ZOLOFT 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Fiecare mililitru de concentrat pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg sub formă de clorhidrat de
sertralină.
Excipienţi: butilhidroxitoluen, alcool etilic şi glicerol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Zoloft 50 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (10,3 x 4,2 mm), cu o linie mediană,
inscripţionate “PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 50” pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în
doze egale.
Zoloft 100 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (13,1 x 5,2 mm), inscripţionate
“PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 100” pe cealaltă faţă.
Concentrat pentru soluţie orală
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Flacon din sticlă brună care conţine o soluţie limpede, incoloră. Flaconul are capac prevăzut cu filet şi
o pipetă gradată încorporată în capac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
2
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post-traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.
Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală poate fi administrată cu sau fără alimente.
Sertralina concentrat pentru soluţie orală trebuie diluată înainte de utilizare (vezi pct.6.6).
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50
mg sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor
adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel
puţin o săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate
mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de
ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări
ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul
de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi
cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă
suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,
întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină o dată pe zi.
Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. După o
săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.
3
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de
câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai
mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi
adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.
4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt
disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se
reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în
considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea
dozei, dar în trepte mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat
din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea
tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7
zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală este contraindicată în cazul administrării de
disulfiram, din cauza conţinutului în alcool etilic al concentratului oral (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care
pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign
(SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice,
triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO de
exemplu albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici şi cu medicamente
opioide. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează
sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 - Contraindicaţii).
4
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau
antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare
atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul
cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală
sunătoare (Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită
potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT/Torsada vârfurilor (TV)
Cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor au fost raportate în perioada după punerea
pe piaţă a sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienţiicare prezentau alţi factori de risc de
prelungire a intervalului QT/TV. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care
prezintă factori de risc pentru prelungirea intervalului QT.
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă
supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în
faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate simptomele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii
cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent
monitorizaţi, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid
se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus
, astfel de afecţiuni pot co-exista cu
tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie
să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo controlate, efectuate cu
medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc
accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a
celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
5
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid, precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Copii şi adolescenţi
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile
clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate
(predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi
adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă
decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată
la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă.
Câteva cazuri de creştere încetinită şi pubertate întârziată au fost raportate după punerea pe piaţă.
Relevanţa clinică şi cauzalitatea nu sunt încă clare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice de siguranţă
corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în
tratament pe termen lung pentru identificarea anomaliilor în creştere şi dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel
cutanat (echimoze şi purpură) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi
genitale, inclusiv hemoragii fatale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în
cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu
anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele
triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu
antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe
cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
(SIHAD). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110
mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului
cu ISRS şi INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă
cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie
simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri
medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare,
deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.
Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai sever
e includ halucinaţii, sincopă, convulsii,
comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de
întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu
12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi
doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate),
agitaţie şi anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoară până la moderată; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele
apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la
pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de
obicei, în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De
aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o
perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
6
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă
neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos
sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu
administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de
înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii
normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri.
Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie
utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
(clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-
ul creatininei 10-29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici
(ASC
0-24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este
necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa
reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă
clinic la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers
(vezi Hiponatremie la pct. 4.4).
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei
electroconvulsivante cu sertralina.
Sucul de grepfrut
Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin metode
imunologice, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de
specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în zilele
următoare întreruperii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de
gaze/spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi îngust
ISRS, inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul
midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o creştere a presiunii oculare şi glaucom
cu unghi îngust, în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi antecedente de glaucom.
7
Sertralina, concentrat pentru soluţie orală conţine 12 % etanol(vezi pct. 4.3 şi 4.5), glicerol şi
butilhidroxitoluen.
Alcool etilic: conţinutul în alcool etilic trebuie să fie luat în considerare la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, abuz de alcool etilic, epilepsie, traumatisme sau afecţiuni cerebrale, femei gravide şi copii.
Butilhidroxitoluen: poate provoca iritaţii ale ochilor, pielii şi mucoaselor.
Glicerol: la doze mari, poate provoca cefalee, dureri abdominale şi diaree.
Sensibilitate la latex
Flaconul acestui medicament conţine latex de cauciuc . Acesta poate cauza reacţii alergice severe.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili ((de exemplu selegilină)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili cum este selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Administrarea sertralinei trebuie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un
IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).
Inhibitori de MAO – A reversibili, selectivi (moclobemidă)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi
selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o
perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se
recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea
tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii
trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de
exemplu albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu
sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii,
diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare
sindromului neuroleptic malign, convulsii, şi deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg) au fost observate concentraţii plasmatice
crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio
modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită
indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină şi pimozidă este
contraindicată (Vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la
subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
8
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanilului (în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice), a altor medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani) şi
a altor medicamente opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate să crească
o dată cu administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu,
unele medicamente antipsihotice şi antibiotice) (vezi pct. 4.4)
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În
cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu, pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării
fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere
mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În
plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de
sertralină. Nu se exclude ca şi alţi inductori ai citocromului CYP3A4, de exemplu fenobarbital,
carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în
asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor
medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,
se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică,
dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când
se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de
sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun
efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de
interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează func
ţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi
ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Blocante neouro-musculare
ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice determinând o prelungire a acţiunii neuro-
blocante a mivacuriului sau altor blocante neuro-musculare.
9
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină
50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante
pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de
antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în
special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19
diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamidă, fenitoină şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică
faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei
pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct.
4.4).
Pe baza studiului de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea
concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze,
ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, să
determine creşterea expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii
moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil sau diltiazem. În
timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi
exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol,
pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.
Concentratul pentru soluţie orală de sertralină şi disulfiram
Concentratul pentru soluţie orală, conţine o cantitate mică de alcool etilic. Atât timp cât concentraţiile
plasmatice de disulfiram persistă sau activitatea acetaldehid-dehidrogenazei este diminuată, ingestia de
alcool etilic va determina reacţii adverse. Depinzând de funcţia hepatică, acest efect poate fi încă
prezent pentru o perioadă de timp de două săptămâni după ultima doză de disulfiram, deşi perioada de
o săptămână este cea mai des întâlnită durată de acţiune pentru doze standard. Prin urmare, sertralina
sub formă de concentrat pentru soluţie orală nu trebuie utilizată în asociere cu disulfiram sau în termen
de 14 de zile de la întreruperea tratamentului cu disulfiram (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor
efecte asupra funcţiei de reproducere, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea
farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului
(vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare
simptomelor de întrerupere, la unii nou-născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest
fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este
recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate
depăşesc riscul potenţial pentru mamă.
Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui
10
mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee,
convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie,
hiperreflexie, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.
Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. În
majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere.
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru
de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul
constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare
la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de
sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general,
concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu excepţia unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a
avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii
adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate
fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma
deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.
Fertilitatea
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Raportările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este
reversibil.
Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor
psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau
mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori
tranzitorii odată cu continuarea tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la
pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel
observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe pia
ţă (cu frecvenţă
necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în
tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi
tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu
continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
11
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC,
tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea
pe piaţă (frecvenţă necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, RinităDiverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopen
ie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilit
ate Reacţii anafilactoide
Alergie
Tulburări endocrine
Hipotiroidism
Hiperprolactine
mie, secreţie
inadecvată de
hormon
antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut, Apetit
alimentar
crescut* Diabet zaharat
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie
, Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Agresivitate*,
Stare
euforică*,
Apatie,
Gândire
anormală
Tulburări de
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Comportam
ent suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Paronirie
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%), Parestezie*,
Tremor, Convulsii*,
Contracţii Comă*,
Coreoatetoză, Tulburări de
mişcare
12
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Somnolenţă
(13%),
Cefalee
(21%)* Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli
posturale,
Sincopă,
Migrenă* Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări senzoriale
(incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie,
distonie,
bruxism sau
tulburări de
mers).
De asemenea,
au fost
raportate
semne şi
simptome
asociate
sindromului
serotoninergic
sau
Sindromului
Neuroleptic
Malign. În
unele situaţii
asociate
administrării
concomitente
de
medicamente
serotoninergice
, şi anume:
agitaţie,
confuzie,
diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatizie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct.
4.4).Spasm
cerebrovascular
(inclusiv
sindrom de
vasoconstricţie
13
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
cerebrală
reversibilă şi
sindrom Call-
Fleming)
Tulburări oculare
Tulburări vizuale Midriază* Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifemă, Tulburări de
vedere,
Pupile inegale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Otalgii
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace Prelungirea
intervalului
QT, Torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare
Bufeuri* Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică,
Hematurie Sângerări
anormale (cum
sunt hemoragii
gastro-
intestinale
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Sughiţ Boală
pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomie
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie Melenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţia
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale gurii Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Afecțiuni
hepatice grave
(incluzând
hepatită, icter
14
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
şi insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem
periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscată,
Urticarie*,
Prurit Dermatită, Dermatită
buloasă, Erupţie
cutanată foliculară,
Textură anormală a
părului, Miros
anormal al pielii
Raportări rare
de reacţii
adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom
Stevens-
Johnson şi
necroliză
epidermică,
angioedem,
Edem facial,
Fotosensibilitat
e, Reacţii
cutanate,
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie,
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de
spate, Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie, Ezitare
urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Eşecul
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
sexuală
feminină,
Menstruaţii Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită,
Secreţii genitale,
Priapism*,
Galactoree* Ginecomastie
15
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitat
e (10%)* Dureri toracice*,
Stare generală de
rău* , Frisoane,
Pirexie*,
Astenie*, Sete HernieToleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers,
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransfera
zei * şi aspartat
aminotransfera
zei*, Scădere
în
greutate*,
Creştere în
greutate* Spermă anormală,
Hipercolesterolemie Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare,
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun
caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii de scurtă durată, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la
simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale
(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau
anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare
până la moderate şi autolimitante; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De
aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă
treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
16
Vârstnici
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină,
profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele
reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, , vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie,
nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări
vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii,
acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, scădere
în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, mastodinii,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, afecţiuni cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută: enurezis
Reacţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul
care conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
2
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Sertralina a demonstrat o marjă de siguranţă dependentă de populaţia de pacienţi şi/sau de medicaţia
concomitentă. S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul
asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptome
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări
gastro-intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. A fost raportată comă,
deşi cu o frecvenţă mai redusă.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea
ECG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
Tratament
Nu există niciun antidot specific pentru sertralină. Se recomandă asigurarea funcţionarii căilor
respiratorii şi, dacă este necesar, se asigură oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care
poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi
17
trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se
recomandă monitorizarea cardiacă (de exemplu, ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul
simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este
improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea
ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra
recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de
serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau
anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs
sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării
de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii
muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici
(acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a
asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte
medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu orb, placebo controlat, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive
indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu
alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de
dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia
fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a
fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.
Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze
cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la
maimuţele Rhesus.
Studii clinice
Tulburări depresive majore
A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg
pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni.
Aceşti pacienţi (n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în
cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recădere a fost
semnificativ statistic mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit
placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de
pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru
grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.
Stres posttraumatic (SPT)
Datele combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de
răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină
versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9%
comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a
fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi
care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse
de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
18
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu
vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu
tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un singur studiu orb
placebo controlat, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză
flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai
mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p =
0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul
cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea
au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la
tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii
principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu
sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Copii şi adolescenţiNu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după
administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele
filmate.
Alimentele nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din concentratul pentru soluţie
orală.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in-vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe
multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său
principal desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in-vitro pentru glicoproteina-P.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore).
În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare
aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru, care apare după o săptămână
de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în
fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată
prin urină.
Liniaritate/non-liniaritate
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi
200 mg.
19
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la
32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza
până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a
administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în
egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia
plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de
vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe
semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de
iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza
pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al
adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenomica
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul
metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi.
Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului
clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de
teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează
probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în
primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii in
utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din
femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru
om.
Datele din studiile pe animale rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
A fost efectuat un studiu de toxocologie la şobolani tineri, în care sertralina a fost administrată pe cale
orală la şobolani masculi şi femele, din ziua 21 până în ziua 56 postnatală (la doze de 10, 40 sau
80 mg/kg/zi), cu perioadă de recuperare fără administrare de doze până în ziua 196. Întârzieri de
dezvoltare sexuală au avut loc la masculi şi femele la doze de diferite concentraţii (la 80mg/kg la
masculi şi la ≥10 mg/kg la femele) dar în ciuda acestor constatări, nu au existat efecte legate de
sertralină la niciunul dintre criteriile finale de evaluare stabilite, ale funcţiei de reproducere la femele
sau masculi. În plus, din ziua 21 până în ziua 56, au fost observate, de asemenea, deshidratare, rinoree
colorată şi reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menţionate anterior, atribuite
20
administrării sertralinei, au fost reversibile la un moment din perioada de recuperare fără administrare
de doze a studiului. Relevanţa clinică a acestor efecte observate la şobolanii cărora le-a fost
administrată sertralină nu a fost stabilită.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilceluloză
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Stearat de magneziu
Film
Opadry White:
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Macrogol
Polisorbat 80
Opadry Clear:
Hipromeloză
Macrogol
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
Glicerol
Alcool etilic
Butilhidroxitoluen (E 321)
Levomentol.
6.2 Incompatibilităţi
Zoloft comprimate filmate:
Nu este cazul.
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
Zoloft concentrat pentru soluţie orală nu trebuie administrat împreună cu alte lichide, în afara celor
menţionate la pct. 6.6
6.3 Perioada de valabilitate
Zoloft comprimate filmate:
5 ani
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
În ambalajul original: 3 ani
După prima deschidere a flaconului: 28 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
21
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300
sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300
sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală este disponibil în flacoane din sticlă brună a 60 ml.
Flaconul are capac prevăzut cu filet şi o pipetă gradată încorporată în capac .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Zoloft comprimate filmate
Fără cerinţe speciale.
Concentratul pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg/ml. Acesta trebuie diluat înainte de utilizare.
În acest scop, cu ajutorul pipetei disponibile se extrage cantitatea recomandată de concentrat pentru
soluţie orală de sertralină şi se diluează cu aproximativ 120 ml (un pahar) de apă, băutură răcoritoare
de ghimbir, limonadă, suc de lămâie sau portocale. Concetratul pentru soluţie orală de sertralină nu
trebuie amestecat cu alte lichide decât cele menţionate. Doza trebuie administrată imediat după
diluare. Nu se prepară în avans. Cu timpul, poate fi observată o uşoară tulburare a soluţiei după
amestecare; acest aspect este normal.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG
Ramsgate Road
Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8227/2015/01-16
8228/2015/01-16
8229/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2015.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Fiecare mililitru de concentrat pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg sub formă de clorhidrat de
sertralină.
Excipienţi: butilhidroxitoluen, alcool etilic şi glicerol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Zoloft 50 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (10,3 x 4,2 mm), cu o linie mediană,
inscripţionate “PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 50” pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în
doze egale.
Zoloft 100 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (13,1 x 5,2 mm), inscripţionate
“PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 100” pe cealaltă faţă.
Concentrat pentru soluţie orală
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Flacon din sticlă brună care conţine o soluţie limpede, incoloră. Flaconul are capac prevăzut cu filet şi
o pipetă gradată încorporată în capac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
2
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post-traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.
Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală poate fi administrată cu sau fără alimente.
Sertralina concentrat pentru soluţie orală trebuie diluată înainte de utilizare (vezi pct.6.6).
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50
mg sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor
adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel
puţin o săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate
mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de
ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări
ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul
de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi
cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă
suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,
întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină o dată pe zi.
Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. După o
săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.
3
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de
câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai
mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi
adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.
4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt
disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se
reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în
considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea
dozei, dar în trepte mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat
din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea
tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7
zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală este contraindicată în cazul administrării de
disulfiram, din cauza conţinutului în alcool etilic al concentratului oral (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care
pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign
(SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice,
triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO de
exemplu albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici şi cu medicamente
opioide. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează
sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 - Contraindicaţii).
4
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau
antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare
atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul
cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală
sunătoare (Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită
potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT/Torsada vârfurilor (TV)
Cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor au fost raportate în perioada după punerea
pe piaţă a sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienţiicare prezentau alţi factori de risc de
prelungire a intervalului QT/TV. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care
prezintă factori de risc pentru prelungirea intervalului QT.
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă
supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în
faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate simptomele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii
cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent
monitorizaţi, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid
se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus
, astfel de afecţiuni pot co-exista cu
tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie
să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo controlate, efectuate cu
medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc
accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a
celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
5
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid, precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Copii şi adolescenţi
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile
clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate
(predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi
adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă
decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată
la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă.
Câteva cazuri de creştere încetinită şi pubertate întârziată au fost raportate după punerea pe piaţă.
Relevanţa clinică şi cauzalitatea nu sunt încă clare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice de siguranţă
corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în
tratament pe termen lung pentru identificarea anomaliilor în creştere şi dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel
cutanat (echimoze şi purpură) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi
genitale, inclusiv hemoragii fatale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în
cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu
anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele
triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu
antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe
cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
(SIHAD). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110
mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului
cu ISRS şi INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă
cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie
simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri
medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare,
deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.
Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai sever
e includ halucinaţii, sincopă, convulsii,
comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de
întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu
12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi
doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate),
agitaţie şi anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoară până la moderată; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele
apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la
pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de
obicei, în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De
aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o
perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
6
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă
neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos
sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu
administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de
înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii
normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri.
Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie
utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
(clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-
ul creatininei 10-29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici
(ASC
0-24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este
necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa
reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă
clinic la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers
(vezi Hiponatremie la pct. 4.4).
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei
electroconvulsivante cu sertralina.
Sucul de grepfrut
Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin metode
imunologice, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de
specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în zilele
următoare întreruperii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de
gaze/spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi îngust
ISRS, inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul
midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o creştere a presiunii oculare şi glaucom
cu unghi îngust, în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi antecedente de glaucom.
7
Sertralina, concentrat pentru soluţie orală conţine 12 % etanol(vezi pct. 4.3 şi 4.5), glicerol şi
butilhidroxitoluen.
Alcool etilic: conţinutul în alcool etilic trebuie să fie luat în considerare la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, abuz de alcool etilic, epilepsie, traumatisme sau afecţiuni cerebrale, femei gravide şi copii.
Butilhidroxitoluen: poate provoca iritaţii ale ochilor, pielii şi mucoaselor.
Glicerol: la doze mari, poate provoca cefalee, dureri abdominale şi diaree.
Sensibilitate la latex
Flaconul acestui medicament conţine latex de cauciuc . Acesta poate cauza reacţii alergice severe.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili ((de exemplu selegilină)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili cum este selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Administrarea sertralinei trebuie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un
IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).
Inhibitori de MAO – A reversibili, selectivi (moclobemidă)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi
selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o
perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se
recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea
tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii
trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de
exemplu albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu
sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii,
diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare
sindromului neuroleptic malign, convulsii, şi deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg) au fost observate concentraţii plasmatice
crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio
modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită
indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină şi pimozidă este
contraindicată (Vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la
subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
8
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanilului (în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice), a altor medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani) şi
a altor medicamente opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate să crească
o dată cu administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu,
unele medicamente antipsihotice şi antibiotice) (vezi pct. 4.4)
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În
cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu, pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării
fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere
mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În
plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de
sertralină. Nu se exclude ca şi alţi inductori ai citocromului CYP3A4, de exemplu fenobarbital,
carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în
asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor
medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,
se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică,
dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când
se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de
sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun
efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de
interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează func
ţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi
ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Blocante neouro-musculare
ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice determinând o prelungire a acţiunii neuro-
blocante a mivacuriului sau altor blocante neuro-musculare.
9
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină
50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante
pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de
antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în
special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19
diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamidă, fenitoină şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică
faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei
pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct.
4.4).
Pe baza studiului de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea
concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze,
ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, să
determine creşterea expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii
moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil sau diltiazem. În
timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi
exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol,
pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.
Concentratul pentru soluţie orală de sertralină şi disulfiram
Concentratul pentru soluţie orală, conţine o cantitate mică de alcool etilic. Atât timp cât concentraţiile
plasmatice de disulfiram persistă sau activitatea acetaldehid-dehidrogenazei este diminuată, ingestia de
alcool etilic va determina reacţii adverse. Depinzând de funcţia hepatică, acest efect poate fi încă
prezent pentru o perioadă de timp de două săptămâni după ultima doză de disulfiram, deşi perioada de
o săptămână este cea mai des întâlnită durată de acţiune pentru doze standard. Prin urmare, sertralina
sub formă de concentrat pentru soluţie orală nu trebuie utilizată în asociere cu disulfiram sau în termen
de 14 de zile de la întreruperea tratamentului cu disulfiram (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor
efecte asupra funcţiei de reproducere, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea
farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului
(vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare
simptomelor de întrerupere, la unii nou-născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest
fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este
recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate
depăşesc riscul potenţial pentru mamă.
Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui
10
mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee,
convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie,
hiperreflexie, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.
Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. În
majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere.
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru
de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul
constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare
la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de
sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general,
concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu excepţia unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a
avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii
adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate
fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma
deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.
Fertilitatea
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Raportările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este
reversibil.
Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor
psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau
mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori
tranzitorii odată cu continuarea tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la
pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel
observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe pia
ţă (cu frecvenţă
necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în
tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi
tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu
continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
11
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC,
tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea
pe piaţă (frecvenţă necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, RinităDiverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopen
ie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilit
ate Reacţii anafilactoide
Alergie
Tulburări endocrine
Hipotiroidism
Hiperprolactine
mie, secreţie
inadecvată de
hormon
antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut, Apetit
alimentar
crescut* Diabet zaharat
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie
, Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Agresivitate*,
Stare
euforică*,
Apatie,
Gândire
anormală
Tulburări de
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Comportam
ent suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Paronirie
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%), Parestezie*,
Tremor, Convulsii*,
Contracţii Comă*,
Coreoatetoză, Tulburări de
mişcare
12
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Somnolenţă
(13%),
Cefalee
(21%)* Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli
posturale,
Sincopă,
Migrenă* Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări senzoriale
(incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie,
distonie,
bruxism sau
tulburări de
mers).
De asemenea,
au fost
raportate
semne şi
simptome
asociate
sindromului
serotoninergic
sau
Sindromului
Neuroleptic
Malign. În
unele situaţii
asociate
administrării
concomitente
de
medicamente
serotoninergice
, şi anume:
agitaţie,
confuzie,
diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatizie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct.
4.4).Spasm
cerebrovascular
(inclusiv
sindrom de
vasoconstricţie
13
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
cerebrală
reversibilă şi
sindrom Call-
Fleming)
Tulburări oculare
Tulburări vizuale Midriază* Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifemă, Tulburări de
vedere,
Pupile inegale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Otalgii
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace Prelungirea
intervalului
QT, Torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare
Bufeuri* Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică,
Hematurie Sângerări
anormale (cum
sunt hemoragii
gastro-
intestinale
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Sughiţ Boală
pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomie
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie Melenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţia
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale gurii Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Afecțiuni
hepatice grave
(incluzând
hepatită, icter
14
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
şi insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem
periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscată,
Urticarie*,
Prurit Dermatită, Dermatită
buloasă, Erupţie
cutanată foliculară,
Textură anormală a
părului, Miros
anormal al pielii
Raportări rare
de reacţii
adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom
Stevens-
Johnson şi
necroliză
epidermică,
angioedem,
Edem facial,
Fotosensibilitat
e, Reacţii
cutanate,
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie,
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de
spate, Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie, Ezitare
urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Eşecul
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
sexuală
feminină,
Menstruaţii Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită,
Secreţii genitale,
Priapism*,
Galactoree* Ginecomastie
15
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitat
e (10%)* Dureri toracice*,
Stare generală de
rău* , Frisoane,
Pirexie*,
Astenie*, Sete HernieToleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers,
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransfera
zei * şi aspartat
aminotransfera
zei*, Scădere
în
greutate*,
Creştere în
greutate* Spermă anormală,
Hipercolesterolemie Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare,
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun
caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii de scurtă durată, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la
simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale
(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau
anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare
până la moderate şi autolimitante; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De
aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă
treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
16
Vârstnici
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină,
profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele
reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, , vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie,
nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări
vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii,
acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, scădere
în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, mastodinii,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, afecţiuni cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută: enurezis
Reacţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul
care conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
2
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Sertralina a demonstrat o marjă de siguranţă dependentă de populaţia de pacienţi şi/sau de medicaţia
concomitentă. S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul
asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptome
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări
gastro-intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. A fost raportată comă,
deşi cu o frecvenţă mai redusă.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea
ECG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
Tratament
Nu există niciun antidot specific pentru sertralină. Se recomandă asigurarea funcţionarii căilor
respiratorii şi, dacă este necesar, se asigură oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care
poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi
17
trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se
recomandă monitorizarea cardiacă (de exemplu, ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul
simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este
improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea
ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra
recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de
serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau
anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs
sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării
de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii
muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici
(acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a
asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte
medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu orb, placebo controlat, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive
indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu
alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de
dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia
fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a
fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.
Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze
cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la
maimuţele Rhesus.
Studii clinice
Tulburări depresive majore
A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg
pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni.
Aceşti pacienţi (n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în
cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recădere a fost
semnificativ statistic mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit
placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de
pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru
grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.
Stres posttraumatic (SPT)
Datele combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de
răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină
versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9%
comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a
fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi
care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse
de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
18
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu
vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu
tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un singur studiu orb
placebo controlat, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză
flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai
mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p =
0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul
cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea
au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la
tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii
principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu
sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Copii şi adolescenţiNu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după
administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele
filmate.
Alimentele nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din concentratul pentru soluţie
orală.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in-vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe
multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său
principal desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in-vitro pentru glicoproteina-P.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore).
În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare
aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru, care apare după o săptămână
de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în
fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată
prin urină.
Liniaritate/non-liniaritate
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi
200 mg.
19
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la
32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza
până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a
administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în
egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia
plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de
vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe
semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de
iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza
pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al
adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenomica
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul
metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi.
Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului
clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de
teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează
probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în
primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii in
utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din
femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru
om.
Datele din studiile pe animale rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
A fost efectuat un studiu de toxocologie la şobolani tineri, în care sertralina a fost administrată pe cale
orală la şobolani masculi şi femele, din ziua 21 până în ziua 56 postnatală (la doze de 10, 40 sau
80 mg/kg/zi), cu perioadă de recuperare fără administrare de doze până în ziua 196. Întârzieri de
dezvoltare sexuală au avut loc la masculi şi femele la doze de diferite concentraţii (la 80mg/kg la
masculi şi la ≥10 mg/kg la femele) dar în ciuda acestor constatări, nu au existat efecte legate de
sertralină la niciunul dintre criteriile finale de evaluare stabilite, ale funcţiei de reproducere la femele
sau masculi. În plus, din ziua 21 până în ziua 56, au fost observate, de asemenea, deshidratare, rinoree
colorată şi reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menţionate anterior, atribuite
20
administrării sertralinei, au fost reversibile la un moment din perioada de recuperare fără administrare
de doze a studiului. Relevanţa clinică a acestor efecte observate la şobolanii cărora le-a fost
administrată sertralină nu a fost stabilită.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilceluloză
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Stearat de magneziu
Film
Opadry White:
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Macrogol
Polisorbat 80
Opadry Clear:
Hipromeloză
Macrogol
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
Glicerol
Alcool etilic
Butilhidroxitoluen (E 321)
Levomentol.
6.2 Incompatibilităţi
Zoloft comprimate filmate:
Nu este cazul.
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
Zoloft concentrat pentru soluţie orală nu trebuie administrat împreună cu alte lichide, în afara celor
menţionate la pct. 6.6
6.3 Perioada de valabilitate
Zoloft comprimate filmate:
5 ani
Zoloft concentrat pentru soluţie orală:
În ambalajul original: 3 ani
După prima deschidere a flaconului: 28 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
21
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Zoloft 50 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300
sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.
Zoloft 100 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300
sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală
Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală este disponibil în flacoane din sticlă brună a 60 ml.
Flaconul are capac prevăzut cu filet şi o pipetă gradată încorporată în capac .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Zoloft comprimate filmate
Fără cerinţe speciale.
Concentratul pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg/ml. Acesta trebuie diluat înainte de utilizare.
În acest scop, cu ajutorul pipetei disponibile se extrage cantitatea recomandată de concentrat pentru
soluţie orală de sertralină şi se diluează cu aproximativ 120 ml (un pahar) de apă, băutură răcoritoare
de ghimbir, limonadă, suc de lămâie sau portocale. Concetratul pentru soluţie orală de sertralină nu
trebuie amestecat cu alte lichide decât cele menţionate. Doza trebuie administrată imediat după
diluare. Nu se prepară în avans. Cu timpul, poate fi observată o uşoară tulburare a soluţiei după
amestecare; acest aspect este normal.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG
Ramsgate Road
Sandwich, Kent CT13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8227/2015/01-16
8228/2015/01-16
8229/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2015.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
