GELTIM 1 mg/g
Substanta activa: TIMOLOLUMClasa ATC: S01ED01Forma farmaceutica: GEL OFT. IN RECIPIENT UNIDOZA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 9 plicuri din hartie/Al x 10 recipiente unidoza din PEJD care contin gel oftalmic
Producator: LABORATOIRE UNITHER - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GELTIM 1 mg/g gel oftalmic în recipient unidoză
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 g de gel conţine timolol 1 mg sub formă de maleat de timolol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Gel oftalmic în recipient unidoză.
Gel incolor până la uşor gălbui, opalescent.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţi cu:
- hipertensiune oculară,
- glaucom cronic cu unghi deschis.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare oftalmică.
Adulţi
Doza recomandată este de o picătură Geltim 1 mg/g instilată la nivelul ochiului (sau ochilor)
afectat(ţi), o dată pe zi, dimineaţa.
Vârstnici
Există o vastă experienţă privind utilizarea timololului sub formă de picături oftalmice la pacienţi
vârstnici. Recomandările de mai sus privind dozajul reflectă datele clinice derivate din această
experienţă.
Copii şi adolescenţi
Nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi. Prin urmare, acest gel oftalmic nu este
recomandat la aceşti pacienţi.
Dacă medicul oftalmolog consideră necesar, Geltim 1 mg/g poate fi administrat în asociere cu unul
sau mai multe tratamente antiglaucomatoase (cu administrare topică şi/sau sistemică).
Cu toate acestea, nu se recomandă asocierea a două medicamente beta-blocante sub formă de picături
oftalmice (vezi pct. 4.4).
Celălalt medicament sub formă de picături oftalmice trebuie administrat la distanţă de cel puţin 15
minute înaintea Geltim 1 mg/g. Gelul oftalmic trebuie să fie ultimul medicament instilat.
2
Cu toate acestea, răspunsul terapeutic la Geltim 1 mg/g, în ceea ce priveşte stabilizarea presiunii
intraoculare, poate dura câteva săptămâni; prin urmare, monitorizarea tratamentului trebuie să includă
evaluarea presiunii intraoculare după o perioadă de tratament de aproximativ patru săptămâni.
Mod de administrare
Gelul oftalmic pe bază de timolol trebuie instilat în sacul conjunctival.
O singură doză conţine suficient gel pentru tratamentul ambilor ochi.
Destinat unei singure utilizări.
Pacienţii trebuie instruiţi:
- să evite contactul între vârful picurătorului şi ochi sau pleoape,
- să utilizeze gelul oftalmic imediat după prima deschidere a recipientului unidoză şi să arunce
recipientul după utilizare.
Absorbţia sistemică poate fi redusă prin utilizarea ocluziei nazolacrimale sau închiderea pleoapelor
timp de 3 minute. Aceasta poate determina scăderea reacţiilor adverse sistemice şi creşterea efectului
local.
Înlocuirea unui tratament anterior
Când se utilizează Geltim 1 mg/g pentru înlocuirea unui alt medicament antiglaucomatos sub formă
de picături oftalmice, administrarea acestor picături oftalmice trebuie întreruptă după o zi întreagă de
tratament, iar tratamentul cu Geltim 1 mg/g trebuie iniţiat în ziua următoare, în doză de o picătură în
ochiul afectat (ochii afectaţi) o dată pe zi, dimineaţa.
Dacă Geltim 1 mg/g este administrat pentru a înlocui o asociere de tratamente antiglaucomatoase,
aceste medicamente trebuie întrerupte pe rând.
Dacă medicamentul antiglaucomatos înlocuit nu este un beta-blocant sub formă de picături oftalmice,
tratamentul cu acest medicament trebuie continuat iar Geltim 1 mg/g trebuie instilat în doză de o
picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), o dată pe zi. În ziua următoare, se va opri complet
administrarea medicamentului precedent.
Când Geltim 1 mg/g este utilizat pentru a înlocui un medicament care produce mioză sub formă de
picături oftalmice, testarea refracţiei se poate dovedi necesară când efectele medicamentului care
produce mioză au dispărut.
Prescripţia medicală trebuie asociată cu monitorizarea presiunii intraoculare, în special la începutul
tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Trebuie avute în vedere contraindicaţiile medicamentelor beta-blocante administrate pe cale generală,
deşi efectele sistemice ale beta-blocantelor sunt rar observate în cazul instilării oculare:
- hipersensibilitate la maleat de timolol, la alte medicamente beta-blocante sau la oricare dintre
componentele medicamentului,
- astm bronşic, boală pulmonară obstructivă cronică, antecedente de astm bronşic,
hiperreactivitate bronşică şi rinită alergică severă,
- insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament,
- şoc cardiogen,
- bloc atrioventricular de gradul al doilea şi al treilea, în absenţa unui pacemaker,
- angină Prinzmetal,
- boală sinusală (incluzând bloc sinoatrial),
3
- bradicardie (< 45 - 50 de bătăi pe minut),
- boală Raynaud şi tulburări ale circulaţiei periferice,
- feocromocitom netratat,
- hipotensiune arterială,
- distrofie corneană,
- administrarea în asociere cu floctafenină (vezi pct. 4.5),
- administrarea în asociere cu sultopridă (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Oculare
Similar oricărui tratament antiglaucomatos, se recomandă determinarea periodică a presiunii
intraoculare şi examinarea corneei.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a două medicamente beta-blocante sub formă de
picături oftalmice (vezi pct. 4.2).
Dacă Geltim 1 mg/g este administrat pentru scăderea presiunii intraoculare la pacienţi cu glaucom cu
unghi închis, trebuie utilizat în asociere cu un medicament care produce mioză.
La aceşti pacienţi, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului, ceea ce necesită
utilizarea unui medicament care produce mioză pentru a obţine constricţia pupilară, deoarece maleatul
de timol are un efect scăzut sau absent asupra pupilei.
După tratamentul chirurgical al glaucomului, cu administrare de medicamente antiglaucomatoase care
scad secreţia umorii apoase (timolol, acetazolamidă), s-a raportat dezlipirea coroidei însoţită de
hipotonie oculară.
Pacienţi care poartă lentile de contact
Există riscul intoleranţei la lentile de contact, datorită scăderii secreţiei lacrimale induse de beta-
blocant.
Gelul oftalmic pe bază de timolol nu a fost studiat la pacienţi purtători de lentile de contact; prin
urmare, purtarea lentilelor de contact trebuie evitată în timpul utilizării Geltim.
Anestezie generală
La pacienţii care urmează să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale programate, trebuie discutată
întreruperea treptată a tratamentului cu medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici, cu
administrare oftalmică.
Generale
Trebuie avute în vedere atenţionările şi precauţiile legate de medicamentele beta-blocante
administrate pe cale generală, deşi efectele sistemice ale beta-blocantelor sunt rar observate în cazul
instilării oculare.
În general, acest medicament nu trebuie utilizat în asociere cu anumite medicamente blocante ale
canalelor de calciu (bepridil, verapamil, diltiazem) (vezi pct. 4.5).
Tratamentul concomitent cu beta-blocante cu administrare sistemică trebuie efectuat cu precauţie.
Sportivi
Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate să determine o
reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
4
Întreruperea tratamentului
Tratamentul cu medicamente beta-blocante administrate pe cale sistemică nu trebuie niciodată
întrerupt brusc, în special la pacienţi cu angină pectorală: întreruperea bruscă poate determina
tulburări de ritm severe, infarct miocardic sau moarte subită.
Doza trebuie scăzută treptat, adică pe durata a una sau două săptămâni.
Afecţiuni cardiovasculare
Doza trebuie redusă dacă frecvenţa cardiacă scade sub 50-55 de bătăi pe minut în repaus şi dacă
pacientul prezintă simptome legate de bradicardie.
Datorită efectului dromotrop negativ, medicamentele beta-blocante trebuie administrate cu precauţie
la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, dacă pacientul are boala nodului sinusal sau
hipotensiune arterială.
Înaintea iniţierii tratamentului trebuie exclusă insuficienţa cardiacă. Pacienţii cu cardiopatie severă în
antecedente trebuie monitorizaţi în vederea decelării semnelor precoce ale unei insuficienţe cardiace
posibile.
Beta-blocantele pot creşte riscul hipertensiunii arteriale de rebound.
Afecţiuni metabolice
Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu acidoză metabolică.
Feocromocitom tratat
Acestor pacienţi nu trebuie să li se administreze medicamente beta-blocante în absenţa tratamentului
concomitent cu medicamente blocante ale receptorilor α-adrenergici.
Pacienţi vârstnici, insuficienţă renală şi/sau hepatică
Ajustarea dozelor este frecvent necesară în cazul administrării acestor medicamente pe cale orală la
astfel de pacienţi cu risc crescut.
Pacienţi cu diabet zaharat
Trebuie să li se recomande pacienţilor să îşi monitorizeze mai frecvent glicemia la începutul
tratamentului.
Semnele incipiente ale hipoglicemiei pot fi mascate, în special tahicardia, palpitaţiile sau
transpiraţiile.
Psoriazis
S-a raportat că beta-blocantele agravează psoriazisul şi, prin urmare, utilizarea acestora la pacienţi cu
această afecţiune impune o atenţie deosebită.
Reacţii alergice
La pacienţii cu risc de reacţii anafilactice severe, indiferent de cauză, în special la substanţe de
contrast pe bază de iod, anestezice sau floctafenină (vezi pct. 4.5) sau în timpul desensibilizării,
medicamentele beta-blocante pot agrava reacţia alergică făcând-o rezistentă la tratamentul cu
adrenalină în doze uzuale.
Anestezie generală
Beta-blocantele scad activitatea reflexă simpatică. Continuarea tratamentului cu un beta-blocant cu
administrare sistemică scade riscul de tulburări de ritm, ischemie miocardică şi crize de hipertensiune
arterială perioperator. Medicul anestezist trebuie să fie informat că pacientului i se administrează
tratament beta-blocant.
Dacă se consideră necesar să se întrerupă tratamentul, o perioadă de întrerupere de 48 de ore este
considerată suficientă pentru a permite reapariţia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri, tratamentul cu beta-blocante cu administrare sistemică nu poate fi întrerupt:
5
- la pacienţi cu insuficienţă coronariană este preferabil să se continue tratamentul până în
momentul intervenţiei chirurgicale, datorită riscurilor asociate cu întreruperea bruscă a beta-
blocantelor;
- în caz de urgenţă sau dacă întreruperea administrării nu este posibilă, pacientul trebuie protejat
de efectele predominante vagale prin premedicaţie adecvată cu atropină, care trebuie repetată la
nevoie.
Anestezia trebuie efectuată cu medicamente care determină deprimare miocardică minimă, iar
hemoragia trebuie compensată.
Tireotoxicoză
Este posibil ca beta-blocantele să mascheze anumite semne de tireotoxicoză, în special
cardiovasculare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1) Picături oftalmice
În cazul tratamentului concomitent cu picături oftalmice care conţin adrenalină este necesară
monitorizarea oftalmologică (risc de midriază).
2) Alte medicamente
Deşi cantitatea de medicament beta-blocant care trece în circulaţia sistemică după instilarea oftalmică
este mică, riscul interacţiunilor medicamentoase este totuşi prezent.
Prin urmare se recomandă să se aibă în vedere interacţiunile medicamentoase observate în cazul beta-
blocantelor administrate pe cale sistemică.
Asociaţii contraindicate
+ floctafenină
În caz de şoc sau hipotensiune arterială determinate de floctafenină, beta-blocantele atenuează
mecanismele compensatoare cardiovasculare.
+ sultopridă
Risc crescut de tulburări de ritm ventriculare, în special torsada vârfurilor.
Asocieri care nu sunt recomandate
+ bepridil
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi risc crescut de tulburări de ritm ventricular (torsada vârfurilor) şi de insuficienţă
cardiacă.
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
+ diltiazem
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă.
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
+ verapamil
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă (efect sinergic).
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
6
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
+ amiodaronă
Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare
simpatice).
Se recomandă monitorizare clinică şi electrocardiografică.
+ anestezice halogenate volatile
Atenuarea mecanismelor compensatoare cardiovasculare de către medicamentele beta-blocante.
Blocarea beta-adrenergică poate fi contracarată în timpul intervenţiei chirurgicale prin administrarea
medicamentelor beta-mimetice.
Ca regulă generală, tratamentul beta-blocant nu trebuie întrerupt şi, în orice situaţie, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului. Medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
+ S-a raportat potenţarea efectelor beta-blocante sistemice ale gelului oftalmic şi creşterea
concentraţiilor plasmatice de beta-blocant dacă gelurile oftalmice pe bază de medicamente beta-
blocante sunt asociate cu chinidină, probabil datorită inhibării metabolizării beta-blocantului de către
chinidină (descris pentru timolol).
+ baclofen
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
Monitorizarea tensiunii arteriale şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de medicament
antihipertensiv.
+ medicamente antihipertensive cu acţiune centrală
Creşterea semnificativă a presiunii arteriale, dacă tratamentul cu un medicament antihipertensiv cu
acţiune centrală este întrerupt brusc.
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu un medicament antihipertensiv cu acţiune
centrală. Se recomandă monitorizare clinică.
+ insulină, medicamente antidiabetice orale
Toate medicamentele beta-blocante pot masca anumite simptome de hipoglicemie: palpitaţii şi
tahicardie.
Pacientul trebuie avertizat şi, în special la începutul tratamentului, verificarea glicemiei de către
pacient trebuie să fie mai frecventă.
+ lidocaină
În asociere cu lidocaină administrată intravenos: creşterea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei, cu
posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse cardiace şi neurologice (scăderea clearance-ului hepatic al
lidocainei).
Se recomandă monitorizarea clinică şi electrocardiografică şi, dacă este posibil, determinarea
concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului asociat şi după întreruperea
tratamentului cu beta-blocant. Ajustarea dozelor de lidocaină, dacă este necesar.
+ medicamente care pot determina apariţia torsadei vârfurilor (cu excepţia sultopridei)
Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în mod special torsada vârfurilor.
Se recomandă monitorizare clinică şi ECG.
+ propafenonă
Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare
simpatice).
Se recomandă monitorizare clinică şi ECG.
7
Asocieri care trebuie avute în vedere
+ alfa-blocante pentru utilizare urologică; alfa-blocante antihipertensive
Potenţarea efectului hipotensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
+ amifostină
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
+ antidepresive imipraminice; neuroleptice
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
+ medicamente antiinflamatorii nesteriodiene
Scăderea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS şi a
retenţiei hidro-saline de către AINS de tip pirazol).
+ alte medicamente care determină bradicardie
Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive).
+ dihidropiridine
Hipotensiune arterială, decompensare cardiacă la pacienţi cu insuficienţă cardiacă latentă sau
necontrolată (efecte inotrope negative suplimentare). În plus, beta-blocantele pot să reducă la minim
reacţia reflexă simpatică, care intervine în cazul unor tulburări hemodinamice excesive.
+ dipiridamol
În asociere cu dipiridamol administrat i.v.: creşterea efectului antihipertensiv.
+ pilocarpină
Risc de bradicardie excesivă (efecte bradicardice aditive).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Pasajul sistemic al medicamentelor beta-blocante cu administrare pe cale oftalmică este mai mic
comparativ cu administrarea orală; dar totuşi există.
Sarcina
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Din punct de vedere clinic, până în prezent nu s-au raportat efecte teratogene, iar rezultatele studiilor
prospective controlate efectuate cu câteva medicamente beta-blocante, nu au evidenţiat malformaţii
congenitale.
Beta-blocantele scad fluxul placentar şi, ca urmare, pot să apară decesul fătului sau naştere prematură.
La nou-născuţii din mame tratate, efectele beta-blocante persistă timp de câteva zile după naştere şi
poate determina bradicardie, insuficienţă respiratorie şi hipoglicemie, dar, în general, acestea nu au
semnificaţie clinică.
Cu toate acestea, ca rezultat al deprimării mecanismelor compensatorii simpatice, poate să apară
insuficienţă cardiacă care necesită măsuri de terapie intensivă şi evitarea administrării de lichide pe
cale intravenoasă (risc de edem pulmonar acut).
Prin urmare, acest medicament poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar. Dacă tratamentul
este continuat până la naştere, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului (pentru frecvenţă
cardiacă şi hipoglicemie, în primele 3 - 5 zile după naştere).
Alăptarea
Timololul se excretă în laptele uman.
8
S-a descris apariţia hipoglicemiei şi bradicardiei în cazul utilizării medicamentelor beta-blocante cu
legare slabă de proteinele plasmatice. Prin urmare, ca măsură de siguranţă, este preferabilă evitarea
alăptării când tratamentul este necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Geltim are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Nu s-au efectuat studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule. În
timpul conducerii vehiculelor sau folosirii diferitelor utilaje, trebuie să se ţină cont de tulburările
vizuale ocazionale care pot să apară, incluzând modificări de refracţie, diplopie, ptoză, episoade
frecvente uşoare şi tranzitorii de vedere înceţoşată şi episoade ocazionale de ameţeală sau
fatigabilitate.
4.8 Reacţii adverse
Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, gelul cu timolol poate fi absorbit la nivel
sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate
pe cale orală.
Tulburări ale sistemului imunitar
Lupus eritematos sistemic.
Semne şi simptome de reacţii alergice, incluzând anafilaxie, angioedem, urticarie, erupţie cutanată
eritematoasă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie.
Tulburări ale sistemului nervos şi psihice
Cefalee, ameţeli, agravarea semnelor şi simptomelor de miastenia gravis.
Depresie, insomnie, coşmaruri, scăderea libidoului, impotenţă.
Tulburări oculare
Semne şi simptome de iritaţie oculară, incluzând senzaţii uşoare de arsură sau înţepătură la începutul
tratamentului, hiperemie conjunctivală, conjunctivită, blefarită, keratită, sensibilitate corneană scăzută
şi xeroftalmie.
Tulburări vizuale incluzând vedere înceţoşată, modificări de refracţie (ca urmare a întreruperii terapiei
miotice în unele cazuri), ptoză, diplopie, dezlipirea coroidei (în urma intervenţiilor chirurgicale de
filtrare).
Tulburări cardiace şi vasculare
Sincopă, palpitaţii, tulburări de ritm, bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă, bloc
atrioventricular, încetinirea conducerii atrioventriculare sau agravarea unui bloc atrioventricular
existent, claudicaţie, fenomen Raynaud, extremităţi reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee, tuse, bronhospasm (în special la pacienţi cu boală pulmonară obstructivă preexistentă).
Tulburări gastro-intestinale
Dispepsie, xerostomie, greaţă, vărsături, diaree, gastralgie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Alopecie.
9
Diverse simptome cutanate, incluzând urticarie, reacţii de hipersensibilitate, angioedem (edem
angioneurotic), erupţie cutanată eritematoasă, erupţie cutanată psoriaziformă sau exacerbarea
psoriazisului (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate, astenie, durere toracică.
Investigaţii diagnostice
S-au observat cazuri rare de anticorpi antinucleari, însoţite numai în situaţii excepţionale de simptome
clinice cum este sindromul lupic, care au regresat odată cu întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
Cu toate că absorbţia sistemică a beta-blocantelor după instilare oftalmică este scăzută, trebuie avut în
vedere riscul posibil de supradozaj. Simptomele şi abordarea terapeutică a supradozajului sunt
similare beta-blocantelor administrate pe cale sistemică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiglaucomatoase şi miotice; Medicamente beta-blocante, codul ATC:
S01ED01.
La nivel sistemic
Timololul poate fi caracterizat prin trei proprietăţi farmacologice:
- efect beta-blocant fără cardioselectivitate,
- potenţial agonist parţial [activitate simpatomimetică intrinsecă moderată (SIM)],
- efect stabilizator al membranei nesemnificativ (efect de tip anestetic local sau chinidinic).
La nivel oftalmic
- gelul oftalmic cu maleat de timol scade presiunea intraoculară, indiferent dacă aceasta este sau
nu asociată cu glaucom;
- efectul este observat după aproximativ 20 de minute de la instilare, atingând un maxim în 1
până la 2 ore şi menţinându-se încă după 24 de ore;
- nu există efecte asupra diametrului pupilar sau asupra acuităţii vizuale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Gelul oftalmic pe bază de timolol 1 mg/g este un tip de picături oftalmice fără conservanţi.
La pacienţii trataţi cu Timolol gel oftalmic 1 mg/g, administrat o dată pe zi, expunerea sistemică
observată a fost neglijabilă. Date dintr-un recent studiu farmacocinetic comparativ (LoQ= 0,146
ng/ml) au demonstrat că valorile concentraţiilor plasmatice sunt, în general, mai mici decât limita de
cuantificare(LoQ).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Niciunul dintre studiile de mutageneză efectuate in vivo şi in vitro utilizând timolol nu au furnizat
dovezi privind potenţialul mutagen. La animale a fost demonstrat potenţialul cancerigen al timololului
la nivele de expunere mult mai mari decât cele observate în practica clinică în timpul tratamentului cu
Geltim 1 mg/g.
10
Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect teratogen
la şoareci, şobolani şi iepuri. La şobolani s-a observat întârzierea osificării la nivele de expunere mult
mai mari decât cele observate în practica clinică, în timpul tratamentului cu Geltim 1 mg/g. Nu au fost
observate efecte asupra fertilităţii la şobolani.
La iepuri, instilarea unică sau repetată de Geltim 1 mg/g timp de 28 de zile nu a determinat intoleranţă
locală sau sistemică şi nici efect anestezic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Sorbitol
Alcool polivinilic
Carbomer 974 P
Acetat de sodiu trihidrat
Lizină monohidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni.
După deschiderea recipientului unidoză: a se utiliza imediat şi a se arunca recipientul unidoză după
utilizare.
După deschiderea plicului: a se utiliza recipientele unidoză în interval de o lună.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra recipientele unidoză în plic şi cutie pentru a fi protejate de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10 recipiente unidoză (PEJD) care conţin câte 0,4 g gel şi sunt ambalate într-un plic (din
hârtie/aluminiu), cutie cu 3 sau 9 plicuri.
Un ambalaj conţine 30 (3x10) sau 90 (9x10) recipiente unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Théa
12 rue Louis Blériot
63017 Clermont-Ferrand Cedex 2, Franţa
11
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3622/2011/01-02
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Iulie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GELTIM 1 mg/g gel oftalmic în recipient unidoză
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 g de gel conţine timolol 1 mg sub formă de maleat de timolol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Gel oftalmic în recipient unidoză.
Gel incolor până la uşor gălbui, opalescent.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţi cu:
- hipertensiune oculară,
- glaucom cronic cu unghi deschis.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare oftalmică.
Adulţi
Doza recomandată este de o picătură Geltim 1 mg/g instilată la nivelul ochiului (sau ochilor)
afectat(ţi), o dată pe zi, dimineaţa.
Vârstnici
Există o vastă experienţă privind utilizarea timololului sub formă de picături oftalmice la pacienţi
vârstnici. Recomandările de mai sus privind dozajul reflectă datele clinice derivate din această
experienţă.
Copii şi adolescenţi
Nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi. Prin urmare, acest gel oftalmic nu este
recomandat la aceşti pacienţi.
Dacă medicul oftalmolog consideră necesar, Geltim 1 mg/g poate fi administrat în asociere cu unul
sau mai multe tratamente antiglaucomatoase (cu administrare topică şi/sau sistemică).
Cu toate acestea, nu se recomandă asocierea a două medicamente beta-blocante sub formă de picături
oftalmice (vezi pct. 4.4).
Celălalt medicament sub formă de picături oftalmice trebuie administrat la distanţă de cel puţin 15
minute înaintea Geltim 1 mg/g. Gelul oftalmic trebuie să fie ultimul medicament instilat.
2
Cu toate acestea, răspunsul terapeutic la Geltim 1 mg/g, în ceea ce priveşte stabilizarea presiunii
intraoculare, poate dura câteva săptămâni; prin urmare, monitorizarea tratamentului trebuie să includă
evaluarea presiunii intraoculare după o perioadă de tratament de aproximativ patru săptămâni.
Mod de administrare
Gelul oftalmic pe bază de timolol trebuie instilat în sacul conjunctival.
O singură doză conţine suficient gel pentru tratamentul ambilor ochi.
Destinat unei singure utilizări.
Pacienţii trebuie instruiţi:
- să evite contactul între vârful picurătorului şi ochi sau pleoape,
- să utilizeze gelul oftalmic imediat după prima deschidere a recipientului unidoză şi să arunce
recipientul după utilizare.
Absorbţia sistemică poate fi redusă prin utilizarea ocluziei nazolacrimale sau închiderea pleoapelor
timp de 3 minute. Aceasta poate determina scăderea reacţiilor adverse sistemice şi creşterea efectului
local.
Înlocuirea unui tratament anterior
Când se utilizează Geltim 1 mg/g pentru înlocuirea unui alt medicament antiglaucomatos sub formă
de picături oftalmice, administrarea acestor picături oftalmice trebuie întreruptă după o zi întreagă de
tratament, iar tratamentul cu Geltim 1 mg/g trebuie iniţiat în ziua următoare, în doză de o picătură în
ochiul afectat (ochii afectaţi) o dată pe zi, dimineaţa.
Dacă Geltim 1 mg/g este administrat pentru a înlocui o asociere de tratamente antiglaucomatoase,
aceste medicamente trebuie întrerupte pe rând.
Dacă medicamentul antiglaucomatos înlocuit nu este un beta-blocant sub formă de picături oftalmice,
tratamentul cu acest medicament trebuie continuat iar Geltim 1 mg/g trebuie instilat în doză de o
picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), o dată pe zi. În ziua următoare, se va opri complet
administrarea medicamentului precedent.
Când Geltim 1 mg/g este utilizat pentru a înlocui un medicament care produce mioză sub formă de
picături oftalmice, testarea refracţiei se poate dovedi necesară când efectele medicamentului care
produce mioză au dispărut.
Prescripţia medicală trebuie asociată cu monitorizarea presiunii intraoculare, în special la începutul
tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Trebuie avute în vedere contraindicaţiile medicamentelor beta-blocante administrate pe cale generală,
deşi efectele sistemice ale beta-blocantelor sunt rar observate în cazul instilării oculare:
- hipersensibilitate la maleat de timolol, la alte medicamente beta-blocante sau la oricare dintre
componentele medicamentului,
- astm bronşic, boală pulmonară obstructivă cronică, antecedente de astm bronşic,
hiperreactivitate bronşică şi rinită alergică severă,
- insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament,
- şoc cardiogen,
- bloc atrioventricular de gradul al doilea şi al treilea, în absenţa unui pacemaker,
- angină Prinzmetal,
- boală sinusală (incluzând bloc sinoatrial),
3
- bradicardie (< 45 - 50 de bătăi pe minut),
- boală Raynaud şi tulburări ale circulaţiei periferice,
- feocromocitom netratat,
- hipotensiune arterială,
- distrofie corneană,
- administrarea în asociere cu floctafenină (vezi pct. 4.5),
- administrarea în asociere cu sultopridă (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Oculare
Similar oricărui tratament antiglaucomatos, se recomandă determinarea periodică a presiunii
intraoculare şi examinarea corneei.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a două medicamente beta-blocante sub formă de
picături oftalmice (vezi pct. 4.2).
Dacă Geltim 1 mg/g este administrat pentru scăderea presiunii intraoculare la pacienţi cu glaucom cu
unghi închis, trebuie utilizat în asociere cu un medicament care produce mioză.
La aceşti pacienţi, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului, ceea ce necesită
utilizarea unui medicament care produce mioză pentru a obţine constricţia pupilară, deoarece maleatul
de timol are un efect scăzut sau absent asupra pupilei.
După tratamentul chirurgical al glaucomului, cu administrare de medicamente antiglaucomatoase care
scad secreţia umorii apoase (timolol, acetazolamidă), s-a raportat dezlipirea coroidei însoţită de
hipotonie oculară.
Pacienţi care poartă lentile de contact
Există riscul intoleranţei la lentile de contact, datorită scăderii secreţiei lacrimale induse de beta-
blocant.
Gelul oftalmic pe bază de timolol nu a fost studiat la pacienţi purtători de lentile de contact; prin
urmare, purtarea lentilelor de contact trebuie evitată în timpul utilizării Geltim.
Anestezie generală
La pacienţii care urmează să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale programate, trebuie discutată
întreruperea treptată a tratamentului cu medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici, cu
administrare oftalmică.
Generale
Trebuie avute în vedere atenţionările şi precauţiile legate de medicamentele beta-blocante
administrate pe cale generală, deşi efectele sistemice ale beta-blocantelor sunt rar observate în cazul
instilării oculare.
În general, acest medicament nu trebuie utilizat în asociere cu anumite medicamente blocante ale
canalelor de calciu (bepridil, verapamil, diltiazem) (vezi pct. 4.5).
Tratamentul concomitent cu beta-blocante cu administrare sistemică trebuie efectuat cu precauţie.
Sportivi
Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate să determine o
reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
4
Întreruperea tratamentului
Tratamentul cu medicamente beta-blocante administrate pe cale sistemică nu trebuie niciodată
întrerupt brusc, în special la pacienţi cu angină pectorală: întreruperea bruscă poate determina
tulburări de ritm severe, infarct miocardic sau moarte subită.
Doza trebuie scăzută treptat, adică pe durata a una sau două săptămâni.
Afecţiuni cardiovasculare
Doza trebuie redusă dacă frecvenţa cardiacă scade sub 50-55 de bătăi pe minut în repaus şi dacă
pacientul prezintă simptome legate de bradicardie.
Datorită efectului dromotrop negativ, medicamentele beta-blocante trebuie administrate cu precauţie
la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, dacă pacientul are boala nodului sinusal sau
hipotensiune arterială.
Înaintea iniţierii tratamentului trebuie exclusă insuficienţa cardiacă. Pacienţii cu cardiopatie severă în
antecedente trebuie monitorizaţi în vederea decelării semnelor precoce ale unei insuficienţe cardiace
posibile.
Beta-blocantele pot creşte riscul hipertensiunii arteriale de rebound.
Afecţiuni metabolice
Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu acidoză metabolică.
Feocromocitom tratat
Acestor pacienţi nu trebuie să li se administreze medicamente beta-blocante în absenţa tratamentului
concomitent cu medicamente blocante ale receptorilor α-adrenergici.
Pacienţi vârstnici, insuficienţă renală şi/sau hepatică
Ajustarea dozelor este frecvent necesară în cazul administrării acestor medicamente pe cale orală la
astfel de pacienţi cu risc crescut.
Pacienţi cu diabet zaharat
Trebuie să li se recomande pacienţilor să îşi monitorizeze mai frecvent glicemia la începutul
tratamentului.
Semnele incipiente ale hipoglicemiei pot fi mascate, în special tahicardia, palpitaţiile sau
transpiraţiile.
Psoriazis
S-a raportat că beta-blocantele agravează psoriazisul şi, prin urmare, utilizarea acestora la pacienţi cu
această afecţiune impune o atenţie deosebită.
Reacţii alergice
La pacienţii cu risc de reacţii anafilactice severe, indiferent de cauză, în special la substanţe de
contrast pe bază de iod, anestezice sau floctafenină (vezi pct. 4.5) sau în timpul desensibilizării,
medicamentele beta-blocante pot agrava reacţia alergică făcând-o rezistentă la tratamentul cu
adrenalină în doze uzuale.
Anestezie generală
Beta-blocantele scad activitatea reflexă simpatică. Continuarea tratamentului cu un beta-blocant cu
administrare sistemică scade riscul de tulburări de ritm, ischemie miocardică şi crize de hipertensiune
arterială perioperator. Medicul anestezist trebuie să fie informat că pacientului i se administrează
tratament beta-blocant.
Dacă se consideră necesar să se întrerupă tratamentul, o perioadă de întrerupere de 48 de ore este
considerată suficientă pentru a permite reapariţia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri, tratamentul cu beta-blocante cu administrare sistemică nu poate fi întrerupt:
5
- la pacienţi cu insuficienţă coronariană este preferabil să se continue tratamentul până în
momentul intervenţiei chirurgicale, datorită riscurilor asociate cu întreruperea bruscă a beta-
blocantelor;
- în caz de urgenţă sau dacă întreruperea administrării nu este posibilă, pacientul trebuie protejat
de efectele predominante vagale prin premedicaţie adecvată cu atropină, care trebuie repetată la
nevoie.
Anestezia trebuie efectuată cu medicamente care determină deprimare miocardică minimă, iar
hemoragia trebuie compensată.
Tireotoxicoză
Este posibil ca beta-blocantele să mascheze anumite semne de tireotoxicoză, în special
cardiovasculare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1) Picături oftalmice
În cazul tratamentului concomitent cu picături oftalmice care conţin adrenalină este necesară
monitorizarea oftalmologică (risc de midriază).
2) Alte medicamente
Deşi cantitatea de medicament beta-blocant care trece în circulaţia sistemică după instilarea oftalmică
este mică, riscul interacţiunilor medicamentoase este totuşi prezent.
Prin urmare se recomandă să se aibă în vedere interacţiunile medicamentoase observate în cazul beta-
blocantelor administrate pe cale sistemică.
Asociaţii contraindicate
+ floctafenină
În caz de şoc sau hipotensiune arterială determinate de floctafenină, beta-blocantele atenuează
mecanismele compensatoare cardiovasculare.
+ sultopridă
Risc crescut de tulburări de ritm ventriculare, în special torsada vârfurilor.
Asocieri care nu sunt recomandate
+ bepridil
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi risc crescut de tulburări de ritm ventricular (torsada vârfurilor) şi de insuficienţă
cardiacă.
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
+ diltiazem
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă.
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
+ verapamil
Tulburări vegetative (bradicardie excesivă, bloc sinusal), tulburări de conducere sinoatrială şi
atrioventriculară şi insuficienţă cardiacă (efect sinergic).
Această asociere trebuie utilizată numai sub monitorizare strictă, clinică şi electrocardiografică, în
special la vârstnici sau la pacienţi la care se iniţiază tratamentul.
6
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
+ amiodaronă
Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare
simpatice).
Se recomandă monitorizare clinică şi electrocardiografică.
+ anestezice halogenate volatile
Atenuarea mecanismelor compensatoare cardiovasculare de către medicamentele beta-blocante.
Blocarea beta-adrenergică poate fi contracarată în timpul intervenţiei chirurgicale prin administrarea
medicamentelor beta-mimetice.
Ca regulă generală, tratamentul beta-blocant nu trebuie întrerupt şi, în orice situaţie, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului. Medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
+ S-a raportat potenţarea efectelor beta-blocante sistemice ale gelului oftalmic şi creşterea
concentraţiilor plasmatice de beta-blocant dacă gelurile oftalmice pe bază de medicamente beta-
blocante sunt asociate cu chinidină, probabil datorită inhibării metabolizării beta-blocantului de către
chinidină (descris pentru timolol).
+ baclofen
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
Monitorizarea tensiunii arteriale şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de medicament
antihipertensiv.
+ medicamente antihipertensive cu acţiune centrală
Creşterea semnificativă a presiunii arteriale, dacă tratamentul cu un medicament antihipertensiv cu
acţiune centrală este întrerupt brusc.
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu un medicament antihipertensiv cu acţiune
centrală. Se recomandă monitorizare clinică.
+ insulină, medicamente antidiabetice orale
Toate medicamentele beta-blocante pot masca anumite simptome de hipoglicemie: palpitaţii şi
tahicardie.
Pacientul trebuie avertizat şi, în special la începutul tratamentului, verificarea glicemiei de către
pacient trebuie să fie mai frecventă.
+ lidocaină
În asociere cu lidocaină administrată intravenos: creşterea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei, cu
posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse cardiace şi neurologice (scăderea clearance-ului hepatic al
lidocainei).
Se recomandă monitorizarea clinică şi electrocardiografică şi, dacă este posibil, determinarea
concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului asociat şi după întreruperea
tratamentului cu beta-blocant. Ajustarea dozelor de lidocaină, dacă este necesar.
+ medicamente care pot determina apariţia torsadei vârfurilor (cu excepţia sultopridei)
Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în mod special torsada vârfurilor.
Se recomandă monitorizare clinică şi ECG.
+ propafenonă
Tulburări ale contractilităţii, automatismului şi de conducere (supresia mecanismelor compensatoare
simpatice).
Se recomandă monitorizare clinică şi ECG.
7
Asocieri care trebuie avute în vedere
+ alfa-blocante pentru utilizare urologică; alfa-blocante antihipertensive
Potenţarea efectului hipotensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
+ amifostină
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
+ antidepresive imipraminice; neuroleptice
Creşterea riscului de hipotensiune arterială, în special ortostatică.
+ medicamente antiinflamatorii nesteriodiene
Scăderea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS şi a
retenţiei hidro-saline de către AINS de tip pirazol).
+ alte medicamente care determină bradicardie
Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive).
+ dihidropiridine
Hipotensiune arterială, decompensare cardiacă la pacienţi cu insuficienţă cardiacă latentă sau
necontrolată (efecte inotrope negative suplimentare). În plus, beta-blocantele pot să reducă la minim
reacţia reflexă simpatică, care intervine în cazul unor tulburări hemodinamice excesive.
+ dipiridamol
În asociere cu dipiridamol administrat i.v.: creşterea efectului antihipertensiv.
+ pilocarpină
Risc de bradicardie excesivă (efecte bradicardice aditive).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Pasajul sistemic al medicamentelor beta-blocante cu administrare pe cale oftalmică este mai mic
comparativ cu administrarea orală; dar totuşi există.
Sarcina
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Din punct de vedere clinic, până în prezent nu s-au raportat efecte teratogene, iar rezultatele studiilor
prospective controlate efectuate cu câteva medicamente beta-blocante, nu au evidenţiat malformaţii
congenitale.
Beta-blocantele scad fluxul placentar şi, ca urmare, pot să apară decesul fătului sau naştere prematură.
La nou-născuţii din mame tratate, efectele beta-blocante persistă timp de câteva zile după naştere şi
poate determina bradicardie, insuficienţă respiratorie şi hipoglicemie, dar, în general, acestea nu au
semnificaţie clinică.
Cu toate acestea, ca rezultat al deprimării mecanismelor compensatorii simpatice, poate să apară
insuficienţă cardiacă care necesită măsuri de terapie intensivă şi evitarea administrării de lichide pe
cale intravenoasă (risc de edem pulmonar acut).
Prin urmare, acest medicament poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar. Dacă tratamentul
este continuat până la naştere, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului (pentru frecvenţă
cardiacă şi hipoglicemie, în primele 3 - 5 zile după naştere).
Alăptarea
Timololul se excretă în laptele uman.
8
S-a descris apariţia hipoglicemiei şi bradicardiei în cazul utilizării medicamentelor beta-blocante cu
legare slabă de proteinele plasmatice. Prin urmare, ca măsură de siguranţă, este preferabilă evitarea
alăptării când tratamentul este necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Geltim are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Nu s-au efectuat studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule. În
timpul conducerii vehiculelor sau folosirii diferitelor utilaje, trebuie să se ţină cont de tulburările
vizuale ocazionale care pot să apară, incluzând modificări de refracţie, diplopie, ptoză, episoade
frecvente uşoare şi tranzitorii de vedere înceţoşată şi episoade ocazionale de ameţeală sau
fatigabilitate.
4.8 Reacţii adverse
Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, gelul cu timolol poate fi absorbit la nivel
sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate
pe cale orală.
Tulburări ale sistemului imunitar
Lupus eritematos sistemic.
Semne şi simptome de reacţii alergice, incluzând anafilaxie, angioedem, urticarie, erupţie cutanată
eritematoasă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie.
Tulburări ale sistemului nervos şi psihice
Cefalee, ameţeli, agravarea semnelor şi simptomelor de miastenia gravis.
Depresie, insomnie, coşmaruri, scăderea libidoului, impotenţă.
Tulburări oculare
Semne şi simptome de iritaţie oculară, incluzând senzaţii uşoare de arsură sau înţepătură la începutul
tratamentului, hiperemie conjunctivală, conjunctivită, blefarită, keratită, sensibilitate corneană scăzută
şi xeroftalmie.
Tulburări vizuale incluzând vedere înceţoşată, modificări de refracţie (ca urmare a întreruperii terapiei
miotice în unele cazuri), ptoză, diplopie, dezlipirea coroidei (în urma intervenţiilor chirurgicale de
filtrare).
Tulburări cardiace şi vasculare
Sincopă, palpitaţii, tulburări de ritm, bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă, bloc
atrioventricular, încetinirea conducerii atrioventriculare sau agravarea unui bloc atrioventricular
existent, claudicaţie, fenomen Raynaud, extremităţi reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee, tuse, bronhospasm (în special la pacienţi cu boală pulmonară obstructivă preexistentă).
Tulburări gastro-intestinale
Dispepsie, xerostomie, greaţă, vărsături, diaree, gastralgie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Alopecie.
9
Diverse simptome cutanate, incluzând urticarie, reacţii de hipersensibilitate, angioedem (edem
angioneurotic), erupţie cutanată eritematoasă, erupţie cutanată psoriaziformă sau exacerbarea
psoriazisului (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate, astenie, durere toracică.
Investigaţii diagnostice
S-au observat cazuri rare de anticorpi antinucleari, însoţite numai în situaţii excepţionale de simptome
clinice cum este sindromul lupic, care au regresat odată cu întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
Cu toate că absorbţia sistemică a beta-blocantelor după instilare oftalmică este scăzută, trebuie avut în
vedere riscul posibil de supradozaj. Simptomele şi abordarea terapeutică a supradozajului sunt
similare beta-blocantelor administrate pe cale sistemică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiglaucomatoase şi miotice; Medicamente beta-blocante, codul ATC:
S01ED01.
La nivel sistemic
Timololul poate fi caracterizat prin trei proprietăţi farmacologice:
- efect beta-blocant fără cardioselectivitate,
- potenţial agonist parţial [activitate simpatomimetică intrinsecă moderată (SIM)],
- efect stabilizator al membranei nesemnificativ (efect de tip anestetic local sau chinidinic).
La nivel oftalmic
- gelul oftalmic cu maleat de timol scade presiunea intraoculară, indiferent dacă aceasta este sau
nu asociată cu glaucom;
- efectul este observat după aproximativ 20 de minute de la instilare, atingând un maxim în 1
până la 2 ore şi menţinându-se încă după 24 de ore;
- nu există efecte asupra diametrului pupilar sau asupra acuităţii vizuale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Gelul oftalmic pe bază de timolol 1 mg/g este un tip de picături oftalmice fără conservanţi.
La pacienţii trataţi cu Timolol gel oftalmic 1 mg/g, administrat o dată pe zi, expunerea sistemică
observată a fost neglijabilă. Date dintr-un recent studiu farmacocinetic comparativ (LoQ= 0,146
ng/ml) au demonstrat că valorile concentraţiilor plasmatice sunt, în general, mai mici decât limita de
cuantificare(LoQ).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Niciunul dintre studiile de mutageneză efectuate in vivo şi in vitro utilizând timolol nu au furnizat
dovezi privind potenţialul mutagen. La animale a fost demonstrat potenţialul cancerigen al timololului
la nivele de expunere mult mai mari decât cele observate în practica clinică în timpul tratamentului cu
Geltim 1 mg/g.
10
Studiile referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect teratogen
la şoareci, şobolani şi iepuri. La şobolani s-a observat întârzierea osificării la nivele de expunere mult
mai mari decât cele observate în practica clinică, în timpul tratamentului cu Geltim 1 mg/g. Nu au fost
observate efecte asupra fertilităţii la şobolani.
La iepuri, instilarea unică sau repetată de Geltim 1 mg/g timp de 28 de zile nu a determinat intoleranţă
locală sau sistemică şi nici efect anestezic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Sorbitol
Alcool polivinilic
Carbomer 974 P
Acetat de sodiu trihidrat
Lizină monohidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni.
După deschiderea recipientului unidoză: a se utiliza imediat şi a se arunca recipientul unidoză după
utilizare.
După deschiderea plicului: a se utiliza recipientele unidoză în interval de o lună.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra recipientele unidoză în plic şi cutie pentru a fi protejate de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10 recipiente unidoză (PEJD) care conţin câte 0,4 g gel şi sunt ambalate într-un plic (din
hârtie/aluminiu), cutie cu 3 sau 9 plicuri.
Un ambalaj conţine 30 (3x10) sau 90 (9x10) recipiente unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Théa
12 rue Louis Blériot
63017 Clermont-Ferrand Cedex 2, Franţa
11
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3622/2011/01-02
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Iulie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2012
