ROPIVACAINA KABI 2 mg/ml
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5862/2013/01 -02 -03 -04 -05 -06 Anexa 2
NR. 5864/201 3/01- 02-03 -04- 05-06
NR. 5865/2013/01- 02-03 -04- 05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIRE A COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml soluţie injectabilă
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 2 mg.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 20 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 40 mg.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg .
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 75 mg .
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 150 mg.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 10 mg.
Fiecare fi olă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 100 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 200 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut :
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,48 mmol ( sau 34 mg) .
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,96 mmol (sau 68 mg).
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,3 mmol (sau 29,9 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,6 mmol (sau 59,8 mg).
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodi u 1,2 mmol (sau 28 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,4 mmol (sau 56 mg) .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solu ţie injectabilă.
Solu ţie limpede, incoloră, cu pH cuprins între 4,0 şi 6,0 şi osmola lita te cuprinsă între 270 şi 330
mOsmol/kg.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă este indicată pentru tratamentul durerii acute:
• La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani , pentru:
- Perfuzie epidurală continuă sau administra re intermitentă în bolus în tratamentul durerii
postoperatorii sau din travaliu
- Anestezi e locală
- Anestezi e continuă de nerv periferic prin perfuzie continuă sau administrare intermitentă
în bolus, de exemplu în tratamentul durerii postopera torii
• La sugari mai mari de 1 an şi copii cu vârsta până la 12 ani inclusiv, pentru:
- Anestezie continuă de nerv periferic unică
• La nou- născuţi, sugari şi copii cu vârstă până la 12 ani inclusiv, pentru (p eri- şi postoperator ):
- Anestezie epidurală caudală
- Perfuzie epidurală continuă
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml soluţie injectabilă este indicată la adulţi şi copii cu vârsta
peste 12 ani, pentru:
• Anestezia în chirurgie:
- Anestezia epidurală în chirurgie, inclusiv pentru operaţia cezariană
- Anestez ia tronculară
- Anestezia locală
4.2 Doze ş i mod de administrare
Ropivacaina Kabi trebuie administrat ă fie de căt re medici cu experienţă î n efectuarea anesteziei
regional e, fie sub supravegherea acestora.
Doz e
Ropivacaină 2 mg/ml soluţie injectabilă
Adu lţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
T abelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate . Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii efi ciente.
Pentru alegerea dozei , sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătat e a
pacientului.
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml
Doză
mg
Debutul
acţiunii
minute
Durata
acţiunii
ore
Administrare epidurală
lombară
Bolus 2,0 10-20 20-40 10-15 0,5-1,5
Injectare intermitentă
(top-up) (de exemplu,
tratamentul durerii din
travaliu)
2,0 10-15
(interval
minim 30
minute)
20-30
Perfuzie continuă, de
exemplu, tratamentul
durerii din travaliu
2,0 6-10 ml/oră 12-20
mg/oră
n/a n/a
Tratamentul durerii 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a
3
postoperatorii mg/oră
Administrare epidurală
toracică
Perfuzie continuă
(tratamentul durerii
postoperatorii)
2,0 6-14 ml/oră 12-28
mg/oră
n/a n/a
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia
nervilor periferici şi
infiltraţii)
2,0 1-100 2,0-200 1-5 2-6
Anestezie de nerv
periferic
(Anestezia femurală sau
interscalenică)
Perfuzie continuă sau
injectare intermitentă (de
exemplu, tratamentul
durerii postoperatorii)
2,0 5-10 ml/oră 10-20
mg/oră
n/a n/a
n/a = nu este cazul
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr -o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală, poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25- 50 mg/minut, timp în care se vor monitoriza atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg clorhidrat de ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avut în
vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase locale.
La adulţi, au fost bine tolerate doze cumulative de clorhidrat de ropivacaină de până la 675 mg,
a dministrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale sau analgezie postoperatorie; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit
preoperator, se induce anestezie epidurală cu Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml administrată printr -un
cateter epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.
Viteza de perfuzare de 6 -14 ml (12- 28 mg) pe oră asigură o anal gezie adecvată în majoritatea cazurilor
de durere postoperatorie moderată până la severă, cu un grad scăzut de anestezie motorie uşoară şi
neprogresivă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent
efectul analgezi c, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea
acestei tehnici, s- a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării de opioizi.
4
In studiile clinice, clorhidratul de ropivacaină în concentratie de 2 mg/ml a fost administrat pentru
tratamentul durerii postoperatorii în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil
1- 4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Combinaţia clorhidrat de ropivacaină cu fentanil a îmbunătăţit
controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse determinate de opioizi. Combinaţia
clorhidrat de ropivacaină şi fentanil a fost studiată numai pentru clorhidratul de ropivacaină 2 mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie pr in perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avut în vedere riscul de atingere a unei concentraţii plasmatice toxice sau al
producerii unei leziuni nervoase locale. În studiile clinice, s -a realizat preoperator anestezia de nerv
femural cu doza de 300 mg de clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică
cu doza de 225 mg clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu
clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml.
Administrarea în perfuzie sau injecţii intermitente cu o viteză de 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au
asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de clorhidrat de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este
documentată în operaţia cezariană.
Insuficienţa renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în situaţia
tratamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Clorhidratul de ropivacaină este metabolizat hepatic, în consecinţă va fi administrat cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării încetinite, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă într e 0 şi 12 ani inclusiv
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml/kg
Doză
mg/kg
Anestezie epidurală caudală
unică
Anestezie sub T12, la copii cu
greutatea mai mică de 25 kg
2,0 1 2
Perfuzie epidurală continuă
La copii cu greutatea mai mică de
25 kg
0-6 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,1 ml/kg şi
oră
0,2 mg/kg şi oră
6-12 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg şi
oră
0,4 mg/kg şi oră
1-12 ani
Doză în bolusb 2,0 1 2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg şi
oră
0,4 mg/kg şi oră
Dozele prezentate în tabel trebuie privite drept indicaţii de administrare la copii şi adolescenţi. Pot
apărea variaţii individuale. La copiii cu greutatea corporală mare, este adesea necesară o reducere
treptată a dozei, pe baza greutăţii corporale ideale. Volumul de anestezic în cazul anesteziei epidurale
caudale unice şi volumul în cazul dozelor administrate epidural în bolus nu trebuie să depăşească 25
ml la niciun p acient. Pentru factorii care influenţează tehnici specifice de anestezie şi pentru
necesităţile specifice pacienţilor, se vor consulta manualele de specialitate.
5
a Dozele de la limita inferioară a intervalului sunt recomandate în cazul anesteziei epidurale toracice,
în timp ce dozele de la limita superioară sunt recomandate în cazul anesteziei lombare sau anesteziei
epidurale caudale.
b Recomandat pentru anestezia epidurală lombară. În practică, este bine să se reducă doza în bolus
utilizată în analgezia ep idurală toracică.
Sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 1- 12 ani:
Dozele de ropivacaină propuse pentru anestezia de nerv periferic la sugari şi copii oferă indicaţii
pentru utilizarea la copii care nu suferă de afe cţiuni severe. Doze mai conservatoare şi monitorizarea
atentă sunt recomandate în cazul copiilor cu afecţiuni severe.
Injecţiile unice pentru anestezia de nerv periferic (de exemplu, anestezie nervului ileoinghinal,
anestezia plexului brahial) nu trebuie să depăşească 2,5 -3,0 mg/kg.
În caz ul perfuziei continue pentru anestezia de nerv periferic, se recomandă administrarea a 0,2- 0,6
mg/kg şi oră (0,1- 0,3 ml/kg şi oră), timp de până la 72 de ore.
Administrarea ropivacainei la nou -născuţii prematuri nu a fost studiată.
Mod de administrare
Administrarea epidurală prin injectare.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea atentă înaintea şi în timpul
injectării. În timpul injectării, trebuie urmărite cu atenţie funcţiile vitale ale pacientului. Dacă apar
semne de toxi citate, se va întrerupe imediat injectarea.
La majoritatea pacienţilor, o injecţie unică epidurală caudală cu clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml
asigură o analgezie postoperatorie adecvată sub nivelul T12, atunci când se administrează o doză de 2
mg/kg, în tr-un volum de 1 ml/kg. Volumul de anestezic injectat epidural caudal poate fi ajustat pentru
a se obţine o distribuţie diferită a anesteziei senzitive, după cum se recomandă în manualele de
specialitate. La copiii cu vârsta peste 4 ani, au fost studiate d oze de până la 3 mg/kg dintr-o soluţie de
clorhidrat de ropivacaină cu concentraţia de 3 mg/ml. Totuşi, această concentraţie se asociază cu o
incidenţă mai ridicată a blocului motor.
Este recomandată fracţionarea dozei calculate de anestezic local, indiferent de calea de administrare.
În cazul în care se recomandă perfuzia cu clorhidrat de ropivacaină, poate fi utilizată Ropivacaina
Kabi soluţie perfuzabilă.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.
Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a
pacientului.
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml
Doză
mg
Debutul
acţiunii
minute
Durata
acţiunii
ore
ANESTEZIE ÎN
INTERVENŢIILE
CHIRURGICALE
Administrare epidurală lombară
Chirurgie 7,5 15-25 113-188 10-20 3-5
10,0 15-20 150-200 10-20 4-6
Operaţie cezariană 7,5 15-20 113-1501) 10-20 3-5
6
Administrare epidurală toracică
Pentru asigurarea anestezie pentru
ameliorarea durerii postoperatorii
7,5 5-15
(în funcţie
de nive lul
la care se
face
injectarea)
38-113 10-20 n/a2)
Anestezie tronculară *
Anestezia plexului brahial 7,5 30-40 225-3003) 10-25 6-10
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia nervilor
periferici şi infiltraţii)
7,5 1-30 7,5-225 1-15 2-6
* Cu p rivire la anestezia tronculară, doza este recomanda tă numai pentru anestezia plexului brahial.
Este posibil ca în cazul altor anestezii tronculare să fie necesare doze mai mici. Totuşi, până în
prezent nu există experien ţă în ceea ce priveşte recomandările de doze pentru alte anestezii.
1) Dozele trebuie crescute progresiv , pornind de la o doz ă ini ţial ă de 100 mg (97,5 mg = 13 ml; 105
mg = 14 ml) administrat ă î n decurs de 3- 5 minute. La nevoie, pot fi administrate două doze
suplimentare , însumând 50 mg.
2) n/a = nu e ste cazul.
3) Doza pentru anestezia tronculară trebuie ajustată în funcţie de locul de administrare şi de stare a de
sănătate a pacientului. Anestezia plexului brahial la nivel interscalenic şi supraclavicular se poate
asocia cu o frecven ţă mai ma re a reac ţiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local folosit
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru administrare ).
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1: 200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr -o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală, poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25- 50 mg/minut, timp în care se vor monitoriza atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxic itate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg clorhidrat de ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doz ă unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avut în
vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase locale.
La adulţi, au fost bine tolerate doze cumulative de clorhidrat de ropivacaină de până la 675 mg,
administrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale sau analgezie postoperatorie; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au det erminat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit
preoperator, se induce anestezie epidurală cu Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml administrată printr -un
cateter epidur al. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.
Viteza de perfuzare de 6 -14 ml (12- 28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată în majoritatea cazurilor
7
de durere postoperatorie moderată până la severă, cu un grad scăzut de anestezie motorie uşoară şi
neprogresivă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent
efectul analgezic, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea
acestei tehnici, s- a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării de opioizi.
In studiile clinice, clorhidratul de ropivacaină în concentraţie de 2 mg/ml a fost administrat pentru
tratamentul durerii postoperatorii în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil
1- 4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Combinaţia clorhidrat de ropivacaină cu fentanil a îmbunătăţit
controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse determinate de opioizi. Combinaţia
clorhidrat de ropivacaină şi fe ntanil a fost studiată numai pentru clorhidratul de ropivacaină 2 mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avut în vedere riscul de atingere a unei concentraţ ii plasmatice toxice sau al
producerii unei leziuni nervoase locale. În studiile clinice, s -a realizat preoperator anestezia de nerv
femural cu doza de 300 mg de clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică
cu doza de 225 mg clor hidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu
clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml.
Administrarea în perfuzie sau injecţii intermitente cu o viteză de 10- 20 mg pe oră timp de 48 ore au
asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de clorhidrat de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este
documentată în operaţia cezariană.
Insuficienţa renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în situaţia
tra tamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Clorhidratul de ropivacaină este metabolizat hepatic, în consecinţă va fi administrat cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării încetinite, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 12 ani inclusiv
Administrarea ropivacainei 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml poate fi asociată cu evenimente toxice centrale sau
si stemice, la copii. Concentraţiile mai mici (2 mg/ml, 5 mg/ml) sunt mai adecvate pentru admini strarea
la această grupă de pacienţi.
În general, anestezia di n intervenţiile chirurgicale (de exemplu, administrarea epidurală) necesită
utilizarea concentraţiil or şi doze lor mai mari. Ropivacaina Kabi 10 mg/ml este indicată pentru
anestezia epidurală în cazul în care este esenţial o anestezie motorie complet ă pentru intervenţia
chirurgicală. Pentru analgezie (de exemplu, administrarea epidurală pentru tratamentul durerii acute)
se recomandă concentraţiile şi dozele mai mici.
4.3 Contraindica ţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare dintre
excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
• Contraindicaţii le general e legate de anestezia epidurală, indiferent de anestezicul local folosit,
trebuie luate în considerare
• Anestezi e regională intravenoasă
• Anestezi e paracervicală în intervenţiile obstetricale
• Hipovolemi e
4.4 Atenţion ări şi precau ţii special e pentru utiliz are
Tehnicile de anestezi e regională trebuie efectuate întotdeauna î n secţii dotate cu aparatură şi personal
adecvat . Trebu ie să se afle la îndemână echipamentul şi medica ţia necesară monitorizării şi resuscitării
8
de urgenţă.
Pacien ţii cărora li se induce o anestezia tronculară trebuie să aibă o stare generală foarte bună şi să
aibă montat ă o linie venoas ă î nainte de procedura de anestezie.
Medicul responsabil trebuie să i a în considerare măsurile de precauţie necesar e pentru a evita
injectarea intravasculară a anestezicului (vezi pct. 4.2) şi să fie bine instruit şi să cunoască bine
diagnosticul şi tratamentul reac ţiilor adverse, ale efectelor toxice sistemice şi ale altor complica ţii
(vezi pct 4.8 şi 4.9) , cum sunt injectarea subarahnoidiană accidental ă, care po ate determina o anestezi e
spina lă înaltă , însoţită de apnee şi hipotensiune arterială. Convulsiile au apărut cel mai frecvent după
anestezia plexului brahial şi după anestezia epidurală. Acestea sunt probabil rezultatul fie al injectării
intravasculare accidental e, fie al absorbţiei rapid e la locul de administrare a injecţ iei.
Se recomandă atenţie pentru a preveni injectarea în zonele inflamate.
Efecte cardiovasculare
Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodaron ă), t rebuie
supravegheaţi atent şi se va avea în vedere monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace pot fi
adi tive (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate , rar , cazuri de stop cardiac în timpul tratamentului cu clorhidrat de ropivacaină, în
vederea an esteziei epid urale sau anesteziei de nerv periferic, în special după administrarea
intravasculară accidentală la pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni cardiace asociate. În unele
cazuri, resuscitarea a fost dificilă. În caz că apare stopul cardiac, pot fi ne cesare eforturi prelungite de
resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.
Anestezia la nivelul capului şi gâtului
Anumite tehnici de anestezi e locală, cum s unt cele care presupun injectarea în regiunea capului şi în
regiunea g âtului, pot fi asociate c u o frecvenţă mai mare a reac ţiilor adverse grave, indiferent de
anestezicul local folosit.
Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice
Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice poate presupune administrarea unui volum mare
de ane stezic local în zone bogat vascularizate, adesea în vecinătatea unor vase mari, situaţie în care
există un risc crescut de injectare intravasculară şi/sau absorbţie sistemică rapidă, ceea ce poate duce la
o concentraţie plasmatică ridicată.
Hipersensibili tate
Trebuie avută în vedere hipersensibilitatea încrucişată cu alte anestezice locale de tip amidic (vezi pct.
4.3).
Hipovolemie
Pacienţii cu hipovolemie din orice cauză pot prezenta brusc hipotensiune arterială severă în timpul
anestezie i epidurale, indiferent de anestezicul local utilizat (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu stare generală alterată
Pacienţii cu stare general ă alterată din cauza vârstei sau a altor factori agravanţi , cum sunt tulburările
de conducere par ţiale sau complete la nivelul inimii (blocurile), afecţiunile hepatice avansate sau
insuficienţa renală severă, necesită o atenţie specială; cu toate acestea, anestezia regională este indicată
frecvent la astfel de pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică
Clorhidratul de r opivacaină este metabolizat la nivel hepatic , în consecinţă trebuie administrat cu
prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe; este posibil să devină necesară reducerea dozelor
repetate , din cauza elimin ării în cetini te.
În mod normal, nu este necesară ajus tarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală , atunci când
anestezicul se administrează în doză unică sau ca tratament pe termen scurt . Acidoza şi scăderea
9
concentraţi ei proteinelor plasmatice, frecvente la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, pot c reşte
riscul de toxicitate sistemică .
Porfirie acută
Ropivacaina Kabi soluţie injectabilă este potenţial porfirinogen şi nu va fi indicat la pacienţii cu
porfirie acută decât în situaţia în care nu este disponibilă nicio alternativă terapeutică mai sigur ă. În
cazul pacienţilor vulnerabili, se vor lua măsuri de precauţie potrivite, conform manualelor de
specialitate şi/sau în urma consultării cu experţii în domeniul terapeutic specific.
Administrare prelungită
Se va evita administrarea prelungită a clorhidratului de ropivacaină la pacienţii aflaţi în tratament
asociat cu inhibitori puternici de CYP1A2, cum sunt fluvoxamina şi enoxacina (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Ropivacaină 2 mg/ml:
La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a clorhidratului de ropivacain ă obser vate la nou -născuţi în
studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate
sistemică, î n special în timpul perfuziei epidurale continue. Dozele recomandate la nou- născuţi se
bazează pe date clinice limitate. Atunci când se administrează clorhidrat de ropivacaină la aceşti
pacienţi, este necesară monitorizarea regulată a semnelor de toxicitat e sistemică (de exemplu, a
semnelor de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, ECG, SpO
2) şi de neurotoxicitate locală (de
ex emplu, recuperarea lentă), monitorizare care trebuie continuată după oprirea perfuziei, ţinând cont
de eliminarea lentă a anestezicului la nou- născuţi.
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia de nerv periferic nu au fost
stabilite, pentru sugari < 1 an.
Sigu ranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia local ă nu au fost stabilite, pentru
copii < 12 ani.
Ro pivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi Ropivacaina Kabi 10 mg/ml
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml la copii cu vârsta de până la 12 ani
inclusiv nu au fost stabilite.
La nou- născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a le clorhidratului de ropivacaină observate la nou -născuţi în
studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate
sistemică.
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,148 mmol (sau 3,4 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,13 mmol ( sau 2,99 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,12 mmol (sau 2,8 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Clorhidrat ul de r opivacaină trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cărora li se administreaz ă alte
anestezice locale sau medicamente cu structură asemănătoare anestezicelor locale de tip amidic, d e
exemplu, anumite antiaritmice ca lidocaina şi mexiletina, deoarece efectele toxice sistemice sunt
adi tive. Administrarea simultană a Ropivacaina Kabi cu anestezice generale sau opioizi poate duce la
potenţarea reciprocă a reacţiilor adverse. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu
clorhidrat ul de ropivacaină şi medicamente antiaritmice de clasa a III -a (de exemplu, amiodarona),
totuşi se recomandă prudenţă (vezi pct. 4.4).
10
Izoenzima 1A2 a c itocromului P450 (CYP) este implicată în formarea 3 -hidroxi -r opivacain ei,
metabolitul principal.
In vivo, clearance- ul plasmatic al clorhidratului de r opivacain ă a scăzut cu până la 7 7% în timpul
administrării asociate cu fluvoxamina, un inhibitor selectiv potent al CYP 1A2. Prin urmare, inhibitorii
puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamina şi enoxacina, administra ţi concomitent cu Rop ivacaina
Kabi, pot interacţiona cu clorhidratul de ropivacaină. Administrarea prelungită a clorhidratului de
r opivacaină trebuie evitată la pacienţii aflaţi sub tratament concomitent cu inhibitori puternici ai
CYP1A2 (vezi pct. 4.4).
In vivo, clearance- ul plasmatic al clorhidratului de ropivacain ă a fost scăzut cu 15% în timpul
administrării asociate cu ketoconazol, un inhibitor selectiv potent al CYP3A4. Totuşi, inhibarea
acestei izoenzime nu are, probabil, semnificaţie clinică .
In vitro , clorhidratul de ropivacaină este un inhibitor competitiv al CYP2D6, d ar nu pare să inhib e
această izoenzimă la concentraţiile plasmatice pe care le atinge în condiţiile administrării în clinică.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
În afară de administrarea epidurală în indicaţiile din obstetrică, nu există date concludente referitoare
la administrarea clorhidratului de r opivacaină în timpul sarcinii la om. Studiile experimentale efectuate
la animal nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sar cinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia clorhidratului de r opivacaină în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a c onduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. În funcţie de doză, anestezicele locale pot avea un efect minor asupra funcţiilor mentale şi a
coordonării, chiar în absenţ a unor efecte toxice evidente la niv elul sistemului nervos central şi pot
afecta temporar locomoţia şi vigilenţa.
4.8 Reacţii adverse
Profilul reac ţiilor adverse al Ropivacaina Kabi este asemănător celui întâlnit la alte anestezice locale
cu durată lungă de acţiune de tip amidic. Reacţiile adverse trebuie diferenţiate de efectele fiziologice
ale anesteziei nervilor în sine, de exemplu, scăderea tensiunii arterial e şi bradicardia care apar în
timpul anesteziei epidurale/ spinale şi de reacţiile produse în urma înţepăturii acului (de exemplu,
hematom spinal, cefalee după puncţia durală, meningită şi abces epidural).
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, greaţa şi hipotensiunea arterială, sunt în general foarte
frecvente în timpul anesteziei şi inter venţiei chirurgicale şi nu se poate face diferenţa între reacţiile
adverse determinate de situaţia clinică şi cele determinate de medicament sau de anestezie.
Pro centul pacienţilor la care este de aşteptat apariţia reacţii lor adverse diferă în funcţie de calea de
administrare a Ropivacain a Kabi. Reacţiile adverse sistemice şi localizate ale Ropivacaina Kabi apar,
de obicei , din cauza dozelor prea mari, absorbţiei rapide sau a injectării intravasculare accidentale.
Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită pe baza următoarei convenţii:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi < 1/100
Rare ≥1/10000 şi < 1/1000
11
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: anxietate
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee, parestezii, ameţeli
Mai puţin frecvente: simptome de toxicitate la niv elul sistemului nervos central (convulsii,
convulsii de tip grand mal, stare confuzi onală, parestezii periorale,
senzaţia de amorţeală la nivelul limbii, hiperacuzie, tinitus, tulburări de
vedere, di zartrie, spasme musculare, tremor)*, hipoestezie
Tulburări cardiace:
Frecvente: bradicardie, tahicardie
Rare: stop cardiac, aritmii cardiace
Tulburări vasculare:
Foarte frecvente: hipotensiune arterială
a
Frecvente: hipertensiune arterială
Mai puţin frecvente: sincopă
Tulburări respiratorii, toracice şi media stinale:
Mai puţin frecvente: dispnee
Tulburări gastro -intestinale:
Foarte frecvente: greaţă
Frecvente: vărsături
b
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Frecvente: retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: dureri de spate, hipertermie, frisoane
Mai puţin frecvente: hipotermie
Rare: reacţii alergice (reacţii anafilactice , edem angioneutoric şi urticarie)
*Aceste simptome apar de obicei din cauza injectării intravasculare accidentale, supradozării sau
absorbţ iei rapide (vezi pct. 4.9).
a Hipotensiunea arterială este mai puţin frecventă la copii (>1/100). b Vărsăturile sunt mai frecvente la copii (>1/10).
Reacţii adver se ale clasei de medicamente
Complicaţii neurologice
Neuropatiile şi disfuncţiile la nivelul măduvei spinării (de exemplu, sindromul de arteră spinală
anterioară, arahnoidit ă, sindrom de coadă de cal ), care pot determina în cazuri rare sechele definitive,
au fost asociate anesteziei regionale, indiferent de anestezicul local utilizat.
Anestezia totală spinală
Anestezia totală spinală poate apare, dacă o doză epidurală este administrată accidental intratecal.
Toxicitate sistemică acută
Reacţiile toxice sistemice afectează îndeosebi sistemul nervos central (SNC) şi sistemul
cardiovascular. Astfel de reacţii sunt determinate de o concentraţie sanguină mare a unui anestezic
local, care poate rezulta ca urmare a injectării intravasculare (accidentale), supr adozării sau absorbţiei
neobişnuit de rapide de la nivelul unor zone bogat vascularizate (vezi p ct. 4.4). Reacţiile SNC sunt
12
similare pentru toate anestezicele locale de tip amidic, în timp ce reacţiile cardiace depind în mai mare
măsură de substanţa activă, sub aspect atât cantitativ , cât şi calitativ.
Sistemul nervos central
Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central apare ca un răspuns gradat, cu simptome şi semne de
gravitate crescândă. Iniţial, se observă simptome ca: tulburări vizuale sau auditive, parestezie
perioral ă, ameţeli, stare confuzională, furnicături şi parestezii. Disartria, ri giditatea musculară şi
spasmele musculare sunt manifestări mai severe şi pot preceda debutul unor convulsii generalizate.
Aceste semne nu trebuie interpretate greşit ca semne ale unei afecţiuni neurologice concomitente. Este
posibil să urmeze pierderea conştienţei şi convulsii tonico -clonice (grand mal), care pot dura de la
câteva secunde la câteva minute. În timpul convulsiilor, se instalează rapid hipoxia şi hipercapnia, din
cauza creşterii activităţii musculare, asociată cu modificarea respiraţiei. În cazuri severe, se poate
produce apnee. Acidoza respiratorie şi metabolică cre sc şi prelungesc efectele toxice ale anestezicelor
locale.
Revenirea are loc ca urmare a redistribuirii substanţei active din sistemul nervos central urmată de
metabolizare şi excreţie. Revenirea poate fi rapidă, cu excepţia situaţiei în care a fost injectată o
cantitate mare de medicament.
Toxicitate cardiovasculară
Toxicitatea cardiovasculară indică o situaţie mai gravă. Ca urmare a unei concentraţi i sistemice mari
de anestezic l ocal pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, aritmii şi c hiar stop cardiac. La
voluntari , administrarea clorhidratului de r opivacaină în perfuzie intravenoas ă a provocat semne de
inhibare a funcţiilor cardiace de conducere şi contractilitate.
Efe ctele toxice cardiovasculare sunt , în general , precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, cu excepţia cazurilor în care pacientului i se administrează un anestezic general sau în
care pacientul este puternic sedat cu medicamente cum sunt benzodiazepine le sau barbituricele .
Copii şi adolescenţi
Este de aş teptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii să fie similare cu cele
raportate la adulţi, cu excepţia hipotensiunii arteriale care apare mai rar la copii (1 din 10).
La copii, detectarea precoce a semnelor de toxicitate a anestezicului local poate fi dificilă, deoarece
este posibil ca aceştia să nu le poată exprima verbal .
4.9 Supradozaj
Simptome de supradozaj
Injectarea intravasculară accidental ă a anestezice lor locale poate determin a efecte toxice sistemice
imediate (în câteva secunde sau minute). In caz de supradozaj, este posibil ca, în funcţie de locul
injectării, concentraţia plasmat ică maximă să fie atinsă abia după 1- 2 ore, astfel încât semnele de
toxicitate să apară cu întârziere (vezi pct. 4.8 “Toxicitate sistemică acută”, “Sistemul nervos central”
şi “Toxicitate cardiovasculară” ).
Tratamentul supradozaj ului
D acă a par semne de toxicitate acut ă sistemic ă, trebuie oprită imediat injectarea anestezicului local şi
sim ptomele SNC (convuls ii, deprimare SNC) trebuie tratate prompt, cu asigurarea permeabilităţii
căilor respiratorii/asistare respiratorie şi administrarea de medicamente anticonvulsivante.
Î n cazul instalării stopului cardiac, trebuie începută de urgenţă resuscitarea cardiorespiratorie.
Oxigenarea şi ventila ţia optimă, asistarea sistemului circulator şi tratamentul acidozei sunt de
importan ţă vitală .
Dacă apare deprimar ea funcţiei cardiovasculare (hipotensiune arterială, bradicardie), trebuie instituit
13
tratamentul adecvat cu administrare intravenoasă de lichide, vasopresoare şi/sau medicamente
inotrope. La copii se vor administra doze corespunzătoare vârstei şi greutăţii.
Dacă se instalează stopul cardiac, trebuie făcute eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura
succesul acesteia .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, cod ul ATC: N 01BB09.
Clorhidrat ul de r opivacain ă este un anestezic local de tip amidic cu acţiune lungă, cu efect atât
anestezic, cât şi analgezic. La doze mari, clorhidratul de ropivacaină determină anestezie chirurgical ă,
î n timp ce dozele mici determină anestezie s enzorială (analgezie) însoţită de anestezie motorie limitată
şi ne progresiv ă.
Mecanismul de acţiune constă în scăderea reversibilă a permeabilităţii membranei fibrei nervoase
pentru ionii de sodiu. Ca urmare, viteza de depolarizare scade şi pragul de exc itabilitate creşte,
rezultând blocarea locală a impulsuri lor nervo ase .
Cea mai caracteristică proprietate a clorhidratului de ropivacain ă este durata lungă de acţiune. Debutul
şi durata eficacităţii anesteziei locale depind de locul de administrare şi de doză, dar nu sunt
influenţate de prezenţa unui vasoconstrictor (de exe mplu, adrenalină). Pentru detalii referitoare la
debutul şi durata acţiunii Ropivacaina Kabi, vezi pct. 4.2.
Voluntarii sănătoşi la care s -a administrat clorhidrat de ropivacaină în perfuzie intravenoasă au tolerat
bine medicamentul la doze mici, iar la doza maximă tolerată au prezentat simptome le SNC care erau
de aşteptat. Experienţa clinică cu clorhidratul ropivacaină indică o bună marj ă de siguran ţă, dacă
medicamentul este administrat în mod adecvat şi în dozele recomandate .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
Clorhidratul de ropivacaină are un centru chiral şi este disponibil ca ena ntiomer S sub formă pură.
Substanţa are o mare liposolubilitate. Toţi metaboli ţii săi au efect anestezic local, dar cu o potenţă şi
cu o durată de acţiune mult mai mici decât clorhidratul de ropivacaină.
Concentraţi a plasmatic ă a clorhidratului de ropivacain ă depi nde de doză, de calea de administrare ş i de
vascularizaţi a la locul unde este injectat. Clorhidratul de ropivacaină are o farmacocinetică linear ă ş i
concentraţia plasmatică maximă ( C
max) este proporţională cu doza.
Absorbţia clorhidratului de ropivacaină din spaţiul epidural este completă şi bifazică, având, la adult ,
tim pii de înjumătăţ ire ai celor două faze de 14 minute şi 4 ore. Absorbţia lent ă este factorul care
limiteaz ă viteza de elimin are a clorhidratului de ropivacain ă, ceea ce explică de ce timpul de
î njum ătăţ ire plasmatică prin eliminare aparent este mai lung în cazul administrării epidurale , decât la
administrarea intravenoasă. Clorhidratul de r opivacaină are o absorbţie bifazică şi în cazul
administrării în spaţiul epidural caudal la copii şi adolescenţi.
După administrarea intravenoasă, clorhidratul de ropiva caină p re zintă un clearance plasmatic total
mediu de 440 ml/minut , un clearance renal de 1 ml/minut , un volum de distribuţie la starea de
echilibru de 47 de litri şi un timp de înjumătăţire plasmatică al fazei terminale de 1,8 ore. Clorhidratul
de r opivaca ină are o rat ă de extracţie hepatică intermediară, de aproximativ 0,4. Se leagă în cea mai
mare parte de α
1- glicoproteina acid ă din plasmă (AAG), fracţia liberă fii nd de aproximativ 6%.
În timpul perfuziei continue epidural e şi interscalenice, s-a obser vat o creştere a concentraţii lor
14
plasmatice totale , fenomen legat de creşterea postoperatorie a α1-glicoproteinei acide.
Variaţiile concentraţiei fracţiei libere , cea care este farmacologic activă, au fost mult mai mici decât
cele ale concentraţiei plasmatice totale.
Deoarece clorhidratul de ropivacain ă are o rată de extracţie hepatică medie spre mică, viteza de
elimin are a substanţei ar trebui să depindă de concentraţia plasmatică a fracţiei libere. O creştere
postoperatorie a AAG d etermină scăderea fracţiei libere datorită legării crescute de proteine, ceea ce
duce la scăderea clearance- ului total şi în consecinţă la creşterea concentraţiei plasmatice totale, după
cum s -a demonstrat în studiile la copii şi adulţi. Clearance -ul clorhidratului de r opivacaină liber
rămâne neschimbat, fapt demonstrat de stabilitatea concentraţiei fracţiei libere în timpul perfuziei
postoperatorii. Factorul care determină efectele farmacodinamice şi toxicitatea sistemică este
concentraţia plasmatică a fracţiunii libere.
Clorh idratul de r opivacaină traversează cu uşurinţă placenta şi echilibrul concentraţiilor frac ţiei libere
este rapid atins . Gradul de legare de proteinele plasmatice la făt este mai mic decât la mamă, ceea ce
determină concentraţii plasmatice totale mai mici la făt faţă de mamă.
Biotransformare şi eliminare
Clorhidratul de r opivacaină este metabolizat în proporţie mare, în special prin hidroxilare aromatică.
După administrarea intravenoasă, 86% din doz ă este excretat ă în urină, din care doar 1% este
clorhidrat de ropivacaină nemodificat. Principalul metabolit este 3-hidroxi -ropivacaina, din care
aproxim ativ 37% este excretată în urină , predominant sub formă conjugată. Excreţia urinară a 4-
hidroxi -r opivacaine i, a metabolitul ui N -dealchilat (PPX) ş i a metabolitului 4-hidroxi -dealchilat
reprezintă 1- 3%. 3-hidroxi -ropivacaina conjugată şi neconjugat ă se găsesc în plasmă în concentraţ ii
abia detectabile.
La copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de un an, caracteristicele metaboliţilor sunt similare cu cele
întâln ite la adulţi.
Nu există dovezi privind racemizarea in vivo a clorhidratului de r opivacaină.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica clorhidratului de ropivacaină a fost caracterizată în urma unui studiu farmacocinetic
la un grup de pacienţi cumulat din mai multe studii, datele fiind obţinute la 192 de copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani. C learance-ul fracţiunii l ibere a clorhidratului de ropivacain ă şi
clea rance- ul PPX şi volumul de distribuţie a l clorhidratului de r opivacaină liber de pind atât de
greutatea corporală , cât şi de vârstă, până la maturizarea funcţiei hepatice, iar după aceea, depind în
mare măsură de greutatea corporală. Maturizarea clearance- ului clorhidratului de ropivacaină liber
pare să fie completă în jurul vârstei de 3 ani, iar pentru PPX în jurul vârstei de 1 an, şi pentru volumul
de distribuţie al clorhidratului de ropivacain ă liber, în jurul vârstei de 2 ani. Volumul de distribuţie al
PPX liber depinde numai de greutatea corporală. Deoarece PPX are un timp de înjum ătăţire plasmatică
mai lung şi un clearance mai scăzut, acest metabolit se poate acumula în timpul perfuziei epidurale.
Clearance- ul clorhidratului de ropivacain ă liber (Cl
u) corespunzăto r vârstelor mai mari de 6 luni a
ajuns la valori situate în limitele corespunzătoare adultului. Valorile clearance- ului total al
clorhidratului de r opivacaină (Cl) prezentate în tabelul de mai jos sunt acelea neafectate de creşterea
postoperatorie a AAG.
Valori estimative ale parametrilor farmacocinetici obţinuţi la grupul de copii şi adolescenţi din
studiul farmacocinetic
Grupa de vârstă Greutatea Club Vuc Cld t1/2e t1/2ppxf
kg (l/oră şi kg) (l/kg) (l/oră şi kg) (ore) (ore)
Nou-născut 3,27 2,40 21,86 0,096 6,3 43,3
1 lună 4,29 3,60 25,94 0,143 5,0 25,7
6 luni 7,85 8,03 41,71 0,320 3,6 14,5
1 an 10,15 11,32 52,60 0,451 3,2 13,6
15
4 ani 16,69 15,91 65,24 0,633 2,8 15,1
10 ani 32,19 13,94 65,57 0,555 3,3 17,8 a Valoarea mediană a g reutăţii corporale corespunzătoare vârstei respective din baza de date OMS. b Clearance-ul clorhidratului de ropivacain ă liber c Volumul de distribuţie al clorhidratului de ropivacaină liber d Clearance- ul total al clorhidratului de r opivacaină e Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al clorhidratului de ropivacain ă f Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al PPX
Media simulată a concentraţiilor plasmatice maxime (Cu
max) ale fracţiunii libere după o anestezie
caudal ă unic ă a avut tendinţa de a fi mai mare la nou- născuţi şi intervalul de timp până la atingerea
Cu
max (tmax) a scăz ut pe măsura creşterii vârstei. Media simulată a concentraţiilor plasmatice ale
fracţiunii libere la sfârşitul unei perfuzii epidurale continue cu durata de 72 ore, în dozele
recomandate, a indicat niveluri mai mari la nou-născuţi, comparativ cu valorile de la sugari şi copii .
V ezi , de asemenea, pct. 4.4.
Media simulată şi limitele valorilor observate ale Cu
max al fracţiunii libere după o anestezie
caudal ă unică
Grupa de vârstă Doza Cumaxa tmaxb Cumaxc
(mg/kg) (mg/l) (ore) (mg/l)
0-1 luni 2,00 0,0582 2,00 0,05-0,08 (n=5)
1-6 luni 2,00 0,0375 1,50 0,02-0,09 (n=18)
6-12 luni 2,00 0,0283 1,00 0,01-0,05 (n=9)
1-10 ani 2,00 0,0221 0,50 0,01-0,05 (n=60) a Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere b I ntervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fracţiunii libere c Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere observată şi normalizată în funcţie de doză
La vârsta de 6 luni, vârsta limită pentru modificarea vitezei de perfuzare epidural e continue ,
clea rance- ul fracţiunii libere a clorhidratului de ropivacain ă a ajuns la 34%, iar cel al PPX, la 71% din
valoarea de la maturitate. Expunerea sistemică este mai mare la nou- născuţi şi, de asemenea, ceva mai
mare la sugarii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 6 luni , în comparaţie cu valorile de la copii mai mari,
situaţie datorată imaturităţii funcţiei hepatice. Totuşi, această diferenţă este compensată parţial prin
scăderea recomandată cu 50% a dozei în cazul perfuziei continue la copiii cu vârsta mai mică de 6
luni.
Simulările pentru suma concentraţiilor de clorhidrat de ropivacaină liber şi PPX, pe baza parametrilor
farmacocinetici şi variaţiei acestora în analiza populaţională , indică faptul că doza recomandată pentru
o anestezie caudală unic ă trebuie crescută d e 2,7 ori la grupa de vârstă cea mai mică şi de 7,4 ori la
grupa de vârstă 1- 10 ani, pentru ca limita superioară a intervalului de încredere 90% să atingă pragul
de toxicitate sistemică. Factorii corespunzători perfuziei epidurale continue sunt de 1,8 ori şi respectiv
3,8 ori.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitate a la doze unice şi
repetate, toxicitate a asupra funcţiei de reproducere, potenţial ul mutagen şi toxicitate a local ă, nu au fost
identificate alte riscuri la om în afară de cele care sunt de aşteptat pe baza acţiunii farmacodinamice a
unor doze mari de clorhidrat de ropivacaină (de exemplu, semne SNC, incluzând convulsii şi
cardi otoxicitate ).
6. PROPRIETĂŢI FARMACE UTICE
6.1 Lista excipienţilor
16
Clorură de sodiu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
În soluţii alcaline, se poate produce precipitarea, deoarece clorhidratul de ropivacaină are solubilitate
redusă la un pH > 6,0.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate înainte de deschidere
3 ani
Perioada de valabilitate după deschidere
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu
trebuie să depăşeas că 24 ore la 2°C până la 8°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a ambalajului primar, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropi lenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiolă din polipropilenă transparentă a 10 ml .
Fiolă din polipropilenă transparentă a 20 ml .
Fiolele din polipropilenă de 10 ml sau 20 ml sunt proiectate cu un design corespunzător , adecvat
pentru sering ile Luer lock şi Luer fit .
Mărimile de ambalaj :
Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu o fiolă din polipr opilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
17
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de mani pulare
M anipulare
Ropivacaina Kabi nu conţine conservanţi şi este de unic ă folosinţă. Se va arunca orice cantitate de
soluţie rămasă neutilizată.
Medicamentu l trebuie controlat vizual înainte de utilizare. Soluţia va fi folosită numai dacă este
transparentă, practic fără particule şi dacă ambalajul este nedeteriorat .
Recipientul intact nu trebuie re -autoclavat .
Eliminare
Orice medi cament neutilizat sau mat erial rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
România
Telefon: +40 (0)268 40 62 60
Fax: +40 (0)268 40 62 63
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5862/ 2013/01 -02 -03 -04 -05 -06
5864/ 2013/01- 02-03 -04 -05 -06
5865/ 2013/01- 02-03 -04 -05 -06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a a utorizaţiei: Octombrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5862/2013/01 -02 -03 -04 -05 -06 Anexa 2
NR. 5864/201 3/01- 02-03 -04- 05-06
NR. 5865/2013/01- 02-03 -04- 05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIRE A COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml soluţie injectabilă
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 2 mg.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 20 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 40 mg.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg .
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 75 mg .
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 150 mg.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 10 mg.
Fiecare fi olă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 100 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 200 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut :
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,48 mmol ( sau 34 mg) .
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,96 mmol (sau 68 mg).
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,3 mmol (sau 29,9 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,6 mmol (sau 59,8 mg).
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodi u 1,2 mmol (sau 28 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,4 mmol (sau 56 mg) .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solu ţie injectabilă.
Solu ţie limpede, incoloră, cu pH cuprins între 4,0 şi 6,0 şi osmola lita te cuprinsă între 270 şi 330
mOsmol/kg.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă este indicată pentru tratamentul durerii acute:
• La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani , pentru:
- Perfuzie epidurală continuă sau administra re intermitentă în bolus în tratamentul durerii
postoperatorii sau din travaliu
- Anestezi e locală
- Anestezi e continuă de nerv periferic prin perfuzie continuă sau administrare intermitentă
în bolus, de exemplu în tratamentul durerii postopera torii
• La sugari mai mari de 1 an şi copii cu vârsta până la 12 ani inclusiv, pentru:
- Anestezie continuă de nerv periferic unică
• La nou- născuţi, sugari şi copii cu vârstă până la 12 ani inclusiv, pentru (p eri- şi postoperator ):
- Anestezie epidurală caudală
- Perfuzie epidurală continuă
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml soluţie injectabilă este indicată la adulţi şi copii cu vârsta
peste 12 ani, pentru:
• Anestezia în chirurgie:
- Anestezia epidurală în chirurgie, inclusiv pentru operaţia cezariană
- Anestez ia tronculară
- Anestezia locală
4.2 Doze ş i mod de administrare
Ropivacaina Kabi trebuie administrat ă fie de căt re medici cu experienţă î n efectuarea anesteziei
regional e, fie sub supravegherea acestora.
Doz e
Ropivacaină 2 mg/ml soluţie injectabilă
Adu lţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
T abelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate . Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii efi ciente.
Pentru alegerea dozei , sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătat e a
pacientului.
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml
Doză
mg
Debutul
acţiunii
minute
Durata
acţiunii
ore
Administrare epidurală
lombară
Bolus 2,0 10-20 20-40 10-15 0,5-1,5
Injectare intermitentă
(top-up) (de exemplu,
tratamentul durerii din
travaliu)
2,0 10-15
(interval
minim 30
minute)
20-30
Perfuzie continuă, de
exemplu, tratamentul
durerii din travaliu
2,0 6-10 ml/oră 12-20
mg/oră
n/a n/a
Tratamentul durerii 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a
3
postoperatorii mg/oră
Administrare epidurală
toracică
Perfuzie continuă
(tratamentul durerii
postoperatorii)
2,0 6-14 ml/oră 12-28
mg/oră
n/a n/a
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia
nervilor periferici şi
infiltraţii)
2,0 1-100 2,0-200 1-5 2-6
Anestezie de nerv
periferic
(Anestezia femurală sau
interscalenică)
Perfuzie continuă sau
injectare intermitentă (de
exemplu, tratamentul
durerii postoperatorii)
2,0 5-10 ml/oră 10-20
mg/oră
n/a n/a
n/a = nu este cazul
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr -o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală, poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25- 50 mg/minut, timp în care se vor monitoriza atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg clorhidrat de ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avut în
vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase locale.
La adulţi, au fost bine tolerate doze cumulative de clorhidrat de ropivacaină de până la 675 mg,
a dministrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale sau analgezie postoperatorie; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit
preoperator, se induce anestezie epidurală cu Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml administrată printr -un
cateter epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.
Viteza de perfuzare de 6 -14 ml (12- 28 mg) pe oră asigură o anal gezie adecvată în majoritatea cazurilor
de durere postoperatorie moderată până la severă, cu un grad scăzut de anestezie motorie uşoară şi
neprogresivă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent
efectul analgezi c, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea
acestei tehnici, s- a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării de opioizi.
4
In studiile clinice, clorhidratul de ropivacaină în concentratie de 2 mg/ml a fost administrat pentru
tratamentul durerii postoperatorii în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil
1- 4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Combinaţia clorhidrat de ropivacaină cu fentanil a îmbunătăţit
controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse determinate de opioizi. Combinaţia
clorhidrat de ropivacaină şi fentanil a fost studiată numai pentru clorhidratul de ropivacaină 2 mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie pr in perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avut în vedere riscul de atingere a unei concentraţii plasmatice toxice sau al
producerii unei leziuni nervoase locale. În studiile clinice, s -a realizat preoperator anestezia de nerv
femural cu doza de 300 mg de clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică
cu doza de 225 mg clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu
clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml.
Administrarea în perfuzie sau injecţii intermitente cu o viteză de 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au
asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de clorhidrat de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este
documentată în operaţia cezariană.
Insuficienţa renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în situaţia
tratamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Clorhidratul de ropivacaină este metabolizat hepatic, în consecinţă va fi administrat cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării încetinite, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă într e 0 şi 12 ani inclusiv
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml/kg
Doză
mg/kg
Anestezie epidurală caudală
unică
Anestezie sub T12, la copii cu
greutatea mai mică de 25 kg
2,0 1 2
Perfuzie epidurală continuă
La copii cu greutatea mai mică de
25 kg
0-6 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,1 ml/kg şi
oră
0,2 mg/kg şi oră
6-12 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg şi
oră
0,4 mg/kg şi oră
1-12 ani
Doză în bolusb 2,0 1 2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg şi
oră
0,4 mg/kg şi oră
Dozele prezentate în tabel trebuie privite drept indicaţii de administrare la copii şi adolescenţi. Pot
apărea variaţii individuale. La copiii cu greutatea corporală mare, este adesea necesară o reducere
treptată a dozei, pe baza greutăţii corporale ideale. Volumul de anestezic în cazul anesteziei epidurale
caudale unice şi volumul în cazul dozelor administrate epidural în bolus nu trebuie să depăşească 25
ml la niciun p acient. Pentru factorii care influenţează tehnici specifice de anestezie şi pentru
necesităţile specifice pacienţilor, se vor consulta manualele de specialitate.
5
a Dozele de la limita inferioară a intervalului sunt recomandate în cazul anesteziei epidurale toracice,
în timp ce dozele de la limita superioară sunt recomandate în cazul anesteziei lombare sau anesteziei
epidurale caudale.
b Recomandat pentru anestezia epidurală lombară. În practică, este bine să se reducă doza în bolus
utilizată în analgezia ep idurală toracică.
Sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 1- 12 ani:
Dozele de ropivacaină propuse pentru anestezia de nerv periferic la sugari şi copii oferă indicaţii
pentru utilizarea la copii care nu suferă de afe cţiuni severe. Doze mai conservatoare şi monitorizarea
atentă sunt recomandate în cazul copiilor cu afecţiuni severe.
Injecţiile unice pentru anestezia de nerv periferic (de exemplu, anestezie nervului ileoinghinal,
anestezia plexului brahial) nu trebuie să depăşească 2,5 -3,0 mg/kg.
În caz ul perfuziei continue pentru anestezia de nerv periferic, se recomandă administrarea a 0,2- 0,6
mg/kg şi oră (0,1- 0,3 ml/kg şi oră), timp de până la 72 de ore.
Administrarea ropivacainei la nou -născuţii prematuri nu a fost studiată.
Mod de administrare
Administrarea epidurală prin injectare.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea atentă înaintea şi în timpul
injectării. În timpul injectării, trebuie urmărite cu atenţie funcţiile vitale ale pacientului. Dacă apar
semne de toxi citate, se va întrerupe imediat injectarea.
La majoritatea pacienţilor, o injecţie unică epidurală caudală cu clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml
asigură o analgezie postoperatorie adecvată sub nivelul T12, atunci când se administrează o doză de 2
mg/kg, în tr-un volum de 1 ml/kg. Volumul de anestezic injectat epidural caudal poate fi ajustat pentru
a se obţine o distribuţie diferită a anesteziei senzitive, după cum se recomandă în manualele de
specialitate. La copiii cu vârsta peste 4 ani, au fost studiate d oze de până la 3 mg/kg dintr-o soluţie de
clorhidrat de ropivacaină cu concentraţia de 3 mg/ml. Totuşi, această concentraţie se asociază cu o
incidenţă mai ridicată a blocului motor.
Este recomandată fracţionarea dozei calculate de anestezic local, indiferent de calea de administrare.
În cazul în care se recomandă perfuzia cu clorhidrat de ropivacaină, poate fi utilizată Ropivacaina
Kabi soluţie perfuzabilă.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.
Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a
pacientului.
Concentraţie
mg/ml
Volum
ml
Doză
mg
Debutul
acţiunii
minute
Durata
acţiunii
ore
ANESTEZIE ÎN
INTERVENŢIILE
CHIRURGICALE
Administrare epidurală lombară
Chirurgie 7,5 15-25 113-188 10-20 3-5
10,0 15-20 150-200 10-20 4-6
Operaţie cezariană 7,5 15-20 113-1501) 10-20 3-5
6
Administrare epidurală toracică
Pentru asigurarea anestezie pentru
ameliorarea durerii postoperatorii
7,5 5-15
(în funcţie
de nive lul
la care se
face
injectarea)
38-113 10-20 n/a2)
Anestezie tronculară *
Anestezia plexului brahial 7,5 30-40 225-3003) 10-25 6-10
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia nervilor
periferici şi infiltraţii)
7,5 1-30 7,5-225 1-15 2-6
* Cu p rivire la anestezia tronculară, doza este recomanda tă numai pentru anestezia plexului brahial.
Este posibil ca în cazul altor anestezii tronculare să fie necesare doze mai mici. Totuşi, până în
prezent nu există experien ţă în ceea ce priveşte recomandările de doze pentru alte anestezii.
1) Dozele trebuie crescute progresiv , pornind de la o doz ă ini ţial ă de 100 mg (97,5 mg = 13 ml; 105
mg = 14 ml) administrat ă î n decurs de 3- 5 minute. La nevoie, pot fi administrate două doze
suplimentare , însumând 50 mg.
2) n/a = nu e ste cazul.
3) Doza pentru anestezia tronculară trebuie ajustată în funcţie de locul de administrare şi de stare a de
sănătate a pacientului. Anestezia plexului brahial la nivel interscalenic şi supraclavicular se poate
asocia cu o frecven ţă mai ma re a reac ţiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local folosit
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru administrare ).
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1: 200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr -o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală, poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25- 50 mg/minut, timp în care se vor monitoriza atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxic itate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg clorhidrat de ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doz ă unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avut în
vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase locale.
La adulţi, au fost bine tolerate doze cumulative de clorhidrat de ropivacaină de până la 675 mg,
administrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale sau analgezie postoperatorie; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au det erminat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit
preoperator, se induce anestezie epidurală cu Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml administrată printr -un
cateter epidur al. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.
Viteza de perfuzare de 6 -14 ml (12- 28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată în majoritatea cazurilor
7
de durere postoperatorie moderată până la severă, cu un grad scăzut de anestezie motorie uşoară şi
neprogresivă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent
efectul analgezic, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea
acestei tehnici, s- a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării de opioizi.
In studiile clinice, clorhidratul de ropivacaină în concentraţie de 2 mg/ml a fost administrat pentru
tratamentul durerii postoperatorii în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil
1- 4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Combinaţia clorhidrat de ropivacaină cu fentanil a îmbunătăţit
controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse determinate de opioizi. Combinaţia
clorhidrat de ropivacaină şi fe ntanil a fost studiată numai pentru clorhidratul de ropivacaină 2 mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avut în vedere riscul de atingere a unei concentraţ ii plasmatice toxice sau al
producerii unei leziuni nervoase locale. În studiile clinice, s -a realizat preoperator anestezia de nerv
femural cu doza de 300 mg de clorhidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică
cu doza de 225 mg clor hidrat de ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu
clorhidrat de ropivacaină 2 mg/ml.
Administrarea în perfuzie sau injecţii intermitente cu o viteză de 10- 20 mg pe oră timp de 48 ore au
asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de clorhidrat de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este
documentată în operaţia cezariană.
Insuficienţa renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în situaţia
tra tamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Clorhidratul de ropivacaină este metabolizat hepatic, în consecinţă va fi administrat cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării încetinite, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 12 ani inclusiv
Administrarea ropivacainei 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml poate fi asociată cu evenimente toxice centrale sau
si stemice, la copii. Concentraţiile mai mici (2 mg/ml, 5 mg/ml) sunt mai adecvate pentru admini strarea
la această grupă de pacienţi.
În general, anestezia di n intervenţiile chirurgicale (de exemplu, administrarea epidurală) necesită
utilizarea concentraţiil or şi doze lor mai mari. Ropivacaina Kabi 10 mg/ml este indicată pentru
anestezia epidurală în cazul în care este esenţial o anestezie motorie complet ă pentru intervenţia
chirurgicală. Pentru analgezie (de exemplu, administrarea epidurală pentru tratamentul durerii acute)
se recomandă concentraţiile şi dozele mai mici.
4.3 Contraindica ţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare dintre
excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
• Contraindicaţii le general e legate de anestezia epidurală, indiferent de anestezicul local folosit,
trebuie luate în considerare
• Anestezi e regională intravenoasă
• Anestezi e paracervicală în intervenţiile obstetricale
• Hipovolemi e
4.4 Atenţion ări şi precau ţii special e pentru utiliz are
Tehnicile de anestezi e regională trebuie efectuate întotdeauna î n secţii dotate cu aparatură şi personal
adecvat . Trebu ie să se afle la îndemână echipamentul şi medica ţia necesară monitorizării şi resuscitării
8
de urgenţă.
Pacien ţii cărora li se induce o anestezia tronculară trebuie să aibă o stare generală foarte bună şi să
aibă montat ă o linie venoas ă î nainte de procedura de anestezie.
Medicul responsabil trebuie să i a în considerare măsurile de precauţie necesar e pentru a evita
injectarea intravasculară a anestezicului (vezi pct. 4.2) şi să fie bine instruit şi să cunoască bine
diagnosticul şi tratamentul reac ţiilor adverse, ale efectelor toxice sistemice şi ale altor complica ţii
(vezi pct 4.8 şi 4.9) , cum sunt injectarea subarahnoidiană accidental ă, care po ate determina o anestezi e
spina lă înaltă , însoţită de apnee şi hipotensiune arterială. Convulsiile au apărut cel mai frecvent după
anestezia plexului brahial şi după anestezia epidurală. Acestea sunt probabil rezultatul fie al injectării
intravasculare accidental e, fie al absorbţiei rapid e la locul de administrare a injecţ iei.
Se recomandă atenţie pentru a preveni injectarea în zonele inflamate.
Efecte cardiovasculare
Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodaron ă), t rebuie
supravegheaţi atent şi se va avea în vedere monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace pot fi
adi tive (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate , rar , cazuri de stop cardiac în timpul tratamentului cu clorhidrat de ropivacaină, în
vederea an esteziei epid urale sau anesteziei de nerv periferic, în special după administrarea
intravasculară accidentală la pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni cardiace asociate. În unele
cazuri, resuscitarea a fost dificilă. În caz că apare stopul cardiac, pot fi ne cesare eforturi prelungite de
resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.
Anestezia la nivelul capului şi gâtului
Anumite tehnici de anestezi e locală, cum s unt cele care presupun injectarea în regiunea capului şi în
regiunea g âtului, pot fi asociate c u o frecvenţă mai mare a reac ţiilor adverse grave, indiferent de
anestezicul local folosit.
Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice
Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice poate presupune administrarea unui volum mare
de ane stezic local în zone bogat vascularizate, adesea în vecinătatea unor vase mari, situaţie în care
există un risc crescut de injectare intravasculară şi/sau absorbţie sistemică rapidă, ceea ce poate duce la
o concentraţie plasmatică ridicată.
Hipersensibili tate
Trebuie avută în vedere hipersensibilitatea încrucişată cu alte anestezice locale de tip amidic (vezi pct.
4.3).
Hipovolemie
Pacienţii cu hipovolemie din orice cauză pot prezenta brusc hipotensiune arterială severă în timpul
anestezie i epidurale, indiferent de anestezicul local utilizat (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu stare generală alterată
Pacienţii cu stare general ă alterată din cauza vârstei sau a altor factori agravanţi , cum sunt tulburările
de conducere par ţiale sau complete la nivelul inimii (blocurile), afecţiunile hepatice avansate sau
insuficienţa renală severă, necesită o atenţie specială; cu toate acestea, anestezia regională este indicată
frecvent la astfel de pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică
Clorhidratul de r opivacaină este metabolizat la nivel hepatic , în consecinţă trebuie administrat cu
prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe; este posibil să devină necesară reducerea dozelor
repetate , din cauza elimin ării în cetini te.
În mod normal, nu este necesară ajus tarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală , atunci când
anestezicul se administrează în doză unică sau ca tratament pe termen scurt . Acidoza şi scăderea
9
concentraţi ei proteinelor plasmatice, frecvente la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, pot c reşte
riscul de toxicitate sistemică .
Porfirie acută
Ropivacaina Kabi soluţie injectabilă este potenţial porfirinogen şi nu va fi indicat la pacienţii cu
porfirie acută decât în situaţia în care nu este disponibilă nicio alternativă terapeutică mai sigur ă. În
cazul pacienţilor vulnerabili, se vor lua măsuri de precauţie potrivite, conform manualelor de
specialitate şi/sau în urma consultării cu experţii în domeniul terapeutic specific.
Administrare prelungită
Se va evita administrarea prelungită a clorhidratului de ropivacaină la pacienţii aflaţi în tratament
asociat cu inhibitori puternici de CYP1A2, cum sunt fluvoxamina şi enoxacina (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Ropivacaină 2 mg/ml:
La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a clorhidratului de ropivacain ă obser vate la nou -născuţi în
studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate
sistemică, î n special în timpul perfuziei epidurale continue. Dozele recomandate la nou- născuţi se
bazează pe date clinice limitate. Atunci când se administrează clorhidrat de ropivacaină la aceşti
pacienţi, este necesară monitorizarea regulată a semnelor de toxicitat e sistemică (de exemplu, a
semnelor de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, ECG, SpO
2) şi de neurotoxicitate locală (de
ex emplu, recuperarea lentă), monitorizare care trebuie continuată după oprirea perfuziei, ţinând cont
de eliminarea lentă a anestezicului la nou- născuţi.
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia de nerv periferic nu au fost
stabilite, pentru sugari < 1 an.
Sigu ranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia local ă nu au fost stabilite, pentru
copii < 12 ani.
Ro pivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi Ropivacaina Kabi 10 mg/ml
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml la copii cu vârsta de până la 12 ani
inclusiv nu au fost stabilite.
La nou- născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a le clorhidratului de ropivacaină observate la nou -născuţi în
studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate
sistemică.
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,148 mmol (sau 3,4 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,13 mmol ( sau 2,99 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Acest medicament conţine sodiu 0,12 mmol (sau 2,8 mg) pe ml. Acest fapt trebuie luat în considerare
la pacienţii cu regim alimentar cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Clorhidrat ul de r opivacaină trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cărora li se administreaz ă alte
anestezice locale sau medicamente cu structură asemănătoare anestezicelor locale de tip amidic, d e
exemplu, anumite antiaritmice ca lidocaina şi mexiletina, deoarece efectele toxice sistemice sunt
adi tive. Administrarea simultană a Ropivacaina Kabi cu anestezice generale sau opioizi poate duce la
potenţarea reciprocă a reacţiilor adverse. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu
clorhidrat ul de ropivacaină şi medicamente antiaritmice de clasa a III -a (de exemplu, amiodarona),
totuşi se recomandă prudenţă (vezi pct. 4.4).
10
Izoenzima 1A2 a c itocromului P450 (CYP) este implicată în formarea 3 -hidroxi -r opivacain ei,
metabolitul principal.
In vivo, clearance- ul plasmatic al clorhidratului de r opivacain ă a scăzut cu până la 7 7% în timpul
administrării asociate cu fluvoxamina, un inhibitor selectiv potent al CYP 1A2. Prin urmare, inhibitorii
puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamina şi enoxacina, administra ţi concomitent cu Rop ivacaina
Kabi, pot interacţiona cu clorhidratul de ropivacaină. Administrarea prelungită a clorhidratului de
r opivacaină trebuie evitată la pacienţii aflaţi sub tratament concomitent cu inhibitori puternici ai
CYP1A2 (vezi pct. 4.4).
In vivo, clearance- ul plasmatic al clorhidratului de ropivacain ă a fost scăzut cu 15% în timpul
administrării asociate cu ketoconazol, un inhibitor selectiv potent al CYP3A4. Totuşi, inhibarea
acestei izoenzime nu are, probabil, semnificaţie clinică .
In vitro , clorhidratul de ropivacaină este un inhibitor competitiv al CYP2D6, d ar nu pare să inhib e
această izoenzimă la concentraţiile plasmatice pe care le atinge în condiţiile administrării în clinică.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
În afară de administrarea epidurală în indicaţiile din obstetrică, nu există date concludente referitoare
la administrarea clorhidratului de r opivacaină în timpul sarcinii la om. Studiile experimentale efectuate
la animal nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sar cinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia clorhidratului de r opivacaină în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a c onduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. În funcţie de doză, anestezicele locale pot avea un efect minor asupra funcţiilor mentale şi a
coordonării, chiar în absenţ a unor efecte toxice evidente la niv elul sistemului nervos central şi pot
afecta temporar locomoţia şi vigilenţa.
4.8 Reacţii adverse
Profilul reac ţiilor adverse al Ropivacaina Kabi este asemănător celui întâlnit la alte anestezice locale
cu durată lungă de acţiune de tip amidic. Reacţiile adverse trebuie diferenţiate de efectele fiziologice
ale anesteziei nervilor în sine, de exemplu, scăderea tensiunii arterial e şi bradicardia care apar în
timpul anesteziei epidurale/ spinale şi de reacţiile produse în urma înţepăturii acului (de exemplu,
hematom spinal, cefalee după puncţia durală, meningită şi abces epidural).
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, greaţa şi hipotensiunea arterială, sunt în general foarte
frecvente în timpul anesteziei şi inter venţiei chirurgicale şi nu se poate face diferenţa între reacţiile
adverse determinate de situaţia clinică şi cele determinate de medicament sau de anestezie.
Pro centul pacienţilor la care este de aşteptat apariţia reacţii lor adverse diferă în funcţie de calea de
administrare a Ropivacain a Kabi. Reacţiile adverse sistemice şi localizate ale Ropivacaina Kabi apar,
de obicei , din cauza dozelor prea mari, absorbţiei rapide sau a injectării intravasculare accidentale.
Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită pe baza următoarei convenţii:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi < 1/100
Rare ≥1/10000 şi < 1/1000
11
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: anxietate
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee, parestezii, ameţeli
Mai puţin frecvente: simptome de toxicitate la niv elul sistemului nervos central (convulsii,
convulsii de tip grand mal, stare confuzi onală, parestezii periorale,
senzaţia de amorţeală la nivelul limbii, hiperacuzie, tinitus, tulburări de
vedere, di zartrie, spasme musculare, tremor)*, hipoestezie
Tulburări cardiace:
Frecvente: bradicardie, tahicardie
Rare: stop cardiac, aritmii cardiace
Tulburări vasculare:
Foarte frecvente: hipotensiune arterială
a
Frecvente: hipertensiune arterială
Mai puţin frecvente: sincopă
Tulburări respiratorii, toracice şi media stinale:
Mai puţin frecvente: dispnee
Tulburări gastro -intestinale:
Foarte frecvente: greaţă
Frecvente: vărsături
b
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Frecvente: retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: dureri de spate, hipertermie, frisoane
Mai puţin frecvente: hipotermie
Rare: reacţii alergice (reacţii anafilactice , edem angioneutoric şi urticarie)
*Aceste simptome apar de obicei din cauza injectării intravasculare accidentale, supradozării sau
absorbţ iei rapide (vezi pct. 4.9).
a Hipotensiunea arterială este mai puţin frecventă la copii (>1/100). b Vărsăturile sunt mai frecvente la copii (>1/10).
Reacţii adver se ale clasei de medicamente
Complicaţii neurologice
Neuropatiile şi disfuncţiile la nivelul măduvei spinării (de exemplu, sindromul de arteră spinală
anterioară, arahnoidit ă, sindrom de coadă de cal ), care pot determina în cazuri rare sechele definitive,
au fost asociate anesteziei regionale, indiferent de anestezicul local utilizat.
Anestezia totală spinală
Anestezia totală spinală poate apare, dacă o doză epidurală este administrată accidental intratecal.
Toxicitate sistemică acută
Reacţiile toxice sistemice afectează îndeosebi sistemul nervos central (SNC) şi sistemul
cardiovascular. Astfel de reacţii sunt determinate de o concentraţie sanguină mare a unui anestezic
local, care poate rezulta ca urmare a injectării intravasculare (accidentale), supr adozării sau absorbţiei
neobişnuit de rapide de la nivelul unor zone bogat vascularizate (vezi p ct. 4.4). Reacţiile SNC sunt
12
similare pentru toate anestezicele locale de tip amidic, în timp ce reacţiile cardiace depind în mai mare
măsură de substanţa activă, sub aspect atât cantitativ , cât şi calitativ.
Sistemul nervos central
Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central apare ca un răspuns gradat, cu simptome şi semne de
gravitate crescândă. Iniţial, se observă simptome ca: tulburări vizuale sau auditive, parestezie
perioral ă, ameţeli, stare confuzională, furnicături şi parestezii. Disartria, ri giditatea musculară şi
spasmele musculare sunt manifestări mai severe şi pot preceda debutul unor convulsii generalizate.
Aceste semne nu trebuie interpretate greşit ca semne ale unei afecţiuni neurologice concomitente. Este
posibil să urmeze pierderea conştienţei şi convulsii tonico -clonice (grand mal), care pot dura de la
câteva secunde la câteva minute. În timpul convulsiilor, se instalează rapid hipoxia şi hipercapnia, din
cauza creşterii activităţii musculare, asociată cu modificarea respiraţiei. În cazuri severe, se poate
produce apnee. Acidoza respiratorie şi metabolică cre sc şi prelungesc efectele toxice ale anestezicelor
locale.
Revenirea are loc ca urmare a redistribuirii substanţei active din sistemul nervos central urmată de
metabolizare şi excreţie. Revenirea poate fi rapidă, cu excepţia situaţiei în care a fost injectată o
cantitate mare de medicament.
Toxicitate cardiovasculară
Toxicitatea cardiovasculară indică o situaţie mai gravă. Ca urmare a unei concentraţi i sistemice mari
de anestezic l ocal pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, aritmii şi c hiar stop cardiac. La
voluntari , administrarea clorhidratului de r opivacaină în perfuzie intravenoas ă a provocat semne de
inhibare a funcţiilor cardiace de conducere şi contractilitate.
Efe ctele toxice cardiovasculare sunt , în general , precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, cu excepţia cazurilor în care pacientului i se administrează un anestezic general sau în
care pacientul este puternic sedat cu medicamente cum sunt benzodiazepine le sau barbituricele .
Copii şi adolescenţi
Este de aş teptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii să fie similare cu cele
raportate la adulţi, cu excepţia hipotensiunii arteriale care apare mai rar la copii (1 din 10).
La copii, detectarea precoce a semnelor de toxicitate a anestezicului local poate fi dificilă, deoarece
este posibil ca aceştia să nu le poată exprima verbal .
4.9 Supradozaj
Simptome de supradozaj
Injectarea intravasculară accidental ă a anestezice lor locale poate determin a efecte toxice sistemice
imediate (în câteva secunde sau minute). In caz de supradozaj, este posibil ca, în funcţie de locul
injectării, concentraţia plasmat ică maximă să fie atinsă abia după 1- 2 ore, astfel încât semnele de
toxicitate să apară cu întârziere (vezi pct. 4.8 “Toxicitate sistemică acută”, “Sistemul nervos central”
şi “Toxicitate cardiovasculară” ).
Tratamentul supradozaj ului
D acă a par semne de toxicitate acut ă sistemic ă, trebuie oprită imediat injectarea anestezicului local şi
sim ptomele SNC (convuls ii, deprimare SNC) trebuie tratate prompt, cu asigurarea permeabilităţii
căilor respiratorii/asistare respiratorie şi administrarea de medicamente anticonvulsivante.
Î n cazul instalării stopului cardiac, trebuie începută de urgenţă resuscitarea cardiorespiratorie.
Oxigenarea şi ventila ţia optimă, asistarea sistemului circulator şi tratamentul acidozei sunt de
importan ţă vitală .
Dacă apare deprimar ea funcţiei cardiovasculare (hipotensiune arterială, bradicardie), trebuie instituit
13
tratamentul adecvat cu administrare intravenoasă de lichide, vasopresoare şi/sau medicamente
inotrope. La copii se vor administra doze corespunzătoare vârstei şi greutăţii.
Dacă se instalează stopul cardiac, trebuie făcute eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura
succesul acesteia .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, cod ul ATC: N 01BB09.
Clorhidrat ul de r opivacain ă este un anestezic local de tip amidic cu acţiune lungă, cu efect atât
anestezic, cât şi analgezic. La doze mari, clorhidratul de ropivacaină determină anestezie chirurgical ă,
î n timp ce dozele mici determină anestezie s enzorială (analgezie) însoţită de anestezie motorie limitată
şi ne progresiv ă.
Mecanismul de acţiune constă în scăderea reversibilă a permeabilităţii membranei fibrei nervoase
pentru ionii de sodiu. Ca urmare, viteza de depolarizare scade şi pragul de exc itabilitate creşte,
rezultând blocarea locală a impulsuri lor nervo ase .
Cea mai caracteristică proprietate a clorhidratului de ropivacain ă este durata lungă de acţiune. Debutul
şi durata eficacităţii anesteziei locale depind de locul de administrare şi de doză, dar nu sunt
influenţate de prezenţa unui vasoconstrictor (de exe mplu, adrenalină). Pentru detalii referitoare la
debutul şi durata acţiunii Ropivacaina Kabi, vezi pct. 4.2.
Voluntarii sănătoşi la care s -a administrat clorhidrat de ropivacaină în perfuzie intravenoasă au tolerat
bine medicamentul la doze mici, iar la doza maximă tolerată au prezentat simptome le SNC care erau
de aşteptat. Experienţa clinică cu clorhidratul ropivacaină indică o bună marj ă de siguran ţă, dacă
medicamentul este administrat în mod adecvat şi în dozele recomandate .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
Clorhidratul de ropivacaină are un centru chiral şi este disponibil ca ena ntiomer S sub formă pură.
Substanţa are o mare liposolubilitate. Toţi metaboli ţii săi au efect anestezic local, dar cu o potenţă şi
cu o durată de acţiune mult mai mici decât clorhidratul de ropivacaină.
Concentraţi a plasmatic ă a clorhidratului de ropivacain ă depi nde de doză, de calea de administrare ş i de
vascularizaţi a la locul unde este injectat. Clorhidratul de ropivacaină are o farmacocinetică linear ă ş i
concentraţia plasmatică maximă ( C
max) este proporţională cu doza.
Absorbţia clorhidratului de ropivacaină din spaţiul epidural este completă şi bifazică, având, la adult ,
tim pii de înjumătăţ ire ai celor două faze de 14 minute şi 4 ore. Absorbţia lent ă este factorul care
limiteaz ă viteza de elimin are a clorhidratului de ropivacain ă, ceea ce explică de ce timpul de
î njum ătăţ ire plasmatică prin eliminare aparent este mai lung în cazul administrării epidurale , decât la
administrarea intravenoasă. Clorhidratul de r opivacaină are o absorbţie bifazică şi în cazul
administrării în spaţiul epidural caudal la copii şi adolescenţi.
După administrarea intravenoasă, clorhidratul de ropiva caină p re zintă un clearance plasmatic total
mediu de 440 ml/minut , un clearance renal de 1 ml/minut , un volum de distribuţie la starea de
echilibru de 47 de litri şi un timp de înjumătăţire plasmatică al fazei terminale de 1,8 ore. Clorhidratul
de r opivaca ină are o rat ă de extracţie hepatică intermediară, de aproximativ 0,4. Se leagă în cea mai
mare parte de α
1- glicoproteina acid ă din plasmă (AAG), fracţia liberă fii nd de aproximativ 6%.
În timpul perfuziei continue epidural e şi interscalenice, s-a obser vat o creştere a concentraţii lor
14
plasmatice totale , fenomen legat de creşterea postoperatorie a α1-glicoproteinei acide.
Variaţiile concentraţiei fracţiei libere , cea care este farmacologic activă, au fost mult mai mici decât
cele ale concentraţiei plasmatice totale.
Deoarece clorhidratul de ropivacain ă are o rată de extracţie hepatică medie spre mică, viteza de
elimin are a substanţei ar trebui să depindă de concentraţia plasmatică a fracţiei libere. O creştere
postoperatorie a AAG d etermină scăderea fracţiei libere datorită legării crescute de proteine, ceea ce
duce la scăderea clearance- ului total şi în consecinţă la creşterea concentraţiei plasmatice totale, după
cum s -a demonstrat în studiile la copii şi adulţi. Clearance -ul clorhidratului de r opivacaină liber
rămâne neschimbat, fapt demonstrat de stabilitatea concentraţiei fracţiei libere în timpul perfuziei
postoperatorii. Factorul care determină efectele farmacodinamice şi toxicitatea sistemică este
concentraţia plasmatică a fracţiunii libere.
Clorh idratul de r opivacaină traversează cu uşurinţă placenta şi echilibrul concentraţiilor frac ţiei libere
este rapid atins . Gradul de legare de proteinele plasmatice la făt este mai mic decât la mamă, ceea ce
determină concentraţii plasmatice totale mai mici la făt faţă de mamă.
Biotransformare şi eliminare
Clorhidratul de r opivacaină este metabolizat în proporţie mare, în special prin hidroxilare aromatică.
După administrarea intravenoasă, 86% din doz ă este excretat ă în urină, din care doar 1% este
clorhidrat de ropivacaină nemodificat. Principalul metabolit este 3-hidroxi -ropivacaina, din care
aproxim ativ 37% este excretată în urină , predominant sub formă conjugată. Excreţia urinară a 4-
hidroxi -r opivacaine i, a metabolitul ui N -dealchilat (PPX) ş i a metabolitului 4-hidroxi -dealchilat
reprezintă 1- 3%. 3-hidroxi -ropivacaina conjugată şi neconjugat ă se găsesc în plasmă în concentraţ ii
abia detectabile.
La copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de un an, caracteristicele metaboliţilor sunt similare cu cele
întâln ite la adulţi.
Nu există dovezi privind racemizarea in vivo a clorhidratului de r opivacaină.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica clorhidratului de ropivacaină a fost caracterizată în urma unui studiu farmacocinetic
la un grup de pacienţi cumulat din mai multe studii, datele fiind obţinute la 192 de copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani. C learance-ul fracţiunii l ibere a clorhidratului de ropivacain ă şi
clea rance- ul PPX şi volumul de distribuţie a l clorhidratului de r opivacaină liber de pind atât de
greutatea corporală , cât şi de vârstă, până la maturizarea funcţiei hepatice, iar după aceea, depind în
mare măsură de greutatea corporală. Maturizarea clearance- ului clorhidratului de ropivacaină liber
pare să fie completă în jurul vârstei de 3 ani, iar pentru PPX în jurul vârstei de 1 an, şi pentru volumul
de distribuţie al clorhidratului de ropivacain ă liber, în jurul vârstei de 2 ani. Volumul de distribuţie al
PPX liber depinde numai de greutatea corporală. Deoarece PPX are un timp de înjum ătăţire plasmatică
mai lung şi un clearance mai scăzut, acest metabolit se poate acumula în timpul perfuziei epidurale.
Clearance- ul clorhidratului de ropivacain ă liber (Cl
u) corespunzăto r vârstelor mai mari de 6 luni a
ajuns la valori situate în limitele corespunzătoare adultului. Valorile clearance- ului total al
clorhidratului de r opivacaină (Cl) prezentate în tabelul de mai jos sunt acelea neafectate de creşterea
postoperatorie a AAG.
Valori estimative ale parametrilor farmacocinetici obţinuţi la grupul de copii şi adolescenţi din
studiul farmacocinetic
Grupa de vârstă Greutatea Club Vuc Cld t1/2e t1/2ppxf
kg (l/oră şi kg) (l/kg) (l/oră şi kg) (ore) (ore)
Nou-născut 3,27 2,40 21,86 0,096 6,3 43,3
1 lună 4,29 3,60 25,94 0,143 5,0 25,7
6 luni 7,85 8,03 41,71 0,320 3,6 14,5
1 an 10,15 11,32 52,60 0,451 3,2 13,6
15
4 ani 16,69 15,91 65,24 0,633 2,8 15,1
10 ani 32,19 13,94 65,57 0,555 3,3 17,8 a Valoarea mediană a g reutăţii corporale corespunzătoare vârstei respective din baza de date OMS. b Clearance-ul clorhidratului de ropivacain ă liber c Volumul de distribuţie al clorhidratului de ropivacaină liber d Clearance- ul total al clorhidratului de r opivacaină e Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al clorhidratului de ropivacain ă f Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al PPX
Media simulată a concentraţiilor plasmatice maxime (Cu
max) ale fracţiunii libere după o anestezie
caudal ă unic ă a avut tendinţa de a fi mai mare la nou- născuţi şi intervalul de timp până la atingerea
Cu
max (tmax) a scăz ut pe măsura creşterii vârstei. Media simulată a concentraţiilor plasmatice ale
fracţiunii libere la sfârşitul unei perfuzii epidurale continue cu durata de 72 ore, în dozele
recomandate, a indicat niveluri mai mari la nou-născuţi, comparativ cu valorile de la sugari şi copii .
V ezi , de asemenea, pct. 4.4.
Media simulată şi limitele valorilor observate ale Cu
max al fracţiunii libere după o anestezie
caudal ă unică
Grupa de vârstă Doza Cumaxa tmaxb Cumaxc
(mg/kg) (mg/l) (ore) (mg/l)
0-1 luni 2,00 0,0582 2,00 0,05-0,08 (n=5)
1-6 luni 2,00 0,0375 1,50 0,02-0,09 (n=18)
6-12 luni 2,00 0,0283 1,00 0,01-0,05 (n=9)
1-10 ani 2,00 0,0221 0,50 0,01-0,05 (n=60) a Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere b I ntervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fracţiunii libere c Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere observată şi normalizată în funcţie de doză
La vârsta de 6 luni, vârsta limită pentru modificarea vitezei de perfuzare epidural e continue ,
clea rance- ul fracţiunii libere a clorhidratului de ropivacain ă a ajuns la 34%, iar cel al PPX, la 71% din
valoarea de la maturitate. Expunerea sistemică este mai mare la nou- născuţi şi, de asemenea, ceva mai
mare la sugarii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 6 luni , în comparaţie cu valorile de la copii mai mari,
situaţie datorată imaturităţii funcţiei hepatice. Totuşi, această diferenţă este compensată parţial prin
scăderea recomandată cu 50% a dozei în cazul perfuziei continue la copiii cu vârsta mai mică de 6
luni.
Simulările pentru suma concentraţiilor de clorhidrat de ropivacaină liber şi PPX, pe baza parametrilor
farmacocinetici şi variaţiei acestora în analiza populaţională , indică faptul că doza recomandată pentru
o anestezie caudală unic ă trebuie crescută d e 2,7 ori la grupa de vârstă cea mai mică şi de 7,4 ori la
grupa de vârstă 1- 10 ani, pentru ca limita superioară a intervalului de încredere 90% să atingă pragul
de toxicitate sistemică. Factorii corespunzători perfuziei epidurale continue sunt de 1,8 ori şi respectiv
3,8 ori.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitate a la doze unice şi
repetate, toxicitate a asupra funcţiei de reproducere, potenţial ul mutagen şi toxicitate a local ă, nu au fost
identificate alte riscuri la om în afară de cele care sunt de aşteptat pe baza acţiunii farmacodinamice a
unor doze mari de clorhidrat de ropivacaină (de exemplu, semne SNC, incluzând convulsii şi
cardi otoxicitate ).
6. PROPRIETĂŢI FARMACE UTICE
6.1 Lista excipienţilor
16
Clorură de sodiu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
În soluţii alcaline, se poate produce precipitarea, deoarece clorhidratul de ropivacaină are solubilitate
redusă la un pH > 6,0.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate înainte de deschidere
3 ani
Perioada de valabilitate după deschidere
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu
trebuie să depăşeas că 24 ore la 2°C până la 8°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a ambalajului primar, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropi lenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Ropivacaina Kabi 7,5 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiolă din polipropilenă transparentă a 10 ml .
Fiolă din polipropilenă transparentă a 20 ml .
Fiolele din polipropilenă de 10 ml sau 20 ml sunt proiectate cu un design corespunzător , adecvat
pentru sering ile Luer lock şi Luer fit .
Mărimile de ambalaj :
Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu o fiolă din polipr opilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
17
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de mani pulare
M anipulare
Ropivacaina Kabi nu conţine conservanţi şi este de unic ă folosinţă. Se va arunca orice cantitate de
soluţie rămasă neutilizată.
Medicamentu l trebuie controlat vizual înainte de utilizare. Soluţia va fi folosită numai dacă este
transparentă, practic fără particule şi dacă ambalajul este nedeteriorat .
Recipientul intact nu trebuie re -autoclavat .
Eliminare
Orice medi cament neutilizat sau mat erial rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
România
Telefon: +40 (0)268 40 62 60
Fax: +40 (0)268 40 62 63
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5862/ 2013/01 -02 -03 -04 -05 -06
5864/ 2013/01- 02-03 -04 -05 -06
5865/ 2013/01- 02-03 -04 -05 -06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a a utorizaţiei: Octombrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
