SELTRAZ 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Seltraz 40 mg, comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, imprimate cu “P 40” cu cerneală
neagră pe o faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la
pacienţi cu ulcere asociate cu H. pylori.
Ulcer gastric şi duodenal.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele gastrorezistente trebuie administrate cu o oră înainte de masă. Comprimatele
gastrorezistente trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de
apă) şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate gastrorezistente de Seltraz zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt
tratament. Pentru tratarea esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni.
Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
2 La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate
realiza cu ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de
ex. recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat
gastrorezistent de Seltraz 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia
combinată se aplică în general timp de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o
durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică
prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate recomandările privind dozele pentru
ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu
H. pylori, pentru monoterapia cu Seltraz 40 mg se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul
nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de
4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4
săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul
nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă
de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2
săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate
gastrorezistente de Seltraz 40 mg
). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau
reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid
gastric. În cazul dozelor zilnice
de peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si administrate în două
tranşe în fiecare zi. Este posibilă
o creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar
aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al
acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii
patologice nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Grupe speciale de pacienţi
3 Copii sub vârsta de 12 ani
Seltraz 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei
datelor de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol (un comprimat gastrorezistent de 20 mg pantoprazol). Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat
în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată
spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Seltraz 40 mg în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la
pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă
despre Seltraz 40 mg în tratamentul combinat la aceşti pacienţi
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi
excipienţi sau alte combinaţii partenere.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent
ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce
simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un
inhibitor de pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura
virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie
depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe
termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia
4 vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate
simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibatorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Seltraz 40 mg poate
conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter şi C. difficile.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după
începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP
şi periodic, în timpul tratamentului.
Fracturi
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării {numele medicamentului}. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de
pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibatori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială
5 a biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu
este recomandată administrarea concomitentă a inhibatorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi
pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de
phenprocoumon sau warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri
izolate de modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului
concomitent în perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante
cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de
protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a
acestuia.
Metotrexat
În cazul utilizării concomitente de metotrexat în doze mari (de ex. 300 mg) cu inhibitori de pompă
de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În
cazul utilizării de metotrexat în doze mari, ca de exemplu în cauzul cancerului sau psoriazisului, se
poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului
enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar
printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi
etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9
(precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum
etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost
observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
4.6 Sarcină şi alăptare
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru
oameni. Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost
raportată
Excreţia în laptele matern uman a fost raportat. De aceea o decizie cu privire la continuarea
/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Seltraz 40 mg trebuie luată având în
vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Seltraz 40 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi
pct.
4.8 4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care
presupun conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.Reacţii adverse
6 Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥l/10000şi
Foarte rare (< 1/10000)
Necunoscute (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de
aparate,
sisteme şi
organe
Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor serice
ale lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate Hiponatremie,
Hipomagneziemie
Hipocalcemie în
asociere cu
hipomagneziemie;
Hipocaliemie
Tulburări psihice
Tulburări de
somn
Depresie (şi toate
agravările)
Dezorientare
(şi toate
agravările)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi, precum
şi agravarea
acestor simptome
dacă sunt
preexistente)
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee;
ameţeală Modificări ale
gustului
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări gastro- Diaree;
7 intestinale greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Valori serice
crescute ale
enzimelor
epatice
(transaminaze,
γ-GT)
Valori serice
crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată
tranzitorie /
exantem /
erupţie;
prurit Urticarie; edem
angioneurotic Sindrom
Stevens-
Johnson;
sindrom Lyell;
eritem polimorf;
fotosensibilitate;
Lupus
eritematos
cutanat subacut
(vezi pct. 4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură de şold,
fractură radio-
carpiană şi de
coloană
vertebrală (vezi
punctual 4.4) Artralgii;
mialgii
Spame musculare
ca o consecinţă a
dezechilibrului
electrolitic
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Nefrită interstiţială
(cu potential de
progresie la
insuficienţă
renală)
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Astenie,
oboseală, stare
generală de rău Temperatură
crescută a
corpului;
edem periferic
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Dozele de până la 240 mg administrate
intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.. Pantoprazol se leagă în proporţie mare
de proteinele plasmatice, prin urmare nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv,
nu există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în
stomac prin blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor
parietale unde va inhiba enzima H+, K+-ATPazei, adică etapa finală a producţiei de acid
hidrocloric din stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe
cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2
săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2,
tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a
nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de
gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor
al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt,
în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe
termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire
excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere
uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr
mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor
efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică)
sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe
animale (vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament
de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml , se obţin la circa
2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de
dozare cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este
de aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusivi în ficat. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ
1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii
subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală,
9 timpul de înjumătăţire a eliminării nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea
secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi
aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori slab. La aceşti pacienţi, metabolizarea
pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze
unice de pantoprazol
de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6
ori mai mare la metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională
(metabolizator activ). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu
aproximativ
60 %. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de
înjumătăţire al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în
cantităţi foarte
reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 –
3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7
-9 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu
este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de
la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii
cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor
farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi
genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu
celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilo
r gastrici prin benzimidazoli
substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la
nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr
ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind
rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
10 În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om
este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu
avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de
naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Carbonat de sodiu anhidru
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Talc
Stearat de calciu
Strat protector (barieră de acoperire) 1
Zein F 4000
Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)
Strat gastrorezistent (acoperire enterică) 2
Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)
Trietilcitrat
Dioxid de titan
Talc
Film
Opadry Yellow OY-52945 care conţine:
Hipromeloza
Dioxid de titan (E 171)
Polietilenglicol 400
Oxid galben de fer (E 172)
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de amoniu 28%
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
11 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DR. REDDY’S LABORATORIES ROMÂNIA S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71-73, Etaj 5, Spaţiul 10
Sector 1, Bucureşti, România
Tel: +40 21- 224.00.32
Fax: +40 21- 224.02.46
e- mail: office@drreddys.ro
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1232/2008/01
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Decembrie 2008
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Seltraz 40 mg, comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de sesquihidrat de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, imprimate cu “P 40” cu cerneală
neagră pe o faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la
pacienţi cu ulcere asociate cu H. pylori.
Ulcer gastric şi duodenal.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele gastrorezistente trebuie administrate cu o oră înainte de masă. Comprimatele
gastrorezistente trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de
apă) şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Esofagită de reflux
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2
comprimate gastrorezistente de Seltraz zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt
tratament. Pentru tratarea esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni.
Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate
2 La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate
realiza cu ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de
ex. recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a
antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi
recomandate următoarele combinaţii:
a) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
+ 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
+ 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi
c) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi
+ 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi
+ 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi
În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat
gastrorezistent de Seltraz 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia
combinată se aplică în general timp de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o
durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică
prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate recomandările privind dozele pentru
ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu
H. pylori, pentru monoterapia cu Seltraz 40 mg se aplică următoarele indicaţii:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul
nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de
4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4
săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată
(creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul
nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă
de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2
săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice
Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii
patologice pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate
gastrorezistente de Seltraz 40 mg
). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau
reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid
gastric. În cazul dozelor zilnice
de peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si administrate în două
tranşe în fiecare zi. Este posibilă
o creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar
aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al
acidităţii.
Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii
patologice nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Grupe speciale de pacienţi
3 Copii sub vârsta de 12 ani
Seltraz 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei
datelor de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol (un comprimat gastrorezistent de 20 mg pantoprazol). Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat
în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată
spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Seltraz 40 mg în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la
pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă
despre Seltraz 40 mg în tratamentul combinat la aceşti pacienţi
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi
excipienţi sau alte combinaţii partenere.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Tratamentul combinat
În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului
medicament.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent
ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce
simptomele şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un
inhibitor de pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura
virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie
depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe
termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia
4 vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind
malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate
simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibatorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Seltraz 40 mg poate
conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter şi C. difficile.
Hipomagneziemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor
timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute
cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după
începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în
vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP
şi periodic, în timpul tratamentului.
Fracturi
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei
trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării {numele medicamentului}. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de
pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibatori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială
5 a biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu
este recomandată administrarea concomitentă a inhibatorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi
pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de
phenprocoumon sau warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri
izolate de modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului
concomitent în perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante
cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de
protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a
acestuia.
Metotrexat
În cazul utilizării concomitente de metotrexat în doze mari (de ex. 300 mg) cu inhibitori de pompă
de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În
cazul utilizării de metotrexat în doze mari, ca de exemplu în cauzul cancerului sau psoriazisului, se
poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului
enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar
printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi
etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9
(precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum
etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost
observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.
4.6 Sarcină şi alăptare
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe
animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru
oameni. Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost
raportată
Excreţia în laptele matern uman a fost raportat. De aceea o decizie cu privire la continuarea
/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Seltraz 40 mg trebuie luată având în
vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Seltraz 40 mg pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi
pct.
4.8 4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care
presupun conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.Reacţii adverse
6 Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt
prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥l/10000şi
Foarte rare (< 1/10000)
Necunoscute (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Clasă de
aparate,
sisteme şi
organe
Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor serice
ale lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate Hiponatremie,
Hipomagneziemie
Hipocalcemie în
asociere cu
hipomagneziemie;
Hipocaliemie
Tulburări psihice
Tulburări de
somn
Depresie (şi toate
agravările)
Dezorientare
(şi toate
agravările)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi, precum
şi agravarea
acestor simptome
dacă sunt
preexistente)
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee;
ameţeală Modificări ale
gustului
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
Tulburări gastro- Diaree;
7 intestinale greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Valori serice
crescute ale
enzimelor
epatice
(transaminaze,
γ-GT)
Valori serice
crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Erupţie cutanată
tranzitorie /
exantem /
erupţie;
prurit Urticarie; edem
angioneurotic Sindrom
Stevens-
Johnson;
sindrom Lyell;
eritem polimorf;
fotosensibilitate;
Lupus
eritematos
cutanat subacut
(vezi pct. 4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură de şold,
fractură radio-
carpiană şi de
coloană
vertebrală (vezi
punctual 4.4) Artralgii;
mialgii
Spame musculare
ca o consecinţă a
dezechilibrului
electrolitic
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Nefrită interstiţială
(cu potential de
progresie la
insuficienţă
renală)
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Astenie,
oboseală, stare
generală de rău Temperatură
crescută a
corpului;
edem periferic
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Dozele de până la 240 mg administrate
intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.. Pantoprazol se leagă în proporţie mare
de proteinele plasmatice, prin urmare nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv,
nu există recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în
stomac prin blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor
parietale unde va inhiba enzima H+, K+-ATPazei, adică etapa finală a producţiei de acid
hidrocloric din stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe
cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2
săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2,
tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a
nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de
gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor
al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt,
în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe
termen lung, nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire
excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere
uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr
mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor
efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică)
sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe
animale (vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament
de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml , se obţin la circa
2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de
dozare cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este
de aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusivi în ficat. Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ
1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii
subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală,
9 timpul de înjumătăţire a eliminării nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea
secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi
aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori slab. La aceşti pacienţi, metabolizarea
pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze
unice de pantoprazol
de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6
ori mai mare la metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională
(metabolizator activ). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu
aproximativ
60 %. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de
înjumătăţire al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în
cantităţi foarte
reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 –
3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7
-9 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu
este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de
la adulţi.
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii
cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor
farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi
genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu
celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilo
r gastrici prin benzimidazoli
substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la
nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr
ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind
rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
10 În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om
este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu
avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de
naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Carbonat de sodiu anhidru
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză
Talc
Stearat de calciu
Strat protector (barieră de acoperire) 1
Zein F 4000
Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)
Strat gastrorezistent (acoperire enterică) 2
Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)
Trietilcitrat
Dioxid de titan
Talc
Film
Opadry Yellow OY-52945 care conţine:
Hipromeloza
Dioxid de titan (E 171)
Polietilenglicol 400
Oxid galben de fer (E 172)
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de amoniu 28%
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
11 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DR. REDDY’S LABORATORIES ROMÂNIA S.R.L.
Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71-73, Etaj 5, Spaţiul 10
Sector 1, Bucureşti, România
Tel: +40 21- 224.00.32
Fax: +40 21- 224.02.46
e- mail: office@drreddys.ro
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1232/2008/01
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Decembrie 2008
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
