DOBUTAMINA ADMEDA 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dobutamină Admeda 250 mg, soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă Dobutamină Admeda a 50 ml soluţie perfuzabilă conţine dobutamină 250 mg (sub formă de
clorhidrat de dobutamină 280 mg).
O fiolă Dobutamină Admeda 250 mg (50 ml soluţie perfuzabilă) conţine 6,7 mmol (155 mg) sodiu; 1
ml soluţie perfuzabilă conţine 0,135 mmoli sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie.
pH-ul soluţiei 2,5-5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dobutamina este indicată la pacienţi care necesită tratament inotrop pozitiv în condiţiile unei
decompensări cardiace datorate scăderii contractilităţii miocardice, determinată fie de o afecţiune
cardiacă organică, fie de intervenţii chirurgicale cardiace, în special atunci când decompensarea cardiacă
se asociază cu debit cardiac scăzut şi presiune capilară pulmonară crescută (PCP).
Modificarea presarcinii asociată cu valori mari ale PEEP (presiune expiratorie pozitivă).
Notă: Dopamina este prima linie de tratament pentru şocul cardiogen, caracterizat prin insuficienţă cardiacă
şi hipotensiune arterială severă şi pentru şocul septic. În caz de insuficienţă ventriculară, presiune de umplere
ventriculară crescută şi rezistenţă sistemică crescută administrarea suplimentară de dobutamină poate aduce
beneficii suplimentare la pacienţi care au fost deja trataţi cu dopamină.
Dobutamina poate fi utilizată pentru decelarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice – când proba de
efort nu se poate realiza sau este insuficientă pentru diagnostic – şi pentru evaluarea viabilităţii miocardice ca
parte a investigării ecocardiografice (ecografia de stres la dobutamină).
În cazul testării în scop diagnostic a ischemiei miocardice la pacienţii capabili să efectueze exerciţiu fizic
raportul risc-beneficiu pentru dobutamină este mai puţin favorabil decât pentru exerciţiul fizic, de aceea
exerciţiul fizic trebuie să fie metoda preferabilă de testare pentru aceşti pacienţi.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de dobutamină trebuie ajustată individual!
Pentru administrarea dobutaminei se recomandă utilizarea pompei de perfuzie (de elecţie atunci când
există această posibilitate) sau a perfuzorului.
Ritmul de administrare al perfuziei trebuie ajustat în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi
de apariţia reacţiilor adverse.
Adulţi
Majoritatea pacienţilor adulţi răspund la doze între 2,5 - 10 µg dobutamină/kg şi minut. În cazuri
particulare au fost administrate doze de până la 40 µg dobutamină/kg şi minut.
Copii
S-au utilizat doze între 1 – 15 µg dobutamină/kg şi minut. A fost evidenţiat faptul că doza minimă
eficace este mai mare la copii decât la adulţi. Se recomandă prudenţă la doze mari, deoarece a fost,
de asemenea, evidenţiat faptul că doza maximă tolerată este mai mică la copii decât la adulţi.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost observate la doze mai mari sau egale cu 7,5 µg/kg şi minut (în
special tahicardia).
De aceea, dozele pentru copii trebuie determinate cu atenţie, ţinându-se cont de ”fereastra
terapeutică” mai îngustă la copii.
Se recomandă scăderea progresivă a dozei înainte de întreruperea administrării Dobutamin Admeda.
Tabelele indică debitul perfuziei pentru doze diferite la concentraţii iniţiale diferite.
Dozele pentru pompe de perfuzie:
1 fiolă a 50 ml solutie perfuzabilă conţinând 250 mg
dobutamină Interval de dozaj Debit în ml/oră (ml/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Mic
2,5 g/kg/min
ml/oră 1,R 2,N 2,T
(ml/min) (0,025F (0,035F (0,045F
Moderat
5 g/kg/min ml/oră 3,M 4,O 5,4
(ml/min) (0,05) (0,07) (0,09)
Mare
10 g/kg/min ml/oră 6,M 8,4 10,8
(ml/min) (0,10) (0,14) (0,18)
Dozele pentru perfuzor:
1 fiolă a 50 ml conţinând 250 mg dobutamină la 500 ml soluţie pentru perfuzie
Interval de dozaj Debit în ml/oră (picături/min)*
Greutatea corporală a pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Mic ml/oră 15 21 27
2,5 g/kg/min (pic/min) (5F (7F (9F
Moderat ml/oră 30 42 54
5 g/kg/min (pic/min) (10) (14) (18)
3
Mare ml/oră 60 84 108
10 µg/kg/min (pic/min) (20) (28) (36)
* În cazul în care concentraţia este dublată (de ex. 2 x 250 mg dobutamină în 500 ml soluţie pentru
perfuzie sau 250 mg dobutamină în 250 ml soluţie pentru perfuzie), debitul de perfuzie trebuie redus
la jumătate.
Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă
aceasta trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă.
În timpul administrării de Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă trebuie monitorizate
cu atenţie frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac, presiunea arterială, debitul urinar şi rata de perfuzie. Ori
de câte ori este posibil se vor monitoriza debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) şi
presiunea capilară pulmonară postcapilară (PCP).
Tratamentul cu dobutamină nu trebuie întrerupt brusc, ci trebuie întreruptă brusc pentru a evita
fenomenul de rebound.
Ecocardiografia de stress la dobutamină
Administrarea pentru efectuarea ecocardiografiei de stres se face utilizând doze mai mari decât cele
terapeutice, prin creşterea treptată a ratei de perfuzie a dobutaminei.
În cea mai frecventă schemă de dozaj (vezi tabelul de mai jos) doza de iniţiere este de 5 g/kg şi min
dobutamină. Până la atingerea concentraţiei plasmatice necesară diagnosticului (vezi, de asemenea,
modul şi durata administrării prezentată mai jos) doza este crescută la fiecare 3 minute la 10, 20, 30,
40 g/kg şi min.
În cazul în care nu se atinge obiectivul final, se administrează atropină sulfat 0,25 - 2 mg, în doze
fracţionate de 0,25 - 0,5 mg la intervale de 1 minut pentru a creşte ritmul cardiac. Alternativ rata de
infuzie a dobutaminei poate fi crescută la 50 g/kg şi min.
Pentru schemele alternative de dozaj se corelează doza maximă a dobutaminei (până la 50 g/kg şi
min) cu doza maximă de atropină (până la 2 mg) şi intervalul la care se administrează atropina.
Schema de dozaj
Ecocardiografia de
stress la
dobutamină
Timp
[min]
Rata de perfuzie a Dobutaminei
[g/kg şi min]
Atropina i.v. bolus
[mg]
4
0
---
---
3
---
---
6
---
---
9
---
---
12
---
---
15
---
---
---
19
5
10
20
30
40
0,25
0,25
0,25
0,25
Experienţa administrării la copii şi adolescenţi este limitată la tratamentul pacienţilor care au necesitat
un tratament inotrop pozitiv.
Mod de administrare şi durata administrării
Instrucţiuni în privinţa reconstituirii soluţiei perfuzabile
Dobutamina este recomandată doar pentru utilizare în perfuzie intravenoasă. Nu necesită diluare
suplimentară.
Dobutamin Admeda poate fi utilizată diluată în perfuzie intravenoasă. Pot fi utilizate pentru diluare
5
soluţie de glucoză 5% (5 mg/100 ml), clorură de sodiu 0,9% (9 mg/100 ml) sau clorură de sodiu
0,45% în soluţie de glucoză 5 % (5 mg/100 ml), soluţie Ringer. Soluţia pentru perfuzie trebuie
preparată imediat anterior utilizării şi trebuie utilizată în maximum 24 ore.
Soluţiile care conţin Dobutamin Admeda pot avea o culoare roz care se accentuează cu trecerea
timpului. Aceasta se datorează oxidării uşoare a substanţei active, dar nu afectează semnificativ efectul
dobutaminei dacă sunt respectate corect instrucţiunile de păstrare.
Este posibil să apară un miros sulfuros pentru o perioadă scurtă de timp după ce fiola este deschisă.
Acesta nu afectează calitatea medicamentului.
Durata perfuziei cu dobutamină depinde de starea clinică a pacientului şi va fi stabilită de medic.
Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al dobutaminei aceasta trebuie administrată în perfuzie
intravenoasă continuă.
Atunci când se opreşte tratamentul cu dobutamină, doza trebuie redusă treptat.
Ecocardiografia de stres la dobutamină:
Dobutamin Admeda va fi utilizată pentru testarea în scop diagnostic a ischemiei şi vitalităţii
miocardice doar de către un medic cu experienţă adecvată în testele cardiologice de stres şi terapia
intensivă. Este necesară monitorizarea continuă ecocardiografică a tuturor regiunilor cardiace
împreună cu monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale. Trebuie să fie disponibile echipament de
monitorizare şi medicaţie de urgenţă (de exemplu defibrilator, beta-blocante, nitraţi, etc.) şi personal
instruit pentru resuscitare în cazul în care aceasta ar fi necesară.
Încărcarea cu Dobutamin Admeda, ca parte a testării în scop diagnostic a ischemiei şi viabilităţii
miocardice, trebuie întreruptă dacă s-a atins doza maximă recomandată sau dacă apare unul din
următoarele semne:
- noi modificări ale cineticii segmentare la mai mult de 1 segment (modelul cu 16 segmente),
- la atingerea frecvenţei cardiace ţintă [(220-vârsta) x 85%],
- creşterea volumului telesistolic,
- aritmii cu potenţial evolutiv (de exemplu apariţia cupletelor, salve ventriculare, etc.)
- tulburări de conducere cu potenţial evolutiv,
- tulburări de repolarizare (sugestive de ischemie – segment izoelectric sau subdenivelarea
descendentă a segmentului ST cu peste 0,2 mV la un interval de 60 – 80 ms după punctul J,
supradenivelarea ST evolutivă sau monofazică cu peste 0,1 mV la pacienţii fără infarct miocardic în
antecedente),
- creşterea valorilor tensiunii arteriale (de exemplu > 220 mmHg sistolică şi > 120 mmHg
diastolică),
- scăderea valorilor presiunii arteriale cu mai mult de 20 mmHg,
- simptome evolutive (durere anginoasă, dispnee)
- apariţia şi accentuarea vertijului,
- apariţia ataxiei,
- atingerea dozei maxime.
După oprirea perfuziei pacientul trebuie monitorizat până la stabilizarea stării clinice a acestuia.
Dacă în timpul utilizării în scop diagnostic a dobutaminei apar complicaţii severe (vezi pct.4.8),
perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie asigurat accesul la oxigen şi ventilaţie.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate cunoscută la dobutamină sau la oricare dintre excipienţi.
-Obstacol mecanic în umplerea şi/sau golirea ventriculară cum ar fi tamponadă cardiacă, pericardită
constrictivă, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă şi stenoză aortică severă.
-Hipovolemie severă.
6
Ecocardiografie de stres la dobutamină:
Dobutamina nu poate fi utilizată pentru testarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice şi
viabilităţii miocardice în următoarele situaţii:
-infarct miocardic recent (în primele 30 zile de la infarct)
-angină pectorală instabilă
-stenoza trunchiului arterei coronare stângi
-obstrucţie semnificativă în calea de ejecţie a ventriculului stâng, inclusiv cardiomiopatie hipertrofică
obstructivă
-afectare valvulară semnificativă
-insuficienţă cardiacă severă (clasă III sau IV NYHA)
-predispoziţie sau antecedente de aritmii cronice sau semnificative clinic, mai ales tahicardie
ventriculară recurentă sau persistentă
-tulburări semnificative de conducere
-pericardită, miocardită sau endocardită acută
-disecţie de aortă
-anevrism de aortă
-hipertensiune arterială insuficient controlată terapeutic
-ecograf fără posibilităţi adecvate de testare
-obstacol mecanic în umplerea ventriculară cum ar fi tamponadă cardiacă, pericardită constrictivă,-
hipovolemie severă.
Atenţie: dacă se utilizează atropină trebuie să se ţină cont de contraindicaţiile acesteia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dobutamin Admeda nu trebuie utilizată la pacienţi cu astm bronşic care au hipersensibilitate la sulfit.
Coronaropatii
În cursul tratamentului cu dobutamină a fost raportată o creştere sau scădere regională a fluxului
sanguin coronarian, care poate avea impact asupra consumului de oxigen la nivel miocardic. Pacienţii
cu boală coronariană severă pot prezenta o afectare a stării clinice, mai ales dacă tratamentul cu
dobutamină este însoţit de o creştere importantă a frecvenţei cardiace sau a tensiunii arteriale. Astfel
utilizarea dobutaminei în cazurile individuale de boală cardiacă ischemică trebuie evaluată cu atenţie,
ca în cazul oricărui tratament inotrop pozitive.
Datorită riscului de apariţie a aritmiilor cardiace şi a incertitudinii efectului pe termen lung asupra
disfuncţiei miocardice, medicamentele inotrop pozitive precum dobutamina trebuie utilizate cu
prudenţă în tratamentul insuficienţei cardiace acute.
Hipokalemie
Deoarece în timpul administrării poate apare o uşoară scădere a kaliemiei se indică monitorizarea
concentraţiei potasiului plasmatic.
Creşterea treptată a dozei
Rata de perfuzie trebuie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi de apariţia
reacţiilor adverse. După utilizarea continuă mai mult de 72 de ore poate apare fenomenul tahifilaxie
necesitând creşterea dozei.
Hipotensiune arterială
Dobutamina poate determina o scădere bruscă şi importantă a tensiunii arteriale, care în general revine
la valorile de bază după scăderea dozei sau întreruperea dobutaminei. În cazuri rare poate fi necesar
tratament pentru hipotensiunea arterială, iar revenirea acesteia la valori normale poate să nu fie
imediată.
7
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Utilizarea dobutaminei ca parte a testării în scop diagnostic a ischemiei miocardice şi viabilitaţii
miocardice trebuie efectuată doar de către un medic cu experienţă adecvată în testele cardiologice de
stres şi terapie intensivă deoarece, în anumite circumstanţe, pot apare complicaţii care pot pune viaţa
în pericol.
Se recomandă monitorizarea continuă ecocardiografică a contractilităţii miocardice asociată cu
monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale. Trebuie să fie disponibile echipamentul de monitorizare şi
medicaţia de urgenţă (de exemplu defibrilator, beta-blocante, nitraţi etc.), iar personalul medical
antrenat pentru resuscitare trebuie să fie prezent.
Precauţii speciale:
Administrarea intraarterială a Dobutamin Admeda trebuie evitată, deoarece poate determina
vasoconstricţie, neputând exclude riscul de afectare tisulară.
Monitorizarea funcţiei cardiace în timpul tratamentului
În timpul administrării de Dobutamin Admeda soluţie perfuzabilă trebuie monitorizate cu atenţie
frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac, presiunea arterială, debitul urinar şi rata de perfuzie. Ori de câte ori
este posibil se vor monitoriza debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) şi presiunea capilară
pulmonară postcapilară(PCP).
Riscul de agravare a unei aritmii
Dobutamina poate determina o creştere a frecvenţei cardiace. În studiile clinice, aproximativ 10% din
pacienţi au prezentat o creştere a frecvenţei cardiace cu mai mult de 30 bătăi pe minut.
Activitate ectopică
Dobutamina poate determina sau agrava o activitate ventriculară ectopică, dar poate antrena rar o
tahicardie sau fibrilaţie ventriculară.
Riscul de creştere a tensiunii arteriale
Dobutamina poate determina o creştere a frecvenţei cardiace sau presiunii arteriale, în special a
presiunii sistolice. În general, aceste efecte sunt rapid reversibile la scăderea dozelor. Pacienţii cu
hipertensiune arterială au un risc mai mare de creştere a tensiunii arteriale.
În studiile clinice, aproximativ 7,5% din pacienţi au prezentat o creştere a presiunii sistolice cu mai
mult de 50 mm Hg.
Fibrilaţia atrială şi flutterul atrial
Deoarece dobutamina accelerează conducerea atrio-ventriculară, la pacienţii cu fibrilaţie atrială poate
apare creşterea frecvenţei ventriculare la pacienţii cu fibrilaţie atrială sau flutter atrial. Pacienţii cu
fibrilaţie atrială şi conducere ventriculară rapidă trebuie să fie digitalizaţi înaintea administrării
perfuziei cu dobutamină.
Antecedente de aritmie ventriculară sau de alte aritmii cardiace grave
La pacienţii cu antecedente de aritmie ventriculară sau alte aritmii cardiace grave se recomandă
monitorizare atentă în cursul tratamentului cu dobutamină.
Dobutamina poate determina sau agrava activitatea ectopică ventriculară, dar determină rar tahicardie
sau fibrilaţie ventriculară.
La pacienţii cu antecedente de tulburări de ritm se impune monitorizare continuă a ECG.
Hipovolemie, acidoză, hipoxie
Se recomandă corectarea hipovolemiei, acidozei şi hipoxiei înaintea administrării de dobutamină şi
monitorizarea acestor parametri pe parcursul tratamentului cu dobutamină.
8
Întreruperea treptată a tratamentului
Se recomandă scăderea treptată a dozei înainte de întreruperea administrării dobutaminei.
Infarct miocardic
În cazul în care dobutamina trebuie administrată pacienţilor cu infarct miocardic acut se recomandă
precauţie şi monitorizare atentă, deoarece orice creştere a frecvenţei cardiace sau a tensiunii arteriale
sistolice poate accentua ischemia.
Insuficienţă cardiacă în cursul infarctului miocardic acut:
Deşi tratamentul insuficienţei cardiace şi reducerea diametrului cardiac scade consumul miocardic de
oxigen, există încă îngrijorare că utilizarea oricărui medicament inotrop poate creşte necesarul
miocardic de oxigen şi dimensiunea unui infarct prin intensificarea ischemiei. Evidenţele clinice şi
experimentale privind utilizarea clorhidratului de dobutamină după infarctul miocardic acut sugerează
că dobutamina clorhidrat nu are efecte adverse asupra miocardului când este utilizată în doze care nu
produc creştere excesivă a frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Doza de clorhidrat de
dobutamină trbuie titrată pentru a preveni o creştere excesivă a frecvenţei cardiace şi a tensiunii
arteriale sistolice.
Stare de şoc
Şoc de etiologie toxi-infecţioasă:
Dacă după expansiunea volemică, evaluarea statusului hemodinamic al pacientului (prin cateter Swan-
Ganz, presiunea venoasă centrală sau echografia Doppler) evidenţiază o insuficienţă cardiacă
predominentă (IÎ > 2,5 l/min/m2, PAPO > 14 mmHg, RVS> 1 100 dyn.S.cm-5) sau o insuficienţă
cardiacă predominentă (IÎ > 41 l/min/m2, 12 mmHg < PAPO < 14 mmHg, RVS< 1 100 dyn.S.cm-5)
dobutamina poate ameliora presiunea de perfuzie, transportul oxigenului şi oxigenarea tisulară. În caz
de insuficienţă predominant cardiacă, fi recomandată asocierea de dopamină cu dobutamină poate şi
de asemenea în caz de insuficienţă predominant vasculară asocierea de noradrenalină cu dobutamină
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
- Utilizare la copii:
Dobutamina a fost administrată la copiii având status cu fracţie de ejecţie scăzută şi hipoperfuzie
rezultate din insuficienţa cardiacă decompensată, chirurgia cardiacă şi şoc septic. Unele din efectele
hemodinamice ale dobutaminei pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare a fi mai frecventă şi mai intensă la copii.
Presiunea fixată pulmonar poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate fi de fapt
crescută în speial la copiii cu vârsta mai mică de un an. În consecinţă, utilizarea dobutaminei la copii
trebuie moniorizată îndeaproape, luând în considerare aceste caracterisici farmacodinamice.
O fiolă Dobutamin Admeda 250 (50 ml soluţie perfuzabilă) conţine 6,7 mmol (155 mg) sodiu. Această
cantitate de sodiu trebuie luată în considerare la pacienţii care au regim hiposodat.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune:
Datorită inhibiţiei competitive la nivelul receptorilor, efectele simpatomimetice ale dobutaminei pot fi
scăzute prin administrarea concomitentă cu beta-blocante. De asemenea, consecutiv asocierii pot
determina vasoconstricţie periferică cu creşterea consecutivă a tensiunii arteriale.
În cazul inhibării concomitente a receptorilor alfa, efectele dominante beta-mimetice, pot determina
tahicardie şi vasodilataţie periferică.
Utilizarea concomitentă a dobutaminei cu vasodilatatoare care acţionează predominant la nivel venos
(de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) poate determina creşterea debitului cardiac ca şi
rezistenţă periferică vasculară şi presiune de umplere ventriculară scăzute comparativ cu utilizarea
9
în monoterapie.
Administarea dobutaminei la pacienţii cu diabet zaharat poate determina creşterea necesarului de
insulină; de aceea, valorile glicemiei la aceşti pacienţi trebuie verificate la iniţierea tratamentului cu
dobutamină, şi, după caz, debitul perfuziei se poate modifica sau se poate întrerupe perfuzia. Dacă
este necesar, se va ajusta doza de insulină .
Administrarea concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (de exemplu
captopril) şi doze crescute de dobutamină, poate duce la o creştere a debitului cardiac însoţită de un
consum crescut de oxigen la nivel miocardic. În acest caz, au fost raportate apariţia durerilor
anginoase şi a aritmiilor.
Dobutamina poate fi utilă în asociere cu dopamina în caz de tulburări ale funcţiei ventriculare,
creşterea presiunii de umplere a ventriculilor cu sau fără creşterea rezistenţei vasculare sistemice.
Asocierea dobutaminei cu dopamina- dependent de doza de dopamină şi în contrast cu utilizarea
dopaminei în monoterapie- determină o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale, iar presiunea
de umplere ventriculară scade sau se menţine nemodificată.
Dobutamina poate interfera cu metoda de analiză HPLC utilizând cloramfenicol.
Atunci când dobutamina este administrată împreună cu anestezice inhalatorii este necesară o atenţie
deosebită deoarece poate creşte excitabilitatea miocardului şi riscul de apariţie a extrasistolelor
ventriculare.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
În cazul în care pacientul a primit anterior tratament antianginos (în special medicamente care scad
frecvenţa cardiacă precum beta-blocantele) reacţia ischemică la stresul indus farmacologic poate fi
diminuată sau chiar absentă.
În general se evită administrarea tratamentului antianginos cu 12 ore înainte de efectuarea
echocardiografiei de stres cu dobutamină.
Când atropina este administrată concomitent cu doze mari de dobutamină (conform schemei de
administrare) pot fi observate următoarele: datorită prelungirii duratei protocolului ecocardiografiei de
stres, doza totală mare de dobutamină şi administrarea concomitentă de atropină creşte riscul reacţiilor
adverse.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Studiile la animal nu indică apariţia unui efect teratogen, dar s-a remarcat fetotoxicitate. Având în
vedere absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat apariţia de malformaţii la om. În
studii desfăşurate la două specii de animale, substanţele responsabile pentru apariţia malformaţiilor la
specia umană s-au dovedit teratogene la animale.
Deoarece nu sunt date disponibile referitoare la siguranţa utilizării în timpul sarcinii şi nu se ştie
dacă dobutamina traversează placenta, Dobutamin Admeda poate fi utilizat la gravide doar dacă este
absolut necesar, după analiza raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern şi dacă nu există alt
tratament cu risc mai mic.
Nu se ştie dacă dobutamina se excretă în lapte, de aceea sunt necesare măsuri de precauţie.
Dacă tratamentul cu dobutamină la mamă este necesar în timpul alăptării, aceasta trebuie întreruptă pe
durata tratamentului.
4.7. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Nu este cazul, deoarece dobutamina este un medicament care se administrează numai în condiţii de
spitalizare.
10
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări cardiace
Foarte frecvente
Chiar şi la doze terapeutice frecvenţa cardiacă creşte, în general, la majoritatea pacienţilor cu mai mult
de 30 bătăi/min.
Frecvente
Creşterea tensiunii arteriale cu mai mult de 50 mm Hg.
Scăderea tensiunii arteriale, disritmii ventriculare, extrasistole ventriculare dependente de doze.
Creşterea frecvenţei ventriculare la pacienţi cu fibrilaţie atrială.
Angină pectorală, palpitaţii.
Mai puţin frecvente:
Tahicardie ventriculară
Fibrilaţie ventriculară
Foarte rare
Bradicardie, ischemie miocardică, stop cardiac
La copii poate apare o creştere mai importantă a frecvenţei cardiace şi/sau a tensiunii arteriale şi o
scădere mai mică a presiunii capilare pulmonare decât la adulţi;
Creşterea presiunii capilare pulmonare la copii cu vârsta sub 1 an.
Tulburări vasculare
Frecvente
Tensiunea arterială sistolică creşte la majoritatea pacienţilor cu 10-20 mmHg.
Mai puţin frecvent a fost raportată uşoară vasoconstricţie, mai ales la pacienţii care au primit anterior
tratament cu beta-blocante.
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente
Inhibă funcţia trombocitară.
Eozinofilie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare
Hipokaliemie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente
Dispnee;
Bronhospasm;
11
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente
Greaţă.
Tulburări musculoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente
Dureri toracice anterioare;
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Exantem
Foarte rare
Peteşii hemoragipare.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente:
-Senzaţia imperioasă de a urina.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente
Febră;
Flebita la locul de injectare. În cazul infiltrării paravenoase accidentale poate apare inflamaţie locală
Foarte rare
Necroza cutanată.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Tulburări cardiace
Foarte frecvente
Extrasistolele ventriculare au fost raportate cu o frecvenţă de peste 6/min.
Angină pectorală
Frecvente
Extrasistole supraventriculare
- Tahicardia ventriculară
Mai puţin frecvente
Fibrilaţia ventriculară
Infarctul miocardic
Foarte rare
Bloc atrio-ventricular grad II;
Ruptură de miocard, uneori cu consecinţe letale;
Vasospasm coronarian.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipo- sau hiper-tensiune, apariţia unui gradient de presiune intracavitar raportate în cursul încărcării
cu dobutamină.
Alte reacţii adverse:
Greaţă, cefalee, parestezii, tremor, anxietate, mioclonii spastice.
4.9. Supradozaj
12
Simptome:
Simptomele sunt, în general, datorate stimulării excesive a receptorilor beta. Aceasta se manifestă,
de obicei, prin greaţă, vărsături, anorexie, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee, angină pectorală şi
dureri toracice nespecifice. Acţiunea cronotrop şi inotrop - pozitivă poate duce la hipertensiune
arterială, aritmii supraventriculare şi ventriculare, până la fibrilaţie ventriculară şi ischemie
miocardică. Hipotensiunea arterială poate, de asemenea, să apară ca rezultat al vasodilataţiei
periferice.
Tratament
Dobutamin Admeda este metabolizată rapid şi are o durată scurtă de acţiune (timp de înjumătăţire 2-3
minute).
Prima măsură în caz de supradozaj este întreruperea temporară a administrării Dobutamin Admeda.
Dacă este necesar, trebuie să se instituie imediat măsuri de resuscitare. Parametrii vitali trebuie
monitorizaţi în unitatea de terapie intensivă şi corectaţi dacă este necesar; se vor determina gazele
sanguine şi echilibrul hidroelectrolitic.
Aritmiile ventriculare severe pot fi tratate prin administrare intravenoasă de lidocaină sau beta-blocante.
În cazul anginei pectorale tratamentul este prin administrare sublinguală de nitraţi sau beta-blocant
intravenos cu acţiune scurtă.
Dacă apare hipertensiune arterială, de obicei, este suficientă scăderea dozei sau întreruperea perfuziei.
Dacă medicamentul este ingerat, absorbţia de la nivelul mucoasei bucale sau gastro-intestinale nu este
predictibilă. Dacă accidental medicamentul este ingerat, absorbţia acestuia este scăzută prin
administrarea de cărbune activat; administrarea de cărbune activat este posibil să scadă absorbţia şi este,
de multe ori, mai eficace decât administrarea de emetice sau spălături gastrice.
Beneficiile diurezei forţate, dializei peritoneale, hemodializei sau hemoperfuziei cu cărbune activat în
supradozajul cu dobutamină, nu au fost încă evaluate.
Ecografia de stres la dobutamină
În cazul unor complicaţii severe în timpul examinării prin administrare de dobutamină, trebuie
întreruptă perfuzia şi să se admininstreze oxigen şi să se asigure ventilaţia.
Tratamentul anginei pectorale se instituie prin administrare intravenoasă a unui beta-blocant cu durată
scurtă de acţiune. Dacă este necesar, în cazul anginei pectorale poate fi administrat nitrat sublingual.
Nu trebuie administrate antiaritmice din clasa I şi III.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, medicamente
adrenergice şi dopaminergice, cod ATC: C01CA07
Dobutamina este o amină simpatomimetică sintetică, cu structură înrudită cu izoproterenolul şi
dopamina, şi se administrează sub formă de racemat. Efectul inotrop pozitiv se explică în principal
prin efectul agonist la nivelul receptorilor de la nivelul cordului α1 şi ß1; acesta determină creşterea
contractilităţii, a volumului bătaie şi a debitului cardiac. De asemenea, la nivel periferic dobutamina
are efect agonist pe receptorii beta2 şi mai puţin pe cei alfa2. Datorită profilului de activitate
farmacologică dobutamina are şi efect cronotrop pozitiv precum şi asupra sistemului vascular
periferic, dar acestea sunt mai puţin importante faţă de alte catecolamine. Efectele hemodinamice sunt
dependente de doză. Debitul cardiac creşte, în principal, datorită creşterii volumului-bătaie, iar
creşterea frecvenţei cardiace a fost observată numai la doze mari. Există o scădere a presiunii de
umplere a ventriculului stâng şi A rezistenţei vasculare sistemice. La doze mari scade şi rezistenţa
vasculară pulmonară. Mai puţin frecvent poate apare o uşoară creştere a rezistenţei vasculare
sistemice, iar creşterea tensiunii arteriale se explică prin creşterea volemiei datorită măririi debitului
13
cardiac. Dobutamina acţionează prin mecanism direct, independent de concentraţia catecolaminelor de
la nivel sinaptic, nu acţionează la nivelul receptorilor dopaminergici şi faţă de dopamină, nu
influenţează eliberarea noradrenalinei endogene (norepinefrinei).
Timpul de recuperare a nodului sinusal şi timpul de conducere atrio-ventriculară scad. Dobutamina poate
creşte riscul de aritmii. În cazul utilizării continue pe o perioadă mai lungă de 72 ore au fost raportate
fenomene de toleranţă. Dobutamina afectează funcţia trombocitelor. Similar altor medicamente inotrop
pozitive, dobutamina creşte necesarul de oxigen al miocardului. Datorită scăderii rezistenţei vasculare
pulmonare şi creşterii debitului circulator, incluzând regiunile alveolare hipoventilate (formare de
„şunturi” pulmonare) în multe cazuri poate determina scăderea aportului de oxigen. Creşterea debitului
cardiac şi consecutiv a fluxului sanguin coronarian compensează, în general, aceste efecte şi determină-
comparativ cu alte medicamente inotrop pozitive- un bilanţ mai favorabil al oxigenului.
În insuficienţa cardiacă asociată cu ischemie miocardică cronică sau acută, administrarea dobutaminei
trebuie să se facă la doze care să prevină creşterea prea mare a frecvenţei cardiace şi/sau presiunii
arteriale; în caz contrar nu poate fi exclusă agravarea ischemiei, mai ales la pacienţii cu funcţie
ventriculară relativ bună.
Dobutamina nu are efect dopaminergic direct asupra fluxului sanguin renal.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Testarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice: datorită efectului inotrop pozitiv şi mai ales a
efectului cronotrop pozitiv, în timpul încărcării cu dobutamină apare o creştere a necesarului
miocardic de oxigen. Dacă există stenoză coronariană preexistentă o creştere insuficientă a fluxului
sanguin coronarian determină hipoperfuzie regională, care devine evidentă ecocardiografic ca o nouă
afectare a motilităţii peretelui miocardic în segmentul afectat.
Testarea în scop diagnostic a viabilităţii miocardice: miocardul viabil, dar hipo- sau akinetic la
ecocardiograma de repaus (stunning, hibernare) are rezervă funcţională contractilă; această rezervă este
stimulată iniţial prin efectul inotrop pozitiv sub încărcarea cu dobutamină la doze mici (5-20 g/Kg şi
min). Ecocardiografia indică îmbunătăţirea contracţiei sistolice, de exemplu o creştere a motilităţii
peretelui miocardic în segmentul afectat.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Debutul acţiunii se manifestă la 1-2 minute după începerea perfuziei, dar concentraţia plasmatică la
starea de echilibru în perfuzia continuă este atinsă după 10-12 minute. Concentraţia plasmatică creşte
liniar în funcţie de doză şi rata perfuziei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 minute.
Volumul de distribuţie este de 0,2 l/kg, iar clearance-ul plasmatic este independent de debitul cardiac şi
este de 2,4 l/min/m2.
Dobutamina este metabolizată predominant în ţesuturi şi în ficat. Este, în principal, metabolizată prin
glucuronoconjugare ca şi în 3-O-metildobutamină, farmacologic inactivă.
Excreţia se face pe cale renală sau biliară. Sub formă de metaboliţi se elimină pe cale urinară mai mult
de 2/3 din doza administrată, iar prin bilă o proporţie mai mică din aceasta.
5.3. Date preclinice de siguranţă
a) Toxicitate după administrarea de doză unică
DL50 după administrarea intravenoasă de dobutamină este de aproximativ 100 mg/kg la soarece şi
şobolan şi > 40 mg/kg la câine. Acţiunea se instalează imediat sub formă de colaps circulator de scurtă
durată. Animalele care au supravieţuit manifestă hiperactivitate cu frecvenţa cardiacă şi respiratorie
crescută, midriază şi hipersalivaţie pe parcursul primelor ore.
14
b) Toxicitate după administrarea de doze repetate
În studiile de 14 zile de toxicitate subcronică au fost administrate doze de 10 mg/kg şi zi i.v. la şobolan
şi 15 mg/kg de 4 ori pe zi sau 50 µg/kg şi min la câine, în perfuzie continuă, pentru a determina dozele
care pot fi tolerate. Efectele cardiotoxice la câine au fost asociate cu modificări prompte ale ECG.
În studiile de peste 30 zile cu administrare a dobutaminei pe cale intravenoasă, în doze zilnice de până la
24 mg/kg la câine şi 80 mg/kg la şobolan, ambele specii au prezentat tulburări miocardice şi hipertrofie a
celulelor acinare ale glandelor parotide, efecte doză-dependente, fiind mai severe la grupul cu doze
mari şi mai puţin prezente la grupul cu doze medii. La şobolan, cea mai mare doză a provocat 100 %
mortalitate, în primele 19 zile. La 2 mg/kg la şobolan sau 1,4 mg/kg la câine nu au apărut semne de
toxicitate.
Un studiu de 6 luni la câine, cu doze intravenoase de până la 6 mg/kg, nu a demonstrat efecte toxice
altele decât simptomele clinice (tahicardie cu frecvenţă mare, emeză, înroşirea pielii, oboseală, tremor
şi salivaţie).
Nu au fost efectuate teste de mutagenicitate sau carcinogenicitate.
c) Mutagenicitate şi carcinogenitate;
1. Mutagenicitate:
Nu sunt disponibile teste de mutagenitate; de aceea, potenţialul mutagen al dobutaminei nu poate fi
evaluat.
2.Carcinogenitate:
Nu sunt disponibile studii de carcinogenitate.
d) Efecte toxice asupra funcţiei de reproducere:
Studiile efectuate la şobolan şi iepure nu au indicat prezenţa de efecte. Tulburări de implantare şi retard
al creşterii pre- sau post-natale la şobolan, au fost observate la doze toxice pentru mamă. Dobutamina
nu a avut efect asupra fertilităţii la şobolani masculi sau femele.
e) Tolerabilitatea locală;
Nu au fost observate reacţii adverse la locul de injectare după administrarea intravenoasă la
iepure.
Administrarea intravenoasă la iepure (muşchi lung dorsal) şi testul de hemoliză in vitro pe
sânge canin nu au demonstrat reacţii de sensibilitate.
6. PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Clorhidrat de L-cisteină monohidrat
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Acid citric monohidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Soluţia cu dobutamină este incompatibilă cu :
- Soluţii alcaline (de exemplu bicarbonat de sodiu)
- Soluţii care conţin metabisulfit de sodiu şi etanol
- Aciclovir sodic
- Alteplază
- Aminofilină
15
- Tosilat de bretiliu
- Clorură de calciu
- Gluconat de calciu
- Cefamandol formiat
- Cefalotină sodică
- Cefazolină sodică
- Diazepam
- Digoxină
- Acid etacrilic (sare sodică)
- Furosemid
- Heparină sodică
- Insulină
- Clorură de potasiu
- Sulfat de magneziu
- Penicilină
- Fenitoină sodică
- Streptokinază
- Verapamil
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră prevăzută cu punct de rupere, conţinând 50 ml soluţie perfuzabilă.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pentru o singură utilizare. Soluţia neutilizată va fi aruncată.
Se vor utiliza doar soluţiile de dobutamină cu aspect limpede.
Dobutamină Admeda se va administra în condiţii igienice optime (aseptice).
Pentru instrucţiuni privind diluarea soluţiei perfuzabile vezi pct. 4.2.
În cazul diluării dobutaminei soluţia perfuzabilă trebuie preparată imediat înaintea utilizării; se vor
utiliza doar acele soluţii care au aspect limpede după diluare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Admeda Arzneimittel GmbH
Trift 4, 23863 Nienwohld, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2466/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Martie 2010
16
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dobutamină Admeda 250 mg, soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă Dobutamină Admeda a 50 ml soluţie perfuzabilă conţine dobutamină 250 mg (sub formă de
clorhidrat de dobutamină 280 mg).
O fiolă Dobutamină Admeda 250 mg (50 ml soluţie perfuzabilă) conţine 6,7 mmol (155 mg) sodiu; 1
ml soluţie perfuzabilă conţine 0,135 mmoli sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie.
pH-ul soluţiei 2,5-5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dobutamina este indicată la pacienţi care necesită tratament inotrop pozitiv în condiţiile unei
decompensări cardiace datorate scăderii contractilităţii miocardice, determinată fie de o afecţiune
cardiacă organică, fie de intervenţii chirurgicale cardiace, în special atunci când decompensarea cardiacă
se asociază cu debit cardiac scăzut şi presiune capilară pulmonară crescută (PCP).
Modificarea presarcinii asociată cu valori mari ale PEEP (presiune expiratorie pozitivă).
Notă: Dopamina este prima linie de tratament pentru şocul cardiogen, caracterizat prin insuficienţă cardiacă
şi hipotensiune arterială severă şi pentru şocul septic. În caz de insuficienţă ventriculară, presiune de umplere
ventriculară crescută şi rezistenţă sistemică crescută administrarea suplimentară de dobutamină poate aduce
beneficii suplimentare la pacienţi care au fost deja trataţi cu dopamină.
Dobutamina poate fi utilizată pentru decelarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice – când proba de
efort nu se poate realiza sau este insuficientă pentru diagnostic – şi pentru evaluarea viabilităţii miocardice ca
parte a investigării ecocardiografice (ecografia de stres la dobutamină).
În cazul testării în scop diagnostic a ischemiei miocardice la pacienţii capabili să efectueze exerciţiu fizic
raportul risc-beneficiu pentru dobutamină este mai puţin favorabil decât pentru exerciţiul fizic, de aceea
exerciţiul fizic trebuie să fie metoda preferabilă de testare pentru aceşti pacienţi.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de dobutamină trebuie ajustată individual!
Pentru administrarea dobutaminei se recomandă utilizarea pompei de perfuzie (de elecţie atunci când
există această posibilitate) sau a perfuzorului.
Ritmul de administrare al perfuziei trebuie ajustat în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi
de apariţia reacţiilor adverse.
Adulţi
Majoritatea pacienţilor adulţi răspund la doze între 2,5 - 10 µg dobutamină/kg şi minut. În cazuri
particulare au fost administrate doze de până la 40 µg dobutamină/kg şi minut.
Copii
S-au utilizat doze între 1 – 15 µg dobutamină/kg şi minut. A fost evidenţiat faptul că doza minimă
eficace este mai mare la copii decât la adulţi. Se recomandă prudenţă la doze mari, deoarece a fost,
de asemenea, evidenţiat faptul că doza maximă tolerată este mai mică la copii decât la adulţi.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost observate la doze mai mari sau egale cu 7,5 µg/kg şi minut (în
special tahicardia).
De aceea, dozele pentru copii trebuie determinate cu atenţie, ţinându-se cont de ”fereastra
terapeutică” mai îngustă la copii.
Se recomandă scăderea progresivă a dozei înainte de întreruperea administrării Dobutamin Admeda.
Tabelele indică debitul perfuziei pentru doze diferite la concentraţii iniţiale diferite.
Dozele pentru pompe de perfuzie:
1 fiolă a 50 ml solutie perfuzabilă conţinând 250 mg
dobutamină Interval de dozaj Debit în ml/oră (ml/min)
Greutatea pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Mic
2,5 g/kg/min
ml/oră 1,R 2,N 2,T
(ml/min) (0,025F (0,035F (0,045F
Moderat
5 g/kg/min ml/oră 3,M 4,O 5,4
(ml/min) (0,05) (0,07) (0,09)
Mare
10 g/kg/min ml/oră 6,M 8,4 10,8
(ml/min) (0,10) (0,14) (0,18)
Dozele pentru perfuzor:
1 fiolă a 50 ml conţinând 250 mg dobutamină la 500 ml soluţie pentru perfuzie
Interval de dozaj Debit în ml/oră (picături/min)*
Greutatea corporală a pacientului
50 kg 70 kg 90 kg
Mic ml/oră 15 21 27
2,5 g/kg/min (pic/min) (5F (7F (9F
Moderat ml/oră 30 42 54
5 g/kg/min (pic/min) (10) (14) (18)
3
Mare ml/oră 60 84 108
10 µg/kg/min (pic/min) (20) (28) (36)
* În cazul în care concentraţia este dublată (de ex. 2 x 250 mg dobutamină în 500 ml soluţie pentru
perfuzie sau 250 mg dobutamină în 250 ml soluţie pentru perfuzie), debitul de perfuzie trebuie redus
la jumătate.
Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă
aceasta trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă.
În timpul administrării de Dobutamin Admeda 250 mg/50 ml soluţie perfuzabilă trebuie monitorizate
cu atenţie frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac, presiunea arterială, debitul urinar şi rata de perfuzie. Ori
de câte ori este posibil se vor monitoriza debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) şi
presiunea capilară pulmonară postcapilară (PCP).
Tratamentul cu dobutamină nu trebuie întrerupt brusc, ci trebuie întreruptă brusc pentru a evita
fenomenul de rebound.
Ecocardiografia de stress la dobutamină
Administrarea pentru efectuarea ecocardiografiei de stres se face utilizând doze mai mari decât cele
terapeutice, prin creşterea treptată a ratei de perfuzie a dobutaminei.
În cea mai frecventă schemă de dozaj (vezi tabelul de mai jos) doza de iniţiere este de 5 g/kg şi min
dobutamină. Până la atingerea concentraţiei plasmatice necesară diagnosticului (vezi, de asemenea,
modul şi durata administrării prezentată mai jos) doza este crescută la fiecare 3 minute la 10, 20, 30,
40 g/kg şi min.
În cazul în care nu se atinge obiectivul final, se administrează atropină sulfat 0,25 - 2 mg, în doze
fracţionate de 0,25 - 0,5 mg la intervale de 1 minut pentru a creşte ritmul cardiac. Alternativ rata de
infuzie a dobutaminei poate fi crescută la 50 g/kg şi min.
Pentru schemele alternative de dozaj se corelează doza maximă a dobutaminei (până la 50 g/kg şi
min) cu doza maximă de atropină (până la 2 mg) şi intervalul la care se administrează atropina.
Schema de dozaj
Ecocardiografia de
stress la
dobutamină
Timp
[min]
Rata de perfuzie a Dobutaminei
[g/kg şi min]
Atropina i.v. bolus
[mg]
4
0
---
---
3
---
---
6
---
---
9
---
---
12
---
---
15
---
---
---
19
5
10
20
30
40
0,25
0,25
0,25
0,25
Experienţa administrării la copii şi adolescenţi este limitată la tratamentul pacienţilor care au necesitat
un tratament inotrop pozitiv.
Mod de administrare şi durata administrării
Instrucţiuni în privinţa reconstituirii soluţiei perfuzabile
Dobutamina este recomandată doar pentru utilizare în perfuzie intravenoasă. Nu necesită diluare
suplimentară.
Dobutamin Admeda poate fi utilizată diluată în perfuzie intravenoasă. Pot fi utilizate pentru diluare
5
soluţie de glucoză 5% (5 mg/100 ml), clorură de sodiu 0,9% (9 mg/100 ml) sau clorură de sodiu
0,45% în soluţie de glucoză 5 % (5 mg/100 ml), soluţie Ringer. Soluţia pentru perfuzie trebuie
preparată imediat anterior utilizării şi trebuie utilizată în maximum 24 ore.
Soluţiile care conţin Dobutamin Admeda pot avea o culoare roz care se accentuează cu trecerea
timpului. Aceasta se datorează oxidării uşoare a substanţei active, dar nu afectează semnificativ efectul
dobutaminei dacă sunt respectate corect instrucţiunile de păstrare.
Este posibil să apară un miros sulfuros pentru o perioadă scurtă de timp după ce fiola este deschisă.
Acesta nu afectează calitatea medicamentului.
Durata perfuziei cu dobutamină depinde de starea clinică a pacientului şi va fi stabilită de medic.
Datorită timpului de înjumătăţire scăzut al dobutaminei aceasta trebuie administrată în perfuzie
intravenoasă continuă.
Atunci când se opreşte tratamentul cu dobutamină, doza trebuie redusă treptat.
Ecocardiografia de stres la dobutamină:
Dobutamin Admeda va fi utilizată pentru testarea în scop diagnostic a ischemiei şi vitalităţii
miocardice doar de către un medic cu experienţă adecvată în testele cardiologice de stres şi terapia
intensivă. Este necesară monitorizarea continuă ecocardiografică a tuturor regiunilor cardiace
împreună cu monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale. Trebuie să fie disponibile echipament de
monitorizare şi medicaţie de urgenţă (de exemplu defibrilator, beta-blocante, nitraţi, etc.) şi personal
instruit pentru resuscitare în cazul în care aceasta ar fi necesară.
Încărcarea cu Dobutamin Admeda, ca parte a testării în scop diagnostic a ischemiei şi viabilităţii
miocardice, trebuie întreruptă dacă s-a atins doza maximă recomandată sau dacă apare unul din
următoarele semne:
- noi modificări ale cineticii segmentare la mai mult de 1 segment (modelul cu 16 segmente),
- la atingerea frecvenţei cardiace ţintă [(220-vârsta) x 85%],
- creşterea volumului telesistolic,
- aritmii cu potenţial evolutiv (de exemplu apariţia cupletelor, salve ventriculare, etc.)
- tulburări de conducere cu potenţial evolutiv,
- tulburări de repolarizare (sugestive de ischemie – segment izoelectric sau subdenivelarea
descendentă a segmentului ST cu peste 0,2 mV la un interval de 60 – 80 ms după punctul J,
supradenivelarea ST evolutivă sau monofazică cu peste 0,1 mV la pacienţii fără infarct miocardic în
antecedente),
- creşterea valorilor tensiunii arteriale (de exemplu > 220 mmHg sistolică şi > 120 mmHg
diastolică),
- scăderea valorilor presiunii arteriale cu mai mult de 20 mmHg,
- simptome evolutive (durere anginoasă, dispnee)
- apariţia şi accentuarea vertijului,
- apariţia ataxiei,
- atingerea dozei maxime.
După oprirea perfuziei pacientul trebuie monitorizat până la stabilizarea stării clinice a acestuia.
Dacă în timpul utilizării în scop diagnostic a dobutaminei apar complicaţii severe (vezi pct.4.8),
perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie asigurat accesul la oxigen şi ventilaţie.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate cunoscută la dobutamină sau la oricare dintre excipienţi.
-Obstacol mecanic în umplerea şi/sau golirea ventriculară cum ar fi tamponadă cardiacă, pericardită
constrictivă, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă şi stenoză aortică severă.
-Hipovolemie severă.
6
Ecocardiografie de stres la dobutamină:
Dobutamina nu poate fi utilizată pentru testarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice şi
viabilităţii miocardice în următoarele situaţii:
-infarct miocardic recent (în primele 30 zile de la infarct)
-angină pectorală instabilă
-stenoza trunchiului arterei coronare stângi
-obstrucţie semnificativă în calea de ejecţie a ventriculului stâng, inclusiv cardiomiopatie hipertrofică
obstructivă
-afectare valvulară semnificativă
-insuficienţă cardiacă severă (clasă III sau IV NYHA)
-predispoziţie sau antecedente de aritmii cronice sau semnificative clinic, mai ales tahicardie
ventriculară recurentă sau persistentă
-tulburări semnificative de conducere
-pericardită, miocardită sau endocardită acută
-disecţie de aortă
-anevrism de aortă
-hipertensiune arterială insuficient controlată terapeutic
-ecograf fără posibilităţi adecvate de testare
-obstacol mecanic în umplerea ventriculară cum ar fi tamponadă cardiacă, pericardită constrictivă,-
hipovolemie severă.
Atenţie: dacă se utilizează atropină trebuie să se ţină cont de contraindicaţiile acesteia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dobutamin Admeda nu trebuie utilizată la pacienţi cu astm bronşic care au hipersensibilitate la sulfit.
Coronaropatii
În cursul tratamentului cu dobutamină a fost raportată o creştere sau scădere regională a fluxului
sanguin coronarian, care poate avea impact asupra consumului de oxigen la nivel miocardic. Pacienţii
cu boală coronariană severă pot prezenta o afectare a stării clinice, mai ales dacă tratamentul cu
dobutamină este însoţit de o creştere importantă a frecvenţei cardiace sau a tensiunii arteriale. Astfel
utilizarea dobutaminei în cazurile individuale de boală cardiacă ischemică trebuie evaluată cu atenţie,
ca în cazul oricărui tratament inotrop pozitive.
Datorită riscului de apariţie a aritmiilor cardiace şi a incertitudinii efectului pe termen lung asupra
disfuncţiei miocardice, medicamentele inotrop pozitive precum dobutamina trebuie utilizate cu
prudenţă în tratamentul insuficienţei cardiace acute.
Hipokalemie
Deoarece în timpul administrării poate apare o uşoară scădere a kaliemiei se indică monitorizarea
concentraţiei potasiului plasmatic.
Creşterea treptată a dozei
Rata de perfuzie trebuie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi de apariţia
reacţiilor adverse. După utilizarea continuă mai mult de 72 de ore poate apare fenomenul tahifilaxie
necesitând creşterea dozei.
Hipotensiune arterială
Dobutamina poate determina o scădere bruscă şi importantă a tensiunii arteriale, care în general revine
la valorile de bază după scăderea dozei sau întreruperea dobutaminei. În cazuri rare poate fi necesar
tratament pentru hipotensiunea arterială, iar revenirea acesteia la valori normale poate să nu fie
imediată.
7
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Utilizarea dobutaminei ca parte a testării în scop diagnostic a ischemiei miocardice şi viabilitaţii
miocardice trebuie efectuată doar de către un medic cu experienţă adecvată în testele cardiologice de
stres şi terapie intensivă deoarece, în anumite circumstanţe, pot apare complicaţii care pot pune viaţa
în pericol.
Se recomandă monitorizarea continuă ecocardiografică a contractilităţii miocardice asociată cu
monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale. Trebuie să fie disponibile echipamentul de monitorizare şi
medicaţia de urgenţă (de exemplu defibrilator, beta-blocante, nitraţi etc.), iar personalul medical
antrenat pentru resuscitare trebuie să fie prezent.
Precauţii speciale:
Administrarea intraarterială a Dobutamin Admeda trebuie evitată, deoarece poate determina
vasoconstricţie, neputând exclude riscul de afectare tisulară.
Monitorizarea funcţiei cardiace în timpul tratamentului
În timpul administrării de Dobutamin Admeda soluţie perfuzabilă trebuie monitorizate cu atenţie
frecvenţa cardiacă, ritmul cardiac, presiunea arterială, debitul urinar şi rata de perfuzie. Ori de câte ori
este posibil se vor monitoriza debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) şi presiunea capilară
pulmonară postcapilară(PCP).
Riscul de agravare a unei aritmii
Dobutamina poate determina o creştere a frecvenţei cardiace. În studiile clinice, aproximativ 10% din
pacienţi au prezentat o creştere a frecvenţei cardiace cu mai mult de 30 bătăi pe minut.
Activitate ectopică
Dobutamina poate determina sau agrava o activitate ventriculară ectopică, dar poate antrena rar o
tahicardie sau fibrilaţie ventriculară.
Riscul de creştere a tensiunii arteriale
Dobutamina poate determina o creştere a frecvenţei cardiace sau presiunii arteriale, în special a
presiunii sistolice. În general, aceste efecte sunt rapid reversibile la scăderea dozelor. Pacienţii cu
hipertensiune arterială au un risc mai mare de creştere a tensiunii arteriale.
În studiile clinice, aproximativ 7,5% din pacienţi au prezentat o creştere a presiunii sistolice cu mai
mult de 50 mm Hg.
Fibrilaţia atrială şi flutterul atrial
Deoarece dobutamina accelerează conducerea atrio-ventriculară, la pacienţii cu fibrilaţie atrială poate
apare creşterea frecvenţei ventriculare la pacienţii cu fibrilaţie atrială sau flutter atrial. Pacienţii cu
fibrilaţie atrială şi conducere ventriculară rapidă trebuie să fie digitalizaţi înaintea administrării
perfuziei cu dobutamină.
Antecedente de aritmie ventriculară sau de alte aritmii cardiace grave
La pacienţii cu antecedente de aritmie ventriculară sau alte aritmii cardiace grave se recomandă
monitorizare atentă în cursul tratamentului cu dobutamină.
Dobutamina poate determina sau agrava activitatea ectopică ventriculară, dar determină rar tahicardie
sau fibrilaţie ventriculară.
La pacienţii cu antecedente de tulburări de ritm se impune monitorizare continuă a ECG.
Hipovolemie, acidoză, hipoxie
Se recomandă corectarea hipovolemiei, acidozei şi hipoxiei înaintea administrării de dobutamină şi
monitorizarea acestor parametri pe parcursul tratamentului cu dobutamină.
8
Întreruperea treptată a tratamentului
Se recomandă scăderea treptată a dozei înainte de întreruperea administrării dobutaminei.
Infarct miocardic
În cazul în care dobutamina trebuie administrată pacienţilor cu infarct miocardic acut se recomandă
precauţie şi monitorizare atentă, deoarece orice creştere a frecvenţei cardiace sau a tensiunii arteriale
sistolice poate accentua ischemia.
Insuficienţă cardiacă în cursul infarctului miocardic acut:
Deşi tratamentul insuficienţei cardiace şi reducerea diametrului cardiac scade consumul miocardic de
oxigen, există încă îngrijorare că utilizarea oricărui medicament inotrop poate creşte necesarul
miocardic de oxigen şi dimensiunea unui infarct prin intensificarea ischemiei. Evidenţele clinice şi
experimentale privind utilizarea clorhidratului de dobutamină după infarctul miocardic acut sugerează
că dobutamina clorhidrat nu are efecte adverse asupra miocardului când este utilizată în doze care nu
produc creştere excesivă a frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Doza de clorhidrat de
dobutamină trbuie titrată pentru a preveni o creştere excesivă a frecvenţei cardiace şi a tensiunii
arteriale sistolice.
Stare de şoc
Şoc de etiologie toxi-infecţioasă:
Dacă după expansiunea volemică, evaluarea statusului hemodinamic al pacientului (prin cateter Swan-
Ganz, presiunea venoasă centrală sau echografia Doppler) evidenţiază o insuficienţă cardiacă
predominentă (IÎ > 2,5 l/min/m2, PAPO > 14 mmHg, RVS> 1 100 dyn.S.cm-5) sau o insuficienţă
cardiacă predominentă (IÎ > 41 l/min/m2, 12 mmHg < PAPO < 14 mmHg, RVS< 1 100 dyn.S.cm-5)
dobutamina poate ameliora presiunea de perfuzie, transportul oxigenului şi oxigenarea tisulară. În caz
de insuficienţă predominant cardiacă, fi recomandată asocierea de dopamină cu dobutamină poate şi
de asemenea în caz de insuficienţă predominant vasculară asocierea de noradrenalină cu dobutamină
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
- Utilizare la copii:
Dobutamina a fost administrată la copiii având status cu fracţie de ejecţie scăzută şi hipoperfuzie
rezultate din insuficienţa cardiacă decompensată, chirurgia cardiacă şi şoc septic. Unele din efectele
hemodinamice ale dobutaminei pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.
Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare a fi mai frecventă şi mai intensă la copii.
Presiunea fixată pulmonar poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate fi de fapt
crescută în speial la copiii cu vârsta mai mică de un an. În consecinţă, utilizarea dobutaminei la copii
trebuie moniorizată îndeaproape, luând în considerare aceste caracterisici farmacodinamice.
O fiolă Dobutamin Admeda 250 (50 ml soluţie perfuzabilă) conţine 6,7 mmol (155 mg) sodiu. Această
cantitate de sodiu trebuie luată în considerare la pacienţii care au regim hiposodat.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune:
Datorită inhibiţiei competitive la nivelul receptorilor, efectele simpatomimetice ale dobutaminei pot fi
scăzute prin administrarea concomitentă cu beta-blocante. De asemenea, consecutiv asocierii pot
determina vasoconstricţie periferică cu creşterea consecutivă a tensiunii arteriale.
În cazul inhibării concomitente a receptorilor alfa, efectele dominante beta-mimetice, pot determina
tahicardie şi vasodilataţie periferică.
Utilizarea concomitentă a dobutaminei cu vasodilatatoare care acţionează predominant la nivel venos
(de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) poate determina creşterea debitului cardiac ca şi
rezistenţă periferică vasculară şi presiune de umplere ventriculară scăzute comparativ cu utilizarea
9
în monoterapie.
Administarea dobutaminei la pacienţii cu diabet zaharat poate determina creşterea necesarului de
insulină; de aceea, valorile glicemiei la aceşti pacienţi trebuie verificate la iniţierea tratamentului cu
dobutamină, şi, după caz, debitul perfuziei se poate modifica sau se poate întrerupe perfuzia. Dacă
este necesar, se va ajusta doza de insulină .
Administrarea concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (de exemplu
captopril) şi doze crescute de dobutamină, poate duce la o creştere a debitului cardiac însoţită de un
consum crescut de oxigen la nivel miocardic. În acest caz, au fost raportate apariţia durerilor
anginoase şi a aritmiilor.
Dobutamina poate fi utilă în asociere cu dopamina în caz de tulburări ale funcţiei ventriculare,
creşterea presiunii de umplere a ventriculilor cu sau fără creşterea rezistenţei vasculare sistemice.
Asocierea dobutaminei cu dopamina- dependent de doza de dopamină şi în contrast cu utilizarea
dopaminei în monoterapie- determină o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale, iar presiunea
de umplere ventriculară scade sau se menţine nemodificată.
Dobutamina poate interfera cu metoda de analiză HPLC utilizând cloramfenicol.
Atunci când dobutamina este administrată împreună cu anestezice inhalatorii este necesară o atenţie
deosebită deoarece poate creşte excitabilitatea miocardului şi riscul de apariţie a extrasistolelor
ventriculare.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
În cazul în care pacientul a primit anterior tratament antianginos (în special medicamente care scad
frecvenţa cardiacă precum beta-blocantele) reacţia ischemică la stresul indus farmacologic poate fi
diminuată sau chiar absentă.
În general se evită administrarea tratamentului antianginos cu 12 ore înainte de efectuarea
echocardiografiei de stres cu dobutamină.
Când atropina este administrată concomitent cu doze mari de dobutamină (conform schemei de
administrare) pot fi observate următoarele: datorită prelungirii duratei protocolului ecocardiografiei de
stres, doza totală mare de dobutamină şi administrarea concomitentă de atropină creşte riscul reacţiilor
adverse.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Studiile la animal nu indică apariţia unui efect teratogen, dar s-a remarcat fetotoxicitate. Având în
vedere absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat apariţia de malformaţii la om. În
studii desfăşurate la două specii de animale, substanţele responsabile pentru apariţia malformaţiilor la
specia umană s-au dovedit teratogene la animale.
Deoarece nu sunt date disponibile referitoare la siguranţa utilizării în timpul sarcinii şi nu se ştie
dacă dobutamina traversează placenta, Dobutamin Admeda poate fi utilizat la gravide doar dacă este
absolut necesar, după analiza raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern şi dacă nu există alt
tratament cu risc mai mic.
Nu se ştie dacă dobutamina se excretă în lapte, de aceea sunt necesare măsuri de precauţie.
Dacă tratamentul cu dobutamină la mamă este necesar în timpul alăptării, aceasta trebuie întreruptă pe
durata tratamentului.
4.7. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Nu este cazul, deoarece dobutamina este un medicament care se administrează numai în condiţii de
spitalizare.
10
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări cardiace
Foarte frecvente
Chiar şi la doze terapeutice frecvenţa cardiacă creşte, în general, la majoritatea pacienţilor cu mai mult
de 30 bătăi/min.
Frecvente
Creşterea tensiunii arteriale cu mai mult de 50 mm Hg.
Scăderea tensiunii arteriale, disritmii ventriculare, extrasistole ventriculare dependente de doze.
Creşterea frecvenţei ventriculare la pacienţi cu fibrilaţie atrială.
Angină pectorală, palpitaţii.
Mai puţin frecvente:
Tahicardie ventriculară
Fibrilaţie ventriculară
Foarte rare
Bradicardie, ischemie miocardică, stop cardiac
La copii poate apare o creştere mai importantă a frecvenţei cardiace şi/sau a tensiunii arteriale şi o
scădere mai mică a presiunii capilare pulmonare decât la adulţi;
Creşterea presiunii capilare pulmonare la copii cu vârsta sub 1 an.
Tulburări vasculare
Frecvente
Tensiunea arterială sistolică creşte la majoritatea pacienţilor cu 10-20 mmHg.
Mai puţin frecvent a fost raportată uşoară vasoconstricţie, mai ales la pacienţii care au primit anterior
tratament cu beta-blocante.
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente
Inhibă funcţia trombocitară.
Eozinofilie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare
Hipokaliemie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente
Dispnee;
Bronhospasm;
11
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente
Greaţă.
Tulburări musculoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente
Dureri toracice anterioare;
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Exantem
Foarte rare
Peteşii hemoragipare.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente:
-Senzaţia imperioasă de a urina.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente
Febră;
Flebita la locul de injectare. În cazul infiltrării paravenoase accidentale poate apare inflamaţie locală
Foarte rare
Necroza cutanată.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Tulburări cardiace
Foarte frecvente
Extrasistolele ventriculare au fost raportate cu o frecvenţă de peste 6/min.
Angină pectorală
Frecvente
Extrasistole supraventriculare
- Tahicardia ventriculară
Mai puţin frecvente
Fibrilaţia ventriculară
Infarctul miocardic
Foarte rare
Bloc atrio-ventricular grad II;
Ruptură de miocard, uneori cu consecinţe letale;
Vasospasm coronarian.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipo- sau hiper-tensiune, apariţia unui gradient de presiune intracavitar raportate în cursul încărcării
cu dobutamină.
Alte reacţii adverse:
Greaţă, cefalee, parestezii, tremor, anxietate, mioclonii spastice.
4.9. Supradozaj
12
Simptome:
Simptomele sunt, în general, datorate stimulării excesive a receptorilor beta. Aceasta se manifestă,
de obicei, prin greaţă, vărsături, anorexie, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee, angină pectorală şi
dureri toracice nespecifice. Acţiunea cronotrop şi inotrop - pozitivă poate duce la hipertensiune
arterială, aritmii supraventriculare şi ventriculare, până la fibrilaţie ventriculară şi ischemie
miocardică. Hipotensiunea arterială poate, de asemenea, să apară ca rezultat al vasodilataţiei
periferice.
Tratament
Dobutamin Admeda este metabolizată rapid şi are o durată scurtă de acţiune (timp de înjumătăţire 2-3
minute).
Prima măsură în caz de supradozaj este întreruperea temporară a administrării Dobutamin Admeda.
Dacă este necesar, trebuie să se instituie imediat măsuri de resuscitare. Parametrii vitali trebuie
monitorizaţi în unitatea de terapie intensivă şi corectaţi dacă este necesar; se vor determina gazele
sanguine şi echilibrul hidroelectrolitic.
Aritmiile ventriculare severe pot fi tratate prin administrare intravenoasă de lidocaină sau beta-blocante.
În cazul anginei pectorale tratamentul este prin administrare sublinguală de nitraţi sau beta-blocant
intravenos cu acţiune scurtă.
Dacă apare hipertensiune arterială, de obicei, este suficientă scăderea dozei sau întreruperea perfuziei.
Dacă medicamentul este ingerat, absorbţia de la nivelul mucoasei bucale sau gastro-intestinale nu este
predictibilă. Dacă accidental medicamentul este ingerat, absorbţia acestuia este scăzută prin
administrarea de cărbune activat; administrarea de cărbune activat este posibil să scadă absorbţia şi este,
de multe ori, mai eficace decât administrarea de emetice sau spălături gastrice.
Beneficiile diurezei forţate, dializei peritoneale, hemodializei sau hemoperfuziei cu cărbune activat în
supradozajul cu dobutamină, nu au fost încă evaluate.
Ecografia de stres la dobutamină
În cazul unor complicaţii severe în timpul examinării prin administrare de dobutamină, trebuie
întreruptă perfuzia şi să se admininstreze oxigen şi să se asigure ventilaţia.
Tratamentul anginei pectorale se instituie prin administrare intravenoasă a unui beta-blocant cu durată
scurtă de acţiune. Dacă este necesar, în cazul anginei pectorale poate fi administrat nitrat sublingual.
Nu trebuie administrate antiaritmice din clasa I şi III.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, medicamente
adrenergice şi dopaminergice, cod ATC: C01CA07
Dobutamina este o amină simpatomimetică sintetică, cu structură înrudită cu izoproterenolul şi
dopamina, şi se administrează sub formă de racemat. Efectul inotrop pozitiv se explică în principal
prin efectul agonist la nivelul receptorilor de la nivelul cordului α1 şi ß1; acesta determină creşterea
contractilităţii, a volumului bătaie şi a debitului cardiac. De asemenea, la nivel periferic dobutamina
are efect agonist pe receptorii beta2 şi mai puţin pe cei alfa2. Datorită profilului de activitate
farmacologică dobutamina are şi efect cronotrop pozitiv precum şi asupra sistemului vascular
periferic, dar acestea sunt mai puţin importante faţă de alte catecolamine. Efectele hemodinamice sunt
dependente de doză. Debitul cardiac creşte, în principal, datorită creşterii volumului-bătaie, iar
creşterea frecvenţei cardiace a fost observată numai la doze mari. Există o scădere a presiunii de
umplere a ventriculului stâng şi A rezistenţei vasculare sistemice. La doze mari scade şi rezistenţa
vasculară pulmonară. Mai puţin frecvent poate apare o uşoară creştere a rezistenţei vasculare
sistemice, iar creşterea tensiunii arteriale se explică prin creşterea volemiei datorită măririi debitului
13
cardiac. Dobutamina acţionează prin mecanism direct, independent de concentraţia catecolaminelor de
la nivel sinaptic, nu acţionează la nivelul receptorilor dopaminergici şi faţă de dopamină, nu
influenţează eliberarea noradrenalinei endogene (norepinefrinei).
Timpul de recuperare a nodului sinusal şi timpul de conducere atrio-ventriculară scad. Dobutamina poate
creşte riscul de aritmii. În cazul utilizării continue pe o perioadă mai lungă de 72 ore au fost raportate
fenomene de toleranţă. Dobutamina afectează funcţia trombocitelor. Similar altor medicamente inotrop
pozitive, dobutamina creşte necesarul de oxigen al miocardului. Datorită scăderii rezistenţei vasculare
pulmonare şi creşterii debitului circulator, incluzând regiunile alveolare hipoventilate (formare de
„şunturi” pulmonare) în multe cazuri poate determina scăderea aportului de oxigen. Creşterea debitului
cardiac şi consecutiv a fluxului sanguin coronarian compensează, în general, aceste efecte şi determină-
comparativ cu alte medicamente inotrop pozitive- un bilanţ mai favorabil al oxigenului.
În insuficienţa cardiacă asociată cu ischemie miocardică cronică sau acută, administrarea dobutaminei
trebuie să se facă la doze care să prevină creşterea prea mare a frecvenţei cardiace şi/sau presiunii
arteriale; în caz contrar nu poate fi exclusă agravarea ischemiei, mai ales la pacienţii cu funcţie
ventriculară relativ bună.
Dobutamina nu are efect dopaminergic direct asupra fluxului sanguin renal.
Ecocardiografia de stres la dobutamină
Testarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice: datorită efectului inotrop pozitiv şi mai ales a
efectului cronotrop pozitiv, în timpul încărcării cu dobutamină apare o creştere a necesarului
miocardic de oxigen. Dacă există stenoză coronariană preexistentă o creştere insuficientă a fluxului
sanguin coronarian determină hipoperfuzie regională, care devine evidentă ecocardiografic ca o nouă
afectare a motilităţii peretelui miocardic în segmentul afectat.
Testarea în scop diagnostic a viabilităţii miocardice: miocardul viabil, dar hipo- sau akinetic la
ecocardiograma de repaus (stunning, hibernare) are rezervă funcţională contractilă; această rezervă este
stimulată iniţial prin efectul inotrop pozitiv sub încărcarea cu dobutamină la doze mici (5-20 g/Kg şi
min). Ecocardiografia indică îmbunătăţirea contracţiei sistolice, de exemplu o creştere a motilităţii
peretelui miocardic în segmentul afectat.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Debutul acţiunii se manifestă la 1-2 minute după începerea perfuziei, dar concentraţia plasmatică la
starea de echilibru în perfuzia continuă este atinsă după 10-12 minute. Concentraţia plasmatică creşte
liniar în funcţie de doză şi rata perfuziei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 minute.
Volumul de distribuţie este de 0,2 l/kg, iar clearance-ul plasmatic este independent de debitul cardiac şi
este de 2,4 l/min/m2.
Dobutamina este metabolizată predominant în ţesuturi şi în ficat. Este, în principal, metabolizată prin
glucuronoconjugare ca şi în 3-O-metildobutamină, farmacologic inactivă.
Excreţia se face pe cale renală sau biliară. Sub formă de metaboliţi se elimină pe cale urinară mai mult
de 2/3 din doza administrată, iar prin bilă o proporţie mai mică din aceasta.
5.3. Date preclinice de siguranţă
a) Toxicitate după administrarea de doză unică
DL50 după administrarea intravenoasă de dobutamină este de aproximativ 100 mg/kg la soarece şi
şobolan şi > 40 mg/kg la câine. Acţiunea se instalează imediat sub formă de colaps circulator de scurtă
durată. Animalele care au supravieţuit manifestă hiperactivitate cu frecvenţa cardiacă şi respiratorie
crescută, midriază şi hipersalivaţie pe parcursul primelor ore.
14
b) Toxicitate după administrarea de doze repetate
În studiile de 14 zile de toxicitate subcronică au fost administrate doze de 10 mg/kg şi zi i.v. la şobolan
şi 15 mg/kg de 4 ori pe zi sau 50 µg/kg şi min la câine, în perfuzie continuă, pentru a determina dozele
care pot fi tolerate. Efectele cardiotoxice la câine au fost asociate cu modificări prompte ale ECG.
În studiile de peste 30 zile cu administrare a dobutaminei pe cale intravenoasă, în doze zilnice de până la
24 mg/kg la câine şi 80 mg/kg la şobolan, ambele specii au prezentat tulburări miocardice şi hipertrofie a
celulelor acinare ale glandelor parotide, efecte doză-dependente, fiind mai severe la grupul cu doze
mari şi mai puţin prezente la grupul cu doze medii. La şobolan, cea mai mare doză a provocat 100 %
mortalitate, în primele 19 zile. La 2 mg/kg la şobolan sau 1,4 mg/kg la câine nu au apărut semne de
toxicitate.
Un studiu de 6 luni la câine, cu doze intravenoase de până la 6 mg/kg, nu a demonstrat efecte toxice
altele decât simptomele clinice (tahicardie cu frecvenţă mare, emeză, înroşirea pielii, oboseală, tremor
şi salivaţie).
Nu au fost efectuate teste de mutagenicitate sau carcinogenicitate.
c) Mutagenicitate şi carcinogenitate;
1. Mutagenicitate:
Nu sunt disponibile teste de mutagenitate; de aceea, potenţialul mutagen al dobutaminei nu poate fi
evaluat.
2.Carcinogenitate:
Nu sunt disponibile studii de carcinogenitate.
d) Efecte toxice asupra funcţiei de reproducere:
Studiile efectuate la şobolan şi iepure nu au indicat prezenţa de efecte. Tulburări de implantare şi retard
al creşterii pre- sau post-natale la şobolan, au fost observate la doze toxice pentru mamă. Dobutamina
nu a avut efect asupra fertilităţii la şobolani masculi sau femele.
e) Tolerabilitatea locală;
Nu au fost observate reacţii adverse la locul de injectare după administrarea intravenoasă la
iepure.
Administrarea intravenoasă la iepure (muşchi lung dorsal) şi testul de hemoliză in vitro pe
sânge canin nu au demonstrat reacţii de sensibilitate.
6. PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Clorhidrat de L-cisteină monohidrat
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Acid citric monohidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Soluţia cu dobutamină este incompatibilă cu :
- Soluţii alcaline (de exemplu bicarbonat de sodiu)
- Soluţii care conţin metabisulfit de sodiu şi etanol
- Aciclovir sodic
- Alteplază
- Aminofilină
15
- Tosilat de bretiliu
- Clorură de calciu
- Gluconat de calciu
- Cefamandol formiat
- Cefalotină sodică
- Cefazolină sodică
- Diazepam
- Digoxină
- Acid etacrilic (sare sodică)
- Furosemid
- Heparină sodică
- Insulină
- Clorură de potasiu
- Sulfat de magneziu
- Penicilină
- Fenitoină sodică
- Streptokinază
- Verapamil
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră prevăzută cu punct de rupere, conţinând 50 ml soluţie perfuzabilă.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pentru o singură utilizare. Soluţia neutilizată va fi aruncată.
Se vor utiliza doar soluţiile de dobutamină cu aspect limpede.
Dobutamină Admeda se va administra în condiţii igienice optime (aseptice).
Pentru instrucţiuni privind diluarea soluţiei perfuzabile vezi pct. 4.2.
În cazul diluării dobutaminei soluţia perfuzabilă trebuie preparată imediat înaintea utilizării; se vor
utiliza doar acele soluţii care au aspect limpede după diluare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Admeda Arzneimittel GmbH
Trift 4, 23863 Nienwohld, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2466/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Martie 2010
16
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2013
