BICALUTAMIDA ACCORD 50 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 2948/2010/01- 09 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor prod usului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Bicalutamid ă Accord 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZ IŢ IA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat con ţine bicalutamid ă 50 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare comprimat con ţine lactoz ă monohidrat 56 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă p ân ă la aproape alb ă, av ând marcat pe una
din fe ţe „B 50” ş i netede pe cealaltă faţ ă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Tratamentul cancerului de prostat ă avansat în asociere cu terapi a cu analogi ai hormonului de eliberare
a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgical ă.
4.2 Doze ş i mod de administrare
Adul ţi de sex masculin, inclusiv v ârstnici: un comprimate (50 mg) , o dată pe zi.
Tratamentul cu comprimate de 50 mg bicalutamidă trebuie început cu cel pu ţin 3 zile înaintea
începerii tratamentului cu un analog LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgical ă.
Copii şi adolescen ţi: bicalutamida nu este indicat ă la copii şi adolescen ţi.
Insuficien ţă renal ă:nu este necesar ă ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă. Nu exist ă
experien ţă privind utilizarea bicalutamidei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă sever ă (clearance -ul
creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficien ţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacien ţii cu insuficienţ ă hepatică uşoară. La
pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumularea crescută a
medicamentului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la bicalutamid ă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat ă utilizarea la femei, copii ş i adolescenţi (vezi pct. 4.6) .
Administrarea concomitent ă de terfenadin ă, astemizol sau cisaprid ă cu bicalutamid ă este
contraindicat ă.
2
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Inițierea tratamentului trebuie să se realizeze sub supravegherea directă a unui specialist.
Deoarece nu exist ă experien ţă privind utilizarea b icalutamidei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă severă
( clearance- ul creatinin ei < 30/min) , bicalutamid a trebui e utilizat ă la aceşti pacienţi numai cu mare
atenţie.
Bicalutamida este metabolizat ă în proporţie mare la nivel hepatic. Datele studiilor sugereaz ă c ă
eliminarea bicalutamidei poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficien ţă he patic ă sever ă ş i aceasta poate
conduce la o acumulare crescută a bicalutamidei . Prin urmare, bicalutamida trebuie utilizat ă cu aten ţie
la pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă moderat ă pâ nă la sever ă.
Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodic ă a testelor
func ţiei hepatice. Este de a şteptat ca majoritatea modifică rilor să apar ă î n primele 6 luni de tratament
cu bicalutamid ă.
Modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică î n urma utilizării bicalutamidei au fost observate
rar , fiind raportate şi evoluţii letale (vezi pct. 4.8).
Dacă modificările sunt severe, t erapia cu bicalutamidă trebuie întrerupt ă.
A fost observat ă o reducere a toleran ţei la glucoz ă la b ărba ţii c ărora li s -au administrat agoni şti ai
L HRH. Acest lucru se poate manifesta ca diabet zaharat sau ca pierdere a controlului glicemic la cei
cu diabet zaharat preexistent. P rin urmare, trebuie luată în considerare monitorizarea glicemi ei la
pacien ţii trata ţi cu b icalutamid ă î n asociere cu agoni şti ai LHRH.
S -a demonstrat c ă b icalutamida inhibă izoenzima CYP 3A4 a citocromului P450, astfel încât este
necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de către
izoenzima CYP 3A4, vezi pct. 4.3 şi 4.5.
Lactoz ă: A cest medicament conţin e lactoză . Pacien ţii cu afecţ iuni ereditare rare de intoleran ţă la
galactoz ă, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorb ţie la glucoz ă-galactoz ă nu trebuie s ă
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice î ntre bicalutamid ă şi analogi i
LHRH.
Studiile in vitro au ar ătat c ă enantiomerul R - al bicalutamidei este un inhibitor al izoenzimei CYP 3A4
cu efecte inhib itoare mai reduse asupra activit ăţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirină
ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu a u
eviden ţiat un potenţ ial de interac ţiune medicamentoasă
cu bicalutamida, expunerea medie la
m idazolam (ASC) a crescut cu p ână la 80% dup ă administrarea concomitent ă de bicalutamid ă timp de
28 de zile. Pentru medicamente cu un indice terapeutic mic o astfel de cre ştere poate fi relevant ă. De
aceea, utilizarea concomitentă a terfenadinei, astemizolu lui şi cisapridei este contraindicat ă (vezi pct.
4.3) şi se recomand ă prudenţ ă în administrarea concomitent ă de bicalutamid ă cu medicamente, cum
sunt ciclosporina şi blocante le canalelor de calciu . Este posibil s ă fie necesar ă reducerea dozelor
pentru aces te medicamente, î n special dacă apar manifest ări ale cre şterii efectelor sau o creştere a
reac ţiilor adverse ale medicamentelor. Î n cazul ciclosporinei este recomandat ă monitorizarea atent ă a
concentraţi ilor plasmatice şi a st ării clinice a pacientului la ini ţierea sau î ntreruperea tratamentului cu
bicalutamid ă.
Este necesar ă pruden ţă î n cazul prescrierii bicalutamidei cu alte medicamente care pot inhiba oxidarea
medicamentelor , de exemplu cimetidină sau ketoconazol. Teoretic, ace st lucru poate duce la creş terea
concentraţi ilor plasmatice a le bicalutamidei, care teoretic ar putea conduce la o cre ştere a reacţ iilor
adverse.
3
Studiile in vitro au demonstrat c ă bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de
pe locu rile de legare de protei nele plasmatice. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a
timpului de protrombină , dacă se ini ţiaz ă tratamentul cu bicalutamidă la pacienţii trata ţi deja cu
anticoagulante cumarinice.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Bicalutamida 50 mg comprimate fimate este contraindicată la femei şi nu trebuie administrat ă femeilor
gravide sau care al ăpteaz ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectul asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c ă, ocazional, pot s ă apar ă ame ţeli sau somnolen ţă
(vezi pct. 4.8). P acienţii afecta ţi trebuie s ă fie precau ţi.
4.8 Reacţii adverse
Frecven ţele evenimentelor adverse sunt clasificate confor m următoarelor: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte
rare ( < 1/10000) cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Tabel 1 Fr ecvenţa reac ţiilor adverse
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte frecvente Anemie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate,
edem angioneurotic şi urticarie
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scăderea apetitului
Tulburări psihiatrice Frecvente Scăderea libidoului
Depresie
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Ameţeli,
Frecvente Somnolenţă
Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (s-au raportat
decese)4,
Insuficienţa cardiacă 4
Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puțin frecvente Boală pulmonară interstiţială5
(au fost raportate cazuri letale)
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Durere abdominală
Constipaţie
Greaţă
Frecvente Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Mai puţin frecvente Nicturie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie cutanată, transpiraţie,
Hirsutism
Mai puţin frecvente Alopecie
Rare Xerodermie
Tulburări hepatobiliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter, creşteri
ale valorilor serice ale
transaminazelor
Rare Insuficienţă hepatică2
4
(au fost raportate cazuri letale)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Alopecie
Hirsutism/regenerarea părului
Xerodermie
Prurit, erupţie cutanată
Tulburări renale și urinare Foarte frecvente Hematurie
Tulburări ale sistemului
reproductiv și ale sânului
Foarte frecvente Ginecomastie şi sensibilitatea
sânilor3
Frecvente Disfuncție erectilă
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare
Foarte frecvente Astenie
Edem
Frecvente Dureri în piept
Investigații diagnostice Frecvente Creștere în greutate 1Modificările hepatice sunt rar severe ş i sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se amelioarează dacă
terapia este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt (vezi pct. 4.4)
2Inclusă ca reacţie adversă în urma analizei datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost stabilită
pe baza incidenţei evenimentelor adverse de insuficienţă hepatică raportate la pacienţii trataţi cu doze
de 150 mg din grupul deschis din studiile privind neoplasmul de prostată în stadiu incipient.
3Poate fi redusă prin castrarea concomitentă. 4Observat într-un studiu farmaco -epidemiologic cu agoniști LHRH şi anti -androgeni utiliza ți în
tratamentul cancerului de prostată. Riscul pare a fi crescut atunci când bicalutamida a fost utilizat în
asociere cu agonişti ai LHRH, dar nici o creştere a riscului nu a fost evidentă atunci când Bicalutamida
a fost folosită ca monoterapie pentru tratarea cancerului de prostat ă.
5Inclusă ca reacţie adversă în urma analizei datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost stabilită
pe baza incidenţei evenimentelor adverse de pneumonie interstiţială în perioada de tratament
randomizat din studiile privind neoplasmul de prostată în stadiu incipient.
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj . Deoarece bicalutamida aparţine grupei compuşilor anilidici
exist ă un risc teoretic de apariţie a methemoglobinemiei. Methemoglobinemia a fost observat ă la
animale dup ă supradozaj . Prin urmare, un pacient cu o intoxica ţie acut ă poate fi cianotic. Nu există
antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Dializa este pu ţin probabil s ă fie utilă ,
deoarece bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se reg ăseş te
nemodificat ă î n urină . Este indicat ă aplicarea m ăsurilor generale de sus ţinere, inclusiv monitor izarea
frecvent ă a semnelor vitale.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: antagoni şti hormonali ş i substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC:
L02BB03.
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, lipsit de orice altă activitate endocrină. Acesta se
leag ă de receptorii androgeni f ără activarea exprim ării genice şi astfel inhib ă stimularea androgenică .
Regresia tumorilor prostatice rezult ă din aceast ă inhibare . Din punct de vedere clinic, întreruperea
bicalutamidei poate duce la un sindrom de întrerupere a antiandrogenilor la anumiţi pacien ţi.
Bicalutamida este un amestec racemic, la care activitatea antiandrogenică este datorat ă aproape
exclusiv enantiomerului (R -).
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Bi calutamida este bine absorbit ă î n urma administr ării pe cale oral ă. Nu exist ă dovezi ale unui efect
relevant clinic al alimentelor asupra biodisponibilit ăţii.
5
Enantiomerul (S-) este eliminat relativ repede , comparativ cu enantiomerul (R -), acesta din urm ă
av ând un timp de înjum ătă ţire plasmatic ă prin eliminare de aproximativ o s ăpt ăm ână .
La administrarea zilnic ă a b icalutamidei sub formă de comprimate de 50 mg, enantiomerul (R-) se
acumuleaz ă de aproximativ 10 ori în plasm ă, ca o consecin ţă a timpului de î njumătă ţire plasmatică
lung.
După administrarea unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă se observă o concentraţie plasmatică la
starea de echilibru a enantiomerul ui (R -) al bicalutamidei de aproximativ 9 µg /ml. La starea de
echilibru enantiomer ul (R -) act iv predominant reprezint ă 99% din enantiomerii circulanţi totali. .
Farmacocinetica enantiomerului (R-) nu este afectat ă de v ârst ă, insuficienţ ă renal ă sau insuficien ţă
hepatic ă uş oar ă pâ nă la moderat ă. Exist ă dovezi c ă, la subiec ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă,
enantiomer ul (R-) este eliminat mai lent din plasm ă.
Bicalutamida se leag ă î n propor ţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%,
enantiomerul ul R - > 99 %) şi este metabolizat ă în proporţie mare (prin oxidare ş i
glucuronoconjugare). Metaboli ţii s ăi sunt elimina ţi pe cale renal ă ş i biliar ă î n propor ţii aproximativ
egale.
Într -un studiu clinic concentraţia medie a bicalutamidei în material ul seminal la bărbaţi cărora
Bicalutamida 150 mg a fost de 4,9 micrograme / ml. Cantitatea de bicalutamidă potenţial livrată la un
partener de sex feminin î n timpul actului sexual este scăzut şi prin extrapolare, eventual, echivaleaz ă
cu aproximativ 0,3 micrograme / kg. Acest lucru este necesar pentru a produce schimbări la puii de
animale de laborator .
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Bicalutamid a este un antagonist potent şi pur al receptorilor hormonilor androgeni la animalele de
laborator şi la om. Principala ac ţiune farmacologic ă secundar ă este inducţia la nivel hepatic a
oxidazelor cu funcţii mi xte dependente de citocromul CYP450. Induc ţia e nzim atică nu a fost observat ă
la om. M odificări le la nivelul organe lor ţintă la animale sunt clar legate de ac ţiunea farmacologic ă
principal ă ş i secundar ă a bicalutamidei . Acestea includ involuţia ţesuturi lor dependente de androgen i;
adenoame foliculare tiroidiene, hiperplazii ş i neoplazii sau cancer hepatic şi al celulelor Leydig;
anomalii ale diferenţier ii sexual e a urma şilor de gen masculin, tulburare reversibil ă a fertilit ăţii la
masculi . Studii le de genotoxicitate nu au evidenţiat niciun fel de potenţ ial mutagen a l bicalutamidei.
Toate reac ţiile adverse observate în studiile la animale sunt considerate irelevante în ceea ce priveşte
tratamentul pacien ţilor cu cancer de prostat ă avansat .
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Povidonă K -30
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloz ă E 5
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171 )
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
Acest medicament nu necesit ă condi ţii speciale pentru p ăstrare .
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Bicalutamid ă Accord 50 mg comprimate filmate este ambalat î n cutii cu blister e cu 14, 20, 28, 30, 60,
84, 90, 98 sau 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate m ărimile de ambalaj s ă fie comercializate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementă rile
locale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Accord Healthcare Limited
Sage House, 319, Pinner Road,
North Harrow, Middlesex, HA1 4HF ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2948/20 10/01- 09
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Autorizare -Noiembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 2948/2010/01- 09 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor prod usului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Bicalutamid ă Accord 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZ IŢ IA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat con ţine bicalutamid ă 50 mg .
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare comprimat con ţine lactoz ă monohidrat 56 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă p ân ă la aproape alb ă, av ând marcat pe una
din fe ţe „B 50” ş i netede pe cealaltă faţ ă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Tratamentul cancerului de prostat ă avansat în asociere cu terapi a cu analogi ai hormonului de eliberare
a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgical ă.
4.2 Doze ş i mod de administrare
Adul ţi de sex masculin, inclusiv v ârstnici: un comprimate (50 mg) , o dată pe zi.
Tratamentul cu comprimate de 50 mg bicalutamidă trebuie început cu cel pu ţin 3 zile înaintea
începerii tratamentului cu un analog LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgical ă.
Copii şi adolescen ţi: bicalutamida nu este indicat ă la copii şi adolescen ţi.
Insuficien ţă renal ă:nu este necesar ă ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă. Nu exist ă
experien ţă privind utilizarea bicalutamidei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă sever ă (clearance -ul
creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficien ţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacien ţii cu insuficienţ ă hepatică uşoară. La
pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumularea crescută a
medicamentului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la bicalutamid ă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat ă utilizarea la femei, copii ş i adolescenţi (vezi pct. 4.6) .
Administrarea concomitent ă de terfenadin ă, astemizol sau cisaprid ă cu bicalutamid ă este
contraindicat ă.
2
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Inițierea tratamentului trebuie să se realizeze sub supravegherea directă a unui specialist.
Deoarece nu exist ă experien ţă privind utilizarea b icalutamidei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă severă
( clearance- ul creatinin ei < 30/min) , bicalutamid a trebui e utilizat ă la aceşti pacienţi numai cu mare
atenţie.
Bicalutamida este metabolizat ă în proporţie mare la nivel hepatic. Datele studiilor sugereaz ă c ă
eliminarea bicalutamidei poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficien ţă he patic ă sever ă ş i aceasta poate
conduce la o acumulare crescută a bicalutamidei . Prin urmare, bicalutamida trebuie utilizat ă cu aten ţie
la pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă moderat ă pâ nă la sever ă.
Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodic ă a testelor
func ţiei hepatice. Este de a şteptat ca majoritatea modifică rilor să apar ă î n primele 6 luni de tratament
cu bicalutamid ă.
Modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică î n urma utilizării bicalutamidei au fost observate
rar , fiind raportate şi evoluţii letale (vezi pct. 4.8).
Dacă modificările sunt severe, t erapia cu bicalutamidă trebuie întrerupt ă.
A fost observat ă o reducere a toleran ţei la glucoz ă la b ărba ţii c ărora li s -au administrat agoni şti ai
L HRH. Acest lucru se poate manifesta ca diabet zaharat sau ca pierdere a controlului glicemic la cei
cu diabet zaharat preexistent. P rin urmare, trebuie luată în considerare monitorizarea glicemi ei la
pacien ţii trata ţi cu b icalutamid ă î n asociere cu agoni şti ai LHRH.
S -a demonstrat c ă b icalutamida inhibă izoenzima CYP 3A4 a citocromului P450, astfel încât este
necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de către
izoenzima CYP 3A4, vezi pct. 4.3 şi 4.5.
Lactoz ă: A cest medicament conţin e lactoză . Pacien ţii cu afecţ iuni ereditare rare de intoleran ţă la
galactoz ă, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorb ţie la glucoz ă-galactoz ă nu trebuie s ă
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice î ntre bicalutamid ă şi analogi i
LHRH.
Studiile in vitro au ar ătat c ă enantiomerul R - al bicalutamidei este un inhibitor al izoenzimei CYP 3A4
cu efecte inhib itoare mai reduse asupra activit ăţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirină
ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu a u
eviden ţiat un potenţ ial de interac ţiune medicamentoasă
cu bicalutamida, expunerea medie la
m idazolam (ASC) a crescut cu p ână la 80% dup ă administrarea concomitent ă de bicalutamid ă timp de
28 de zile. Pentru medicamente cu un indice terapeutic mic o astfel de cre ştere poate fi relevant ă. De
aceea, utilizarea concomitentă a terfenadinei, astemizolu lui şi cisapridei este contraindicat ă (vezi pct.
4.3) şi se recomand ă prudenţ ă în administrarea concomitent ă de bicalutamid ă cu medicamente, cum
sunt ciclosporina şi blocante le canalelor de calciu . Este posibil s ă fie necesar ă reducerea dozelor
pentru aces te medicamente, î n special dacă apar manifest ări ale cre şterii efectelor sau o creştere a
reac ţiilor adverse ale medicamentelor. Î n cazul ciclosporinei este recomandat ă monitorizarea atent ă a
concentraţi ilor plasmatice şi a st ării clinice a pacientului la ini ţierea sau î ntreruperea tratamentului cu
bicalutamid ă.
Este necesar ă pruden ţă î n cazul prescrierii bicalutamidei cu alte medicamente care pot inhiba oxidarea
medicamentelor , de exemplu cimetidină sau ketoconazol. Teoretic, ace st lucru poate duce la creş terea
concentraţi ilor plasmatice a le bicalutamidei, care teoretic ar putea conduce la o cre ştere a reacţ iilor
adverse.
3
Studiile in vitro au demonstrat c ă bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de
pe locu rile de legare de protei nele plasmatice. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a
timpului de protrombină , dacă se ini ţiaz ă tratamentul cu bicalutamidă la pacienţii trata ţi deja cu
anticoagulante cumarinice.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Bicalutamida 50 mg comprimate fimate este contraindicată la femei şi nu trebuie administrat ă femeilor
gravide sau care al ăpteaz ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectul asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c ă, ocazional, pot s ă apar ă ame ţeli sau somnolen ţă
(vezi pct. 4.8). P acienţii afecta ţi trebuie s ă fie precau ţi.
4.8 Reacţii adverse
Frecven ţele evenimentelor adverse sunt clasificate confor m următoarelor: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte
rare ( < 1/10000) cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Tabel 1 Fr ecvenţa reac ţiilor adverse
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte frecvente Anemie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate,
edem angioneurotic şi urticarie
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scăderea apetitului
Tulburări psihiatrice Frecvente Scăderea libidoului
Depresie
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Ameţeli,
Frecvente Somnolenţă
Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (s-au raportat
decese)4,
Insuficienţa cardiacă 4
Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puțin frecvente Boală pulmonară interstiţială5
(au fost raportate cazuri letale)
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Durere abdominală
Constipaţie
Greaţă
Frecvente Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Mai puţin frecvente Nicturie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie cutanată, transpiraţie,
Hirsutism
Mai puţin frecvente Alopecie
Rare Xerodermie
Tulburări hepatobiliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter, creşteri
ale valorilor serice ale
transaminazelor
Rare Insuficienţă hepatică2
4
(au fost raportate cazuri letale)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frecvente Alopecie
Hirsutism/regenerarea părului
Xerodermie
Prurit, erupţie cutanată
Tulburări renale și urinare Foarte frecvente Hematurie
Tulburări ale sistemului
reproductiv și ale sânului
Foarte frecvente Ginecomastie şi sensibilitatea
sânilor3
Frecvente Disfuncție erectilă
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare
Foarte frecvente Astenie
Edem
Frecvente Dureri în piept
Investigații diagnostice Frecvente Creștere în greutate 1Modificările hepatice sunt rar severe ş i sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se amelioarează dacă
terapia este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt (vezi pct. 4.4)
2Inclusă ca reacţie adversă în urma analizei datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost stabilită
pe baza incidenţei evenimentelor adverse de insuficienţă hepatică raportate la pacienţii trataţi cu doze
de 150 mg din grupul deschis din studiile privind neoplasmul de prostată în stadiu incipient.
3Poate fi redusă prin castrarea concomitentă. 4Observat într-un studiu farmaco -epidemiologic cu agoniști LHRH şi anti -androgeni utiliza ți în
tratamentul cancerului de prostată. Riscul pare a fi crescut atunci când bicalutamida a fost utilizat în
asociere cu agonişti ai LHRH, dar nici o creştere a riscului nu a fost evidentă atunci când Bicalutamida
a fost folosită ca monoterapie pentru tratarea cancerului de prostat ă.
5Inclusă ca reacţie adversă în urma analizei datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost stabilită
pe baza incidenţei evenimentelor adverse de pneumonie interstiţială în perioada de tratament
randomizat din studiile privind neoplasmul de prostată în stadiu incipient.
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj . Deoarece bicalutamida aparţine grupei compuşilor anilidici
exist ă un risc teoretic de apariţie a methemoglobinemiei. Methemoglobinemia a fost observat ă la
animale dup ă supradozaj . Prin urmare, un pacient cu o intoxica ţie acut ă poate fi cianotic. Nu există
antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Dializa este pu ţin probabil s ă fie utilă ,
deoarece bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se reg ăseş te
nemodificat ă î n urină . Este indicat ă aplicarea m ăsurilor generale de sus ţinere, inclusiv monitor izarea
frecvent ă a semnelor vitale.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: antagoni şti hormonali ş i substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC:
L02BB03.
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, lipsit de orice altă activitate endocrină. Acesta se
leag ă de receptorii androgeni f ără activarea exprim ării genice şi astfel inhib ă stimularea androgenică .
Regresia tumorilor prostatice rezult ă din aceast ă inhibare . Din punct de vedere clinic, întreruperea
bicalutamidei poate duce la un sindrom de întrerupere a antiandrogenilor la anumiţi pacien ţi.
Bicalutamida este un amestec racemic, la care activitatea antiandrogenică este datorat ă aproape
exclusiv enantiomerului (R -).
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Bi calutamida este bine absorbit ă î n urma administr ării pe cale oral ă. Nu exist ă dovezi ale unui efect
relevant clinic al alimentelor asupra biodisponibilit ăţii.
5
Enantiomerul (S-) este eliminat relativ repede , comparativ cu enantiomerul (R -), acesta din urm ă
av ând un timp de înjum ătă ţire plasmatic ă prin eliminare de aproximativ o s ăpt ăm ână .
La administrarea zilnic ă a b icalutamidei sub formă de comprimate de 50 mg, enantiomerul (R-) se
acumuleaz ă de aproximativ 10 ori în plasm ă, ca o consecin ţă a timpului de î njumătă ţire plasmatică
lung.
După administrarea unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă se observă o concentraţie plasmatică la
starea de echilibru a enantiomerul ui (R -) al bicalutamidei de aproximativ 9 µg /ml. La starea de
echilibru enantiomer ul (R -) act iv predominant reprezint ă 99% din enantiomerii circulanţi totali. .
Farmacocinetica enantiomerului (R-) nu este afectat ă de v ârst ă, insuficienţ ă renal ă sau insuficien ţă
hepatic ă uş oar ă pâ nă la moderat ă. Exist ă dovezi c ă, la subiec ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă,
enantiomer ul (R-) este eliminat mai lent din plasm ă.
Bicalutamida se leag ă î n propor ţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%,
enantiomerul ul R - > 99 %) şi este metabolizat ă în proporţie mare (prin oxidare ş i
glucuronoconjugare). Metaboli ţii s ăi sunt elimina ţi pe cale renal ă ş i biliar ă î n propor ţii aproximativ
egale.
Într -un studiu clinic concentraţia medie a bicalutamidei în material ul seminal la bărbaţi cărora
Bicalutamida 150 mg a fost de 4,9 micrograme / ml. Cantitatea de bicalutamidă potenţial livrată la un
partener de sex feminin î n timpul actului sexual este scăzut şi prin extrapolare, eventual, echivaleaz ă
cu aproximativ 0,3 micrograme / kg. Acest lucru este necesar pentru a produce schimbări la puii de
animale de laborator .
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Bicalutamid a este un antagonist potent şi pur al receptorilor hormonilor androgeni la animalele de
laborator şi la om. Principala ac ţiune farmacologic ă secundar ă este inducţia la nivel hepatic a
oxidazelor cu funcţii mi xte dependente de citocromul CYP450. Induc ţia e nzim atică nu a fost observat ă
la om. M odificări le la nivelul organe lor ţintă la animale sunt clar legate de ac ţiunea farmacologic ă
principal ă ş i secundar ă a bicalutamidei . Acestea includ involuţia ţesuturi lor dependente de androgen i;
adenoame foliculare tiroidiene, hiperplazii ş i neoplazii sau cancer hepatic şi al celulelor Leydig;
anomalii ale diferenţier ii sexual e a urma şilor de gen masculin, tulburare reversibil ă a fertilit ăţii la
masculi . Studii le de genotoxicitate nu au evidenţiat niciun fel de potenţ ial mutagen a l bicalutamidei.
Toate reac ţiile adverse observate în studiile la animale sunt considerate irelevante în ceea ce priveşte
tratamentul pacien ţilor cu cancer de prostat ă avansat .
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Povidonă K -30
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloz ă E 5
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171 )
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
Acest medicament nu necesit ă condi ţii speciale pentru p ăstrare .
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Bicalutamid ă Accord 50 mg comprimate filmate este ambalat î n cutii cu blister e cu 14, 20, 28, 30, 60,
84, 90, 98 sau 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate m ărimile de ambalaj s ă fie comercializate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementă rile
locale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Accord Healthcare Limited
Sage House, 319, Pinner Road,
North Harrow, Middlesex, HA1 4HF ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2948/20 10/01- 09
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Autorizare -Noiembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
