LERCANIDIPINA STADA 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Le rcanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 10 mg, sub formă de clorhidrat de lercanidipină
hemihidrat , echivalent cu lercanidipină 9,4 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 36,55 mg.
L ercanidipină STADA 20 mg, comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg , sub formă de clorhidrat de lercanidipină
hemihidrat, echivalent cu lercanidipină 18,8 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 73,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametru de 6,5 mm , prevăzute cu linie
median ă. Linia media nă are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, prevăzute cu linie mediană.
Comprima tele pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lercanidipina este indicată pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale uşoare până la moderate.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare
A dmini strare orală
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Doza recomandată este 10 mg, administrată oral, o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de mese (de
preferinţă micul dejun) ; doza poate fi crescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual l a tratament .
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale. Jumătatea de comprimat rămasă trebuie păstrată ferită de
lumină. Această jumătate de comprimat rămasă trebuie administrată cu ocazia următoarei doze.
Stabilirea dozei trebuie realizată treptat, deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până la apariţia
efectul ui antihipertensiv maxim.
La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensi v, poate fi benefică asocierea lercanidipinei la tratamentul cu un beta -blocant
(atenolol) , un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensine i
(captopril sau enalapril) .
Deoarece curba doză -răspuns este ascendentă şi prezintă un platou pentru doze cuprinse în intervalul 20 –
30 mg, este puţin probabil ca eficacitatea tratamentului să crească prin administrarea unor doze mai mari,
având în vede re că reacţiile adverse pot fi mai accentuate.
Persoane vârstnic e
Cu toate că datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice,
se recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la persoanele vârstnice.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
N u s e recomandă administrarea lercanidipin ei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu
există suficiente date referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată o atenţie deosebită la iniţierea tratamentului la pacienţi cu insuficienţă renală sau
hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că dozele uzuale recomandat e pot fi tolerate de către
aceste grupe speciale de pacienţi, creşterea dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul
antihipertensiv poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, ca urmare, trebuie luată în
considerare ajustarea dozei.
N u s e recomandă administrarea lercanidipin ei la paci enţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate substanța activă, la alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţi enumerați
la pct.6 ;
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6);
- Femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa utilizării unor metode contracep tive eficace ;
- Obstrucţia ejecţiei sângelui din ventriculul stâng ;
- Insuficienţă cardiacă congestivă netratată ;
- Angină pectorală netratată;
- Insuficienţă renală sau hepatică severă;
3
- În cursul primei luni după un infarct miocardic ;
- Administrarea concomitentă cu:
● inhibitori puternici ai izoenzimei CYP 3A4 (vezi pct. 4.5) ;
● ciclosporină (vezi pct. 4.5) ;
● suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii pentru utilizare
Administrarea lercanidipinei la pacienţii cu boala nodului sinusal (dacă nu s -a implantant un pacemaker)
trebuie efectuată cu precauţie. De asemenea, cu toate că studiile de hemodinamic ă controlate nu au
evi denţiat afectarea funcţiei ventriculare, se impune precauţie la pacienţii cu insuficienţă ventriculară
stângă. S -a sugerat faptul că utilizarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate fi asociată cu
risc cardiovascular crescut la pacienţii cu bolă cardiacă ischemică. Cu toate că lercanidipina este o
dihidropiridină cu acţiune de lungă durată, se impune precauţie în administrarea la aceşti pacienţi.
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectorală. Foarte rar, pacienţii cu
angină pectorală pot prezenta aceste crize cu frecvenţă, durată sau severitate crescute. Pot fi observate
cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată atenţ ie deosebită la iniţierea tratamentului la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică,
forme uşoare până la moderate. Cu toate că dozele uzuale pot fi tolerate de către aceste grupe speciale de
pacienţi, creşterea dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi
crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, ca urmare, trebuie luată în considerare ajustarea dozei.
N u s e recomandă administrarea lercanidipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau insufici enţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Consumul de a lcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate creşte efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5).
Inductorii izo enzimei CYP 3A4, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi
rifampicina pot să scadă concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea
lercanidipinei poate fi mai mică (vezi pct. 4.5) .
Lercanidipina STADA conține lactoză
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 36,55 mg . Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat
73.1 mg
Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de
malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să util izeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzim ei CYP 3A4 şi, ca
urmare, administrarea concomitentă a inhibitorilor sau inductor ilor CYP 3A4, poa te inter fera cu
metabolizarea sau eliminarea lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitori CYP 3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol,
ritonavir, eritromicină, troleandomicină) trebuie evitată (vezi pct. 4.3).
Un studiu privind interacţiunile medicament oase efectuat cu un inhibitor puternic al CYP 3A4,
ketoconazol, a pus în evidenţă creşterea însemnată a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei
(creşterea de 15 ori a ASC şi de 8 ori a C
max pentru compusul chiral S-lercanidipină).
4
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.3).
După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii
plasmatice crescute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a demonstrat
că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei, concentraţiile plasmatice
ale lercanidipinei nu s-au modificat, în timp ce ASC pentru ciclosporină a crescut cu 27%. Cu toate
acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a determinat creştere a de 3 ori a
concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi creştere a cu 21% a ASC pentru ciclosporină.
Lercanidipina nu trebuie administrată cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.3).
Similar altor dihidropiridine, metabolizarea lercanidipin ei este inhibată de sucul de grepfrut , determinând
creştere a consecutivă a biodisponibilităţii sale şi creşterea efectului antihipertensiv .
A dministr area concomitent ă pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină c oncomitent cu midazolam
la voluntari în vârstă, a determinat creşterea absorbţiei lercanidipinei (cu aproximativ 40%) şi scăderea
vitez ei de absorbţie ( t
max a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concent raţiile plasmatice ale
midazolamului nu au fost modificate.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu alţi inductori ai CYP 3A4, cum sunt anticonvulsivantele
(de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece efectul
antihipertensiv al lercanidipinei poate fi scăzut , iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai frecvent
decât în mod obişnuit.
În cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu metoprolol, un β blocant care se metabolizează
predominant la nivel hepatic, biodisponibilitatea metroprolului nu s -a modificat, în timp ce
biodisponibilitatea lercanidipinei a fost scăzută cu 50%. Acest efect se poate datora scăderii fluxului
sanguin hepatic determinat ă de β blocante şi, ca urmare, poate să apar ă şi în cazul altor medicamente din
această clasă. Ca urmare, lercanidipina poate fi administrată concomitent în condiţii de siguranţă cu
medicamente β blocante adrenergice, dar po ate fi necesar ă ajust area dozei.
Un studiu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipinei cu fluoxetina (un inhibitor al CYP 2D6
şi CYP 3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 ± 7 ani ( vârsta medie ± deviaţia standard) nu a evidenţiat
modificări clinic semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a unor doze zilnice de 800 mg cimetidină nu a determinat modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei, dar , la doze mai mari se impune prudenţă,
deoarece biodisponibilitatea şi efectul hipotensiv al lercanidipinei pot fi crescute.
Administrarea concomitentă a 20 mg lercanipină la pacienţi trataţi cronic cu β - metildigoxină nu a pus în
evidenţ ă interacţiuni farmacocinetice. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină, administrarea
lercanidipinei în d oză de 20 mg, în condiţii de repaus alimentar, a evidenţiat o creştere medie de 33% a
C
max a digoxinei, în timp ce ASC şi clearance -ul renal nu au fost modificate semnificativ. Pacienţii trataţi
concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi atent din punct de vedere clinic, în ceea ce priveşte semnele
de intoxicaţie digitalică.
În urma administrării unor doz e repetate de 20 mg lercanidipină concomitent cu doz e de 40 mg
simvastatină, ASC pentru lercandipină nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASC pentru
simvastatin ă a crescut cu 56% iar ASC pentru metabolitului său activ β-hidroxi -simvastatina a crescut cu
28%. Este puţin probabil ca asemenea modificări să fie relevan te din punct de vedere clinic. Nu sunt
aşteptat e interacţiuni între aceste medicam ente, atunci când lercanidipina este administrată dimineaţa şi
simvastatina este utilizată seara, aşa cum este recomandat pentru acest medicament.
5
La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină cu warfarină, în
condiţii de repaus alimentar, nu a influenţ at farmacocinetica warfarinei.
Lercanidipina a fost administrată în condiţii de siguranţă cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie
a angiotensinei.
Alcoolul etilic trebuie evitat deoarece poate creşte efect ul vasodilatator al antihipertensivelor.
4.6 Fertilitatea,s arcina şi alăptarea
Informaţiile despre lecarpidină n u au evidenţiat efecte teratogene ca urmare a administrării la şobolani şi
iepuri iar capacitatea de reproducere la şobolani nu a fost afectat ă. . Cu toate acestea, deoarece nu există
experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea lecarpidinei la gravide şi femei care alăptează şi în
cazul utilizării altor dihidropiridine au fost evidenţiate efecte teratogene la animale, lercanidipina nu
t rebuie administrată în timpul sarcinii sau la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se
utilizează metode contraceptive eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca aceasta să se excrete în laptele uman. Ca
urmare, lercanidipina nu trebuie administrată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Experienţa clinică indică faptul că este puţin probabil ca l ercanidipina să influenţeze capacit atea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să
apară ameţeli, astenie, oboseală şi , rar , somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
E valuarea frecvenţelor de apariţie a reacţiilor adverse este definită după cum urmează:
f oarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Reacţiile adverse au fost observate la aproximativ 1,8% dintre pacienţii trataţi.
În ta belul de mai jos este prez entată incidenţa reacţiilor adverse, având cel puţin relaţie de cauzalitate cu
administrarea de larcanidipină, grupate pe aparate, organe şi sisteme conform clasificării MedDRA, şi
ordonate după frecvenţă.
Cel mai frecvent raportat e reacţii adverse în cadrul studiilor clinice controlate sunt cefalee, ameţel i, edem e
periferic e, tahicardie, palpitaţii, eritem facial , fiecare dintre acestea apărute la mai puţin de 1% dintre
pacienţi.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee; ameţeli.
Rare: somnolenţă.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie; palpitaţii.
Rare: angină pectorală.
Unele dihidropiridine pot dete rmina dureri precordiale sau angină pectorală.
Foarte rare: pacienţii cu angină pectorală preexistentă pot prezenta a stfel de crize cu frecvenţă,
durată sau severitate crescute. Pot fi observate cazuri isolate de infarct miocardic.
6
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: eritem facial tranzitoriu .
Foarte rare: sincopă.
Tulburări gastro- intestinale
Rare: greaţă, dispepsie, diaree, dureri abdominale, vărsături.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie.
T ulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: mialgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: poliurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: edem e periferic e.
Foarte rare: astenie; f atigabilitate.
Investigaţii diagnostice
Lercanidipina nu pare să influenţeze negativ glicemia sau valorile lipidelor serice.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului:
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro- intestinale
Foarte rare: hipertrofie gingivală.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: micţiuni frecvente.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare: dureri toracice.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: creşteri reversibile ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucr u
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
D upă punerea pe piaţă au fos t raportate 3 cazuri de supradozaj (ingestie în scop suicidal a unor doze de
150 mg, 280 mg şi, respectiv, 800 mg lercanidipină). Primul pacient a prezentat somnolenţă şi a fost tratat
prin lavaj gastric. Cel de -al doilea pacient a prezentat şoc cardiogen însoţit de ischemie miocardică severă
şi insuficienţă renală uşoară şi a fost tratat cu doze crescute de catecolamine, furosemid, digitalice şi
substituenţi de plasmă administraţi parenteral. Cel de -al treilea pacient a prezentat vărsături şi
hipotensiune arterială şi a fost trat at cu cărbune activat, laxative şi dopamină administrată în perfuzie.
Toate cele trei cazuri s -au vindecat fără sechele.
Este de aşteptat ca supradozajul să determine vazodilataţie periferică excesivă cu hipotensiune arterială
marcată şi tahicardie reflex ă consecutive. În caz de hipotensiune arterială severă, bradicardie şi pierderea
conş tienţei pot fi utile măsuri suportive ale funcţiei cardiovasculare, pentru bradicardie administrându- se
atropină intravenous.
Având în vedere efectul farmacologic prelung it al lercanidipinei, în caz de supradozaj este esenţială
monitorizarea funcţiei cardiovasculare a pacientului timp de cel puţin 24 de ore. Nu există informaţii
privind eficacitatea dializei. Datorită liposolubilităţii mari a medicamentului este foarte pro babil ca
valorile concentraţiei plasmatice să nu fie un indicator al duratei perioadei de risc şi dializa poate fi
ineficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de cal ciu cu efect preponderant vascular, codul
ATC: C08CA13 .
Lercanidipina este un blocant al canalelor de calciu, care face parte din grupa farmacoterapeutică a
dihidropiridinelor şi inhibă influxul transmembranar de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii
netede. Mecanismul acţiunii sale antihi pertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul
musculaturii netede vasculare, care determină scăderea consecutivă a rezistenţei periferice totale. Cu toate
că prezintă un timp de înjumătăţire pl asmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă prelungită,
datorită coeficientului de partiţie membranar crescut şi a absenţei efect ului inotrop negativ ca urmare a
selectivităţii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilataţia indusă de larcanidipină se apare treptat, hipotensiunea arterială acută însoţită de
tahicardie reflexă consecutivă a fost rar observată la pacienţii cu hipotensiune arterială .
Similar altor 1,4 – dihidropiridine asimetrice, efectul antihipertensiv a l lercanidipinei este datorată, în
principal, enantiomerului S.
În plus faţă de studiile clinice efectuate în scopul susţinerii indicaţiilor terapeutice ale lercanidipinei, a fost
realizat un studiu restrâns necontrolat randomizat, la pacienţi cu hipertensiune arterială sever ă (tensiune
a rterială diastolică medie ± DS de 114,5 ± 3,7 mmHg) care a arătat că tensiunea arterială s -a nor malizat la
40% dintre cei 25 de pacienţi cărora li s -au administrat zilnic d oze unice de 20 mg lercanidipină şi la 56%
dintre cei 25 de pacienţi cărora li s-au administrat zilnic doze de 10 mg lercanidipină de 2 ori pe zi,
administrată de două ori pe zi. În cadrul unui studi u clinic dublu-orb, randomizat, placebo- controlat,
efectuat la pacienţi cu hipertensiune arterială sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăderea
tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6± 5,6 mmHg la 140,2±8,7 mmHg.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10- 20 mg, lercanidipina este complet absorbită, concentraţiile
plasmatice maxime de 3,30 ± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 ± 5,90 ng/ml DS fiind atinse la aproximativ
1,5 - 3 ore după administr are.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei prezintă un profil farmacocinetic similar: timpul până la reali zarea
concentraţiei plasmatice maxime este similar, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt, în medie, de
1,2 ori mai mari pentru ena ntiomerul S iar timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi enantiomeri este
similar . Nu s-a observat interconversiun ea in vivo a celor doi enantiomeri.
Datorită metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a
lercanidipinei administrată oral, după masă, este de aproximativ 10%, cu toate că s cad e la 1/3 atunci când
medicamentul e ste administrat la voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.
Administrarea orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg,
raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8 iar cel al ariilor de sub curba concentraţiilor
plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă a metabolizării la nivelul
primului pasaj hepatic . În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte proporţional cu creşterea dozei.
Biodisponibilitatea lercanidipinei după administrare orală creşte de 4 ori atunci când aceasta este
administrată cu până la 2 ore după ingestia de alimente cu conţinut crescut de lipide. Ca urmare,
lercanidipina trebuie administrată înainte de masă.
Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor se face rapid şi în proporţie mare.
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmati ce este mai mare de 98%. Deoarece valorile
proteinelor plasmatice sunt scăzute la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică
severă, fracţi unea liberă de medicamentului poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.
Metabol izare
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzime i CYP 3A4; nu a fost
identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau materii fecale. Ea este metabolizată
rezultând, în principal , metaboliţi inactivi ; ap roximativ 50% din doză este excretată în urină.
Studiile in vitro efectuate utilizând pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina prezintă
un anumit grad de inhibare a acitivităţii CYP 3A4 şi CYP 2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari,
respectiv de 40 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea
unei doze de 20 mg.
În plus , studiile privind interacţiunile medicamentoase la om au arătat că larcanidipina nu influenţează
concentraţiile plasmatice ale midazolamului, substrat tipic pentru CYP 3A4 sau ale metoprololului,
substrat tipic pentru CYP 2D6. Ca urmare, nu este de aşteptat inhibarea de către lercanidipină,
administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul CYP 3A4 şi CYP 2D6.
Eliminare
Eliminarea lercanidipinei se realizează în principal prin metabolizare.
A fost calculate un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8 - 10 ore iar durata de acţiune
este minim 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s- a observat
acumularea medicamentului după administrare a de doze repetat e.
9
Linearitate/non-linearitate
Administrarea pe cale orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt
direct prop orţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea unor doze de 10 mg, 20
mg sau 40 mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8 iar cel al ariilor de sub curba
concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 1:4:18, sugerând saturare a progresivă a
metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic. Ca urmare, biodisponibilitatea creşte proporţional cu
creşterea dozei.
G rupe speciale de pacienţi
La vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, for me uşoare până la moderate, profilul
farmacocinetic al lercanidipinei s -a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală de pacienţi;
pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii care efectuează şedinţe de di aliză au prezentat
concentr aţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximativ 70%). La pacienţii cu insuficienţă
hepatică moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei este probabil crescută,
datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este m etabolizat în proporţie mare la nivel hepatic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra sistemului nervos
vegetativ, sistemul nervos central sau efecte gastro-intestinale în urma administrării de doze cu efect
antihipertensiv.
Efectele semnificative care au fost observate în studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi câini au
fost corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute determinate de doze mari de blocante ale canalelor
de calciu, care reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică intensă.
Lercanidipina nu prezentat efecte genotoxic e şi potenţial carcinogen.
La şobolani, potenţialul fertil şi capacitatea de reproduc ere în ansamblu nu au fost influe nţate de către
tratamentul cu lercanidipină.
Nu au fost evidenţiate efecte teratogene la şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, doze mari de
lercanidipină au determinat avort pre- şi post - implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.
Adminis trarea unor doze mari de clorhidrat de lercanidipină (12 mg/kg şi zi) în timpul parturiţiei induce
distocie.
Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animale gestante şi excreţia lor în lapte nu au fost
investigate.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separate în cadrul studiilor de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
H ipromeloză 100 cP
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
10
Stearat de magneziu
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Film (Opadry galb en):
- Hipromeloză 10 cP
- macrogol 8000
- dioxid de titan (E 171)
- talc
- oxid galben de fer (E 172)
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Film (Opadry roz) :
- hypromeloză 10 cP
- macrogol 8000
- dioxid de titan (E 171)
- talc
- oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Jumătatea de com primat rămasă, se va păstra ferită de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului.
Blister din PVC -PVdC /Al , de culoare alb -opac .
Mărim i de ambalaj: 14 şi 28 de comprimate filmate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. STADA Hemofarm S.R.L.
CALEA TORONTALULUI, KM 6
300633 Timisoara
Romania
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7891/2015/01 – ambalaj cu 14 comprimate filmate
7891/2015/02 - ambalaj cu 28 comprimate filmate
11
7892/2015/01 – ambalaj cu 14 comprimate filmate
7892/2015/02 - ambalaj cu 28 comprimate filmate
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2010.
Reînnoire – Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Le rcanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 10 mg, sub formă de clorhidrat de lercanidipină
hemihidrat , echivalent cu lercanidipină 9,4 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 36,55 mg.
L ercanidipină STADA 20 mg, comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg , sub formă de clorhidrat de lercanidipină
hemihidrat, echivalent cu lercanidipină 18,8 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 73,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametru de 6,5 mm , prevăzute cu linie
median ă. Linia media nă are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, prevăzute cu linie mediană.
Comprima tele pot fi divizate în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lercanidipina este indicată pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale uşoare până la moderate.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare
A dmini strare orală
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Doza recomandată este 10 mg, administrată oral, o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de mese (de
preferinţă micul dejun) ; doza poate fi crescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual l a tratament .
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale. Jumătatea de comprimat rămasă trebuie păstrată ferită de
lumină. Această jumătate de comprimat rămasă trebuie administrată cu ocazia următoarei doze.
Stabilirea dozei trebuie realizată treptat, deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până la apariţia
efectul ui antihipertensiv maxim.
La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensi v, poate fi benefică asocierea lercanidipinei la tratamentul cu un beta -blocant
(atenolol) , un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensine i
(captopril sau enalapril) .
Deoarece curba doză -răspuns este ascendentă şi prezintă un platou pentru doze cuprinse în intervalul 20 –
30 mg, este puţin probabil ca eficacitatea tratamentului să crească prin administrarea unor doze mai mari,
având în vede re că reacţiile adverse pot fi mai accentuate.
Persoane vârstnic e
Cu toate că datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice,
se recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la persoanele vârstnice.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
N u s e recomandă administrarea lercanidipin ei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu
există suficiente date referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată o atenţie deosebită la iniţierea tratamentului la pacienţi cu insuficienţă renală sau
hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că dozele uzuale recomandat e pot fi tolerate de către
aceste grupe speciale de pacienţi, creşterea dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul
antihipertensiv poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, ca urmare, trebuie luată în
considerare ajustarea dozei.
N u s e recomandă administrarea lercanidipin ei la paci enţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate substanța activă, la alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţi enumerați
la pct.6 ;
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6);
- Femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa utilizării unor metode contracep tive eficace ;
- Obstrucţia ejecţiei sângelui din ventriculul stâng ;
- Insuficienţă cardiacă congestivă netratată ;
- Angină pectorală netratată;
- Insuficienţă renală sau hepatică severă;
3
- În cursul primei luni după un infarct miocardic ;
- Administrarea concomitentă cu:
● inhibitori puternici ai izoenzimei CYP 3A4 (vezi pct. 4.5) ;
● ciclosporină (vezi pct. 4.5) ;
● suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii pentru utilizare
Administrarea lercanidipinei la pacienţii cu boala nodului sinusal (dacă nu s -a implantant un pacemaker)
trebuie efectuată cu precauţie. De asemenea, cu toate că studiile de hemodinamic ă controlate nu au
evi denţiat afectarea funcţiei ventriculare, se impune precauţie la pacienţii cu insuficienţă ventriculară
stângă. S -a sugerat faptul că utilizarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate fi asociată cu
risc cardiovascular crescut la pacienţii cu bolă cardiacă ischemică. Cu toate că lercanidipina este o
dihidropiridină cu acţiune de lungă durată, se impune precauţie în administrarea la aceşti pacienţi.
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectorală. Foarte rar, pacienţii cu
angină pectorală pot prezenta aceste crize cu frecvenţă, durată sau severitate crescute. Pot fi observate
cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată atenţ ie deosebită la iniţierea tratamentului la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică,
forme uşoare până la moderate. Cu toate că dozele uzuale pot fi tolerate de către aceste grupe speciale de
pacienţi, creşterea dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi
crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, ca urmare, trebuie luată în considerare ajustarea dozei.
N u s e recomandă administrarea lercanidipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau insufici enţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Consumul de a lcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate creşte efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5).
Inductorii izo enzimei CYP 3A4, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi
rifampicina pot să scadă concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea
lercanidipinei poate fi mai mică (vezi pct. 4.5) .
Lercanidipina STADA conține lactoză
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 36,55 mg . Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat
73.1 mg
Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de
malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să util izeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzim ei CYP 3A4 şi, ca
urmare, administrarea concomitentă a inhibitorilor sau inductor ilor CYP 3A4, poa te inter fera cu
metabolizarea sau eliminarea lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitori CYP 3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol,
ritonavir, eritromicină, troleandomicină) trebuie evitată (vezi pct. 4.3).
Un studiu privind interacţiunile medicament oase efectuat cu un inhibitor puternic al CYP 3A4,
ketoconazol, a pus în evidenţă creşterea însemnată a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei
(creşterea de 15 ori a ASC şi de 8 ori a C
max pentru compusul chiral S-lercanidipină).
4
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.3).
După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii
plasmatice crescute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a demonstrat
că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei, concentraţiile plasmatice
ale lercanidipinei nu s-au modificat, în timp ce ASC pentru ciclosporină a crescut cu 27%. Cu toate
acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a determinat creştere a de 3 ori a
concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi creştere a cu 21% a ASC pentru ciclosporină.
Lercanidipina nu trebuie administrată cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.3).
Similar altor dihidropiridine, metabolizarea lercanidipin ei este inhibată de sucul de grepfrut , determinând
creştere a consecutivă a biodisponibilităţii sale şi creşterea efectului antihipertensiv .
A dministr area concomitent ă pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină c oncomitent cu midazolam
la voluntari în vârstă, a determinat creşterea absorbţiei lercanidipinei (cu aproximativ 40%) şi scăderea
vitez ei de absorbţie ( t
max a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concent raţiile plasmatice ale
midazolamului nu au fost modificate.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu alţi inductori ai CYP 3A4, cum sunt anticonvulsivantele
(de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece efectul
antihipertensiv al lercanidipinei poate fi scăzut , iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai frecvent
decât în mod obişnuit.
În cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu metoprolol, un β blocant care se metabolizează
predominant la nivel hepatic, biodisponibilitatea metroprolului nu s -a modificat, în timp ce
biodisponibilitatea lercanidipinei a fost scăzută cu 50%. Acest efect se poate datora scăderii fluxului
sanguin hepatic determinat ă de β blocante şi, ca urmare, poate să apar ă şi în cazul altor medicamente din
această clasă. Ca urmare, lercanidipina poate fi administrată concomitent în condiţii de siguranţă cu
medicamente β blocante adrenergice, dar po ate fi necesar ă ajust area dozei.
Un studiu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipinei cu fluoxetina (un inhibitor al CYP 2D6
şi CYP 3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 ± 7 ani ( vârsta medie ± deviaţia standard) nu a evidenţiat
modificări clinic semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a unor doze zilnice de 800 mg cimetidină nu a determinat modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei, dar , la doze mai mari se impune prudenţă,
deoarece biodisponibilitatea şi efectul hipotensiv al lercanidipinei pot fi crescute.
Administrarea concomitentă a 20 mg lercanipină la pacienţi trataţi cronic cu β - metildigoxină nu a pus în
evidenţ ă interacţiuni farmacocinetice. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină, administrarea
lercanidipinei în d oză de 20 mg, în condiţii de repaus alimentar, a evidenţiat o creştere medie de 33% a
C
max a digoxinei, în timp ce ASC şi clearance -ul renal nu au fost modificate semnificativ. Pacienţii trataţi
concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi atent din punct de vedere clinic, în ceea ce priveşte semnele
de intoxicaţie digitalică.
În urma administrării unor doz e repetate de 20 mg lercanidipină concomitent cu doz e de 40 mg
simvastatină, ASC pentru lercandipină nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASC pentru
simvastatin ă a crescut cu 56% iar ASC pentru metabolitului său activ β-hidroxi -simvastatina a crescut cu
28%. Este puţin probabil ca asemenea modificări să fie relevan te din punct de vedere clinic. Nu sunt
aşteptat e interacţiuni între aceste medicam ente, atunci când lercanidipina este administrată dimineaţa şi
simvastatina este utilizată seara, aşa cum este recomandat pentru acest medicament.
5
La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină cu warfarină, în
condiţii de repaus alimentar, nu a influenţ at farmacocinetica warfarinei.
Lercanidipina a fost administrată în condiţii de siguranţă cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie
a angiotensinei.
Alcoolul etilic trebuie evitat deoarece poate creşte efect ul vasodilatator al antihipertensivelor.
4.6 Fertilitatea,s arcina şi alăptarea
Informaţiile despre lecarpidină n u au evidenţiat efecte teratogene ca urmare a administrării la şobolani şi
iepuri iar capacitatea de reproducere la şobolani nu a fost afectat ă. . Cu toate acestea, deoarece nu există
experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea lecarpidinei la gravide şi femei care alăptează şi în
cazul utilizării altor dihidropiridine au fost evidenţiate efecte teratogene la animale, lercanidipina nu
t rebuie administrată în timpul sarcinii sau la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se
utilizează metode contraceptive eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca aceasta să se excrete în laptele uman. Ca
urmare, lercanidipina nu trebuie administrată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Experienţa clinică indică faptul că este puţin probabil ca l ercanidipina să influenţeze capacit atea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să
apară ameţeli, astenie, oboseală şi , rar , somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
E valuarea frecvenţelor de apariţie a reacţiilor adverse este definită după cum urmează:
f oarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Reacţiile adverse au fost observate la aproximativ 1,8% dintre pacienţii trataţi.
În ta belul de mai jos este prez entată incidenţa reacţiilor adverse, având cel puţin relaţie de cauzalitate cu
administrarea de larcanidipină, grupate pe aparate, organe şi sisteme conform clasificării MedDRA, şi
ordonate după frecvenţă.
Cel mai frecvent raportat e reacţii adverse în cadrul studiilor clinice controlate sunt cefalee, ameţel i, edem e
periferic e, tahicardie, palpitaţii, eritem facial , fiecare dintre acestea apărute la mai puţin de 1% dintre
pacienţi.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee; ameţeli.
Rare: somnolenţă.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie; palpitaţii.
Rare: angină pectorală.
Unele dihidropiridine pot dete rmina dureri precordiale sau angină pectorală.
Foarte rare: pacienţii cu angină pectorală preexistentă pot prezenta a stfel de crize cu frecvenţă,
durată sau severitate crescute. Pot fi observate cazuri isolate de infarct miocardic.
6
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: eritem facial tranzitoriu .
Foarte rare: sincopă.
Tulburări gastro- intestinale
Rare: greaţă, dispepsie, diaree, dureri abdominale, vărsături.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie.
T ulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: mialgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: poliurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: edem e periferic e.
Foarte rare: astenie; f atigabilitate.
Investigaţii diagnostice
Lercanidipina nu pare să influenţeze negativ glicemia sau valorile lipidelor serice.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului:
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro- intestinale
Foarte rare: hipertrofie gingivală.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: micţiuni frecvente.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare: dureri toracice.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: creşteri reversibile ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucr u
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
D upă punerea pe piaţă au fos t raportate 3 cazuri de supradozaj (ingestie în scop suicidal a unor doze de
150 mg, 280 mg şi, respectiv, 800 mg lercanidipină). Primul pacient a prezentat somnolenţă şi a fost tratat
prin lavaj gastric. Cel de -al doilea pacient a prezentat şoc cardiogen însoţit de ischemie miocardică severă
şi insuficienţă renală uşoară şi a fost tratat cu doze crescute de catecolamine, furosemid, digitalice şi
substituenţi de plasmă administraţi parenteral. Cel de -al treilea pacient a prezentat vărsături şi
hipotensiune arterială şi a fost trat at cu cărbune activat, laxative şi dopamină administrată în perfuzie.
Toate cele trei cazuri s -au vindecat fără sechele.
Este de aşteptat ca supradozajul să determine vazodilataţie periferică excesivă cu hipotensiune arterială
marcată şi tahicardie reflex ă consecutive. În caz de hipotensiune arterială severă, bradicardie şi pierderea
conş tienţei pot fi utile măsuri suportive ale funcţiei cardiovasculare, pentru bradicardie administrându- se
atropină intravenous.
Având în vedere efectul farmacologic prelung it al lercanidipinei, în caz de supradozaj este esenţială
monitorizarea funcţiei cardiovasculare a pacientului timp de cel puţin 24 de ore. Nu există informaţii
privind eficacitatea dializei. Datorită liposolubilităţii mari a medicamentului este foarte pro babil ca
valorile concentraţiei plasmatice să nu fie un indicator al duratei perioadei de risc şi dializa poate fi
ineficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de cal ciu cu efect preponderant vascular, codul
ATC: C08CA13 .
Lercanidipina este un blocant al canalelor de calciu, care face parte din grupa farmacoterapeutică a
dihidropiridinelor şi inhibă influxul transmembranar de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii
netede. Mecanismul acţiunii sale antihi pertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul
musculaturii netede vasculare, care determină scăderea consecutivă a rezistenţei periferice totale. Cu toate
că prezintă un timp de înjumătăţire pl asmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă prelungită,
datorită coeficientului de partiţie membranar crescut şi a absenţei efect ului inotrop negativ ca urmare a
selectivităţii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilataţia indusă de larcanidipină se apare treptat, hipotensiunea arterială acută însoţită de
tahicardie reflexă consecutivă a fost rar observată la pacienţii cu hipotensiune arterială .
Similar altor 1,4 – dihidropiridine asimetrice, efectul antihipertensiv a l lercanidipinei este datorată, în
principal, enantiomerului S.
În plus faţă de studiile clinice efectuate în scopul susţinerii indicaţiilor terapeutice ale lercanidipinei, a fost
realizat un studiu restrâns necontrolat randomizat, la pacienţi cu hipertensiune arterială sever ă (tensiune
a rterială diastolică medie ± DS de 114,5 ± 3,7 mmHg) care a arătat că tensiunea arterială s -a nor malizat la
40% dintre cei 25 de pacienţi cărora li s -au administrat zilnic d oze unice de 20 mg lercanidipină şi la 56%
dintre cei 25 de pacienţi cărora li s-au administrat zilnic doze de 10 mg lercanidipină de 2 ori pe zi,
administrată de două ori pe zi. În cadrul unui studi u clinic dublu-orb, randomizat, placebo- controlat,
efectuat la pacienţi cu hipertensiune arterială sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăderea
tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6± 5,6 mmHg la 140,2±8,7 mmHg.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10- 20 mg, lercanidipina este complet absorbită, concentraţiile
plasmatice maxime de 3,30 ± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 ± 5,90 ng/ml DS fiind atinse la aproximativ
1,5 - 3 ore după administr are.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei prezintă un profil farmacocinetic similar: timpul până la reali zarea
concentraţiei plasmatice maxime este similar, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt, în medie, de
1,2 ori mai mari pentru ena ntiomerul S iar timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi enantiomeri este
similar . Nu s-a observat interconversiun ea in vivo a celor doi enantiomeri.
Datorită metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a
lercanidipinei administrată oral, după masă, este de aproximativ 10%, cu toate că s cad e la 1/3 atunci când
medicamentul e ste administrat la voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.
Administrarea orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg,
raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8 iar cel al ariilor de sub curba concentraţiilor
plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă a metabolizării la nivelul
primului pasaj hepatic . În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte proporţional cu creşterea dozei.
Biodisponibilitatea lercanidipinei după administrare orală creşte de 4 ori atunci când aceasta este
administrată cu până la 2 ore după ingestia de alimente cu conţinut crescut de lipide. Ca urmare,
lercanidipina trebuie administrată înainte de masă.
Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor se face rapid şi în proporţie mare.
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmati ce este mai mare de 98%. Deoarece valorile
proteinelor plasmatice sunt scăzute la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică
severă, fracţi unea liberă de medicamentului poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.
Metabol izare
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzime i CYP 3A4; nu a fost
identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau materii fecale. Ea este metabolizată
rezultând, în principal , metaboliţi inactivi ; ap roximativ 50% din doză este excretată în urină.
Studiile in vitro efectuate utilizând pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina prezintă
un anumit grad de inhibare a acitivităţii CYP 3A4 şi CYP 2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari,
respectiv de 40 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea
unei doze de 20 mg.
În plus , studiile privind interacţiunile medicamentoase la om au arătat că larcanidipina nu influenţează
concentraţiile plasmatice ale midazolamului, substrat tipic pentru CYP 3A4 sau ale metoprololului,
substrat tipic pentru CYP 2D6. Ca urmare, nu este de aşteptat inhibarea de către lercanidipină,
administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul CYP 3A4 şi CYP 2D6.
Eliminare
Eliminarea lercanidipinei se realizează în principal prin metabolizare.
A fost calculate un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8 - 10 ore iar durata de acţiune
este minim 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s- a observat
acumularea medicamentului după administrare a de doze repetat e.
9
Linearitate/non-linearitate
Administrarea pe cale orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt
direct prop orţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea unor doze de 10 mg, 20
mg sau 40 mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8 iar cel al ariilor de sub curba
concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 1:4:18, sugerând saturare a progresivă a
metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic. Ca urmare, biodisponibilitatea creşte proporţional cu
creşterea dozei.
G rupe speciale de pacienţi
La vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, for me uşoare până la moderate, profilul
farmacocinetic al lercanidipinei s -a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală de pacienţi;
pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii care efectuează şedinţe de di aliză au prezentat
concentr aţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximativ 70%). La pacienţii cu insuficienţă
hepatică moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei este probabil crescută,
datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este m etabolizat în proporţie mare la nivel hepatic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra sistemului nervos
vegetativ, sistemul nervos central sau efecte gastro-intestinale în urma administrării de doze cu efect
antihipertensiv.
Efectele semnificative care au fost observate în studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi câini au
fost corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute determinate de doze mari de blocante ale canalelor
de calciu, care reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică intensă.
Lercanidipina nu prezentat efecte genotoxic e şi potenţial carcinogen.
La şobolani, potenţialul fertil şi capacitatea de reproduc ere în ansamblu nu au fost influe nţate de către
tratamentul cu lercanidipină.
Nu au fost evidenţiate efecte teratogene la şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, doze mari de
lercanidipină au determinat avort pre- şi post - implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.
Adminis trarea unor doze mari de clorhidrat de lercanidipină (12 mg/kg şi zi) în timpul parturiţiei induce
distocie.
Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animale gestante şi excreţia lor în lapte nu au fost
investigate.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separate în cadrul studiilor de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
H ipromeloză 100 cP
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
10
Stearat de magneziu
Lercanidipină STADA 10 mg comprimate filmate
Film (Opadry galb en):
- Hipromeloză 10 cP
- macrogol 8000
- dioxid de titan (E 171)
- talc
- oxid galben de fer (E 172)
Lercanidipină STADA 20 mg comprimate filmate
Film (Opadry roz) :
- hypromeloză 10 cP
- macrogol 8000
- dioxid de titan (E 171)
- talc
- oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Jumătatea de com primat rămasă, se va păstra ferită de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului.
Blister din PVC -PVdC /Al , de culoare alb -opac .
Mărim i de ambalaj: 14 şi 28 de comprimate filmate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. STADA Hemofarm S.R.L.
CALEA TORONTALULUI, KM 6
300633 Timisoara
Romania
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7891/2015/01 – ambalaj cu 14 comprimate filmate
7891/2015/02 - ambalaj cu 28 comprimate filmate
11
7892/2015/01 – ambalaj cu 14 comprimate filmate
7892/2015/02 - ambalaj cu 28 comprimate filmate
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2010.
Reînnoire – Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
