CEFORAN 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceforan 500 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine cefadroxil 500 mg sub formă de cefadroxil monohidat.
Excipienţi: galben amurg (E 110), roşu coşenilă A (E 124), p-hidroxibenzoat de metil si p-
hidroxibenzoat de n-propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule de culoare verde opac, care conţin o pulbere granulată albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceforan este indicat în tratamentul următoarelor infecţiilor determinate de germeni sensibili:
- Infecţii din sfera ORL: otite medii, faringite, amigdalite şi sinuzite;
- Infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite acute suprainfectate, bronşite cronice acutizate,
pneumonii, bronhopneumonii;
- Infecţii ale aparatului urinar: pielonefrită, cistită, uretrită;
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: abcese, furunculoză, erizipel, limfadenită, celulită, ulcere
de decubit, mastită, erizipel;
- Infecţii genitale.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi cu greutatea> 40 kg: doza recomandată este cuprinsă între 500 mg-1 g cefadroxil,
de 2 ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei.
Alternativ, în infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat şi infecţii necomplicate ale tractului urinar: 1
g cefadroxil o dată pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani şi greutatea corporală< 40 kg: doza recomandată este de 500
mg de 2 ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani: pentru această grupă de vârstă se recomandă administrarea altor formulări
adecvate.
2
Vârstnici: nu sunt necesare recomandări specifice de dozaj sau precauţii speciale de utilizare la
vârstnici, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală, care necesită monitorizare.
Insuficienţă renală: doza se reduce în funcţie de clearance-ul creatininei, pentru a preveni acumularea
medicamentului; se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice.
Cl Cr(ml/min/1,73 m2) Doza iniţială
(mg)
Dozele următoarele
(mg)
Interval
(ore)
50-25 1000 500-1000 12
25-10 500 500-1000 24
< 10 500 500-1000 36
Insuficienţă hepatică
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Pacienţi hemodializaţi: prin hemodializă se elimină 63% dintr-un gram de cefadroxil după 6-8 ore de
hemodializă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al cefadroxilului este de aproximativ 3 ore în
timpul dializei.
Pacienţi hemodializaţi trebuie să primească o doză suplimentară de 500 mg-1000 mg la sfârşitul
hemodializei.
Durata tratamentului este cuprinsă în medie între 7 şi 10 zile în funcţie de indicaţiile terapeutice; în
infecţiile determinate de Streptococus pyogenes durata tratamentului poate fi până la 10 zile.
Mod de administrare
Biodisponibilitatea cefadroxilului nu este afectată de consumul de alimente; ca urmare, cefadroxilul
poate fi administrat cu sau fără alimente. În cazul apariţiei tulburărilor gastro-intestinale, se poate
administra cu alimente.
Capsulele se administrează întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefadroxil, cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani (se recomandă administrarea formelor farmaceutice adecvate vârstei).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Risc de reacţii de hipersensibilizare
Apariţia oricărei reacţii alergice impune oprirea tratamentului.
Înaintea iniţierii tratamentului cu cefalosporine, trebuie efectuată o anamneză completă privind
reacţiile anterioare de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente.
Deoarece în 5 - 10% din cazuri prezintă reactivitate imunologică încrucişată cu penicilinele:
- se recomandă prudenţă extremă la pacienţii alergici la peniciline. La aceşti pacienţi
tratamentul se iniţiază sub supravegherea medicului.
- Reacţiile de hipersensibilizare (anafilaxie) la peniciline sau cefalosporine pot fi grave şi uneori
letale. Aceste reacţii pot apărea şi după administrarea primei doze.
Aceste reacţii sunt mai frecvent întâlnite la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate sau cu astm
bronşic. Dacă apar astfel de reacţii, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi înlocuit cu unul adecvat.
Este necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru tratarea reacţiei anafilactice: administrarea de
adrenalină, glucocorticoizi intravenos şi tratamentul insuficienţei respiratorii.
În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
3
În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea funcţiei renale în cazul asocierii cefadroxilului cu
medicamente nefrotoxice, în special aminoglicozide sau diuretice (cum este furosemida sau acidul
etacrinic), deoarece această asociere poate afecta funcţia renală.
În cazul apariţiei diareei în timpul sau după tratamentul cu cefadroxil, trebuie luat în considerare
diagnosticul de colită pseudomembranoasă. În formele uşoare de colită pseudomembranoasă se
recomandă întreruperea tratamentului cu cefadroxil; în formele moderat-severe (manifestate cu diaree
severă şi/sau sânge în materiile fecale), în plus este necesară instituirea tratamentului specific (de
exemplu vancomicină oral 250 mg). Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această
situaţie.
În cazul tratamentului pe termen lung poate să apară multiplicarea microorganismelor patogene
rezistente la substanţa activă utilizată. Dacă, în timpul tratamentului cu cefadroxil apare suprainfecţie
trebuie luate măsuri corespunzătoare de tratament.
La pacienţii cu infecţii care pot pune viaţa în pericol, precum şi la cei care necesită doze mai mari sau
administrări repetate pe zi este necesar tratament parenteral cu cefalosporine.
Ceforan conţine galben amurg (E 110) şi roşu coşenilă A (E 124) care pot provoca reacţii alergice.
Ceforan conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil care pot provoca reacţii
alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cefadroxilul nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice (de exemplu tetracicline, eritromicină,
sulfonamide, cloramfenicol, datorită unui posibil efect antagonic).
Probenecidul interferă cu procesul de secreţie tubulară a cefadroxilului, favorizând reţinerea sa în
organism.
Asocierea cefadroxilului cu antibiotice aminoglicozidice impune monitorizarea funcţiei renale, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală; acest lucru este valabil şi pentru polimixină B, colistin sau
diuretice de tip furosemidă şi acid etacrinic (vezi pct. 4.4).
Ocazional, survine o creştere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei alcaline,
dar nu au fost semnalate cazuri de afectare semnificativă a ficatului.
Cefadroxilul reduce eficacitatea contraceptivelor orale.
Cefadroxilul se leagă de colestiramină ceea ce poate determina scăderea biodisponibilităţii sale.
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei
eritrocitelor şi să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând
pozitivarea testului Coombs şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare. Având în vedere
aceasta, poate exista reactivitate încrucişată cu penicilinele.
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei care utilizează metodele bazate pe reducerea
cuprului (Benedict, Fehling) pot determina rezultate fals-pozitive. De aceea, se recomandă ca testele
pentru stabilirea glucozuriei să fie efectuate pe baza reacţiilor de oxidare enzimatică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile preclinice nu au pus în evidenţă efectele teratogene ale cefadroxilului. În absenţa datelor
privind efectele teratogene la animale, este puţin probabil să apară un efect malformativ, la om.
Cefadroxilul poate fi administrat în timpul sarcinii cu prudenţă şi numai la recomandarea şi sub stricta
supraveghere a medicului.
4
Alăptarea
Cefadroxilul se excretă în cantităţi mici în lapte. Alăptarea este posibilă în cursul tratamentului cu
cefadroxil, dar în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiilor cutanate la sugar se recomandă
întreruperea alăptării (sau a tratamentului).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cefadroxilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
- rare: eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză.
- foarte rare: anemie hemolitică de etiologie imunologică.
Tulburări ale sistemului imunitar
- frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit.
- rare: boala serului, angioedem, artralgii, nefrită interstiţială.
- foarte rare: şoc anafilactic, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf.
Tulburări ale sistemului nervos
- foarte rare: cefalee, ameţeli, nervozitate, somnolenţă, fatigabilitate.
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale, glosită.
- foarte rare: enterocolită pseudomembranoasă, candidoză.
Tulburări hepato-biliare
- rare: creşteri minore ale valorilor serice ale transaminazelor (ASAT, ALAT)şi fosfatazei alcaline.
S-au raportat cazuri de colestază şi insuficienţă hepatică idiosincrazică.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- cu frecvenţă necunoscută: nefrotoxicitate, în cazul asocierii cu alte medicamente (aminoglicozide sau
diuretice).
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
- mai puţin frecvente: vaginită.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută: pozitivarea testului Coombs. Rezultate fals-pozitive la determinarea
glucozuriei prin metode neenzimatice.
4.9 Supradozaj
Simptome: greaţă, vărsături, durere în epigastru, diaree şi hematurie.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu cefadroxil. În caz de supradozaj se recomandă
tratamentul simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia I, codul ATC:
J01DB05.
Mecanismul de acţiune
Cefadroxilul este o cefalosporină de primă generaţie, activă pe cale orală. Are acţiune bactericidă
degenerativă.
Similar altor cefalosporine, cefadroxilul are acţiune bactericidă prin legarea şi inhibarea proteinelor
care leagă penicilina (PBP), implicate în sinteza peretelui celulelor bacteriene, determinând liza şi
moartea bacteriilor.
Valori critice
Următoarele concentraţii minime inhibitorii (CMI) separă microorganismele rezistente (R) de cele
sensibile (S), respectiv intermediar sensibile.
S ≤8 mg/l şi R ≥32 mg/l.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate, astfel
încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii
severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei
este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub
semnul întrebării.
Microorganisme Rezistenţa dobândită
Specii sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Aerobi gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)
Streptococi grup B, C şi G
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Aerobi gram-negativ
Moraxella catarrhalis
Specii cu sensibilitate intermediară
Aerobi gram-negativ
Citrobacter diversus
E. coli
H. influenzae
K. pneumoniae
K. oxytoca
P. mirabilis
Salmonella
Shigella
Specii rezistente
Aerobi gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent)
Staphylococcus epidermidis (meticilino-
0-11%
5,4- 12,6%
2%
0-80%
50-57%
2-50%
7-22%
0-90%
6
rezistent)
Streptococcus pneumoniae (penicilino-
rezistent)
Aerobi gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter freundii
Enterobacter spp.
Morganella morganii
P. vulgaris
Providencia rettgeri
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Mecanismul rezistenţei
În doză redusă până la moderată, cefadroxilul poate fi activ asupra microorganismelor producătoare a
unor beta-lactamaze, cum sunt TEM 1.
Cu toate acestea, este inactivat de beta -lactamaze, care pot hidroliza eficace cefalosporinele, cum sunt
beta- lactamazele cu spectru larg şi cefalosporinazele cromozomiale, cum sunt enzime de tip AmpC.
Nu este de aşteptat ca cefadroxilul să fie activ asupra microorganismelor cu proteine care leagă
penicilina şi care prezintă afinitate redusă pentru beta-lactamine. Rezistenţa poate fi, de asemenea,
mediată prin impermeabilitatea membranelor anumitor microorganisme la antibiotice sau pompe de
eflux ale medicamentului. În acelaşi microorganism pot fi prezente mai mult de unul din aceste
mijloace de rezistenţă.
In vitro, cefalosporinele de primă generaţie sunt mai puţin active decât penicilinele G şi V asupra
microorganismelor Gram-pozitiv şi sunt mai puţin active decât aminopenicilinele asupra H.
influenzae.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, cefadroxilul este absorbit în proporţie mare. Alimentele nu influenţează
absorbţia cefadroxilului.
Distribuţie
După administrarea unei doze de 500 mg, respectiv 1 g, concentraţiile plasmatice maxime de
aproximativ 16 μg/ml, respectiv 30 μg/ml, sunt atinse după aproximativ 1,5-2 ore. Legarea de
proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 20%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 1,4-2,6 ore, fiind prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece
se elimină mult mai lent decât alte cefalosporine orale, intervalele dintre doze pot fi prelungite la 12-
24 ore.
Cefadroxilul se distribuie larg în ţesuturi şi fluidele organismului: plămâni, bilă, prostată, oase,
muşchi, capsulă sinovială, salivă, spută, exsudat pleural şi lichid sinovial. Traversează placenta şi se
excretă în lapte.
Cefadroxilul nu se metabolizează.
Eliminare
Peste 90% din doza de cefadroxil este excretată sub formă nemetabolizată în urină în 24 de ore prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea a 500 mg cefadroxil a fost raportată o
concentraţie urinară maximă de 1,8 mg/ml. Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
7
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Stearat de magneziu
Talc
Capac/corp
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg (E 110)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
Roşu coşenilă A (E 124)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
Gelatină
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de n-propil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr.1, 707410
Iaşi, România
8
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2499/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei –Martie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceforan 500 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine cefadroxil 500 mg sub formă de cefadroxil monohidat.
Excipienţi: galben amurg (E 110), roşu coşenilă A (E 124), p-hidroxibenzoat de metil si p-
hidroxibenzoat de n-propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule de culoare verde opac, care conţin o pulbere granulată albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceforan este indicat în tratamentul următoarelor infecţiilor determinate de germeni sensibili:
- Infecţii din sfera ORL: otite medii, faringite, amigdalite şi sinuzite;
- Infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite acute suprainfectate, bronşite cronice acutizate,
pneumonii, bronhopneumonii;
- Infecţii ale aparatului urinar: pielonefrită, cistită, uretrită;
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: abcese, furunculoză, erizipel, limfadenită, celulită, ulcere
de decubit, mastită, erizipel;
- Infecţii genitale.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi cu greutatea> 40 kg: doza recomandată este cuprinsă între 500 mg-1 g cefadroxil,
de 2 ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei.
Alternativ, în infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat şi infecţii necomplicate ale tractului urinar: 1
g cefadroxil o dată pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani şi greutatea corporală< 40 kg: doza recomandată este de 500
mg de 2 ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani: pentru această grupă de vârstă se recomandă administrarea altor formulări
adecvate.
2
Vârstnici: nu sunt necesare recomandări specifice de dozaj sau precauţii speciale de utilizare la
vârstnici, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală, care necesită monitorizare.
Insuficienţă renală: doza se reduce în funcţie de clearance-ul creatininei, pentru a preveni acumularea
medicamentului; se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice.
Cl Cr(ml/min/1,73 m2) Doza iniţială
(mg)
Dozele următoarele
(mg)
Interval
(ore)
50-25 1000 500-1000 12
25-10 500 500-1000 24
< 10 500 500-1000 36
Insuficienţă hepatică
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Pacienţi hemodializaţi: prin hemodializă se elimină 63% dintr-un gram de cefadroxil după 6-8 ore de
hemodializă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al cefadroxilului este de aproximativ 3 ore în
timpul dializei.
Pacienţi hemodializaţi trebuie să primească o doză suplimentară de 500 mg-1000 mg la sfârşitul
hemodializei.
Durata tratamentului este cuprinsă în medie între 7 şi 10 zile în funcţie de indicaţiile terapeutice; în
infecţiile determinate de Streptococus pyogenes durata tratamentului poate fi până la 10 zile.
Mod de administrare
Biodisponibilitatea cefadroxilului nu este afectată de consumul de alimente; ca urmare, cefadroxilul
poate fi administrat cu sau fără alimente. În cazul apariţiei tulburărilor gastro-intestinale, se poate
administra cu alimente.
Capsulele se administrează întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefadroxil, cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani (se recomandă administrarea formelor farmaceutice adecvate vârstei).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Risc de reacţii de hipersensibilizare
Apariţia oricărei reacţii alergice impune oprirea tratamentului.
Înaintea iniţierii tratamentului cu cefalosporine, trebuie efectuată o anamneză completă privind
reacţiile anterioare de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente.
Deoarece în 5 - 10% din cazuri prezintă reactivitate imunologică încrucişată cu penicilinele:
- se recomandă prudenţă extremă la pacienţii alergici la peniciline. La aceşti pacienţi
tratamentul se iniţiază sub supravegherea medicului.
- Reacţiile de hipersensibilizare (anafilaxie) la peniciline sau cefalosporine pot fi grave şi uneori
letale. Aceste reacţii pot apărea şi după administrarea primei doze.
Aceste reacţii sunt mai frecvent întâlnite la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate sau cu astm
bronşic. Dacă apar astfel de reacţii, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi înlocuit cu unul adecvat.
Este necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru tratarea reacţiei anafilactice: administrarea de
adrenalină, glucocorticoizi intravenos şi tratamentul insuficienţei respiratorii.
În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
3
În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea funcţiei renale în cazul asocierii cefadroxilului cu
medicamente nefrotoxice, în special aminoglicozide sau diuretice (cum este furosemida sau acidul
etacrinic), deoarece această asociere poate afecta funcţia renală.
În cazul apariţiei diareei în timpul sau după tratamentul cu cefadroxil, trebuie luat în considerare
diagnosticul de colită pseudomembranoasă. În formele uşoare de colită pseudomembranoasă se
recomandă întreruperea tratamentului cu cefadroxil; în formele moderat-severe (manifestate cu diaree
severă şi/sau sânge în materiile fecale), în plus este necesară instituirea tratamentului specific (de
exemplu vancomicină oral 250 mg). Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această
situaţie.
În cazul tratamentului pe termen lung poate să apară multiplicarea microorganismelor patogene
rezistente la substanţa activă utilizată. Dacă, în timpul tratamentului cu cefadroxil apare suprainfecţie
trebuie luate măsuri corespunzătoare de tratament.
La pacienţii cu infecţii care pot pune viaţa în pericol, precum şi la cei care necesită doze mai mari sau
administrări repetate pe zi este necesar tratament parenteral cu cefalosporine.
Ceforan conţine galben amurg (E 110) şi roşu coşenilă A (E 124) care pot provoca reacţii alergice.
Ceforan conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil care pot provoca reacţii
alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cefadroxilul nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice (de exemplu tetracicline, eritromicină,
sulfonamide, cloramfenicol, datorită unui posibil efect antagonic).
Probenecidul interferă cu procesul de secreţie tubulară a cefadroxilului, favorizând reţinerea sa în
organism.
Asocierea cefadroxilului cu antibiotice aminoglicozidice impune monitorizarea funcţiei renale, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală; acest lucru este valabil şi pentru polimixină B, colistin sau
diuretice de tip furosemidă şi acid etacrinic (vezi pct. 4.4).
Ocazional, survine o creştere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei alcaline,
dar nu au fost semnalate cazuri de afectare semnificativă a ficatului.
Cefadroxilul reduce eficacitatea contraceptivelor orale.
Cefadroxilul se leagă de colestiramină ceea ce poate determina scăderea biodisponibilităţii sale.
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei
eritrocitelor şi să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând
pozitivarea testului Coombs şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare. Având în vedere
aceasta, poate exista reactivitate încrucişată cu penicilinele.
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei care utilizează metodele bazate pe reducerea
cuprului (Benedict, Fehling) pot determina rezultate fals-pozitive. De aceea, se recomandă ca testele
pentru stabilirea glucozuriei să fie efectuate pe baza reacţiilor de oxidare enzimatică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile preclinice nu au pus în evidenţă efectele teratogene ale cefadroxilului. În absenţa datelor
privind efectele teratogene la animale, este puţin probabil să apară un efect malformativ, la om.
Cefadroxilul poate fi administrat în timpul sarcinii cu prudenţă şi numai la recomandarea şi sub stricta
supraveghere a medicului.
4
Alăptarea
Cefadroxilul se excretă în cantităţi mici în lapte. Alăptarea este posibilă în cursul tratamentului cu
cefadroxil, dar în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiilor cutanate la sugar se recomandă
întreruperea alăptării (sau a tratamentului).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cefadroxilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
- rare: eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză.
- foarte rare: anemie hemolitică de etiologie imunologică.
Tulburări ale sistemului imunitar
- frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit.
- rare: boala serului, angioedem, artralgii, nefrită interstiţială.
- foarte rare: şoc anafilactic, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf.
Tulburări ale sistemului nervos
- foarte rare: cefalee, ameţeli, nervozitate, somnolenţă, fatigabilitate.
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale, glosită.
- foarte rare: enterocolită pseudomembranoasă, candidoză.
Tulburări hepato-biliare
- rare: creşteri minore ale valorilor serice ale transaminazelor (ASAT, ALAT)şi fosfatazei alcaline.
S-au raportat cazuri de colestază şi insuficienţă hepatică idiosincrazică.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- cu frecvenţă necunoscută: nefrotoxicitate, în cazul asocierii cu alte medicamente (aminoglicozide sau
diuretice).
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
- mai puţin frecvente: vaginită.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută: pozitivarea testului Coombs. Rezultate fals-pozitive la determinarea
glucozuriei prin metode neenzimatice.
4.9 Supradozaj
Simptome: greaţă, vărsături, durere în epigastru, diaree şi hematurie.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu cefadroxil. În caz de supradozaj se recomandă
tratamentul simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia I, codul ATC:
J01DB05.
Mecanismul de acţiune
Cefadroxilul este o cefalosporină de primă generaţie, activă pe cale orală. Are acţiune bactericidă
degenerativă.
Similar altor cefalosporine, cefadroxilul are acţiune bactericidă prin legarea şi inhibarea proteinelor
care leagă penicilina (PBP), implicate în sinteza peretelui celulelor bacteriene, determinând liza şi
moartea bacteriilor.
Valori critice
Următoarele concentraţii minime inhibitorii (CMI) separă microorganismele rezistente (R) de cele
sensibile (S), respectiv intermediar sensibile.
S ≤8 mg/l şi R ≥32 mg/l.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate, astfel
încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii
severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei
este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub
semnul întrebării.
Microorganisme Rezistenţa dobândită
Specii sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Aerobi gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)
Streptococi grup B, C şi G
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Aerobi gram-negativ
Moraxella catarrhalis
Specii cu sensibilitate intermediară
Aerobi gram-negativ
Citrobacter diversus
E. coli
H. influenzae
K. pneumoniae
K. oxytoca
P. mirabilis
Salmonella
Shigella
Specii rezistente
Aerobi gram-pozitiv
Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent)
Staphylococcus epidermidis (meticilino-
0-11%
5,4- 12,6%
2%
0-80%
50-57%
2-50%
7-22%
0-90%
6
rezistent)
Streptococcus pneumoniae (penicilino-
rezistent)
Aerobi gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter freundii
Enterobacter spp.
Morganella morganii
P. vulgaris
Providencia rettgeri
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Mecanismul rezistenţei
În doză redusă până la moderată, cefadroxilul poate fi activ asupra microorganismelor producătoare a
unor beta-lactamaze, cum sunt TEM 1.
Cu toate acestea, este inactivat de beta -lactamaze, care pot hidroliza eficace cefalosporinele, cum sunt
beta- lactamazele cu spectru larg şi cefalosporinazele cromozomiale, cum sunt enzime de tip AmpC.
Nu este de aşteptat ca cefadroxilul să fie activ asupra microorganismelor cu proteine care leagă
penicilina şi care prezintă afinitate redusă pentru beta-lactamine. Rezistenţa poate fi, de asemenea,
mediată prin impermeabilitatea membranelor anumitor microorganisme la antibiotice sau pompe de
eflux ale medicamentului. În acelaşi microorganism pot fi prezente mai mult de unul din aceste
mijloace de rezistenţă.
In vitro, cefalosporinele de primă generaţie sunt mai puţin active decât penicilinele G şi V asupra
microorganismelor Gram-pozitiv şi sunt mai puţin active decât aminopenicilinele asupra H.
influenzae.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, cefadroxilul este absorbit în proporţie mare. Alimentele nu influenţează
absorbţia cefadroxilului.
Distribuţie
După administrarea unei doze de 500 mg, respectiv 1 g, concentraţiile plasmatice maxime de
aproximativ 16 μg/ml, respectiv 30 μg/ml, sunt atinse după aproximativ 1,5-2 ore. Legarea de
proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 20%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 1,4-2,6 ore, fiind prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece
se elimină mult mai lent decât alte cefalosporine orale, intervalele dintre doze pot fi prelungite la 12-
24 ore.
Cefadroxilul se distribuie larg în ţesuturi şi fluidele organismului: plămâni, bilă, prostată, oase,
muşchi, capsulă sinovială, salivă, spută, exsudat pleural şi lichid sinovial. Traversează placenta şi se
excretă în lapte.
Cefadroxilul nu se metabolizează.
Eliminare
Peste 90% din doza de cefadroxil este excretată sub formă nemetabolizată în urină în 24 de ore prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea a 500 mg cefadroxil a fost raportată o
concentraţie urinară maximă de 1,8 mg/ml. Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
7
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Stearat de magneziu
Talc
Capac/corp
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg (E 110)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
Roşu coşenilă A (E 124)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
Gelatină
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de n-propil
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr.1, 707410
Iaşi, România
8
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2499/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei –Martie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2012
