LENUXIN 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
L ENUXIN 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Excipient cu efect cunoscut : fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 0,53 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi
m arcate cu N54 pe cealaltă faţă, cu diametrul de aproximativ 7 mm și grosimea de 3,1-3,6 mm .
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore .
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie .
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială) .
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburărilor obsesiv -compulsive .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
E pisoade depresi ve majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv. După c e simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înain te de a creşte doza la
10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului.
2
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maxi mum 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu
durata de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a
fost studiată terapia de lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru
prevenirea recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la
intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată
doar în cazurile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat timp de cel puţin 6 luni la
pacienţi trataţi cu o doză de 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebui e reevaluate la
intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv -compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o
perioadă suficientă, pentru a asigura dispariţia simptomelor .
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
V ârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza
poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s -a studiat eficacitatea escitalopramului în tulburările de anxietate socială .
Copii şi adolescenţi
Escitalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.4).
Insuficienţǎ renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se
recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr sub 30 ml/min)
(vezi pct. 5.2).
Insuficienţǎ hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată , se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi
în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie
deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2) .
3
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, se recomandă o
doză iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescut ă la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere obs ervate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza
trebuie redusă tre ptat, pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru a reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă după reducerea dozelor sau după
întreruperea tratamentului apar simptome greu de tolerat, poate fi luată în considerare revenirea la
dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într -un ritm mai
lent.
Mod de administrare
Escitalopram se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori -MAO), din cauza riscului sindromului serotoninergic cu agitaţie,
tremor, hipertermie , etc. (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MOA -A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitori neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este contraindicată, din
cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.5).
E scitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de
QT pre lungit congenital (SQTL) .
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute a prelungi
intervalul QT (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa i nhibitorilor selectivi ai r ecaptării serotonine i (ISRS)
sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
C opii şi adolescenţi
Escitalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani .
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor
clinice efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s -a
administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament,
pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la
copii şi adolescenţi, lipsesc datele referitoar e la siguranţa pe termen lung privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresi ve. De regulă, această reacţie paradoxală se reduce în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
4
Administrarea escitalopramului trebuie întreruptă dacă la un pacient apar convulsii pentru prima dată
sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor (la pacienţii cu diagnostic anterior de epilepsie). La
pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu
epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea
acestor medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie
sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie su icidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (acte suicidare).
Acest risc persistă până la instalarea remisiunii semnificative. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu
se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la
apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu un risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste astfel de afecţiuni pot coexista cu
tulburări le depresive majore şi , din această cauză, tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice
trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta -analize a anumitor studii clinice control ate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo , la pacienţi cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamen toasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după
modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi persoanelor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de
suicid , precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de
simptome.
Acatisie/ nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin stare de nelinişte
neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de
a sta în picioare. Acestea se pot produce mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La
pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă .
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s -a raportat rar hiponatremie, determ inată probabil de secreţia inadecvată de
hormon antidiuretic (ADH) ; în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau în cazul
administrării concomitente cu medicamente care pot determin a hiponatremie .
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia
plachetară (de exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea
5
medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene
(AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii
şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serot oninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi
trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare (Hypericum perforatum )
Utilizarea concomitentă a ISRS cu prepara te din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere obs ervate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este
bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au
apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s- a
adminis trat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei,
doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii,
cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
exist at raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod
accidental .
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele
persoane se pot prelungi (2 -3 luni sau mai mult). Ca ur mare, se recomandă ca la oprirea tratamentului,
doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2) .
Boală coronariană cardiacă
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţii la pacienţii cu boală coronariană
cardiacă (vezi pct. 5.3 ).
Prelungirea intervalului QT
S -a constatat că escitalopramul determină prelungirea intervalului QT , dependentă de doză . Cazuri de
prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor , au fost raportate în
perioada dupǎ punere pe piaţǎ, predominant la pacienţi de sex feminin cu hipopotasemie sau cu
prelungire a intervalului QT preexistentă sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocardic
acut recent sau insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înainte de
începerea tratamentului cu escitalopram, deoarece cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne .
6
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilizată din punct de vedere clinic sunt trata ţi cu ecscitalopram,
trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul terapiei cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.
Glaucom cu unghi închis
Administrarea de ISRS , inclusiv escitalopram , poate avea un efect asupra dimensiunilor pupilei ,
determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul ocular , determinând
presiune intraoculară crescută şi glaucom cu unghi închis , în special la pacienţii cu predispoziţie. Ca
urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu
antecedente de glaucom .
Lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă l a galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Administrare concomitentă con traindicată
IMAO neselectivi ireversibili
S -au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s -a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent
tratame ntul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili .
Tratamentul cu escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Este necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu
escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO neselect iv, ireversibil.
IMAO -A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Administrarea concomitentă a escitalopramului cu un IMAO -A, cum este moclobemida, este
contraindicată, din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de
adm inistrare concomitentă se dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă
recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, nesele ctiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că administrarea concomitentă este absolut necesară,
trebuie utilizate doze minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3) .
Inhibitor MAO -B selectiv, ireversibil (selegilină)
Administrarea concomitentă cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii din cauza
riscului dezvoltării sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost
administrate concomitent în siguranţă cu citalopramul racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între escitalopram şi
alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect cumulativ al escitalopram
şi al acestor medicamente . D in acest motiv , este contraindicată administrarea concomitentă a
escitalopram ului cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi
III, antipsihotice (de exemplu, derivaţi i de fenotiazină, pimozid , haloperidol), antidepresive triciclice,
unele substanţe antimicrobiene (de exemplu , sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată
7
i.v., pentamidină, antimalari ce, în special halofantrină), anumite antihistaminice (astemizol,
mizolastină).
Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi
alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea
concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu
antidepresive (t riciclice, ISRS), n euroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquin ă,
bupropionă şi tramadol ].
Litiu, triptofan
S -a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISR S cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4. 4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau î ntreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farm acocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu
escitalopram nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
Est e necesară p rudenţă în cazul utilizării concomitente de medicamente care induc
hipokaliemie /hipomagneziemie ,deoarece aceste afecţiuni cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne
(vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică
pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S -DCT (escitalopram
dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al
CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram.
Adminstrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor
enzimatic general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a
concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă prudenţă la adminstrarea concomitentă de
escita lopram cu cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozei.
8
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19
(de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baz a
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o
reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra far macocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul
( atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace ) sau cu unele medicamente care
acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente
antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt
risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproduce re (vezi pct.5.3).
Escitalopramul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar
şi numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a cont inuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea
bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide, în ultima perioadă de sarcină, s -au raportat
următoarele simptome la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii , dificultăţi la hrănire , vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuare a reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi
la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin im ediat sau curând (<24 ore)
după naştere.
Date le epidemologice au sugerat că utilizarea ISRS în cursul sarcin ii, în special în ultimile luni de
sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiun ii pulmonar e persistent e l a nou -născut (HPPN).
R iscul constant a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală , apar 1-2 cazuri
de HPPN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, nu se recomandă
alăptarea în timpul tr atamentului.
Fertilitatea
Datele din studiile efectuate la animale au arătat c ă citalopramul poate modifica calitatea spermei.
Cazurile raportate la om, în cazul utilizării anumitor ISRS, au ar ătat c ă efect ul asupra calit ăţii spermei
este reversibil. Până în prezent nu s-a observat impactul asupra fertilit ăţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
9
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad
în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă.
Frec venţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt
definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
< 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare ( <1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Reducere a apetitului alimentar, creştere a
apetitului a limentar, creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie1
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, stare de nelinişte, vise
anormale
Femei şi bărbaţi: reducere a libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de
panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Episod maniacal, idei suicidare,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului
nervos
Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli, parestezii,
tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări ale
somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, agitaţie psihomotorie/acatisie1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Interval QT prelungit pe
10
electrocardiogramă
Aritmie ventriculară, inclusiv torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epitaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături, xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (incluzând
hemoragii rectale)
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frevente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjuctiv
Frevente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Frevente Bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, metromenoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Frevente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edem
1 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS. 2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungire a intervalului QT
În perioada după punerea pe piaţă au fos t raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor , predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie ,
prelungire pree xistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1) .
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au arătat un
risc crescut de apariţie a fracturilor osoase la pacienţii care utilizează ISRS şi antidepresive triciclice.
Mecanismul apariţiei acestui risc nu este cunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile rapor tate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie
şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefa lee,
diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi
mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai
este necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat , prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
11
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 - RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: + 4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Da tele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome
uşoare sau chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu
escitalopram administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte
medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse în tre 400 şi 800
mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom
serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro- intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul
cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul
balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii , oxigenării
adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii . Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea
de cărbune activat. Lavajul gast ric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandatǎ monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/ bradiaritmi e, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care prelungesc
intervalul QT sau la pacienţii cu tulburări de metabolism , de exemplu cele din insuficienţǎ hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5 -HT) cu afinitate mare pentru
situsurile principale de legare. De asemenea, se leagă de un situs alosteric al transport orului de
serotonină, cu o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de recept ori, incluzând receptorii 5-HT
1A,
5- HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii
colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele
farmacologice şi clinice ale escitalopramului.
12
Efecte farmacodinamice
În cadrul unui studiu cu monitorizare ECG efectuat la subiecţi sănătoşi, în dublu-orb, controlat cu
placebo, modificarea faţă de valoarea iniţială a inte rvalului QTc (cu corecţie Fridericia) a fost de
4,3 ms ( IÎ 90%: 2,2 ; 6,4) în cazul utilizării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7 ms (IÎ 90%: 8,6; 12,8) în
cazul administrării dozei mai mari decât cea terapeutică de 30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi
4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei
din patru studii dublu- orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu privind
profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de
studiu deschis, cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi, au fost repartizaţi randomizat în gr upul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în
aceeaşi doză sau în grupul la care s- a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni . În acest
studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o
perioadă semnificativ mai mare până la apariţia recidivei , comparativ cu cei la care s-a administrat
placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată
scurtă ( 12 săptămâni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.
Într -un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor
de 5 mg , 10 mg şi 20 mg escitalopram.
Tulburări de anx ietate generalizată
Escitalopramul administrat în doze de 10 mg şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii
controlate cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar care au comparat 421 pacienţi trataţi
cu escitalopram şi 419 pacienţi cărora li s -a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au
răspuns la tratament şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat
din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopramului administrat în doză de 20 mg pe zi a fost demonstrată în
săptamân a 24, durând până în a 76- a săptămână, într-un studiu randomizat privind menţinerea
eficacităţii , efectuat la 373 pacienţi care au răspuns la tratament în cursul primelor 12 săptămâni de
tra tament deschis.
Tulburare obsesiv -compulsivă
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo în funcţie de scorul total Y -BOCS. După 24
de săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s- a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escit alopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într -un studiu randomizat controlat cu placebo,
dublu- orb, randomizat, cu durata de 24 de săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Comprimate: absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul
mediu până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după
administrarea de doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a
escitalopramului este de aşteptat să fie de aproximativ 80%.
13
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram dimetilat şi escitalopram
di -dimetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial
sub formă de glucuronoconjugaţi. După admi nistrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice
medii ale metaboliţilor dimetil şi di- dimetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv 65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici , comparativ cu pacienţii
mai tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child- Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a
fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s -au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasma tică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasm atice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice , deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice efectuate cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat
profile similare. Ca urmare, toate inf ormaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
14
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament,
atunci când s -au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze
mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele
atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram a u fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al ci talopramului
au fost de 6 -7 ori mai mari decât cele ati nse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt determinate
probabil de influenţa exagerată asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice
principale, rezultând efecte hemo dinamice (reducere a fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea
din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinic ă.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s -a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi
ficatului. Modificările observate în epididim şi fica t au fost observate la expuneri similare cu cele
atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide
(fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile
cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte
embriotoxice (reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osificării) la expuner i (ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s -a observat o creştere a frecvenţei
malformaţiilor congenitale.
Un studiu pre - şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare pentru
expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Datele cu privire la animal e au arătat că citalopramul induce o reducere a indicelui fertilităţii şi a
indicelui de sarcină , o reducere a numărului locurilor de implantare şi spermă anormală la o expunere
care depăşeşte cu mult expunerea la om.
N u sunt disponibile date referitoare la acest aspect pentru escitalopram din studiile efectuate la
animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu
C eluloză microc ristalină
Celuloză microcristalină silicifiată (dioxid de siliciu coloidal anh idru, celuloză microcristalină)
Talc
Croscarmel oză sodică
Film
“Opadry II alb 33G28523”:
Hipromeloză 6 cP
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Lactoză monohidrat
Triacetină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
15
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajul ui
Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al -PVC/Al (transparente, incolore) cu 14, 20, 28, 30,
50, 56, 98, 100, 200 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă N r. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7896/20 15/01-09
9. DATA PRIMEI AUT ORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
L ENUXIN 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Excipient cu efect cunoscut : fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 0,53 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi
m arcate cu N54 pe cealaltă faţă, cu diametrul de aproximativ 7 mm și grosimea de 3,1-3,6 mm .
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore .
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie .
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială) .
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburărilor obsesiv -compulsive .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
E pisoade depresi ve majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv. După c e simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înain te de a creşte doza la
10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului.
2
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 -4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maxi mum 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu
durata de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a
fost studiată terapia de lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru
prevenirea recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la
intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată
doar în cazurile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat timp de cel puţin 6 luni la
pacienţi trataţi cu o doză de 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebui e reevaluate la
intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv -compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o
perioadă suficientă, pentru a asigura dispariţia simptomelor .
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
V ârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza
poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s -a studiat eficacitatea escitalopramului în tulburările de anxietate socială .
Copii şi adolescenţi
Escitalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.4).
Insuficienţǎ renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se
recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr sub 30 ml/min)
(vezi pct. 5.2).
Insuficienţǎ hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată , se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi
în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie
deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2) .
3
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, se recomandă o
doză iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescut ă la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere obs ervate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza
trebuie redusă tre ptat, pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru a reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă după reducerea dozelor sau după
întreruperea tratamentului apar simptome greu de tolerat, poate fi luată în considerare revenirea la
dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într -un ritm mai
lent.
Mod de administrare
Escitalopram se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori -MAO), din cauza riscului sindromului serotoninergic cu agitaţie,
tremor, hipertermie , etc. (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MOA -A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitori neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este contraindicată, din
cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.5).
E scitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de
QT pre lungit congenital (SQTL) .
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute a prelungi
intervalul QT (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa i nhibitorilor selectivi ai r ecaptării serotonine i (ISRS)
sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
C opii şi adolescenţi
Escitalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani .
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor
clinice efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s -a
administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament,
pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la
copii şi adolescenţi, lipsesc datele referitoar e la siguranţa pe termen lung privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresi ve. De regulă, această reacţie paradoxală se reduce în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
4
Administrarea escitalopramului trebuie întreruptă dacă la un pacient apar convulsii pentru prima dată
sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor (la pacienţii cu diagnostic anterior de epilepsie). La
pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu
epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea
acestor medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie
sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie su icidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (acte suicidare).
Acest risc persistă până la instalarea remisiunii semnificative. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu
se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la
apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu un risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste astfel de afecţiuni pot coexista cu
tulburări le depresive majore şi , din această cauză, tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice
trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta -analize a anumitor studii clinice control ate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo , la pacienţi cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamen toasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după
modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi persoanelor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de
suicid , precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de
simptome.
Acatisie/ nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin stare de nelinişte
neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de
a sta în picioare. Acestea se pot produce mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La
pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă .
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s -a raportat rar hiponatremie, determ inată probabil de secreţia inadecvată de
hormon antidiuretic (ADH) ; în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii sau pacienţii cu ciroză sau în cazul
administrării concomitente cu medicamente care pot determin a hiponatremie .
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă
utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia
plachetară (de exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea
5
medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene
(AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii
şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serot oninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi
trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare (Hypericum perforatum )
Utilizarea concomitentă a ISRS cu prepara te din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere obs ervate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este
bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au
apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s- a
adminis trat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei,
doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii,
cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
exist at raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod
accidental .
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele
persoane se pot prelungi (2 -3 luni sau mai mult). Ca ur mare, se recomandă ca la oprirea tratamentului,
doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2) .
Boală coronariană cardiacă
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţii la pacienţii cu boală coronariană
cardiacă (vezi pct. 5.3 ).
Prelungirea intervalului QT
S -a constatat că escitalopramul determină prelungirea intervalului QT , dependentă de doză . Cazuri de
prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor , au fost raportate în
perioada dupǎ punere pe piaţǎ, predominant la pacienţi de sex feminin cu hipopotasemie sau cu
prelungire a intervalului QT preexistentă sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocardic
acut recent sau insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înainte de
începerea tratamentului cu escitalopram, deoarece cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne .
6
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilizată din punct de vedere clinic sunt trata ţi cu ecscitalopram,
trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul terapiei cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.
Glaucom cu unghi închis
Administrarea de ISRS , inclusiv escitalopram , poate avea un efect asupra dimensiunilor pupilei ,
determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul ocular , determinând
presiune intraoculară crescută şi glaucom cu unghi închis , în special la pacienţii cu predispoziţie. Ca
urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu
antecedente de glaucom .
Lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă l a galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Administrare concomitentă con traindicată
IMAO neselectivi ireversibili
S -au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s -a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent
tratame ntul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili .
Tratamentul cu escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Este necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu
escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO neselect iv, ireversibil.
IMAO -A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Administrarea concomitentă a escitalopramului cu un IMAO -A, cum este moclobemida, este
contraindicată, din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de
adm inistrare concomitentă se dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă
recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, nesele ctiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că administrarea concomitentă este absolut necesară,
trebuie utilizate doze minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3) .
Inhibitor MAO -B selectiv, ireversibil (selegilină)
Administrarea concomitentă cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii din cauza
riscului dezvoltării sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost
administrate concomitent în siguranţă cu citalopramul racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între escitalopram şi
alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect cumulativ al escitalopram
şi al acestor medicamente . D in acest motiv , este contraindicată administrarea concomitentă a
escitalopram ului cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi
III, antipsihotice (de exemplu, derivaţi i de fenotiazină, pimozid , haloperidol), antidepresive triciclice,
unele substanţe antimicrobiene (de exemplu , sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată
7
i.v., pentamidină, antimalari ce, în special halofantrină), anumite antihistaminice (astemizol,
mizolastină).
Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi
alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea
concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu
antidepresive (t riciclice, ISRS), n euroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquin ă,
bupropionă şi tramadol ].
Litiu, triptofan
S -a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISR S cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum ) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4. 4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau î ntreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farm acocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu
escitalopram nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
Est e necesară p rudenţă în cazul utilizării concomitente de medicamente care induc
hipokaliemie /hipomagneziemie ,deoarece aceste afecţiuni cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne
(vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică
pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S -DCT (escitalopram
dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al
CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram.
Adminstrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor
enzimatic general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a
concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă prudenţă la adminstrarea concomitentă de
escita lopram cu cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozei.
8
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19
(de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baz a
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o
reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra far macocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul
( atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace ) sau cu unele medicamente care
acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente
antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt
risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproduce re (vezi pct.5.3).
Escitalopramul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar
şi numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a cont inuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea
bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide, în ultima perioadă de sarcină, s -au raportat
următoarele simptome la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii , dificultăţi la hrănire , vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuare a reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi
la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin im ediat sau curând (<24 ore)
după naştere.
Date le epidemologice au sugerat că utilizarea ISRS în cursul sarcin ii, în special în ultimile luni de
sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiun ii pulmonar e persistent e l a nou -născut (HPPN).
R iscul constant a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală , apar 1-2 cazuri
de HPPN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, nu se recomandă
alăptarea în timpul tr atamentului.
Fertilitatea
Datele din studiile efectuate la animale au arătat c ă citalopramul poate modifica calitatea spermei.
Cazurile raportate la om, în cazul utilizării anumitor ISRS, au ar ătat c ă efect ul asupra calit ăţii spermei
este reversibil. Până în prezent nu s-a observat impactul asupra fertilit ăţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
9
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad
în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă.
Frec venţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt
definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
< 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare ( <1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Reducere a apetitului alimentar, creştere a
apetitului a limentar, creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie1
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, stare de nelinişte, vise
anormale
Femei şi bărbaţi: reducere a libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de
panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Episod maniacal, idei suicidare,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului
nervos
Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli, parestezii,
tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări ale
somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, agitaţie psihomotorie/acatisie1
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Interval QT prelungit pe
10
electrocardiogramă
Aritmie ventriculară, inclusiv torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epitaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături, xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (incluzând
hemoragii rectale)
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Frevente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjuctiv
Frevente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Frevente Bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, metromenoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Frevente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edem
1 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS. 2 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
Prelungire a intervalului QT
În perioada după punerea pe piaţă au fos t raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor , predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie ,
prelungire pree xistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1) .
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au arătat un
risc crescut de apariţie a fracturilor osoase la pacienţii care utilizează ISRS şi antidepresive triciclice.
Mecanismul apariţiei acestui risc nu este cunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile rapor tate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie
şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefa lee,
diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi
mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai
este necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat , prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
11
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 - RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: + 4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Da tele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome
uşoare sau chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu
escitalopram administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte
medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse în tre 400 şi 800
mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom
serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro- intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul
cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul
balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii , oxigenării
adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii . Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea
de cărbune activat. Lavajul gast ric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandatǎ monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/ bradiaritmi e, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care prelungesc
intervalul QT sau la pacienţii cu tulburări de metabolism , de exemplu cele din insuficienţǎ hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5 -HT) cu afinitate mare pentru
situsurile principale de legare. De asemenea, se leagă de un situs alosteric al transport orului de
serotonină, cu o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de recept ori, incluzând receptorii 5-HT
1A,
5- HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii
colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele
farmacologice şi clinice ale escitalopramului.
12
Efecte farmacodinamice
În cadrul unui studiu cu monitorizare ECG efectuat la subiecţi sănătoşi, în dublu-orb, controlat cu
placebo, modificarea faţă de valoarea iniţială a inte rvalului QTc (cu corecţie Fridericia) a fost de
4,3 ms ( IÎ 90%: 2,2 ; 6,4) în cazul utilizării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7 ms (IÎ 90%: 8,6; 12,8) în
cazul administrării dozei mai mari decât cea terapeutică de 30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi
4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei
din patru studii dublu- orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu privind
profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de
studiu deschis, cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi, au fost repartizaţi randomizat în gr upul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în
aceeaşi doză sau în grupul la care s- a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni . În acest
studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o
perioadă semnificativ mai mare până la apariţia recidivei , comparativ cu cei la care s-a administrat
placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată
scurtă ( 12 săptămâni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.
Într -un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor
de 5 mg , 10 mg şi 20 mg escitalopram.
Tulburări de anx ietate generalizată
Escitalopramul administrat în doze de 10 mg şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii
controlate cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar care au comparat 421 pacienţi trataţi
cu escitalopram şi 419 pacienţi cărora li s -a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au
răspuns la tratament şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat
din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopramului administrat în doză de 20 mg pe zi a fost demonstrată în
săptamân a 24, durând până în a 76- a săptămână, într-un studiu randomizat privind menţinerea
eficacităţii , efectuat la 373 pacienţi care au răspuns la tratament în cursul primelor 12 săptămâni de
tra tament deschis.
Tulburare obsesiv -compulsivă
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo în funcţie de scorul total Y -BOCS. După 24
de săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s- a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escit alopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într -un studiu randomizat controlat cu placebo,
dublu- orb, randomizat, cu durata de 24 de săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Comprimate: absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul
mediu până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după
administrarea de doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a
escitalopramului este de aşteptat să fie de aproximativ 80%.
13
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram dimetilat şi escitalopram
di -dimetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial
sub formă de glucuronoconjugaţi. După admi nistrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice
medii ale metaboliţilor dimetil şi di- dimetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv 65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici , comparativ cu pacienţii
mai tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child- Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a
fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s -au observat
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasma tică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasm atice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice , deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice efectuate cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat
profile similare. Ca urmare, toate inf ormaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
14
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament,
atunci când s -au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze
mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele
atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram a u fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al ci talopramului
au fost de 6 -7 ori mai mari decât cele ati nse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt determinate
probabil de influenţa exagerată asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice
principale, rezultând efecte hemo dinamice (reducere a fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea
din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinic ă.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s -a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi
ficatului. Modificările observate în epididim şi fica t au fost observate la expuneri similare cu cele
atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide
(fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile
cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte
embriotoxice (reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osificării) la expuner i (ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s -a observat o creştere a frecvenţei
malformaţiilor congenitale.
Un studiu pre - şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare pentru
expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Datele cu privire la animal e au arătat că citalopramul induce o reducere a indicelui fertilităţii şi a
indicelui de sarcină , o reducere a numărului locurilor de implantare şi spermă anormală la o expunere
care depăşeşte cu mult expunerea la om.
N u sunt disponibile date referitoare la acest aspect pentru escitalopram din studiile efectuate la
animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu
C eluloză microc ristalină
Celuloză microcristalină silicifiată (dioxid de siliciu coloidal anh idru, celuloză microcristalină)
Talc
Croscarmel oză sodică
Film
“Opadry II alb 33G28523”:
Hipromeloză 6 cP
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Lactoză monohidrat
Triacetină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
15
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajul ui
Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al -PVC/Al (transparente, incolore) cu 14, 20, 28, 30,
50, 56, 98, 100, 200 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă N r. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7896/20 15/01-09
9. DATA PRIMEI AUT ORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
