AMBROXOL ROMPHARM 15 mg/5ml
Substanta activa: AMBROXOLUMClasa ATC: R05CB06Forma farmaceutica: SIROP
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din PEID si cu o lingurita dozatoare dubla a 2,5ml si respectiv 5 ml care contine 100 ml sirop
Producator: ROMPHARM COMPANY S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ambroxol Rompharm 15 mg/5 ml sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop (o linguriţă dozatoare mare) conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
2,5 ml sirop (o linguriţă dozatoare mică) conţin clorhidrat de ambroxol 7,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 1,750 g şi metabisulfit de sodiu (E 223) 1,50 mg pentru
5 ml sirop.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Lichid limpede, slab vâscos, incolor, cu gust dulce-amărui și aromă de căpşuni.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ambroxol Rompharm este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi
episoadelor de acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice
asociate cu secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
O linguriţă dozatoare mare conţine 5 ml sirop (15 mg clorhidrat de ambroxol).
O linguriţă dozatoare mică conţine 2,5 ml sirop (7,5 mg clorhidrat de ambroxol).
Doze
Copii cu vârste cuprinse între 1 şi 12 ani
Se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare mare)
de 2 –3 ori pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 – 6 ani: 2,5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare
mică) de 3 ori pe zi.
2
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 – 2 ani: 2,5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare
mică) de 2 ori pe zi.
Adulţi, adolescenţi şi copii peste 12 ani
Doza recomandată este de 10 ml sirop Ambroxol Rompharm (2 linguriţe dozatoare mari) de 3 ori pe zi
în primele 2-3 zile, ulterior 10 ml sirop Ambroxol Rompharm (2 linguriţe dozatoare mari) de 2 ori pe
zi.
Pentru adulţi, la nevoie dozele pot fi crescute până la 60 mg clorhidrat de ambroxol (20 ml sirop
Ambroxol Rompharm) de două ori pe zi.
Mod de administrare
Ambroxol Rompharm trebuie administrat în timpul meselor.
Ambroxol Rompharm nu trebuie utilizat mai mult de 4 - 5 zile fără recomandarea medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Foarte rar s-au raportat leziuni cutanate grave, cum sunt sindromul Stevens Johnson sau sindromul
Lyell (necroliză epidermică toxică - NET) în asociaţie temporală cu administrarea de expectorante
cum este clorhidratul de ambroxol. Cele mai multe dintre aceste reacţii ar putea fi explicate prin
gravitatea afecţiunii de bază şi/sau a medicaţiei concomitente. Dacă apar noi leziuni cutanate sau
leziuni ale mucoaselor, pacientul trebuie imediat reevaluat de către medic şi tratamentul cu clorhidrat
de ambroxol trebuie întrerupt, ca măsură de precauţie.
Datorită posibilei acumulări de secreţii traheobronşice, Ambroxol Rompharm trebuie utilizat cu
precauţie în cazul alterării funcţiei bronhomotorii şi cantităţilor mari de secreţii traheobronşice (de
exemplu, în cazul rar al sindromului cililor imobili).
Nu trebuie utilizat imediat înainte de culcare.
Ambroxol Rompharm trebuie utilizat doar cu precauţii speciale (adică administrare la intervale mai
mari sau administrare de doze reduse) în caz de insuficienţă renală sau de boală hepatică severă. În
cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
Deoarece mucoliticele pot distruge bariera mucoasă gastrică, ambroxol trebuie utilizat cu precauţie la
pacienţii cu antecedente de boală ulceroasă.
La pacienţii cu astm bronşic, iniţial, ambroxolul poate provoca bronhospasm. Ca urmare, se
recomandă administrarea anterioară a unui simpatomimetic bronhodilatator.
Ambroxol Rompharm sirop conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Ambroxol Rompharm sirop conţine metabisulfit de sodiu (E 223), care poate provoca rar reacţii de
hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a ambroxolului şi antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă, eritromicină,
doxiciclină) determină o creştere a concentraţiei antibioticelor în ţesutul pulmonar.
Utilizarea concomitentă cu medicamente antitusive, de exemplu codeină, trebuie evitată deoarece
acestea pot inhiba reflexul de tuse.
3
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există suficiente date privind utilizarea clorhidratului de ambroxol la femeile gravide. Acest lucru
este valabil până la 28 de săptămâni de sarcină. În studiile experimentale la animal, clorhidratul de
ambroxol nu a prezentat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Ambroxol Rompharm nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii decât după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, în special în timpul primului
trimestru de sarcină.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Ambroxol Rompharm mamelor care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ambroxol Rompharm nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, dureri epigastrice, vărsături.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii cutanate severe cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, edem facial, detresă
respiratorie, prurit), febră.
Foarte rare: reacţii anafilactice mergând până la şoc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:
http://www.anm.ro/
4.9 Supradozaj
Simptome
După supradozajul cu ambroxol nu s-au observat simptome grave de intoxicaţie. Au fost raportate
agitaţie de scurtă durată şi diaree.
Ambroxolul a fost bine tolerat în cazul administrării parenterale în doze de până la 15 mg/kg şi zi, iar
în cazul administrării pe cale orală în doze de până la 25 mg/kg şi zi.
4
Prin extrapolarea rezultatelor studiilor preclinice, după doze foarte mari pot să apară: hipersalivaţie,
eructaţii, vărsături şi scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În general, nu sunt recomandate măsuri acute cum sunt: provocarea vărsăturilor şi lavajul gastric,
acestea fiind de luat în considerare doar după doze foarte mari. Se recomandă tratament simptomatic şi
de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: expectorante, exclusiv combinaţii cu antitusive, mucolitice, codul ATC:
R05CB06.
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de ambroxol, un derivat de benzilamină, este un metabolit al bromhexinului. Diferă de
bromhexin prin absenţa unei grupări metil şi prin introducerea unei grupări hidroxil în poziţie para-
trans a inelului ciclohexil. Clorhidratul de ambroxol s-a demonstrat în diverse studii că prezintă efecte
secretolitice şi secretomotorii. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea
ciliară. Aceste acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance
mucociliar). Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică.
Stimularea secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşurează tusea.
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că ambroxol clorhidrat blochează
canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea este reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţii cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
În medie, după administrarea pe cale orală acţiunea sa începe după 30 de minute şi persistă timp de 6 -
12 ore, în funcţie de mărimea dozei unice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ambroxolul este rapid absorbit după administrarea orală. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la
aproximativ 30 minute până la 3 ore după administrare.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90% la doze terapeutice.
Distribuţia ambroxolului administrat oral, i.v. şi i.m. din sânge către ţesuturi este rapidă, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l.
Metabolism şi eliminare
Aproximativ 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul
pasaj hepatic. Astfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare şi o
mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doz
ă), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
5
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10
ore. Eliminarea totală are o medie de 660 ml/min, clearance-ul renal reprezentând circa 8% din
clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmatice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
Alte grupe de pacienţi
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută la animale au evidenţiat un nivel scăzut al toxicităţii acute.
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate după doze repetate la două specii de animale nu au evidenţiat modificări
determinate de substanţa studiată.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Studiile pe termen lung la animale nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al ambroxolului.
Ambroxolul nu a fost supus unor studii ample privind potenţialul mutagen; până în prezent, rezultatele
studiilor au fost negative.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi la iepure nu au evidenţiat un
potenţial teratogen la doze până la 3 g/kg, respectiv 200 mg/kg. Dezvoltarea peri şi post-natală la
şobolan a fost afectată doar la doze mai mari de 500 mg/kg. La şobolan, nu a fost observată afectarea
fertilităţii la doze de până la 1,5 g/kg.
La animale, ambroxolul traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic (E 210)
Acid tartric
Propilenglicol
Glicerol
Sorbitol lichid necristalizabil (E 420)
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Zaharină sodică
Aromă de căpşuni
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
A se utiliza în maxim 20 zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEÎD prevăzut cu capac cu inel de siguranţă alb şi o linguriţă dozatoare dublă a
2,5 ml, respectiv 5 ml. Un flacon conţine 100 ml sirop.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S. C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor Nr. 1A, Otopeni
Cod 075100, jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8376/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ambroxol Rompharm 15 mg/5 ml sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop (o linguriţă dozatoare mare) conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
2,5 ml sirop (o linguriţă dozatoare mică) conţin clorhidrat de ambroxol 7,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 1,750 g şi metabisulfit de sodiu (E 223) 1,50 mg pentru
5 ml sirop.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Lichid limpede, slab vâscos, incolor, cu gust dulce-amărui și aromă de căpşuni.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ambroxol Rompharm este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi
episoadelor de acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice
asociate cu secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
O linguriţă dozatoare mare conţine 5 ml sirop (15 mg clorhidrat de ambroxol).
O linguriţă dozatoare mică conţine 2,5 ml sirop (7,5 mg clorhidrat de ambroxol).
Doze
Copii cu vârste cuprinse între 1 şi 12 ani
Se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare mare)
de 2 –3 ori pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 – 6 ani: 2,5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare
mică) de 3 ori pe zi.
2
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 – 2 ani: 2,5 ml sirop Ambroxol Rompharm (1 linguriţă dozatoare
mică) de 2 ori pe zi.
Adulţi, adolescenţi şi copii peste 12 ani
Doza recomandată este de 10 ml sirop Ambroxol Rompharm (2 linguriţe dozatoare mari) de 3 ori pe zi
în primele 2-3 zile, ulterior 10 ml sirop Ambroxol Rompharm (2 linguriţe dozatoare mari) de 2 ori pe
zi.
Pentru adulţi, la nevoie dozele pot fi crescute până la 60 mg clorhidrat de ambroxol (20 ml sirop
Ambroxol Rompharm) de două ori pe zi.
Mod de administrare
Ambroxol Rompharm trebuie administrat în timpul meselor.
Ambroxol Rompharm nu trebuie utilizat mai mult de 4 - 5 zile fără recomandarea medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Foarte rar s-au raportat leziuni cutanate grave, cum sunt sindromul Stevens Johnson sau sindromul
Lyell (necroliză epidermică toxică - NET) în asociaţie temporală cu administrarea de expectorante
cum este clorhidratul de ambroxol. Cele mai multe dintre aceste reacţii ar putea fi explicate prin
gravitatea afecţiunii de bază şi/sau a medicaţiei concomitente. Dacă apar noi leziuni cutanate sau
leziuni ale mucoaselor, pacientul trebuie imediat reevaluat de către medic şi tratamentul cu clorhidrat
de ambroxol trebuie întrerupt, ca măsură de precauţie.
Datorită posibilei acumulări de secreţii traheobronşice, Ambroxol Rompharm trebuie utilizat cu
precauţie în cazul alterării funcţiei bronhomotorii şi cantităţilor mari de secreţii traheobronşice (de
exemplu, în cazul rar al sindromului cililor imobili).
Nu trebuie utilizat imediat înainte de culcare.
Ambroxol Rompharm trebuie utilizat doar cu precauţii speciale (adică administrare la intervale mai
mari sau administrare de doze reduse) în caz de insuficienţă renală sau de boală hepatică severă. În
cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
Deoarece mucoliticele pot distruge bariera mucoasă gastrică, ambroxol trebuie utilizat cu precauţie la
pacienţii cu antecedente de boală ulceroasă.
La pacienţii cu astm bronşic, iniţial, ambroxolul poate provoca bronhospasm. Ca urmare, se
recomandă administrarea anterioară a unui simpatomimetic bronhodilatator.
Ambroxol Rompharm sirop conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Ambroxol Rompharm sirop conţine metabisulfit de sodiu (E 223), care poate provoca rar reacţii de
hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a ambroxolului şi antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă, eritromicină,
doxiciclină) determină o creştere a concentraţiei antibioticelor în ţesutul pulmonar.
Utilizarea concomitentă cu medicamente antitusive, de exemplu codeină, trebuie evitată deoarece
acestea pot inhiba reflexul de tuse.
3
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există suficiente date privind utilizarea clorhidratului de ambroxol la femeile gravide. Acest lucru
este valabil până la 28 de săptămâni de sarcină. În studiile experimentale la animal, clorhidratul de
ambroxol nu a prezentat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Ambroxol Rompharm nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii decât după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, în special în timpul primului
trimestru de sarcină.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Ambroxol Rompharm mamelor care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ambroxol Rompharm nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, dureri epigastrice, vărsături.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii cutanate severe cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, edem facial, detresă
respiratorie, prurit), febră.
Foarte rare: reacţii anafilactice mergând până la şoc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:
http://www.anm.ro/
4.9 Supradozaj
Simptome
După supradozajul cu ambroxol nu s-au observat simptome grave de intoxicaţie. Au fost raportate
agitaţie de scurtă durată şi diaree.
Ambroxolul a fost bine tolerat în cazul administrării parenterale în doze de până la 15 mg/kg şi zi, iar
în cazul administrării pe cale orală în doze de până la 25 mg/kg şi zi.
4
Prin extrapolarea rezultatelor studiilor preclinice, după doze foarte mari pot să apară: hipersalivaţie,
eructaţii, vărsături şi scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În general, nu sunt recomandate măsuri acute cum sunt: provocarea vărsăturilor şi lavajul gastric,
acestea fiind de luat în considerare doar după doze foarte mari. Se recomandă tratament simptomatic şi
de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: expectorante, exclusiv combinaţii cu antitusive, mucolitice, codul ATC:
R05CB06.
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de ambroxol, un derivat de benzilamină, este un metabolit al bromhexinului. Diferă de
bromhexin prin absenţa unei grupări metil şi prin introducerea unei grupări hidroxil în poziţie para-
trans a inelului ciclohexil. Clorhidratul de ambroxol s-a demonstrat în diverse studii că prezintă efecte
secretolitice şi secretomotorii. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea
ciliară. Aceste acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance
mucociliar). Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică.
Stimularea secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşurează tusea.
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că ambroxol clorhidrat blochează
canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea este reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţii cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
În medie, după administrarea pe cale orală acţiunea sa începe după 30 de minute şi persistă timp de 6 -
12 ore, în funcţie de mărimea dozei unice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ambroxolul este rapid absorbit după administrarea orală. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la
aproximativ 30 minute până la 3 ore după administrare.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90% la doze terapeutice.
Distribuţia ambroxolului administrat oral, i.v. şi i.m. din sânge către ţesuturi este rapidă, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l.
Metabolism şi eliminare
Aproximativ 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul
pasaj hepatic. Astfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare şi o
mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doz
ă), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
5
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10
ore. Eliminarea totală are o medie de 660 ml/min, clearance-ul renal reprezentând circa 8% din
clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmatice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
Alte grupe de pacienţi
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută la animale au evidenţiat un nivel scăzut al toxicităţii acute.
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate după doze repetate la două specii de animale nu au evidenţiat modificări
determinate de substanţa studiată.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Studiile pe termen lung la animale nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al ambroxolului.
Ambroxolul nu a fost supus unor studii ample privind potenţialul mutagen; până în prezent, rezultatele
studiilor au fost negative.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi la iepure nu au evidenţiat un
potenţial teratogen la doze până la 3 g/kg, respectiv 200 mg/kg. Dezvoltarea peri şi post-natală la
şobolan a fost afectată doar la doze mai mari de 500 mg/kg. La şobolan, nu a fost observată afectarea
fertilităţii la doze de până la 1,5 g/kg.
La animale, ambroxolul traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic (E 210)
Acid tartric
Propilenglicol
Glicerol
Sorbitol lichid necristalizabil (E 420)
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Zaharină sodică
Aromă de căpşuni
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
A se utiliza în maxim 20 zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEÎD prevăzut cu capac cu inel de siguranţă alb şi o linguriţă dozatoare dublă a
2,5 ml, respectiv 5 ml. Un flacon conţine 100 ml sirop.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S. C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor Nr. 1A, Otopeni
Cod 075100, jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8376/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
