ETIONAMIDA ATB 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Etionamidă Atb 250 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 250 mg etionamidă.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Etionamida Atb este indicată în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice ca medicament de
linia a doua la pacienţii cu Mycobacterium tuberculosis în condiţiile în care s-a instalat rezistenţa la
medicamentele de primă intenţie (izoniazidă şi rifampicină).
Acest medicament se poate administra atât la adulţi, cât şi la copii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Etionamida Atb se va administra doar dacă a fost prescrisă de un medic cu experienţă în tratamentul
tuberculozei multidrog-rezistentă.
Etionamida Atb se va administra întotdeauna în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice.
Adulţi:
Doza zilnică optimă la adulţi este de 15-20 mg/kg. Doza uzuală este de 500 mg-1 g/zi, în funcţie de
greutatea corporală şi tolerabilitatea individuală.
Această doză zilnică poate fi administrată ca şi doză unică sau separat în două doze pe parcursul zilei
pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.
Etionamida Atb poate fi administrată atât cu cât şi fără alimente. Administarrea de etionamidă
împreună cu alimente poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastrointestinală.
Copii:
Întrucât rezistenţa la terapia antituberculoasă de primă intenţie este rară la copii mici şi copii,
medicamentul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani cu excepţia situaţiilor când este definită
rezistenţa la terapia de primă intenţie şi diseminare sistemică a bolii sau alte complicaţii care pun viaţa
în pericol.
2
Doza optimă la copii nu a fost stabilită.
Doza zilnică totală pediatrică este de 10-20 mg/kg şi poate fi administartă în doză unică sau în două
doze divizate pe parcursul zilei, pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.
Administarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:
Etionamida este metabolizată aproape în întregime în ficat. Utilizarea sa ar trebui evitată la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă. Nu există date privind utilizarea de etionamidă la pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară şi moderată.
Etionamida se excretă într-o proporţie mică prin rinichi, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor la
pacienţii cu insuficienţă renală.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului este în funcţie de regimul ales, starea clinică a pacientului, răspunsul radiologic,
rezultatele obţinute în urma examinării frotiului şi a culturii, precum şi în funcţie de studiile de
susceptibilitate la Mycobacterium tuberculosis.
Dacă tratamentul este întrerupt, schema de tratament ar trebui să fie prelungită până la o dată
ulterioară în funcţie, de exemplu, de durata de întrerupere, momentul întreruperii din timpul
tratamentului (devreme sau mai târziu) sau de starea pacientului.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la etionamidă sau la oricare dintre excipienţi.
-Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Rezistenţa:
Utilizarea doar a etionamidei în tratamentul tuberculozei determină dezvoltarea rapidă a rezistenţei.
De aceea, este esenţială administrarea şi a altor tuberculostatice alese în funcţie de rezultatele testelor
de sensibilitate. Cu toate acestea, tratamentul poate fi iniţiat şi înaintea primirii rezultatelor de
sensibilitate, dacă medicul consideră acest lucru.
Toxicitate hepatică:
În timpul tratamentului cu etionamidă pot să apară: hepatită toxică, icter obstructiv, necroză hepatică
acută, precum şi creşterea moderată a valorilor transaminazelor hepatice, a bilirubinei şi fosfatazei
alcaline, cu sau fără icter. (vezi şi cap. 4.8.). De aceea, înaintea iniţierii tratamentului se vor realiza
teste funcţionale hepatice, iar valoarea transaminazelor serice se va monitoriza la 2-4 săptămâni în
timpul tratamentului. Dacă nivelul transaminazelor depăşeşte de 5 ori nivelul superior al normalului,
cu sau fără simptomatologie, sau de 3 ori nivelul superior al normalului însoţit de icter şi/sau hepatită,
se va întrerupe temporar administrarea de etionamidă sau a oricărui alt medicament hepatotoxic până
când se normalizează probele de laborator.
Medicamentele se vor reintroduce treptat în tratament pentru a decela care dintre acestea a determinat
reacţiile hepatotoxice. Creşterea riscului de hepatotoxicitate a fost descrisă la paceinţii cu diabet
zaharat.
Efecte neurologice:
În timpul tratamentului cu etionamidă au fost raportate tulburări psihotice, encefalopatie, nevrită
periferică şi optică, precum şi sindrom pelagra-like. (vezi pct. 4.8.). În unele situaţii, aceste simptome
s-au îmbunătăţit în urma administrării de nicotinamidă şi piridoxină. De aceea, administrarea
concomitentă de piridoxină este recomandată pentru a preveni efectele neurotoxice ale etionamidei.
Glicemie:
Deoarece tratamentul cu etionamidă a fost asociat cu hipoglicemia, este indicată monitorizarea
periodică a glicemiei în timpul tratamentului cu Etionamida Atb. Acest lucru este mai dificil la
pacienţii cu diabet zaharat.
3
Hipotiroidie
În timpul tratamentului cu etionamidă este indicată monitorizarea funcţiei tiroidiene, atât în cazul
hipotiroidismului cu guşă, cât şi fără guşă.
Reacţii alergice
Etionamida poate determina reacţii severe de hipersensibilitate cu erupţie cutanată tranzitorie şi febră
(vezi şi cap. 4.8.). Dacă apar astfel de manifestări, se va întrerupe administrarea etionamidei.
Înainte şi periodic în timpul tratamentului cu etionamidă este recomandată oftalmoscopia, deoarece
acest medicament poate determina tulburări vizuale.
Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care su fost
raportate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a etionamidei şi rifampicinei a fost asociată cu o frecvenţă ridicată de
apariţie a hepatitei cu icter. Într-un studiu, hepatită a apărut la 4,5% dintre pacienţii trataţi cu
rifampicină şi etionamidă. Mortalitatea în acest subgrup de pacienţi a fost de 26%. Administrarea
concomitentă a acestor medicamente ar trebui să fie evitată, cu excepţia cazului în care beneficiile sunt
considerate mai importante decât riscurile. În acest caz, pacientul ar trebui să fie monitorizat cu
regularitate pentru anomalii ale funcţiei hepatice, precum şi a semnelor clinice şi simptomelor de
disfuncţie hepatică.
Administrarea concomitentă de etionamidă şi izoniazidă a crescut concentraţia serică a izoniazidei atât
la acetilatorii rapizi cât şi la cei lenţi. Dacă administrarea concomitentă este extrem de necesară se va
administra suplimentar piridoxină şi se vor monitoriza efectele adverse ale izoniazidei (nevrită
periferică, hepatotoxicitate, encefalopatie).
În urma administrării concomitente de etionamidă şi cicloserină a apărut encefalopatia pelagra-like
reversibilă. Acest lucru poate fi cauzat de tulburări ale metabolismului piridoxinei.
Au fost raportate convulsii la administrarea etionamidei cu cicloserina şi se impune prudenţă la
asocierea celor două medicamente.
Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care su fost
raportate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Carcinogenitate, mutagenitate, Sarcină Categoria C
Au fost efectuate studii cu etionamidă care au demponstrat potenţialul teratogen al etionamidei la
iepuri şi şobolani (vezi şi cap. 5.3.)
Unele date indică un excedent al malformaţiilor congenitale în urma administrării de etionamidă la
femeile gravide.
Prin urmare, ar trebui să fie excluse de la tratament gravidele sau cele care este posibil să rămână
gravide în timpul tratamentului, cu excepţia cazului când beneficiul terapeutic depăşeşte riscul
potenţial.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă etionamida se excretă în laptele uman. Copii alăptaţi de către mame sub tratament
cu etionamidă ar trebui monitorizaţi pentru reacţiile adverse ale etionamidei (vezi pct.4.8.).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele tratamentului cu etionamidă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, starea clinică a pacientului şi profilul de reacţii adverse
la etionamidă ar trebui să fie avute în vedere atunci când se analizează capacitatea pacientului de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil legate de tratamentul cu etionamidă sunt enumerate
mai jos în funcţie de frecvenţă, pe aparate şi siteme. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1
/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100), rare (≥ 1/10000, <1/1000)
sau foarte rare (≤ 1/10000). În plus, reacţiile adverse identificate în perioada post-autorizare sunt
enumerate la categoria de frecvenţă: "necunoscută". Din moment ce acestea sunt raportate în mod
voluntar la o populaţie de dimensiuni necunoscute, frecvenţă nu poate fi estimată.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de pelagra-like, hipoglicemie.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: hipotiroidie
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, astenie, parestezie.
Cu frecvenţă necunoscută: encefalopatie, nevrită periferică, tulburări olfactive.
Tulburări cardiovasculare
Necunoscută: hipotensiune arterială posturală.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: disconfort epigastric, dureri abdominale, anorexie, greaţă, vărsături, diaree,
Cu frecvenţă necunoscută: gust metalic şi-sau sulfuros, hipersialoree, disgeuzie.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: valori mari ale transaminazelor serice,
Frecvente: hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Necunoscută: erupţii cutanate, urticarie, acnee, fotosensibilitate, stomatită, alopecie, purpură.
Tulburări ale aparatului genitalşi sânului
Necunoscută: ginecomastie, tulburări menstruale, impotenţă.
Tulburări oculare
Necunoscută: tulburări vizuale (de exemplu, diplopie, vedere înceţoşată, nevrită optică).
Tulburări acustice şi vestibulare
Necunoscută: ototoxicitate.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate, febră).
4.9 Supradozaj
Nu au fost descrise în literatura de specialitate cazuri grave de supradozaj.
În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Etionamida nu este dializabilă.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, derivaţi
de tio-carbamide, codul ATC: J04AD03.
Mecanism de acţiune:
Etionamida este bacteriostatic împotriva M. tuberculosis la concentraţii terapeutice, dar poate fi
bactericid la concentraţii mai mari.
Etionamida este, de asemenea, activ împotriva M.kansasii, M leprae şi împotriva unor tulpini de M.
avium-complexe.
Mecanismul exact de acţiune al etionamidei nu a fost pe deplin elucidat, dar se pare că
inhibă sinteza peptidelor în organismele sensibile. Rezistenţa la medicamente se dezvoltă rapid atunci
când etionamida este administrată ca monoterapie.
Există date limitate care sugerează că poate exista rezistenţă încrucişată între etionamidă şi
tiosemicarbazone (de exemplu tiacetazonă) ca şi izoniazida.
Numele etionamidei este 2-etil-tioizonicotinamidei.
Etionamidei inhibă sinteza acidului micolic în Mycobacterium şi stimulează reacţiile de oxido-
reducere.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Etionamida este aproape complet absorbită după administrarea orală.
Distribuţie:
După o singură doză de 250 mg de etionamidă administrată de la voluntari sănătoşi, Cmax a fost 2489
ng/ml (30,2%), valoarea corespunzătoare pentru ASC0-inf a fost 9161 ng.hr/ml
(23,6%) şi pentru ASC0-t 8941 ng.hr/ml (24,2%). Valoarea mediană (interval) Tmax a etionamidei a fost
0,75 (0,17 – 3,00) ore. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%, iar volumul de
distribuţie a fost raportat la aproximativ 80 litri.
Metabolizare:
Etionamida suferă metabolizare extinsă la nivel hepatic în metaboliţi activi sau inactivi. Au fost izolaţi
6 metaboliţi: 2-etil-izonotinamida, carbonil-dihidropiridină, tio-carbonil-dihidropiridină, S-carbamoil-
dihidropiridină, 2-etil-tio-izo-nicotinamidă şi etionamid-sulfoxid.
Etionamid-sulfoxid este metabolitul major şi s-a raportat că are activitate antibacteriană.
Eliminare:
Aproximativ 1% din doza de etionamidă se excretă nemodificată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatic al etionamidei este de aproximativ 2-3 ore.
Farmacocinetica grupelor speciale de populaţie:
Nu sunt disponibile date farmacocinetice nici pentru pacienţii cu insuficienţă renală, nici pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte carcinogenetice:
O dozare biologică pentru o posibilă carcinogenitate, a fost realizată prin administrarea de etionamidă
pentru hrana şobolanilor Fischer 344 şi şoarecilor B6C3F1. Grupelor de 35 de şobolani şi 34, respectiv
35 de şoareci din fiecare sex li s-a administrat etionamidă în doze de 1500 sau 3,00 ppm pentru
şobolani, şi 1000 sau 2000 ppm pentru şoareci. S-a ajuns la concluzia că, etionamida nu a fost
cancerigenă nici la şobolani Fischer 344, nici la şoareci B6C3F1.
6
Efectul teratogenic:
Studiile la animale efectuate cu etionamidă indică faptul că medicamentul are potenţialul teratogen la
iepuri şi şobolani. Dozele de mg/kg utilizate în aceste studii au fost considerabil peste dozele
recomandate la om. Nu există studii adecvate şi bine controlate la femelele gravide.
Mutagenitate:
Etionamida nu s-a dovedit a fi mutagenă, aşa cum arată testul Ames pe Salmonella şi pe micronuclei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Gelatină,
Amidonglicolat de sodiu tip A,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Acacia,
Talc,
Stearat de magneziu;
Film
Povidonă,
Hipromeloză 5 cps,
Dioxid de titan (E 171),
Talc,
Galben de chinolină (E 104),
Dietilftalat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 blistere Al/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1 707410 Iaşi, România
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2918/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Noiembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Etionamidă Atb 250 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 250 mg etionamidă.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Etionamida Atb este indicată în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice ca medicament de
linia a doua la pacienţii cu Mycobacterium tuberculosis în condiţiile în care s-a instalat rezistenţa la
medicamentele de primă intenţie (izoniazidă şi rifampicină).
Acest medicament se poate administra atât la adulţi, cât şi la copii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Etionamida Atb se va administra doar dacă a fost prescrisă de un medic cu experienţă în tratamentul
tuberculozei multidrog-rezistentă.
Etionamida Atb se va administra întotdeauna în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice.
Adulţi:
Doza zilnică optimă la adulţi este de 15-20 mg/kg. Doza uzuală este de 500 mg-1 g/zi, în funcţie de
greutatea corporală şi tolerabilitatea individuală.
Această doză zilnică poate fi administrată ca şi doză unică sau separat în două doze pe parcursul zilei
pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.
Etionamida Atb poate fi administrată atât cu cât şi fără alimente. Administarrea de etionamidă
împreună cu alimente poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastrointestinală.
Copii:
Întrucât rezistenţa la terapia antituberculoasă de primă intenţie este rară la copii mici şi copii,
medicamentul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani cu excepţia situaţiilor când este definită
rezistenţa la terapia de primă intenţie şi diseminare sistemică a bolii sau alte complicaţii care pun viaţa
în pericol.
2
Doza optimă la copii nu a fost stabilită.
Doza zilnică totală pediatrică este de 10-20 mg/kg şi poate fi administartă în doză unică sau în două
doze divizate pe parcursul zilei, pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.
Administarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:
Etionamida este metabolizată aproape în întregime în ficat. Utilizarea sa ar trebui evitată la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă. Nu există date privind utilizarea de etionamidă la pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară şi moderată.
Etionamida se excretă într-o proporţie mică prin rinichi, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor la
pacienţii cu insuficienţă renală.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului este în funcţie de regimul ales, starea clinică a pacientului, răspunsul radiologic,
rezultatele obţinute în urma examinării frotiului şi a culturii, precum şi în funcţie de studiile de
susceptibilitate la Mycobacterium tuberculosis.
Dacă tratamentul este întrerupt, schema de tratament ar trebui să fie prelungită până la o dată
ulterioară în funcţie, de exemplu, de durata de întrerupere, momentul întreruperii din timpul
tratamentului (devreme sau mai târziu) sau de starea pacientului.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la etionamidă sau la oricare dintre excipienţi.
-Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Rezistenţa:
Utilizarea doar a etionamidei în tratamentul tuberculozei determină dezvoltarea rapidă a rezistenţei.
De aceea, este esenţială administrarea şi a altor tuberculostatice alese în funcţie de rezultatele testelor
de sensibilitate. Cu toate acestea, tratamentul poate fi iniţiat şi înaintea primirii rezultatelor de
sensibilitate, dacă medicul consideră acest lucru.
Toxicitate hepatică:
În timpul tratamentului cu etionamidă pot să apară: hepatită toxică, icter obstructiv, necroză hepatică
acută, precum şi creşterea moderată a valorilor transaminazelor hepatice, a bilirubinei şi fosfatazei
alcaline, cu sau fără icter. (vezi şi cap. 4.8.). De aceea, înaintea iniţierii tratamentului se vor realiza
teste funcţionale hepatice, iar valoarea transaminazelor serice se va monitoriza la 2-4 săptămâni în
timpul tratamentului. Dacă nivelul transaminazelor depăşeşte de 5 ori nivelul superior al normalului,
cu sau fără simptomatologie, sau de 3 ori nivelul superior al normalului însoţit de icter şi/sau hepatită,
se va întrerupe temporar administrarea de etionamidă sau a oricărui alt medicament hepatotoxic până
când se normalizează probele de laborator.
Medicamentele se vor reintroduce treptat în tratament pentru a decela care dintre acestea a determinat
reacţiile hepatotoxice. Creşterea riscului de hepatotoxicitate a fost descrisă la paceinţii cu diabet
zaharat.
Efecte neurologice:
În timpul tratamentului cu etionamidă au fost raportate tulburări psihotice, encefalopatie, nevrită
periferică şi optică, precum şi sindrom pelagra-like. (vezi pct. 4.8.). În unele situaţii, aceste simptome
s-au îmbunătăţit în urma administrării de nicotinamidă şi piridoxină. De aceea, administrarea
concomitentă de piridoxină este recomandată pentru a preveni efectele neurotoxice ale etionamidei.
Glicemie:
Deoarece tratamentul cu etionamidă a fost asociat cu hipoglicemia, este indicată monitorizarea
periodică a glicemiei în timpul tratamentului cu Etionamida Atb. Acest lucru este mai dificil la
pacienţii cu diabet zaharat.
3
Hipotiroidie
În timpul tratamentului cu etionamidă este indicată monitorizarea funcţiei tiroidiene, atât în cazul
hipotiroidismului cu guşă, cât şi fără guşă.
Reacţii alergice
Etionamida poate determina reacţii severe de hipersensibilitate cu erupţie cutanată tranzitorie şi febră
(vezi şi cap. 4.8.). Dacă apar astfel de manifestări, se va întrerupe administrarea etionamidei.
Înainte şi periodic în timpul tratamentului cu etionamidă este recomandată oftalmoscopia, deoarece
acest medicament poate determina tulburări vizuale.
Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care su fost
raportate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a etionamidei şi rifampicinei a fost asociată cu o frecvenţă ridicată de
apariţie a hepatitei cu icter. Într-un studiu, hepatită a apărut la 4,5% dintre pacienţii trataţi cu
rifampicină şi etionamidă. Mortalitatea în acest subgrup de pacienţi a fost de 26%. Administrarea
concomitentă a acestor medicamente ar trebui să fie evitată, cu excepţia cazului în care beneficiile sunt
considerate mai importante decât riscurile. În acest caz, pacientul ar trebui să fie monitorizat cu
regularitate pentru anomalii ale funcţiei hepatice, precum şi a semnelor clinice şi simptomelor de
disfuncţie hepatică.
Administrarea concomitentă de etionamidă şi izoniazidă a crescut concentraţia serică a izoniazidei atât
la acetilatorii rapizi cât şi la cei lenţi. Dacă administrarea concomitentă este extrem de necesară se va
administra suplimentar piridoxină şi se vor monitoriza efectele adverse ale izoniazidei (nevrită
periferică, hepatotoxicitate, encefalopatie).
În urma administrării concomitente de etionamidă şi cicloserină a apărut encefalopatia pelagra-like
reversibilă. Acest lucru poate fi cauzat de tulburări ale metabolismului piridoxinei.
Au fost raportate convulsii la administrarea etionamidei cu cicloserina şi se impune prudenţă la
asocierea celor două medicamente.
Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care su fost
raportate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Carcinogenitate, mutagenitate, Sarcină Categoria C
Au fost efectuate studii cu etionamidă care au demponstrat potenţialul teratogen al etionamidei la
iepuri şi şobolani (vezi şi cap. 5.3.)
Unele date indică un excedent al malformaţiilor congenitale în urma administrării de etionamidă la
femeile gravide.
Prin urmare, ar trebui să fie excluse de la tratament gravidele sau cele care este posibil să rămână
gravide în timpul tratamentului, cu excepţia cazului când beneficiul terapeutic depăşeşte riscul
potenţial.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă etionamida se excretă în laptele uman. Copii alăptaţi de către mame sub tratament
cu etionamidă ar trebui monitorizaţi pentru reacţiile adverse ale etionamidei (vezi pct.4.8.).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele tratamentului cu etionamidă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, starea clinică a pacientului şi profilul de reacţii adverse
la etionamidă ar trebui să fie avute în vedere atunci când se analizează capacitatea pacientului de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil legate de tratamentul cu etionamidă sunt enumerate
mai jos în funcţie de frecvenţă, pe aparate şi siteme. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1
/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100), rare (≥ 1/10000, <1/1000)
sau foarte rare (≤ 1/10000). În plus, reacţiile adverse identificate în perioada post-autorizare sunt
enumerate la categoria de frecvenţă: "necunoscută". Din moment ce acestea sunt raportate în mod
voluntar la o populaţie de dimensiuni necunoscute, frecvenţă nu poate fi estimată.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de pelagra-like, hipoglicemie.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: hipotiroidie
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, astenie, parestezie.
Cu frecvenţă necunoscută: encefalopatie, nevrită periferică, tulburări olfactive.
Tulburări cardiovasculare
Necunoscută: hipotensiune arterială posturală.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: disconfort epigastric, dureri abdominale, anorexie, greaţă, vărsături, diaree,
Cu frecvenţă necunoscută: gust metalic şi-sau sulfuros, hipersialoree, disgeuzie.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: valori mari ale transaminazelor serice,
Frecvente: hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Necunoscută: erupţii cutanate, urticarie, acnee, fotosensibilitate, stomatită, alopecie, purpură.
Tulburări ale aparatului genitalşi sânului
Necunoscută: ginecomastie, tulburări menstruale, impotenţă.
Tulburări oculare
Necunoscută: tulburări vizuale (de exemplu, diplopie, vedere înceţoşată, nevrită optică).
Tulburări acustice şi vestibulare
Necunoscută: ototoxicitate.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate, febră).
4.9 Supradozaj
Nu au fost descrise în literatura de specialitate cazuri grave de supradozaj.
În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Etionamida nu este dializabilă.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, derivaţi
de tio-carbamide, codul ATC: J04AD03.
Mecanism de acţiune:
Etionamida este bacteriostatic împotriva M. tuberculosis la concentraţii terapeutice, dar poate fi
bactericid la concentraţii mai mari.
Etionamida este, de asemenea, activ împotriva M.kansasii, M leprae şi împotriva unor tulpini de M.
avium-complexe.
Mecanismul exact de acţiune al etionamidei nu a fost pe deplin elucidat, dar se pare că
inhibă sinteza peptidelor în organismele sensibile. Rezistenţa la medicamente se dezvoltă rapid atunci
când etionamida este administrată ca monoterapie.
Există date limitate care sugerează că poate exista rezistenţă încrucişată între etionamidă şi
tiosemicarbazone (de exemplu tiacetazonă) ca şi izoniazida.
Numele etionamidei este 2-etil-tioizonicotinamidei.
Etionamidei inhibă sinteza acidului micolic în Mycobacterium şi stimulează reacţiile de oxido-
reducere.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Etionamida este aproape complet absorbită după administrarea orală.
Distribuţie:
După o singură doză de 250 mg de etionamidă administrată de la voluntari sănătoşi, Cmax a fost 2489
ng/ml (30,2%), valoarea corespunzătoare pentru ASC0-inf a fost 9161 ng.hr/ml
(23,6%) şi pentru ASC0-t 8941 ng.hr/ml (24,2%). Valoarea mediană (interval) Tmax a etionamidei a fost
0,75 (0,17 – 3,00) ore. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%, iar volumul de
distribuţie a fost raportat la aproximativ 80 litri.
Metabolizare:
Etionamida suferă metabolizare extinsă la nivel hepatic în metaboliţi activi sau inactivi. Au fost izolaţi
6 metaboliţi: 2-etil-izonotinamida, carbonil-dihidropiridină, tio-carbonil-dihidropiridină, S-carbamoil-
dihidropiridină, 2-etil-tio-izo-nicotinamidă şi etionamid-sulfoxid.
Etionamid-sulfoxid este metabolitul major şi s-a raportat că are activitate antibacteriană.
Eliminare:
Aproximativ 1% din doza de etionamidă se excretă nemodificată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatic al etionamidei este de aproximativ 2-3 ore.
Farmacocinetica grupelor speciale de populaţie:
Nu sunt disponibile date farmacocinetice nici pentru pacienţii cu insuficienţă renală, nici pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte carcinogenetice:
O dozare biologică pentru o posibilă carcinogenitate, a fost realizată prin administrarea de etionamidă
pentru hrana şobolanilor Fischer 344 şi şoarecilor B6C3F1. Grupelor de 35 de şobolani şi 34, respectiv
35 de şoareci din fiecare sex li s-a administrat etionamidă în doze de 1500 sau 3,00 ppm pentru
şobolani, şi 1000 sau 2000 ppm pentru şoareci. S-a ajuns la concluzia că, etionamida nu a fost
cancerigenă nici la şobolani Fischer 344, nici la şoareci B6C3F1.
6
Efectul teratogenic:
Studiile la animale efectuate cu etionamidă indică faptul că medicamentul are potenţialul teratogen la
iepuri şi şobolani. Dozele de mg/kg utilizate în aceste studii au fost considerabil peste dozele
recomandate la om. Nu există studii adecvate şi bine controlate la femelele gravide.
Mutagenitate:
Etionamida nu s-a dovedit a fi mutagenă, aşa cum arată testul Ames pe Salmonella şi pe micronuclei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Gelatină,
Amidonglicolat de sodiu tip A,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Acacia,
Talc,
Stearat de magneziu;
Film
Povidonă,
Hipromeloză 5 cps,
Dioxid de titan (E 171),
Talc,
Galben de chinolină (E 104),
Dietilftalat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 blistere Al/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1 707410 Iaşi, România
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2918/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Noiembrie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2010
