METADON BIOEEL 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Metadon 5 mg Bioeel comprimate
Un comprimat conține clorhidrat de metadonă 5 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 79,20 mg
Metadon 20 mg Bioeel comprimate
Un comprimat conține clorhidrat de metadonă 20 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 90,00 mg
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, ştanţate cu „M5” pe una dintre
feţele plane ale comprimatului şi prevăzute cu o linie mediană de divizare pe cealaltă faţă.
Linia mediană are rolul de a diviza comprimatele în doze egale.
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, ştanţate cu „M20” pe una
dintre feţele plane ale comprimatului şi prevăzute cu o linie mediană de divizare pe cealaltă faţă.
Linia mediană are rolul de a diviza comprimatele în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul substitutiv al farmacodependenţelor majore la opiacee, numai sub strictă supraveghere
medicală, în cadrul unor programe socio-educative și psihologice.
Dureri severe, acute sau cronice, în funcție de răspunsul pacientului la tratament (deoarece poate să
apară toleranță, care necesită creșterea dozelor).
2
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Tratamentul dezintoxicărilor este rezervat adulților și adolescenți lor cu vârsta peste 15 ani și se începe
numai după dozarea în urină a unor droguri, ca: metadona, opiacee naturale sau de sinteză, alcool
etilic, amfetamine, canabis, LSD.
Doza zilnică inițială este, de obicei, de 20-30 mg, în funcție de gradul dependenței fizice, și trebuie
administrată la cel puțin 10 ore de la ultima doză de opiacee. Doza de întreținere se obține prin
creșterea treptată, cu 10 mg pe săptămână, și, în general, este cuprinsă între 60-100 mg pe zi. De
obicei, doza de 15-20 mg combate simptomele abstinenței, iar doza de 40 mg pe zi este suficientă
pentru stabilizarea situației clinice.
Întreruperea tratamentului se face treptat, o scădere cu 20% pe zi a dozei determinând un disconfort
clinic minim. Pentru dezintoxicare, tratamentul nu trebuie să depășească 21 zile și nu se repetă mai
devreme de 4 săptămâni.
În durerile cronice neoplazice dozele inițiale sunt cuprinse între 2,5-10 mg la intervale de 3-8 ore (nu
mai mult de 6 ori pe zi), în funcție de intensitatea durerii. De regulă, doza recomandată este de 5-10
mg la intervale de 6-8 ore; în cazul unui tratament prelungit, pentru a evita riscul acumulării în
organism și apariției supradozajului, se recomandă numai două doze pe zi.
Mod de administrare
Acest produs este numai pentru administrare orală și nu trebuie injectat.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la metadonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
Insuficiență respiratorie severă,
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la
oprirea acestuia,
Tratament concomitent cu alte medicamente care deprimă activitatea SNC (vezi pct. 4.5),
Tratament concomitent cu agonişti-antagonişti morfinici (vezi pct. 4.5),
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Metadona trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece poate precipita
encefalopatia portală la pacienții cu afectare hepatică severă. Similar celorlalte opioide, metadona
poate provoca constipație, care poate fi periculoasă în special la pacienții cu insuficiență hepatică; la
aceștia se recomandă aplicarea precoce a măsurilor pentru evitarea constipației.
Deasemenea, este necesară prudență la pacienții cu traumatisme craniene, afecțiuni convulsivante,
alcoolici.
În cazul tratamentului cu metadonă, în special cu doze mari
(>10 mg pe zi) s-au raportat prelungirea
intervalului QT, cu apariția torsadei vârfurilor.
Metadona trebuie administrată cu precauție la pacienți cu risc de apariție a torsadei vârfurilor, de
exemplu, în următoarele cazuri:
-antecedente de tulburări de conducere,
-boli ischemice cardiace,
-antecedente heredo-colaterale de moarte subită cardiacă,
-tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie)
-tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT,
-tratament concomitent cu medicamente care determină hipokaliemie.
3
În cazul pacienților care prezintă factori de risc de prelungire a intervalului QT se recomandă -pe
perioada tratamentului cu metadonă -monitorizarea ECG-ului.
Administrarea metadonei se va face cu prudență și în următoarele cazuri: vârstnici, femei gravide,
pacienți cu astm bronşic, cu insuficiență respiratorie, renală, insuficiență corticosuprarenală,
hipotiroidie, hipertrofie de prostată, afecțiuni gastrointestinale inflamatorii sau obstructive, miastenia
gravis.
La administrarea metadonei pot să apară dependența și toleranța.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu metadonă determină apariția sindromului de abstinență.
Medicamentul conține lactoză monohidrat. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Atenționare pentru sportivi: metadona determină pozitivarea testelor anti-doping.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Metadona nu trebuie utilizată concomitent cu:
-inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la întreruperea acestora,
deoarece pot prelungi și amplifica efectele metadonei de deprimare respiratorie,
-medicamente care deprimă activitatea SNC: anestezice generale, fenotiazine, neuroleptice, sedativ-
hipnotice, antidepresive triciclice, alcool etilic (potențează efectele și determină deprimare
respiratorie),
- agonişti-antagonişti morfinici (buprenorfină, nalbufină, pentatonică) - scad efectul analgezic al
metadonei, cu risc de sindrom de abstinență.
Inductori enzimatici
Anticonvulsivantele (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină sau primidonă) determină diminuarea
concentrației plasmatice de metadonă, cu riscul apariției sindromului de abstinență, prin creșterea
metabolizării hepatice; pentru fenobarbital trebuie avută în vedere creșterea riscului apariției
deprimării respiratorii.
Antiretrovirale (ca nevirapină, efavirez, nelfinavir, ritonavir): aceste medicamente pot determina
scăderea concentrației plasmatice a metadonei prin creșterea metabolizării hepatice.
Scăderea concentrației plasmatice și creșterea excreției urinare a metadonei pot apărea în cazul
administrării concomitente cu rifampicina. Se impune ajustarea dozei de metadonă.
Concentrația plasmatică a metadonei poate fi redusă în cazul utilizării concomitente cu preparate
vegetale care conțin sunătoare (Hypericum perforatum).
Inhibitori enzimatici
Clearance-ul metadonei este scăzut în cazul administrării concomitente cu medicamente care inhibă
activitatea CYP 3A4, de exemplu, medicamente anti-HIV, macrolide, cimetidină, antifungice azolice.
Unele antidepresive serotoninergice (fluoxetină, fluvoxamină) cresc concentrația plasmatică a
metadonei, putând să apară manifestări de supradozaj (deprimare respiratorie, hipotensiune arterială,
sedare profundă mergând până la comă).
Metadona poate influența efectul altor medicamente prin reducerea motilității gastro-intestinale.
În timpul tratamentului cu metadonă este contraindicată utilizarea de alcool etilic.
4
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Metadona traversează bariera feto-placentară. Ca urmare, în timpul sarcinii se utilizează numai dacă
beneficiul matern este superior riscului fetal (respectiv, asupra nou-născutului). După naștere, la nou-
născutul din mamă tratată cu metadonă trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea
manifestărilor determinate de întreruperea bruscă a administrării.
Alăptarea
Metadona este excretată în laptele matern. Decizia întreruperii alăptării depinde de evaluarea
raportului risc potențial/beneficiu terapeutic pentru sugar. Administrarea metadonei la nou-născut
poate preveni producerea sindromului de abstinență ca urmare a impregnării opioide în uter.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu metadonă este interzisă conducerea vehiculelor și folosirea de utilaje
deoarece metadona influențează capacitățile psihomotorii.
4.8 Reacții adverse
La persoanele cu farmacodependenţă la opioide, la începutul tratamentului cu metadonă cele mai
frecvente reacții adverse sunt: euforie, vertij, somnolență, sedare, greață, vărsături, constipație,
hipersudoraţie, disurie, edeme. În timpul tratamentului de întreținere cu metadonă cele mai frecvente
reacții adverse sunt: hipersudoraţie, greață, constipație.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: depresie respiratorie (mai întâi scade numărul de
inspirații, apoi volumul respirator)
Tulburări ale sistemului nervos: lipsă de concentrare, amețeli, sedare, transpirații, euforie disforie,
slăbiciune, cefalee, insomnie, oboseală, afectarea vederii
Tulburări cardiace: bradicardie, tahicardie, sincopă
Tulburări vasculare: hiperemie facială
Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, xerostomie, anorexie, constipație
Tulburări renale și ale căilor urinare: retenția urinară, scăderea libidoului și/sau potenței
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: erupții cutanate tranzitorii, urticarie, edeme, erupții
hemoragice rare
Tulburări hematologice și limfatice: scăderea numărului de trombocite.
Simptomele abstinenței: căscat, lăcrimare, neliniște, transpirații, midriază, piloerecţie, vărsături,
diaree.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu metadonă pot să apară bradipnee, deprimare respiratorie, cianoză, respirație
Cheyne-Stokes, edem pulmonar, mioză punctiformă, tegumente reci și umede, somnolență marcată
mergând până la stupoare, comă cu hipotensiune arterială, bradicardie. În cazul intoxicației severe se
produc apnee, colaps circulator, stop cardiorespirator și chiar moarte.
Se recomandă instituirea tratamentului simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale (inclusiv
respirație asistată, administrare de vasoconstrictoare), precum și, în caz de insuficiență respiratorie și
cardiovasculară severe, administrarea antagoniștilor morfinici (naloxonă). Administrarea acestora
trebuie să aibă în vedere durata de acțiune lungă a metadonei (36-48 ore) față de cea a naloxonei (1-3
ore), ceea ce face necesară repetarea administrării antagonistului.
La persoanele cu dependență fizică la opioide, administrarea de doze uzuale de antagoniști opioizi
poate precipita un sindrom de abstinență. La această grupă de pacienți utilizarea antagoniștilor trebuie
evitată dacă este posibil; în cazul în care trebuie utilizați pentru tratarea insuficienței respiratorii
severe, se recomandă administrarea lor cu prudență deosebită.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în dependența de opioide, codul ATC: N07BC02
Metadona este un agonist morfinic, derivat de difenilmetan, care acționează în principal asupra
receptori lor μ. Acțiunea analgezică este determinată în totalitate de izomerul L care are potența
analgezică de 10 ori mai mare decât izomerul D. Izomerul D nu are activitate semnificativă asupra
deprimării respiratorii, dar are efect antitusiv. Metadona are, de asemenea, acțiune agonistă la nivelul
receptorilor k și δ.
Are efect analgezic intens, efect antitusiv și determină sindrom de dependență (risc mare); proprietățile
euforizante sunt slabe. Are efect mai lung decât al morfinei. Durata efectului unei singure doze este de
4-6 ore; la administrarea repetată durata analgeziei creste, datorită acumulării în țesuturi (inclusiv în
creier) și epurării lente.
Sindromul de abstinență evoluează mai lent decât în cazul morfinei (apare în 1 - 2 zile, este maxim în
cea de-a treia zi și se menține câteva săptămâni), iar simptomele, calitativ asemănătoare cu cele ale
abstinenței la morfină, sunt mai puțin intense. Aceasta permite folosirea metadonei pentru substituirea
morfinei sau a altor opioide, în vedere evitării sindromului de abstinență grav.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Datorită caracterului liposolubil, se absoarbe în proporție mare din tractul digestiv.
Distribuție
Se leagă de albumină și alte proteine plasmatice și tisulare, ceea ce explică efectele sale lente și
cumulative, precum și viteza lentă de eliminare. Concentrațiile tisulare de metadonă (plămân, ficat,
rinichi) sunt superioare celor plasmatice. Traversează placenta și se excretă în laptele matern. După
administrarea unei singure doze orale timpul de înjumătățire plasmatică este lung, fiind cuprins între
12-18 ore (în medie 15 ore). După administrarea de doze repetate timpul de înjumătățire plasmatică se
prelungește la 13 - 47 ore (în medie 25 ore).
Metabolizare
Metadona se metabolizează în majoritate în ficat, prin N-demetilare și ciclizare, transformându-se în
metaboliți inactivi.
6
Eliminare
Eliminarea se face îndeosebi pe cale renală și este dependentă de doză; de asemenea, metadona se
elimină prin materiile fecale, pe cale biliară, prin salivă și transpirație.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Povidonă K25
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVdC a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere Al/PVC-PVdC a câte 10 comprimate
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.,
Str. Bega nr. 4, Târgu Mureș,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
8410/2015/01-02
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
8411/2015/01-02
7
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Metadon 5 mg Bioeel comprimate
Un comprimat conține clorhidrat de metadonă 5 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 79,20 mg
Metadon 20 mg Bioeel comprimate
Un comprimat conține clorhidrat de metadonă 20 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 90,00 mg
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, ştanţate cu „M5” pe una dintre
feţele plane ale comprimatului şi prevăzute cu o linie mediană de divizare pe cealaltă faţă.
Linia mediană are rolul de a diviza comprimatele în doze egale.
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, ştanţate cu „M20” pe una
dintre feţele plane ale comprimatului şi prevăzute cu o linie mediană de divizare pe cealaltă faţă.
Linia mediană are rolul de a diviza comprimatele în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul substitutiv al farmacodependenţelor majore la opiacee, numai sub strictă supraveghere
medicală, în cadrul unor programe socio-educative și psihologice.
Dureri severe, acute sau cronice, în funcție de răspunsul pacientului la tratament (deoarece poate să
apară toleranță, care necesită creșterea dozelor).
2
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Tratamentul dezintoxicărilor este rezervat adulților și adolescenți lor cu vârsta peste 15 ani și se începe
numai după dozarea în urină a unor droguri, ca: metadona, opiacee naturale sau de sinteză, alcool
etilic, amfetamine, canabis, LSD.
Doza zilnică inițială este, de obicei, de 20-30 mg, în funcție de gradul dependenței fizice, și trebuie
administrată la cel puțin 10 ore de la ultima doză de opiacee. Doza de întreținere se obține prin
creșterea treptată, cu 10 mg pe săptămână, și, în general, este cuprinsă între 60-100 mg pe zi. De
obicei, doza de 15-20 mg combate simptomele abstinenței, iar doza de 40 mg pe zi este suficientă
pentru stabilizarea situației clinice.
Întreruperea tratamentului se face treptat, o scădere cu 20% pe zi a dozei determinând un disconfort
clinic minim. Pentru dezintoxicare, tratamentul nu trebuie să depășească 21 zile și nu se repetă mai
devreme de 4 săptămâni.
În durerile cronice neoplazice dozele inițiale sunt cuprinse între 2,5-10 mg la intervale de 3-8 ore (nu
mai mult de 6 ori pe zi), în funcție de intensitatea durerii. De regulă, doza recomandată este de 5-10
mg la intervale de 6-8 ore; în cazul unui tratament prelungit, pentru a evita riscul acumulării în
organism și apariției supradozajului, se recomandă numai două doze pe zi.
Mod de administrare
Acest produs este numai pentru administrare orală și nu trebuie injectat.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la metadonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
Insuficiență respiratorie severă,
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la
oprirea acestuia,
Tratament concomitent cu alte medicamente care deprimă activitatea SNC (vezi pct. 4.5),
Tratament concomitent cu agonişti-antagonişti morfinici (vezi pct. 4.5),
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Metadona trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece poate precipita
encefalopatia portală la pacienții cu afectare hepatică severă. Similar celorlalte opioide, metadona
poate provoca constipație, care poate fi periculoasă în special la pacienții cu insuficiență hepatică; la
aceștia se recomandă aplicarea precoce a măsurilor pentru evitarea constipației.
Deasemenea, este necesară prudență la pacienții cu traumatisme craniene, afecțiuni convulsivante,
alcoolici.
În cazul tratamentului cu metadonă, în special cu doze mari
(>10 mg pe zi) s-au raportat prelungirea
intervalului QT, cu apariția torsadei vârfurilor.
Metadona trebuie administrată cu precauție la pacienți cu risc de apariție a torsadei vârfurilor, de
exemplu, în următoarele cazuri:
-antecedente de tulburări de conducere,
-boli ischemice cardiace,
-antecedente heredo-colaterale de moarte subită cardiacă,
-tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie)
-tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT,
-tratament concomitent cu medicamente care determină hipokaliemie.
3
În cazul pacienților care prezintă factori de risc de prelungire a intervalului QT se recomandă -pe
perioada tratamentului cu metadonă -monitorizarea ECG-ului.
Administrarea metadonei se va face cu prudență și în următoarele cazuri: vârstnici, femei gravide,
pacienți cu astm bronşic, cu insuficiență respiratorie, renală, insuficiență corticosuprarenală,
hipotiroidie, hipertrofie de prostată, afecțiuni gastrointestinale inflamatorii sau obstructive, miastenia
gravis.
La administrarea metadonei pot să apară dependența și toleranța.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu metadonă determină apariția sindromului de abstinență.
Medicamentul conține lactoză monohidrat. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Atenționare pentru sportivi: metadona determină pozitivarea testelor anti-doping.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Metadona nu trebuie utilizată concomitent cu:
-inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la întreruperea acestora,
deoarece pot prelungi și amplifica efectele metadonei de deprimare respiratorie,
-medicamente care deprimă activitatea SNC: anestezice generale, fenotiazine, neuroleptice, sedativ-
hipnotice, antidepresive triciclice, alcool etilic (potențează efectele și determină deprimare
respiratorie),
- agonişti-antagonişti morfinici (buprenorfină, nalbufină, pentatonică) - scad efectul analgezic al
metadonei, cu risc de sindrom de abstinență.
Inductori enzimatici
Anticonvulsivantele (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină sau primidonă) determină diminuarea
concentrației plasmatice de metadonă, cu riscul apariției sindromului de abstinență, prin creșterea
metabolizării hepatice; pentru fenobarbital trebuie avută în vedere creșterea riscului apariției
deprimării respiratorii.
Antiretrovirale (ca nevirapină, efavirez, nelfinavir, ritonavir): aceste medicamente pot determina
scăderea concentrației plasmatice a metadonei prin creșterea metabolizării hepatice.
Scăderea concentrației plasmatice și creșterea excreției urinare a metadonei pot apărea în cazul
administrării concomitente cu rifampicina. Se impune ajustarea dozei de metadonă.
Concentrația plasmatică a metadonei poate fi redusă în cazul utilizării concomitente cu preparate
vegetale care conțin sunătoare (Hypericum perforatum).
Inhibitori enzimatici
Clearance-ul metadonei este scăzut în cazul administrării concomitente cu medicamente care inhibă
activitatea CYP 3A4, de exemplu, medicamente anti-HIV, macrolide, cimetidină, antifungice azolice.
Unele antidepresive serotoninergice (fluoxetină, fluvoxamină) cresc concentrația plasmatică a
metadonei, putând să apară manifestări de supradozaj (deprimare respiratorie, hipotensiune arterială,
sedare profundă mergând până la comă).
Metadona poate influența efectul altor medicamente prin reducerea motilității gastro-intestinale.
În timpul tratamentului cu metadonă este contraindicată utilizarea de alcool etilic.
4
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Metadona traversează bariera feto-placentară. Ca urmare, în timpul sarcinii se utilizează numai dacă
beneficiul matern este superior riscului fetal (respectiv, asupra nou-născutului). După naștere, la nou-
născutul din mamă tratată cu metadonă trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea
manifestărilor determinate de întreruperea bruscă a administrării.
Alăptarea
Metadona este excretată în laptele matern. Decizia întreruperii alăptării depinde de evaluarea
raportului risc potențial/beneficiu terapeutic pentru sugar. Administrarea metadonei la nou-născut
poate preveni producerea sindromului de abstinență ca urmare a impregnării opioide în uter.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu metadonă este interzisă conducerea vehiculelor și folosirea de utilaje
deoarece metadona influențează capacitățile psihomotorii.
4.8 Reacții adverse
La persoanele cu farmacodependenţă la opioide, la începutul tratamentului cu metadonă cele mai
frecvente reacții adverse sunt: euforie, vertij, somnolență, sedare, greață, vărsături, constipație,
hipersudoraţie, disurie, edeme. În timpul tratamentului de întreținere cu metadonă cele mai frecvente
reacții adverse sunt: hipersudoraţie, greață, constipație.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: depresie respiratorie (mai întâi scade numărul de
inspirații, apoi volumul respirator)
Tulburări ale sistemului nervos: lipsă de concentrare, amețeli, sedare, transpirații, euforie disforie,
slăbiciune, cefalee, insomnie, oboseală, afectarea vederii
Tulburări cardiace: bradicardie, tahicardie, sincopă
Tulburări vasculare: hiperemie facială
Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, xerostomie, anorexie, constipație
Tulburări renale și ale căilor urinare: retenția urinară, scăderea libidoului și/sau potenței
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: erupții cutanate tranzitorii, urticarie, edeme, erupții
hemoragice rare
Tulburări hematologice și limfatice: scăderea numărului de trombocite.
Simptomele abstinenței: căscat, lăcrimare, neliniște, transpirații, midriază, piloerecţie, vărsături,
diaree.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu metadonă pot să apară bradipnee, deprimare respiratorie, cianoză, respirație
Cheyne-Stokes, edem pulmonar, mioză punctiformă, tegumente reci și umede, somnolență marcată
mergând până la stupoare, comă cu hipotensiune arterială, bradicardie. În cazul intoxicației severe se
produc apnee, colaps circulator, stop cardiorespirator și chiar moarte.
Se recomandă instituirea tratamentului simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale (inclusiv
respirație asistată, administrare de vasoconstrictoare), precum și, în caz de insuficiență respiratorie și
cardiovasculară severe, administrarea antagoniștilor morfinici (naloxonă). Administrarea acestora
trebuie să aibă în vedere durata de acțiune lungă a metadonei (36-48 ore) față de cea a naloxonei (1-3
ore), ceea ce face necesară repetarea administrării antagonistului.
La persoanele cu dependență fizică la opioide, administrarea de doze uzuale de antagoniști opioizi
poate precipita un sindrom de abstinență. La această grupă de pacienți utilizarea antagoniștilor trebuie
evitată dacă este posibil; în cazul în care trebuie utilizați pentru tratarea insuficienței respiratorii
severe, se recomandă administrarea lor cu prudență deosebită.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în dependența de opioide, codul ATC: N07BC02
Metadona este un agonist morfinic, derivat de difenilmetan, care acționează în principal asupra
receptori lor μ. Acțiunea analgezică este determinată în totalitate de izomerul L care are potența
analgezică de 10 ori mai mare decât izomerul D. Izomerul D nu are activitate semnificativă asupra
deprimării respiratorii, dar are efect antitusiv. Metadona are, de asemenea, acțiune agonistă la nivelul
receptorilor k și δ.
Are efect analgezic intens, efect antitusiv și determină sindrom de dependență (risc mare); proprietățile
euforizante sunt slabe. Are efect mai lung decât al morfinei. Durata efectului unei singure doze este de
4-6 ore; la administrarea repetată durata analgeziei creste, datorită acumulării în țesuturi (inclusiv în
creier) și epurării lente.
Sindromul de abstinență evoluează mai lent decât în cazul morfinei (apare în 1 - 2 zile, este maxim în
cea de-a treia zi și se menține câteva săptămâni), iar simptomele, calitativ asemănătoare cu cele ale
abstinenței la morfină, sunt mai puțin intense. Aceasta permite folosirea metadonei pentru substituirea
morfinei sau a altor opioide, în vedere evitării sindromului de abstinență grav.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Datorită caracterului liposolubil, se absoarbe în proporție mare din tractul digestiv.
Distribuție
Se leagă de albumină și alte proteine plasmatice și tisulare, ceea ce explică efectele sale lente și
cumulative, precum și viteza lentă de eliminare. Concentrațiile tisulare de metadonă (plămân, ficat,
rinichi) sunt superioare celor plasmatice. Traversează placenta și se excretă în laptele matern. După
administrarea unei singure doze orale timpul de înjumătățire plasmatică este lung, fiind cuprins între
12-18 ore (în medie 15 ore). După administrarea de doze repetate timpul de înjumătățire plasmatică se
prelungește la 13 - 47 ore (în medie 25 ore).
Metabolizare
Metadona se metabolizează în majoritate în ficat, prin N-demetilare și ciclizare, transformându-se în
metaboliți inactivi.
6
Eliminare
Eliminarea se face îndeosebi pe cale renală și este dependentă de doză; de asemenea, metadona se
elimină prin materiile fecale, pe cale biliară, prin salivă și transpirație.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Povidonă K25
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVdC a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere Al/PVC-PVdC a câte 10 comprimate
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.,
Str. Bega nr. 4, Târgu Mureș,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Metadon Bioeel 5 mg comprimate
8410/2015/01-02
Metadon Bioeel 20 mg comprimate
8411/2015/01-02
7
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
