EMANERA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine esomeprazol 20 mg (sub formă de magneziu dihidrat).
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine 40 mg esomeprazol (sub formă de magneziu dihidrat).
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
capsule gastrorezistente 20 mg
capsule gastrorezistente 40 mg
zahăr 28,464–32,556 mg 56,928–65,111 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
:
Corpul şi capacul capsulei sunt de culoare roz deschis. Conţinutul capsulei este format din pelete de
culoare albă până la aproape albă.
:
Corpul şi capacul capsulei sunt de culoare roz închis. Conţinutul capsulei este format din pelete de
culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Emanera capsule este indicat la adulți pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter
pylori şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
2
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Emanera este indicată la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu alte antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter
pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi, poate fi
utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu
AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare
utilizând o schemă de administrare la cerere nu este recomandată.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter
pylori și:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
20 mg Emanera cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi timp de
7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
- Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc
20 mg o dată pe zi.
3
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale,
indusă prin administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratament sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Emanera, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată
individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice
disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol
zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Emanera
comprimate (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux: 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE): 20 mg o dată pe zi, la
pacienţii fără esofagită.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
După ce simptomele s-au ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20
mg pe zi.
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter pylori
Atunci când se alege o schemă de terapie asociată, trebuie luate în considerare ghidurile oficiale
naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai
frecvent 7 zile dar uneori de până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene. Tratamentul trebuie supervizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt:
Greutate Doze
30 - 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Emanera 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, fiecare administrat de două ori pe
zi, timp de o săptămână.
4
> 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Emanera 20 mg, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg, fiecare administrat de două ori pe zi, timp de o
săptămână.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Emanera nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu există date disponibile.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Nu înghiţiţi capsula desicantă din flacon.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi peletele pot fi dispersate în
jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Apa cu pelete se bea imediat sau în decurs de 30 de minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de
pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi peletele pot fi dispersate în apă plată şi
administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii şi ale
sondei înainte de utilizare.(vezi pct. 6.6).
Capsula desicantă din flacon nu este comestibilă și nu trebuie înghițită.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Emanera poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Utilizarea pe termen lung
Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale constante.
Tratament la cerere
Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică
caracteristicile.
Eradicarea Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere
interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent
al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie
avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente
metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Infecţii gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului infecţiilor
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
5
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazolul, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei
B12 (ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare la
pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei B12 în terapia
pe termen lung.
Hipomagnezemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP) precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp
de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi
trecute cu vederea. La pacienţii afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s-au
ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată, sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere
determinarea concentraţiei de magneziu înaintea începerii tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul
tratamentului.
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie
trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi
calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus
eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și
sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu Emanera. Apariția LECS după un tratament anterior cu un PPI, poate
crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.
Combinaţii cu alte medicamente
Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacă
se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este
inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir
până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol,
potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 ar trebui luat
în considerare.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea de esomeprazol şi clopidogrel ar
trebui să fie evitată.
Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare implicaţiile asupra
interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor plasmatice ale
esomeprazolului (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor Cromatograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Emanera trebuie oprit temporar
pentru cel puţin 5 zile înainte de evaluarea CgA. În cazul în care concentrațiile plasmatice de CgA și
6
gastrină nu s-au întors la nivelul de referință după determinarea inițială, testele trebuie repetate la 14
zile după întreruperea tratamentului cu inhibitor al pompei de protoni.
Emanera conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a sucrazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori ai proteazei
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi
mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-
ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte
mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu
omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75%
a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg) cu atazanavir
400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii
la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată
pe zi fără administrare de omeprazol 20 mg. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg) a
redus valoarea medie a ASC , C
max şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi valoarea medie a ASC, Cmax
şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Datorită efectelor
farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprazolului,
administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu
nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-
100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg). Tratamentul cu omeprazol 20 mg
nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir
(administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect
asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu
omeprazol 40 mg nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi inhibitori ai pompei de
protoni (IPP), poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie
dependentă de pH-ul gastric. Absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib
poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul
concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a
biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost
7
rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când esomeprazolul este administrat în doze
mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie intensificată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazol este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima
CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc, concentraţiile
plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Acest lucru
trebuie luat în considerare, în special, când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere.
Diazepam
Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol
este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut C
max şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu
15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acționează ca inhibitori ai CYP2C19. Într-un studiu încrucișat,
omeprazolul administrat în doze de 40 mg la subiecții sănătoși, a determinat creșterea C
max și ASC a
cilostazolului cu 18% și, respectiv, 26%, iar unul dintre metaboliții săi activi, cu 29% și, respectiv,
69%.
Cisapridă
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QT observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazolul (vezi şi pct. 4.4).
Warfarina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu
clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale.
Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate
câteva cazuri izolate de INR crescut, semnificative clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la
iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu
warfarină sau cu alţi derivaţi cumarinici.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi) şi
esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere a inhibării plachetare maxime (induse de ADP) cu 14% .
Într-un studiu clinic la indivizii sănătoşi, expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost
scăzută cu aproximativ 40% atunci când o combinaţie de doze fixe de 20 mg esomeprazol + acid
acetilsalicilic (ASA) 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel
8
administrat singur. Cu toate acestea, valorile maxime de inhibiţie a agregării pachetare (induse de
ADP) la aceşti indivizi au fost similare în ambele grupuri.
În studiile observaţionale şi clinice au fost raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice
ale acestei interacţiuni farmacocinetică/farmacodinamie în ceea ce priveşte evenimentele
cardiovasculare majore. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de esomeprazol şi clopidogrel
trebuie să fie descurajată.
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă a
esomeprazolului cu alt inhibitor al CYP3A4, claritromicina (500 mg de două ori pe zi), a determinat o
dublare a expunerii (ASC) la esomeprazol. Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu un
inhibitor concomitent al CYP2C19 şi CYP3A4 poate duce la o creştere mai mare decât dublul
expunerii la esomeprazol. Inhibitorul CYP2C19 şi CYP3A4, voriconazol, a crescut ASC
τ pentru
omeprazol cu 280%. Ajustarea dozei de esomeprazol nu este de obicei necesară în niciuna dintre
aceste situaţii. Totuşi, trebuie luată în considerare ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă
hepatică severă şi în cazul indicaţiei de tratament de lungă durată.
Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum)) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de
esomeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a esomeprazolului.
Copii şi adolescenţi
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Studiile la animale cu
esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau
fetale
Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra
sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale.
În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul
unor studii epidemiologice, nu au indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice.
Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeia gravidă.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
9
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele uman.
Nu există suficiente informaţii în ceea priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol
nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte
directe asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Esomeprazolul are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeală (mai puţin frecvente) şi tulburări de vedere (rare) (vezi
pct. 4.8). Dacă aceste reacţii adverse apar, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din
studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar
pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a
identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel:
Următoarele reacţii adverse la medicament au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de
studii clinice pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre aceste
reacţii adverse nu s-a demonstrat că depinde de doză. Reacţiile adverse se clasifică în următoarele
grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- Rare (1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
sisteme
și organe
Frecvență Reacții adverse
Tulburări Rare Leucopenie,
hematologice şi
limfatice Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Rare Reacţii de
hipersensibilitate, de
exemplu febră,
angioedem, reacţii
anafilactice/şoc
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Mai puţin
frecvente
Edeme periferice
Rare Hiponatremia
10
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemia (vezi pct 4.4)
hipomagneziemie severă care
poate fi corelată cu
hipocalcemia; hipomagneziemia
poate fi de asemenea asociată
cu hipokaliemia
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente
Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie,
depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Mai puţin
frecvente
Vertij
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări
gastrointestinale
Frecvente Dureri abdominale,
constipaţie, diaree,
flatulenţă,
greaţă/vărsături
Mai puţin
frecvente
Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută
Colită microscopică
Tulburări
hepatobiliare
Mai puţin
frecvente
Creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte
rare
Insuficienţă hepatică,
encefalopatie la pacienţii
cu afecţiuni hepatice preexistente
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Dermatită, prurit,
erupţie cutanată
tranzitorie,
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilizare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET).
Lupus eritematos subacut (vezi pct 4.4)
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Fractură de şold, fracură
radio-carpiană şi de
coloană vertebrală (vezi
pct. 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
11
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Foarte
rare
Nefrită interstiţială; la unii
pacienţi insuficienţa
renală a fost raportată
concomitent
Tulburări ale
aparatului genita
l
Foarte
rare Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Rare
Stare generală de rău,
diaforeză
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu
doza de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de
80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi,
ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să
fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru afecţiuni determinate de secreţia gastrică acidă;
inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+, K+, enzimă care
reprezintă pompa de acid şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o
oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp de 5 zile, valoarea
medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la
6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală
12
de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric
peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol
20 mg. Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi 93% după 8 săptămâni.
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate,
determină eradicarea cu succes a H.pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, pacienţii cu ulcer gastro-duodenal
hemoragic confirmat endoscopic clasificat Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%)
au fost distribuiţi randomizat pentru tratament cu esomeprazol soluţie perfuzabilă (n=375) sau placebo
(n=389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-a administrat esomeprazol 80 mg, sub formă de
perfuzie intravenoasă timp de 30 minute, urmată de perfuzie continuă a 8 mg pe oră, sau placebo, timp
de 72 ore. După o perioadă iniţială de 72 ore, tuturor pacienţilor li s-a administrat într-un studiu
deschis 40 mg esomeprazol pe cale orală, timp de 27 zile, pentru supresie acidă. Procentul de
reapariţie a hemoragiei după 3 zile a fost de 5,9% în grupul tratat cu esomeprazol, comparativ cu
10,3% în grupul tratat cu placebo. La 30 zile după tratament, procentul de reapariţie a hemoragiei în
grupul tratat cu esomeprazol a fost de 7,7%, faţă de 13,6% în grupul tratat cu placebo.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, datorită scăderii secreţiei gastrice, creşte şi CgA.
Creşterea concentraţiilor CgA poate interfera cu rezultatele testelor pentru identificarea tumorilor
neuroendocrine. Datele disponibile publicate sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de
protoni trebuie întrerupt într-un interval de 5 zile și 2 săptămâni înainte de măsurătorile CgA. Acest
lucru permite nivelurilor GCA, care pot fi fals crescute în urma tratamentului cu IPP, să revină la
nivelul de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, la pacienţi adulți și copii s-a observat o
creştere a numărului de celule enterocromafine, posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale gastrinei. Această observație se consideră a nu fi semnificativă clinic.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii administrate oral, s-a raportat
apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă
o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice, datorată unor cauze diverse, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de
pompă de protoni, determină creşterea numărului de bacterii rezidente din tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu inhibitorii de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi
Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi,
posibil şi Clostridium difficile.
E f i c a c i t a t e c l i n i c ă
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitorii
selectivi ai COX-2.
13
În două studii cu comparator placebo esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea
apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani
şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.
Copii și adolescenți
Într-un studiu efectuat la copii şi adolescenți cu boală de reflux gastroesofagian (cu vârsta <1 şi până la
17 ani) cărora li s-a administrat tratament de lungă durată cu IPP, la 61% dintre copii a apărut o uşoară
hiperplazie a celulelor ECL, fără semnificaţie clinică cunoscută şi fără evoluţie spre gastrită atrofică
sau tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează pe cale orală sub formă de granule
enterosolubile. Conversia in vivo la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este
rapidă; concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea
absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89%, după administrarea de doze unice
zilnice repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg.
Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19 care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil esomeprazol. Restul depinde de
o altă izoformă specifică CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul
metabolit plasmatic.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazol este eliminat
complet din plasmă între administrări fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice
unice.
Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.
Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.
Linearitate/non-elinearitate
Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg
administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte
după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o
creştere mai mult decât proporţională cu doza a ASC, după administrări repetate. Această dependenţă
de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului
sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul
său, sulfonă.
Grupe speciale de pacienţi
14
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori lenţi. La aceste persoane, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a 40 mg esomeprazol,
valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ
100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatorii rapizi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu
aproximativ 60%. Aceste date nu au relevanţă asupra dozajului esomeprazolului.
Sex
După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se
observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste date nu au
relevanţă asupra dozajului esomeprazolului.
Insuficienţa hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând
dublarea
ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie
depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu disfuncţie severă.
Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei
doze zilnice unice.
Insuficienţa renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului parental, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienții vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (t
max), la adolescenţi cu
vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu a celor de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind farmacologia siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și dezvoltare.
Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii
similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogeneză efectuate la şobolan cu amestec racemic, au evidenţiat o hiperplazie a
celulelor enterocromafine gastrice şi tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan au fost
rezultatul unei hipergastrinemii susţinute și pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi
au fost observate după tratamentul de lungă durată la şobolan, cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
15
Conţinutul capsulei (pelete):
Zahăr
Amidon de porumb
Povidonă K30
Laurilsulfat de sodiu
Alcool polivinilic
Dioxid de titan
Macrogol 3000
Macrogol 6000
Talc
Carbonat de magneziu greu
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Polisorbat 80
Capsulă:
Gelatină
Dioxid de titan
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere/flacon PEÎD
2 ani.
Flacon PEÎD
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 6 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blister din OPA-Al-PE + desicant/Al + PE
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
Blister din OPA-Al-PVC/Al
A se păstra la temperaturi sub 30C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate
Flacoane din PEÎD
A se păstra recipientul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere din OPA-Al-PE + desicant/Al + PE cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100
capsule gastrorezistente.
Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 capsule
gastrorezistente.
Cutie cu flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant cu 98 capsule gastrorezistente. Capsula desicantă
din flacon nu este comestibilă.
16
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se deschide capsula şi se goleşte conţinutul într-o seringă adecvată; se umple seringa cu
aproximativ 25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer.
Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde
sonda.
2. Se agită imediat seringa pentru a dispersa granulele în toată suspensia.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică să nu fie înfundat.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos. Se injectează imediat 5-10 ml în
sondă. După injectare, se întoarce seringa cu vârful în sus şi se agită (seringa trebuie aşezată cu
vârful îndreptat în sus pentru a se evita înfundarea).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă. Se
repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea
resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 6,
8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente: 7950/2015/01-23
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente: 7951/2015/01-23
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei – Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine esomeprazol 20 mg (sub formă de magneziu dihidrat).
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine 40 mg esomeprazol (sub formă de magneziu dihidrat).
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
capsule gastrorezistente 20 mg
capsule gastrorezistente 40 mg
zahăr 28,464–32,556 mg 56,928–65,111 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
:
Corpul şi capacul capsulei sunt de culoare roz deschis. Conţinutul capsulei este format din pelete de
culoare albă până la aproape albă.
:
Corpul şi capacul capsulei sunt de culoare roz închis. Conţinutul capsulei este format din pelete de
culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Emanera capsule este indicat la adulți pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter
pylori şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
2
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Emanera este indicată la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
În asociere cu alte antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter
pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi, poate fi
utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu
AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare
utilizând o schemă de administrare la cerere nu este recomandată.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter
pylori și:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
20 mg Emanera cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi timp de
7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
- Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc
20 mg o dată pe zi.
3
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale,
indusă prin administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
Tratament sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Emanera, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată
individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice
disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol
zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Emanera
comprimate (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux: 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE): 20 mg o dată pe zi, la
pacienţii fără esofagită.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
După ce simptomele s-au ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20
mg pe zi.
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de infecţia cu Helicobacter pylori
Atunci când se alege o schemă de terapie asociată, trebuie luate în considerare ghidurile oficiale
naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai
frecvent 7 zile dar uneori de până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene. Tratamentul trebuie supervizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt:
Greutate Doze
30 - 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Emanera 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, fiecare administrat de două ori pe
zi, timp de o săptămână.
4
> 40 kg Tratament asociat cu două antibiotice: Emanera 20 mg, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg, fiecare administrat de două ori pe zi, timp de o
săptămână.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Emanera nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu există date disponibile.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Nu înghiţiţi capsula desicantă din flacon.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi peletele pot fi dispersate în
jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Apa cu pelete se bea imediat sau în decurs de 30 de minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de
pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi peletele pot fi dispersate în apă plată şi
administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii şi ale
sondei înainte de utilizare.(vezi pct. 6.6).
Capsula desicantă din flacon nu este comestibilă și nu trebuie înghițită.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu
Emanera poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Utilizarea pe termen lung
Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale constante.
Tratament la cerere
Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică
caracteristicile.
Eradicarea Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere
interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent
al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie
avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente
metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Infecţii gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului infecţiilor
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
5
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazolul, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei
B12 (ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare la
pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei B12 în terapia
pe termen lung.
Hipomagnezemie
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de
pompă de protoni (IPP) precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp
de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi
trecute cu vederea. La pacienţii afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s-au
ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată, sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia
hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere
determinarea concentraţiei de magneziu înaintea începerii tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul
tratamentului.
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-
carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de
risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni
pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a
riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie
trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi
calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus
eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și
sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu Emanera. Apariția LECS după un tratament anterior cu un PPI, poate
crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.
Combinaţii cu alte medicamente
Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacă
se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este
inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir
până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol,
potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 ar trebui luat
în considerare.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea de esomeprazol şi clopidogrel ar
trebui să fie evitată.
Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare implicaţiile asupra
interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor plasmatice ale
esomeprazolului (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor Cromatograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Emanera trebuie oprit temporar
pentru cel puţin 5 zile înainte de evaluarea CgA. În cazul în care concentrațiile plasmatice de CgA și
6
gastrină nu s-au întors la nivelul de referință după determinarea inițială, testele trebuie repetate la 14
zile după întreruperea tratamentului cu inhibitor al pompei de protoni.
Emanera conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a sucrazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori ai proteazei
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi
mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-
ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte
mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu
omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75%
a ASC, C
max şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg) cu atazanavir
400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii
la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată
pe zi fără administrare de omeprazol 20 mg. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg) a
redus valoarea medie a ASC , C
max şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi valoarea medie a ASC, Cmax
şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Datorită efectelor
farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprazolului,
administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu
nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-
100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg). Tratamentul cu omeprazol 20 mg
nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir
(administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect
asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu
omeprazol 40 mg nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a
raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării
esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi inhibitori ai pompei de
protoni (IPP), poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie
dependentă de pH-ul gastric. Absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib
poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul
concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a
biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost
7
rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când esomeprazolul este administrat în doze
mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie intensificată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazol este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima
CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc, concentraţiile
plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Acest lucru
trebuie luat în considerare, în special, când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere.
Diazepam
Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol
este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut C
max şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu
15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acționează ca inhibitori ai CYP2C19. Într-un studiu încrucișat,
omeprazolul administrat în doze de 40 mg la subiecții sănătoși, a determinat creșterea C
max și ASC a
cilostazolului cu 18% și, respectiv, 26%, iar unul dintre metaboliții săi activi, cu 29% și, respectiv,
69%.
Cisapridă
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu
32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QT observată
după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a
administrat concomitent cu esomeprazolul (vezi şi pct. 4.4).
Warfarina
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu
clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale.
Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate
câteva cazuri izolate de INR crescut, semnificative clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la
iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu
warfarină sau cu alţi derivaţi cumarinici.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi) şi
esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere a inhibării plachetare maxime (induse de ADP) cu 14% .
Într-un studiu clinic la indivizii sănătoşi, expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost
scăzută cu aproximativ 40% atunci când o combinaţie de doze fixe de 20 mg esomeprazol + acid
acetilsalicilic (ASA) 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel
8
administrat singur. Cu toate acestea, valorile maxime de inhibiţie a agregării pachetare (induse de
ADP) la aceşti indivizi au fost similare în ambele grupuri.
În studiile observaţionale şi clinice au fost raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice
ale acestei interacţiuni farmacocinetică/farmacodinamie în ceea ce priveşte evenimentele
cardiovasculare majore. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de esomeprazol şi clopidogrel
trebuie să fie descurajată.
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă a
esomeprazolului cu alt inhibitor al CYP3A4, claritromicina (500 mg de două ori pe zi), a determinat o
dublare a expunerii (ASC) la esomeprazol. Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu un
inhibitor concomitent al CYP2C19 şi CYP3A4 poate duce la o creştere mai mare decât dublul
expunerii la esomeprazol. Inhibitorul CYP2C19 şi CYP3A4, voriconazol, a crescut ASC
τ pentru
omeprazol cu 280%. Ajustarea dozei de esomeprazol nu este de obicei necesară în niciuna dintre
aceste situaţii. Totuşi, trebuie luată în considerare ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă
hepatică severă şi în cazul indicaţiei de tratament de lungă durată.
Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum)) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de
esomeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a esomeprazolului.
Copii şi adolescenţi
Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru esomeprazol, datele clinice privind sarcinile expuse sunt insuficiente. Studiile la animale cu
esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau
fetale
Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra
sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale.
În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul
unor studii epidemiologice, nu au indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice.
Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeia gravidă.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
9
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele uman.
Nu există suficiente informaţii în ceea priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol
nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte
directe asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Esomeprazolul are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeală (mai puţin frecvente) şi tulburări de vedere (rare) (vezi
pct. 4.8). Dacă aceste reacţii adverse apar, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din
studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar
pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a
identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel:
Următoarele reacţii adverse la medicament au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de
studii clinice pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre aceste
reacţii adverse nu s-a demonstrat că depinde de doză. Reacţiile adverse se clasifică în următoarele
grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 şi <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
- Rare (1/10000 şi <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
sisteme
și organe
Frecvență Reacții adverse
Tulburări Rare Leucopenie,
hematologice şi
limfatice Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Rare Reacţii de
hipersensibilitate, de
exemplu febră,
angioedem, reacţii
anafilactice/şoc
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Mai puţin
frecvente
Edeme periferice
Rare Hiponatremia
10
Cu frecvenţă
necunoscută
Hipomagneziemia (vezi pct 4.4)
hipomagneziemie severă care
poate fi corelată cu
hipocalcemia; hipomagneziemia
poate fi de asemenea asociată
cu hipokaliemia
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente
Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie,
depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Mai puţin
frecvente
Vertij
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări
gastrointestinale
Frecvente Dureri abdominale,
constipaţie, diaree,
flatulenţă,
greaţă/vărsături
Mai puţin
frecvente
Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută
Colită microscopică
Tulburări
hepatobiliare
Mai puţin
frecvente
Creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte
rare
Insuficienţă hepatică,
encefalopatie la pacienţii
cu afecţiuni hepatice preexistente
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Dermatită, prurit,
erupţie cutanată
tranzitorie,
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilizare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET).
Lupus eritematos subacut (vezi pct 4.4)
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Fractură de şold, fracură
radio-carpiană şi de
coloană vertebrală (vezi
pct. 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
11
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Foarte
rare
Nefrită interstiţială; la unii
pacienţi insuficienţa
renală a fost raportată
concomitent
Tulburări ale
aparatului genita
l
Foarte
rare Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Rare
Stare generală de rău,
diaforeză
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu
doza de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de
80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi,
ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să
fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru afecţiuni determinate de secreţia gastrică acidă;
inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri
S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+, K+, enzimă care
reprezintă pompa de acid şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o
oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp de 5 zile, valoarea
medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la
6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală
12
de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric
peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol
20 mg. Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.
Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între
inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la
aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi 93% după 8 săptămâni.
O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate,
determină eradicarea cu succes a H.pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie
pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, pacienţii cu ulcer gastro-duodenal
hemoragic confirmat endoscopic clasificat Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%)
au fost distribuiţi randomizat pentru tratament cu esomeprazol soluţie perfuzabilă (n=375) sau placebo
(n=389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-a administrat esomeprazol 80 mg, sub formă de
perfuzie intravenoasă timp de 30 minute, urmată de perfuzie continuă a 8 mg pe oră, sau placebo, timp
de 72 ore. După o perioadă iniţială de 72 ore, tuturor pacienţilor li s-a administrat într-un studiu
deschis 40 mg esomeprazol pe cale orală, timp de 27 zile, pentru supresie acidă. Procentul de
reapariţie a hemoragiei după 3 zile a fost de 5,9% în grupul tratat cu esomeprazol, comparativ cu
10,3% în grupul tratat cu placebo. La 30 zile după tratament, procentul de reapariţie a hemoragiei în
grupul tratat cu esomeprazol a fost de 7,7%, faţă de 13,6% în grupul tratat cu placebo.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca
răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, datorită scăderii secreţiei gastrice, creşte şi CgA.
Creşterea concentraţiilor CgA poate interfera cu rezultatele testelor pentru identificarea tumorilor
neuroendocrine. Datele disponibile publicate sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de
protoni trebuie întrerupt într-un interval de 5 zile și 2 săptămâni înainte de măsurătorile CgA. Acest
lucru permite nivelurilor GCA, care pot fi fals crescute în urma tratamentului cu IPP, să revină la
nivelul de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, la pacienţi adulți și copii s-a observat o
creştere a numărului de celule enterocromafine, posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale gastrinei. Această observație se consideră a nu fi semnificativă clinic.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii administrate oral, s-a raportat
apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă
o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice, datorată unor cauze diverse, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de
pompă de protoni, determină creşterea numărului de bacterii rezidente din tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu inhibitorii de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de apariţie a
infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi
Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi,
posibil şi Clostridium difficile.
E f i c a c i t a t e c l i n i c ă
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un
efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitorii
selectivi ai COX-2.
13
În două studii cu comparator placebo esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în prevenirea
apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani
şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitorii selectivi ai COX-2.
Copii și adolescenți
Într-un studiu efectuat la copii şi adolescenți cu boală de reflux gastroesofagian (cu vârsta <1 şi până la
17 ani) cărora li s-a administrat tratament de lungă durată cu IPP, la 61% dintre copii a apărut o uşoară
hiperplazie a celulelor ECL, fără semnificaţie clinică cunoscută şi fără evoluţie spre gastrită atrofică
sau tumori carcinoide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează pe cale orală sub formă de granule
enterosolubile. Conversia in vivo la izomerul R- este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este
rapidă; concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea
absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89%, după administrarea de doze unice
zilnice repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%.
Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg.
Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19 care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil esomeprazol. Restul depinde de
o altă izoformă specifică CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul
metabolit plasmatic.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazol este eliminat
complet din plasmă între administrări fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice
unice.
Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.
Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.
Linearitate/non-elinearitate
Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg
administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte
după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o
creştere mai mult decât proporţională cu doza a ASC, după administrări repetate. Această dependenţă
de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului
sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul
său, sulfonă.
Grupe speciale de pacienţi
14
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori lenţi. La aceste persoane, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a 40 mg esomeprazol,
valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ
100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatorii rapizi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu
aproximativ 60%. Aceste date nu au relevanţă asupra dozajului esomeprazolului.
Sex
După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se
observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste date nu au
relevanţă asupra dozajului esomeprazolului.
Insuficienţa hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând
dublarea
ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie
depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu disfuncţie severă.
Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei
doze zilnice unice.
Insuficienţa renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului parental, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienții vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71-80 ani).
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (t
max), la adolescenţi cu
vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu a celor de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind farmacologia siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și dezvoltare.
Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii
similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogeneză efectuate la şobolan cu amestec racemic, au evidenţiat o hiperplazie a
celulelor enterocromafine gastrice şi tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan au fost
rezultatul unei hipergastrinemii susţinute și pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi
au fost observate după tratamentul de lungă durată la şobolan, cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
15
Conţinutul capsulei (pelete):
Zahăr
Amidon de porumb
Povidonă K30
Laurilsulfat de sodiu
Alcool polivinilic
Dioxid de titan
Macrogol 3000
Macrogol 6000
Talc
Carbonat de magneziu greu
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1)
Polisorbat 80
Capsulă:
Gelatină
Dioxid de titan
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere/flacon PEÎD
2 ani.
Flacon PEÎD
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 6 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blister din OPA-Al-PE + desicant/Al + PE
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
Blister din OPA-Al-PVC/Al
A se păstra la temperaturi sub 30C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate
Flacoane din PEÎD
A se păstra recipientul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere din OPA-Al-PE + desicant/Al + PE cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100
capsule gastrorezistente.
Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 capsule
gastrorezistente.
Cutie cu flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant cu 98 capsule gastrorezistente. Capsula desicantă
din flacon nu este comestibilă.
16
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se deschide capsula şi se goleşte conţinutul într-o seringă adecvată; se umple seringa cu
aproximativ 25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer.
Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde
sonda.
2. Se agită imediat seringa pentru a dispersa granulele în toată suspensia.
3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică să nu fie înfundat.
4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.
5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos. Se injectează imediat 5-10 ml în
sondă. După injectare, se întoarce seringa cu vârful în sus şi se agită (seringa trebuie aşezată cu
vârful îndreptat în sus pentru a se evita înfundarea).
6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă. Se
repetă procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea
resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 6,
8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Emanera 20 mg capsule gastrorezistente: 7950/2015/01-23
Emanera 40 mg capsule gastrorezistente: 7951/2015/01-23
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei – Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
