asupra fertilităţii.
9
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Esomeprazol are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au
fost raportate reacții adverse cum sunt amețeală (mai puțin frecvente) și vedere încețoșată (rar) (vezi
pct 4.8). Dacă pacienții sunt afectați nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din
studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar
pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a
identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de studii clinice
pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre acestea nu s-a
demonstrat că depinde de doză. Reacţiile sunt clasificate în funcţie de convenţia de frecvenţă
MedDRA (foarte frecvente ≥1/10, frecvente ≥1/100 şi <1/10; mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100;
rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare <1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Aparate şi sisteme Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu
febră, angioedem, reacţii anafilactice/şoc
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Mai puţin
frecvente Edeme periferice Rare Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4);
hipomagneziemia severă se poate corela
cu hipocalcemia. Hipomagneziemia se
mai poate asocia cu hipokaliemie.
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
10
Rare Disgeuzie
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin
frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Rare Bronhospasm
Tulburări gastrointestinale Frecvente Dureri abdominale, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături,
Polipi ai
glandelor fundice (benigni)
Mai puţin
frecvente Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvenţă
necunoscută Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare Mai puţin
frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice
preexistente
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată
tranzitorie, urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvenţă
necunoscută Lupus eritematos cutanat subacut (vezi
punctul 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Mai puţin
frecvente Fractură de şold, fractură radio-carpiană
şi de coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Nefrită interstiţială; la unii pacienţi
insuficienţa renală a fost raportată
concomitent
11
Tulburări ale aparatului genital
şi ale sânului Foarte rare Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Stare generală de rău, transpiraţie
crescută
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există o experienţă foarte limitată referitor la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură
cu doza de 280 mg au fost simptome gastrointestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de 80
mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice
şi, ca urmare, nu este uşor dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie
simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de
hiperaciditate/Medicamente pentru ulcer peptic și boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)/inhibitori
de pompă de protoni.
Cod ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-ază H+, K+, enzimă care
reprezintă pompa de acid, şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o oră.
După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol, o dată pe zi, timp de cinci zile, valoarea
medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la
6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
12
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală
de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric
peste 4 pentru cel puţin 8, 12 şi 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg.
Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi expunere.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi la 93% după 8 săptămâni.
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate
determină eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi eliminarea simptomelor.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pacienţii cu ulcer peptic cu sângerare
confirmată endoscopic, făcând parte din clasele Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv
10%) au fost randomizaţi pentru a li se administra esomeprazol soluţie perfuzabilă (n = 375) sau
placebo (n = 389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-au administrat, fie 80 mg
esomeprazol în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute urmată de perfuzie continuă cu 8 mg pe oră,
fie placebo pentru 72 ore. După prima perioadă de 72 ore, toţi pacienţii au fost trataţi cu 40 mg
esomeprazol administrat oral timp de 27 zile pentru inhibarea secreţiei acide. Apariţia resângerărilor în
primele 3 zile de tratament a fost de 5,9% în grupul de tratament cu esomeprazol, comparativ cu
10,3% în grupul placebo. La 30 de zile după tratament, apariţia resângerărilor la pacienţii trataţi cu
esomeprazol faţă de grupul placebo a fost de 7,7%, respectiv 13,6%.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol la copii şi adulţi s-a observat o creştere a
numărului de celule enterocromafine posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale
gastrinei. Rezultatele sunt considerate fără semnificație clinică.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă
fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice metode, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de pompă de
protoni, creşte numărul bacteriilor prezente, în mod normal, în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a infecţiilor gastro-
intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţi spitalizaţi, posibil şi
Clostridium difficile.
13
Eficacitate clinică
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitori
selectivi ai COX-2.
În două studii cu comparator placebo esomeprazolul comprimate a demonstrat un efect mai bun în
prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60
de ani şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând AINS din clasa inhibitorilor selectivi ai COX-2.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu la pacienţi copii și adolescenți (<1-17 ani) cu BRGE care au utilizat tratament cu IPP pe
termen lung, 61% din copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor ECL cu nici o
semnificație clinică cunoscută și fără dezvoltare a gastritei atrofice sau de tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.
In vivo, conversia la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă, cu
concentraţii plasmatice maxime care apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea
absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89% după administrarea de doze unice
zilnice repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg.
Esomeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi demetil ai esomeprazolului. Restul
depinde de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei,
principalul metabolit prezent în plasmă.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la indivizii care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazolul este eliminat
complet din plasmă între administrări, fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice
unice.
Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.
Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.
Linearitate/non-linearitate
Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg
administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte
după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o
creştere mai mare decât cea proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Această
14
dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi
clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau
metabolitul său sulfonă.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este
probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a
40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost cu aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii
cu enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă). Media
concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ 60%. Aceste aspecte nu au
nicio implicare asupra dozelor de esomeprazol.
Sex
După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice
în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă diferenţe
între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste aspecte nu au nicio implicare
asupra dozelor de esomeprazol.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând
dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare,
nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg la pacienţii cu disfuncţie severă. Esomeprazolul sau
metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei doze zilnice unice.
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului de bază, nu se aşteaptă
ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţii vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (t
max), la adolescenţi cu
vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu cele de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind farmacologia siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile
clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă
pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate la şobolan tratat cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia celulelor
enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan sunt
rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi se
observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice la şobolan.
15
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)
Hidroxipropilceluloză
Crospovidonă (tip B)
Povidonă (K30)
Macrogol-400
Talc
Ftalat de hipromeloză (HP-55S)
Ftalat de hipromeloză (HP-50)
Dietilftalat
Macrogol 6000
Crospovidonă (tip A)
Celuloză microcristalină (PH 101)
Celuloză microcristalină (PH 112)
Stearilfumarat de sodiu
Film
Macrogol-4000
Opadry 03B86651 Brown
(HPMC 2910/Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan
Macrogol 400,
Talc
Oxid roşu de fer (E172))
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani pentru OPA-Al-PE-desicant-PEÎD/Al
2 ani pentru OPA-Al-PVC/Al
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în blister pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din OPA-Al-PE-desicant-PEÎD/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate
gastrorezistente.
Blistere din OPA-Al-PVC/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate
gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
16
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se introduce comprimatul într-o seringă adecvată şi se umple seringa cu aproximativ
25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este
necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde sonda.
2. Se agită imediat seringa pentru aproximativ 2 minute pentru a dispersa comprimatul.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică ca vârful să nu fie înfundat.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos.
Se injectează imediat 5-10 ml în sondă. Se inversează seringa după injectare şi se agită
(seringa trebuie ţinută cu vârful în sus pentru a se evita înfundarea vârfului).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă.
Se repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară
eliminarea resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr.124, Cluj Napoca, România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente: 7261/2014/01-22
Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente: 7262/2014/01-22
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autorizație Decembrie 2014
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente
Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 27,45 mg.
Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 54,90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
20 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate
cu „E5” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.
40 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate
cu „E6” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Esomeprazol Terapia comprimate gastrorezistente sunt indicate pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi
- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter
pylori
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
2
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin
administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei
20 mg o dată pe zi
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un control
al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând doza de 20 mg pe zi. La adulţi, poate fi utilizată
la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc
de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de
administrare la cerere nu este recomandată.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi
- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter
pylori
20 mg Esomeprazol Terapia cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi,
timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc:
20 mg o dată pe zi
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice, indusă prin
administrare i.v.
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin
administrare i.v.
3
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Esomeprazol Terapia, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie
ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice
disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol
zilnic. În cazul dozelor de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori
La selectarea tratamentului combinat adecvat, trebuie luate în considerare recomandările oficiale
naționale, regionale și locale privind rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile), precum și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie supravegheat de un specialist.
Doza recomandată este:
Greutate Doza
30 - 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1
săptămână.
> 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.
Grupe speciale de populaţie
Copii cu vârsta sub 12 ani
Esomeprazol Terapia comprimate gastro-rezistente nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12
ani. Pentru această grupă de vârstă pot fi disponibile alte forme farmaceutice de esomeprazol.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Esomeprazol
Terapia (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de pahar cu apă
plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Se amestecă până la
dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte
paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi administrate printr-o
sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii alese şi a sondei.
Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.
4
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Esomeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Esomeprazol Terapia poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Utilizarea pe termen lung
Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale regulate.
Tratament la cerere
Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică
caracteristicile.
Eradicarea Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere
interacţiunile posibile pentru toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent
al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie
avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente
metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Infecţii gastrointestinale
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo-sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu
depozite reduse ale organismului sau factori de risc pentru reducerea absorbţiei vitaminei B12, în
tratamentul pe termen lung.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat
după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi
periodic, în timpul tratamentului.
5
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Combinaţii cu alte medicamente
Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi atazanavirului nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Dacă asocierea atanazavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este considerată ca inevitabilă, se
recomandă monitorizarea clinică atentă în combinaţie cu creşterea dozei de atanazavir la 400 mg, cu
100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg de esomeprazol.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu
medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19, când începe sau se termină tratamentul cu
esomeprazol. Este observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de
clopidogrel şi esomeprazol trebuie descurajată.
Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare implicaţiile asupra
interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor plasmatice ale
esomeprazolului (vezi pct. 4.5).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Esomeprazol Terapia. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă
de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu
Esomeprazol Terapia trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi
pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin
la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Zahăr
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori de proteaze
S-a raportat că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de proteaze. Importanţa clinică şi
mecanismele aflate în spatele acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea
pH-ului gastric în cursul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de
protează. Alte posibile mecanisme de interacţiune sunt prin inhibarea enzimei CYP 2C19.
6
Pentru atanazavir şi nelfinavir au fost raportate valori serice scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazolul, administrarea concomitentă nefiind recomandată. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg, o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari
sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75%
a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg pe zi) şi atazanavir
400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere de aproximativ 30% a expunerii
la atanazavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării de atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg pe zi, fără omeprazol 20 mg pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi)
a redus valorile medii ale ASC, C
max şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39%, în timp ce valorile medii ale
ASC, C
max şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 au fost reduse cu 75-92%. Datorită
efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi
esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată
(vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate valori serice crescute (80-
100%) în cursul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20
mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi
amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg pe zi nu a avut
niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat sau nu concomitent cu ritonavir). Tratamentul
cu omeprazol 40 mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent
cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi cu alţi IPP poate creşte sau scade
absorbţia medicamentelor, dacă mecanismul de absorbţie este influenţat de pH-ul gastric. Similar cu
utilizarea altor medicamente care reduc aciditatea intragastrică, absorbţia medicamentelor cum sunt
ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea şi absorbţia digoxinei poate creşte în timpul
tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la
subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30%, la doi din zece subiecţi).
Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci când
esomeprazolul se administrează în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapiei
medicamentoase pentru digoxină trebuie apoi consolidată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către
citocromul CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc
concentraţiile plasmatice ale acestor substanţe active pot creşte şi o reducere a dozei poate fi necesară.
Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la
cerere.
7
Diazepam
Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol
este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASC
a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu
15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitori ai CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazol administrat în doze de 40 mg la subiecţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a
cilostazolului cu 18% şi respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii sặi activi, cu 29% şi respectiv
69%.
Cisapridă
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).
Warfarină
Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că
timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, au fost raportate
câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative clinic, în decursul tratamentului concomitent. Se
recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în
timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele dintr-un studiu clinic la subiecți sănătoși au arătat interacţiune farmacocinetică
(PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg, urmată de 75 mg/zi doză
de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg administrare orală zilnică) determinând reducerea expunerii la
metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 40% şi determinând diminuarea nivelurilor maxime
de inhibare (ADP induse) a agregării trombocitelor cu o medie de 14%.
Atunci când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o combinatie cu doză fixă de esomeprazol 20
mg + AAS 81 mg, comparativ cu clopidogrel în monoterapie într-un studiu la subiecți sănătoși a
existat o expunere diminuată cu aproape 40% la metabolitul activ al clopidogrelului. Cu toate acestea,
valorile maxime de inhibare (ADP induse) ale agregării trombocitelor la aceşti subiecţi au fost la fel în
grupul tratat cu clopidogrel și grupul tratat cu clopidogrel + combinaţia (esomeprazol + AAS).
Au fost raportate din studii observaţionale şi clinice date inconsecvente cu privire la implicaţiile
clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice ale esomeprazolului privind
evenimente cardiovasculare majore. Ca precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de
clopidogrel.
8
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Medicamente care inhibă CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat
dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui
inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la
esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4, creşte ASC
pentru omeprazol cu
280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii.
Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi
dacă tratamentul de lungă durată este indicat.
Medicamente inductoare CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamente cunoscute inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea valorilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolismului
esomeprazolului.
Copii şi adolescenţi
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele clinice privind sarcinile expuse cu Esomeprazol Terapia sunt insuficiente. Datele din studiile
epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de
sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol
nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra dezvoltării embrionare sau fetale.
Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra
sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Trebuie manifestată prudenţă în cazul prescrierii la femeia gravidă.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele matern. Nu există suficiente informaţii în ceea
priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte directe
asupra fertilităţii.
9
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Esomeprazol are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au
fost raportate reacții adverse cum sunt amețeală (mai puțin frecvente) și vedere încețoșată (rar) (vezi
pct 4.8). Dacă pacienții sunt afectați nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din
studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar
pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a
identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de studii clinice
pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre acestea nu s-a
demonstrat că depinde de doză. Reacţiile sunt clasificate în funcţie de convenţia de frecvenţă
MedDRA (foarte frecvente ≥1/10, frecvente ≥1/100 şi <1/10; mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100;
rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare <1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Aparate şi sisteme Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu
febră, angioedem, reacţii anafilactice/şoc
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Mai puţin
frecvente Edeme periferice Rare Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4);
hipomagneziemia severă se poate corela
cu hipocalcemia. Hipomagneziemia se
mai poate asocia cu hipokaliemie.
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
10
Rare Disgeuzie
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin
frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Rare Bronhospasm
Tulburări gastrointestinale Frecvente Dureri abdominale, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături,
Polipi ai
glandelor fundice (benigni)
Mai puţin
frecvente Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvenţă
necunoscută Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare Mai puţin
frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice
preexistente
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată
tranzitorie, urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvenţă
necunoscută Lupus eritematos cutanat subacut (vezi
punctul 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Mai puţin
frecvente Fractură de şold, fractură radio-carpiană
şi de coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Nefrită interstiţială; la unii pacienţi
insuficienţa renală a fost raportată
concomitent
11
Tulburări ale aparatului genital
şi ale sânului Foarte rare Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Stare generală de rău, transpiraţie
crescută
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există o experienţă foarte limitată referitor la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură
cu doza de 280 mg au fost simptome gastrointestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de 80
mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice
şi, ca urmare, nu este uşor dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie
simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de
hiperaciditate/Medicamente pentru ulcer peptic și boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)/inhibitori
de pompă de protoni.
Cod ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-ază H+, K+, enzimă care
reprezintă pompa de acid, şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o oră.
După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol, o dată pe zi, timp de cinci zile, valoarea
medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la
6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
12
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală
de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric
peste 4 pentru cel puţin 8, 12 şi 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg.
Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi expunere.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi la 93% după 8 săptămâni.
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate
determină eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi eliminarea simptomelor.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pacienţii cu ulcer peptic cu sângerare
confirmată endoscopic, făcând parte din clasele Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv
10%) au fost randomizaţi pentru a li se administra esomeprazol soluţie perfuzabilă (n = 375) sau
placebo (n = 389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-au administrat, fie 80 mg
esomeprazol în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute urmată de perfuzie continuă cu 8 mg pe oră,
fie placebo pentru 72 ore. După prima perioadă de 72 ore, toţi pacienţii au fost trataţi cu 40 mg
esomeprazol administrat oral timp de 27 zile pentru inhibarea secreţiei acide. Apariţia resângerărilor în
primele 3 zile de tratament a fost de 5,9% în grupul de tratament cu esomeprazol, comparativ cu
10,3% în grupul placebo. La 30 de zile după tratament, apariţia resângerărilor la pacienţii trataţi cu
esomeprazol faţă de grupul placebo a fost de 7,7%, respectiv 13,6%.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol la copii şi adulţi s-a observat o creştere a
numărului de celule enterocromafine posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale
gastrinei. Rezultatele sunt considerate fără semnificație clinică.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă
fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice metode, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de pompă de
protoni, creşte numărul bacteriilor prezente, în mod normal, în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a infecţiilor gastro-
intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţi spitalizaţi, posibil şi
Clostridium difficile.
13
Eficacitate clinică
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitori
selectivi ai COX-2.
În două studii cu comparator placebo esomeprazolul comprimate a demonstrat un efect mai bun în
prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60
de ani şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând AINS din clasa inhibitorilor selectivi ai COX-2.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu la pacienţi copii și adolescenți (<1-17 ani) cu BRGE care au utilizat tratament cu IPP pe
termen lung, 61% din copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor ECL cu nici o
semnificație clinică cunoscută și fără dezvoltare a gastritei atrofice sau de tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.
In vivo, conversia la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă, cu
concentraţii plasmatice maxime care apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea
absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89% după administrarea de doze unice
zilnice repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg.
Esomeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi demetil ai esomeprazolului. Restul
depinde de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei,
principalul metabolit prezent în plasmă.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la indivizii care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazolul este eliminat
complet din plasmă între administrări, fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice
unice.
Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.
Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.
Linearitate/non-linearitate
Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg
administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte
după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o
creştere mai mare decât cea proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Această
14
dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi
clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau
metabolitul său sulfonă.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este
probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a
40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost cu aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii
cu enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă). Media
concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ 60%. Aceste aspecte nu au
nicio implicare asupra dozelor de esomeprazol.
Sex
După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice
în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă diferenţe
între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste aspecte nu au nicio implicare
asupra dozelor de esomeprazol.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând
dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare,
nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg la pacienţii cu disfuncţie severă. Esomeprazolul sau
metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei doze zilnice unice.
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului de bază, nu se aşteaptă
ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţii vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (t
max), la adolescenţi cu
vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu cele de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind farmacologia siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile
clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă
pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate la şobolan tratat cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia celulelor
enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan sunt
rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi se
observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice la şobolan.
15
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)
Hidroxipropilceluloză
Crospovidonă (tip B)
Povidonă (K30)
Macrogol-400
Talc
Ftalat de hipromeloză (HP-55S)
Ftalat de hipromeloză (HP-50)
Dietilftalat
Macrogol 6000
Crospovidonă (tip A)
Celuloză microcristalină (PH 101)
Celuloză microcristalină (PH 112)
Stearilfumarat de sodiu
Film
Macrogol-4000
Opadry 03B86651 Brown
(HPMC 2910/Hipromeloză 6cP
Dioxid de titan
Macrogol 400,
Talc
Oxid roşu de fer (E172))
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani pentru OPA-Al-PE-desicant-PEÎD/Al
2 ani pentru OPA-Al-PVC/Al
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în blister pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din OPA-Al-PE-desicant-PEÎD/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate
gastrorezistente.
Blistere din OPA-Al-PVC/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate
gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
16
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se introduce comprimatul într-o seringă adecvată şi se umple seringa cu aproximativ
25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este
necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde sonda.
2. Se agită imediat seringa pentru aproximativ 2 minute pentru a dispersa comprimatul.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică ca vârful să nu fie înfundat.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos.
Se injectează imediat 5-10 ml în sondă. Se inversează seringa după injectare şi se agită
(seringa trebuie ţinută cu vârful în sus pentru a se evita înfundarea vârfului).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă.
Se repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară
eliminarea resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr.124, Cluj Napoca, România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente: 7261/2014/01-22
Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente: 7262/2014/01-22
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autorizație Decembrie 2014
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2017
