MINOZ MR 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MINOZ MR 100 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine minociclină 100 mg sub formă de clorhidrat de
minociclină .
Excipienţi: azorubină, ulei de ricin 0,29 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată
Capsule cu capac brun- ciocolatiu, corp brun- deschis, inscripţionate cu cerneala alb ă cu „R/MCN MR”
pe capac ş i „100” pe corp .
Capsulele con ţin un amestec de granule aproape albe p ână la galben deschis sau galben ş i granule
cenu şii- gălbui pâ nă la brune.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Minociclina este indicată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene sistemice determinate de
următoarele microorganisme sensibile:
- Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat, determinate de tulpini de
Staphylococcus aureus rezistente la penici lină şi meticilină
- Acnee (determinată de Propionibacterium acnes )
- Lepra (determinată de Mycobacterium leprae); minociclina este o componentă a schemelor standard
plurimedicamentoase recomandate de către OMS.
4.2 Doze şi mod de administrare
MINOZ MR se administrează oral.
Adulţi
Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat
Doza uzuală recomandată este de 100 mg minociclină o dată pe zi. Dacă este necesar , se poate
administra o doză iniţială de atac de 200 mg minociclină.
Ac nee
D oza uzuală recomandată este de 100 m g minociclină o dată pe zi.
Tratamentul acn ee i se face pe o perioadă de minim 6 săptămâni. Dacă după 6 luni de tratament nu se
obţine răspuns terapeutic, tratamentul cu Minoz MR trebuie întrerupt şi trebuie luată în co nsiderare
2
instituirea unui alt tratament. Dacă se administrează Minoz MR timp de peste 6 luni, pacienţii trebuie
monitorizaţi la cel puţin 3 luni pentru evidenţierea semnelor şi simptomelor de hepatită sau lupus
eritematos sistemic (LES) (vezi pct. 4.4).
Lepra
Minociclina este o componentă a schemelor standard plurimedicamentoase. Doza recomandată de
către OMS este de 100 mg minociclină zilnic sau intermitent.
Copii
Minoz MR nu se administrează la copii cu vârsta sub 12 ani .
La copii cu vârsta pest e 12 ani, doza recomandată este 100 mg minociclină o dată pe zi.
Vârstnici
Minociclina se administr ează la pacienţ ii vârstnici în dozele recomandate la adult, dar se recomandă
prudenţă la pacie nţii cu insuficienţă renală , hepatică sau cardiacă (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, dozele şi/sau frecvenţa administrării minociclinei se stabilesc în
funcţie de gradul afectării renale.
Insuficienţă hepatică
Minoz MR trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pentru a reduce riscul iritaţiei şi ulceraţiei esofagiene, capsulele trebuie înghiţite întregi cu mult lichid,
în ortostatism sau în poziţie şezândă.
Spre deosebire de tetraciclinele de generaţie mai veche, absorbţia minociclinei nu este afect ataă
semnificativ de administrarea de alimente sau de cantităţi moderate de lapte.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipienţii Minoz MR.
- Insuficie nţă renală în stadiu terminal.
- Copii cu vârsta sub 12 ani datorită riscului de colorare permanentă la nivelul dinţilor ( galben-gri -
maro) şi hipoplazie de smalţ dentar .
- Sarcin ă şi alăptare .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Minociclina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică precum şi în asociere
cu alte medicamente hepatotoxice şi cu alcool etilic.
Au fost raportate cazuri rare de hepatotoxicitate cu fenomene autoimune şi cazuri izolate de lupus
eritematos sistemic (LES) şi, de asemenea, exacerbări ale LE S pre-existent. Dacă pacienţii prezintă
semne şi simptome ale LES sau hepatotoxicit ate sau prezintă exacerbări ale LES pre- existent,
administrarea minociclin ei trebuie întreruptă.
Studii le clinice au arătat că la pacienţii cu insuficienţă renală nu există o acumulare semnificativă a
medicamentului în cazul administrării minociclinei în dozele recomandate. Se impune totuşi reducerea
dozelor şi monitorizarea funcţiei renale în cazul insuficienţei renale severe.
Acţiunea anti -anabolică a tetraciclinelor poate determina creşteri ale ureei serice.
La pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, concentraţiile plasmatice crescute de tetracicline pot
evolua cu uremie, hiperfosfatemie şi acidoză.
Dacă insuficienţa renală există, chiar dozele uzuale orale sau par enterale pot evolua cu acumulare
sistemică excesivă a medicamentului şi posibil toxicitate hepatică.
Se impune prudenţă la pacienţii cu miastenie gravis întrucât tetraciclinele pot determina bloc
neuromuscular.
3
Microorganismele pot prezenta rezistenţa încrucişată la tetracicline. Minociclina trebuie întreruptă
dacă există semne/simptome de multiplicare exagerată a microorganismelor rezistente, care poate
determina enterite, glosite, stomatite, vaginite, prurit a nal sau enterite stafilococice.
Tetracicl inele pot scădea eficacitatea contraceptivelor orale. Pacientele care utilizează contraceptive
orale trebuie atenţionate de posibilitatea pierderii eficacităţii contraceptive în cazul apariţiei diareei sau
s â ngerări i de întrerupere .
Minociclina poate de termina hiperpigmentaţie cu diferite localizări (vezi pct. 4.8). Hiperpigmentarea
poate fi prezentă independent de doză sau de durat a tratament ului, dar se dezvoltă mult mai frecvent în
timpul unui tratament de lungă durată. Pacienţii trebuie să fie sfătui ţi să raporteze imediat orice
pigmentaţie neobişnuită şi să întrerupă tratamentul cu minociclină.
D acă apar reacţii de fotosensibilitate pacienţii trebuie să fie precauţi la expunerea la lumina naturală
sau artificială şi să întrerupă tratamentul cu minoc iclină la primul semn de disco nfort cutanat.
Administrarea tetraciclinelor pe perioada dezvoltării dinţilor (după luna a patra de sarcină, nou-născut
sau copil cu vârsta sub 8 ani) poate determina o colorare permanentă a dinţilor (galben -gri -maro).
Acest efect este mult mai frecvent dacă medicamentul este utilizat pe o perioadă lungă de timp, dar, de
asemenea, a fost observat după utilizări repetate ale medicamentului. Au fost observate şi cazuri de
hipoplazie de smalţ dentar.
Similar altor tetracicline, a u fost raportate bombarea fontanelei la copil şi hipertensiune intracraniană
benignă la copii şi adulţi. Principalele simptome au fost cefalee şi tulburări vizuale inclusiv vedere
înceţoşată , scotoame şi diplopie. A fost raportată şi pierderea permanentă a vederii. Se impune
întreruperea tratamentului în cazul creşterii presiunii intracraniene.
Utilizarea la vârstnici
Se impune prudenţă la stabilirea dozelor la pacienţii vârstnici luând în considerare frecvenţa mai mare
a reducerii funcţiei hepatice , renale sau cardiace şi a altor afecţiuni concomitente sau altor tratamente.
Utilizarea la copii
Utilizarea tetraciclinelor în timpul dezvoltă rii dinţilor la copii cu vârsta sub 12 ani poate determina
modificări permanente ale culorii dinţilor . Au fost observate şi cazuri de hipoplazie de smalţ dentar.
Investigaţii diagnostice
Se impune monitorizare periodică a sistemului hematopoietic, renal şi hepatic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
T etraciclinele scad activitatea protro mbinei plasmatice şi poate fi necesară scăderea dozelor
anticoagulantului administrat.
Diureticele pot agrava nefrotoxicitatea prin depleţie volemică.
Medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţinea bactericidă a penicilinelor. Se recomandă
evitar ea asocierii tetraciclinelor cu penicilinele.
Absorbţia minociclinei este scăzută în cazul administrării concomitente de antiacide şi preparate
conţinând fer, calciu, alumini u, magneziu, bismut sau săruri de zinc. Se recomandă ca medicamentele
pentru indigestie, vitamine le sau alte suplimente conţinând aceste săruri să se administrează cu cel
puţin 3 ore înainte de sau după doza de minociclină.
Spre deosebire de tetraciclinele din prima generaţie, absorbţia minociclinei nu este scăzută
semnificativ de al imente sau cantităţi moderate de lapte.
Există un risc crescut al ergotismului atunci când alcaloizii de ergot sau derivaţii lor se administrează
concomitent cu tetraciclinele.
4
Administrarea concomitentă a tetraciclinelor po ate să scad ă eficacitatea cont raceptivelor orale.
Administrarea i zotretinoin ei sau al tor retinoizi sistemici sau retinolului concomitent cu tetraciclinel e
trebuie evitată în timpul şi după tratamentul cu minociclină.
Fiecare dintre aceşti a au fost asociaţi cu pseudotumori cerebrale ( hipertensiunie intracrani ană benignă
(vezi pct. 4.4) .
Interferenţa cu teste diagnostice şi alte teste diagnostice
Pot apărea false creşteri ale valorilor catecolaminelor urinare datorită interferenţei cu testele de
fluorescenţă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
M inociclina nu trebui e utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazu lui când este absolut necesar.
Studiile la animale au arătat că tetraciclinele traversează placenta, se distribuie în ţesuturile fetale şi
pot determina efecte toxice asupra dezvoltării fetale, de obicei, întârzierea dezvoltării scheletului.
Evidenţe privind embriotoxicitatea au fost observate la animale tratate în prima perioadă a gestaţiei.
De aceea, Minoz MR nu trebuie utilizat în sarcină, cu excepţia cazu lui când este absolut necesar.
La om, Minoz MR, similar altor tetracicline, traversează placenta şi po ate determina efecte nocive
asupra fătului când este administrat la gravide.
În plus , au existat raportări după punerea pe piaţă a anomaliilor congenitale inclusiv anomalii ale
braţului. Dacă minociclina este utilizată pe peioada sarcinii sau dacă apare sarcina, pacienta trebuie
informată asupra potenţialului risc al fătului.
Utilizarea tetraciclinelor pe durata dezvoltării dentare (a doua jumătate a sarcinii) poate determina
modificarea permanentă a culorii dinţilor (galben-gri -maro) . Această reacţie adversă a fost observată
cel mai frecvent în timpul utilizării pe termen lung sau au fost observate după administrări repetate pe
termen scurt. A fost raportată şi hipoplazia s malţului dentar.
Tetraciclinele administrate în timpul ultimului trimestru formează un complex stabil de calciu la
nivelul întregului schelet. O întârziere a dezvoltării fibulei a fost observată la copii prematuri cărora li
se administrează tetracicline în doze mai mari de 25 mg/kg la fiecare 6 ore. Reversibilitatea procesului
a fost observată în condiţiile întreruperii medicamentului.
Alăptare
Tetraciclinele se găsesc în lapte la femeile cărora li se administreaz ă această clasă de medicamente. Au
fost r aportate modific ări permanent e a le culorii dinţilor sau hipoplazia smalţului dentar.
Minoz MR nu trebuie administrat la femeile care alăptează .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Minociclina poate fi asociată cu ce falee, senzaţie de confuzie, ameţeli, tinitus şi vertij (mai frecvent la
femei) şi, rar , tulburări ale auzului. Pacienţii trebuie să fie prudenţi cu privire la posibilele efecte
asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje pe durata tratamentului.
Aceste simptome se remit în timpul tratamentului şi, de regulă, dispar la întreruperea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu minociclină s -au observat următoarele r eacţii adverse clasificate în funcţie
de frecvenţă fo losind următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥ 10%); frecvente (≥ 1%, <10%); mai puţin frecvente (≥ 0,1%, <1%); rare (≥ 0,01%,
<0,1%); foarte rare (<0,01%) incluzând cazuri izolate.
5
Infecţii şi infestări
Foarte rare: candidoză bucală sau anogenitală, vulvovaginite
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: eozinofilie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie
Foarte rare: anemie hemolitică , pancitopenie
A fost raportat ă, de asemenea, agranulocitoză.
Tulburări ale sis temului imunitar
Rare: anafilaxie/reacţie anafilactoidă (inclusiv şoc)
Au mai fost raportate: hipersensibilitate, infiltrate pulmonare, purpură anafilactoidă
Tulburări endocrine
Foarte rare: disfuncţie tiroidiană, colorare brun- neagră a tiroidei
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli (confuzie)
Rare: cefalee, hipoestezie, parestezii, hipertensiune intracraniană, vertij (în special la femei)
Foarte rare: bombarea fontanelei
Au mai fost rapo rtate, de asemenea: convulsii, sedare
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: afectarea auzului, tinitus
Tulburări cardiace
Rare: miocardită, pericardită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tuse, dispnee
Foarte rare: bronhospasm, exac erbarea astmului bronşic, eozinofilie pulmonară
Au mai fost raportate, de asemenea: pneumonii
Tulburări gastro -intestinale
Rare: greaţă, vărsături, diaree, stomatită, xerostomie, modificarea culorii dinţilor (inclusiv la adulţi).
Foarte rare: dispepsie, disfagie, hipoplazia smalţului, enterocolită, esofagită, ulceraţie esofagiană,
glosită, pancreatită, colită pseudomembranoasă .
Au mai fost raportate, de asemenea: modificarea culorii cavităţii bucale (incluzând limba, buze)
Tulburări hepatobiliare
Rare : creşterea enzimelor hepatice, hepatită, hepatotoxicitate autoimună
Foarte rare: hepati tă colestatică , insuficienţă hepatică (inclusiv deces), hiperbilirubinemie, icter
Au mai fost raportate: hepatită autoimună
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: alopecie, eritem polimorf, eritem nodos, hiperpigmentare cutanată (s unt descrise 3 tipuri: macule
albastre- negre care apar în zonele de inflamaţie şi post -grataj datorită chelării de fier în macrofage,
macule albastre- cenuşii care afectează piele a sănătoasă datorată unei oxigenări deficitare şi coloraţia
cenuşie - brună, în special în zonele expuse luminii solare (aparent datorită unui depozit de melanină ),
fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii , prurit, urticarie, vasculită.
Foarte rare: edem angioneurotic, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson, necroliză epidermică
toxică, hiperpigmentarea unghiilor.
Tulburări musculo- scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor
Rare: artralgii, sindrom asemănător lupusului eritematos, mi algii
6
Foarte rare: artrită, modificarea culorii oaselor, exacerbări ale lupusului eritematos sistemic,
rigididitate articulară, tumefierea articulaţiilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea uremiei, insuficienţă renală acută, nefrită in terstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: balanită
Tulburări generale
Mai puţin frecvente: febră
Foarte rare: modificarea culorii secreţiilor
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie
Au fost raportate următoarele sindroame:
• Hipersensibilitate constând din reacţii cutanate (cum ar fi erupţii cutanate tranzitorii sau
dermatită exfoliativă), eozinofilie şi una sau mai multe din următoarele: hepatite, pneumonii, nefrite,
miocardite , pericardite. Pot fi prezente f ebra şi limfadenopatia.
• Sindrom pseudo- lupic constând din anticorpi antinucleari pozitivi, artrită , rigiditate
articula ră, tumefierea articulaţiilor şi una sau mai multe din următoarele: febră, mialgie, hepatită,
erupţii cutanate tranzitorii, vasculite.
• Sindrom de tip boala serului constând din febră, urticarie sau erupţii cutanate tranzitorii şi
artralgii, artrită, rigiditate articulară sau tumefacţie articulară. Poate fi prezentă eozinofilie.
În anumite cazuri implicând aceste sindroame a fost raportat şi deces. Similar altor reacţii adverse,
dacă unele din aceste sindroame apar, medicamentul trebuie întrerupt imediat.
• Au fost raportate h iperpigmentări cu diferite locali zări, inclusiv la nivelul tegumentul ui,
unghil or, dinţi lor, mucoas ei bucal e, oasel or, tiroid ei, ochi lor (incluzând sclera şi conjunctiva), secreţi ei
lactat e, secreţi ei lacrimal e şi transpiraţiei . În general, sunt reversibile după întreruperea tratamentului
dar pot persista câteva luni sau pot fi ireversibile .
Pigmentarea cutanată generaliz ată poate persista în special la nivelul zonelor expuse la soare.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu minociclină , simptomele cel mai frecvent observate includ ameţeli, greaţă şi
vărsături. Nu se cunoaşte un antidot specific. În caz de supradozaj, se întrerupe tratamentul şi se
i nstituie tratament simptomatic şi tratament adecvat de susţinere a funcţiilor vitale.
Minociclina nu este eliminată în proporţie semnificativă prin dializă peritoneală sau hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propr ietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: tetracicline, codul ATC: J01AA08
Minoz MR conţine ca substanţă activ ă minociclina, sub formă de clorhidrat de minociclină, un derivat
de semisinteză al tetraciclinei. Deşi spectrul şi mecanismul de acţiune sunt similare celorlalte
tetracicline, minociclina este mai activă pe unele specii incluzând Staphylococcus aureus , Nocardia
spp., Propionibacterium acnes , Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae, unele specii de
streptococ şi unele enterobacteriacee , Acinetobacter, Bacteroides, Haemophilus şi unele micobacterii,
inclusiv M. leprae.
Spectrul de acţiune
Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg, următoarele microorganisme patogene
fiind, în mod obişnuit, sensibile la acţiunea lo r:
7
Specii sensibile
- Coci Gram pozitiv: Staphylococcus aureus (unele tulpini); stafilococi coagulazo -negativi;
streptococi : Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (gr. A) şi unii streptococi viridans
- Alte bacterii Gram pozitiv: Actinomyces israeli, Bacillus anthracis, Erysipelothrix rhusiopathiae,
Listeria monocytogenes
- Anaerobi Gram pozitiv: Clostridium spp. şi Nocardia spp sunt sensibili la minociclină.
Propionibacterium acnes este de asemenea sensibil la tetracicline, în special la min ociclină.
- Coci Gram negativ: Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae (unele tulpini sînt rezistente),
Moraxella catarrhalis. Acinetobacter spp. (cele mai multe tulpini) sunt sensibile la minociclină.
- Alţi aerobi Gram negativ: Bordetella pertussis, Brucella spp., Campylobacter spp., Francisella
tularensis, Haemophillus influenzae, Haemophillus ducreyi (unele tulpini), Legionella spp.,
Pasteurella multocida, Streptobacillus moniliformis, Vibrionacee (tulpini variate). Deşi multe
enterobacteriacee incluzând Salmonella, Shigella şi Yersinia spp., sunt sensibile, tulpinile rezistente
sunt frecvente.
- Anaerobi Gram negativ: Bacteroides fragilis spp. sunt sensibile, îndeosebi la minociclină.
- Alte micro -organisme patogene sensibile la acţiunea t etraciclinelor:
- Helicobacter pylori
- Rickettsia spp.
- Chlamydia spp.
- Coxiella spp.
- Mycoplasma spp. ( incluzând Mycoplasma pneumoniae şi Ureaplasma urealytica)
- Spirochete incluzând Borrelia spp., Leptospira spp. şi Treponema pallidum
Specii rezist ente:
- Aerobi Gram negativ : Acinetobacter, Proteus mirabilis, Proteus Vulgaris, P seudomonas, Serratia
Mecanism de acţiune
Tetraciclinele pătrund în celulele bacteriilor sensibile printr -un mecanism de transport activ. În celulă
ele se leagă reversibil de subunităţile ribozomale 30S cu blocarea consecutivă a legării aminoacil -
ARNt de complexul ARNm -ribozom. Ca urmare este inhibată sinteza lanţului peptidic, respectiv este
împiedicată sinteza proteinelor bacteriene.
Tetraciclinele traversează prin difuziun e membrana externă a bacililor Gram negativ şi sînt
transportate activ prin membrana citoplasmică a celulelor microbiene acumulându -se intracelular.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, minociclina este rapid şi aproape com plet absorbită în proporţie de
a proximativ 90- 100% din tractul gastro -intestinal, a bsorbţia nefiind influenţată semnificativ de
prezenţa alimentelor sau laptelui.
Distribuţie
D upă administrare orală, dozele de 200 mg minociclină urmate de 100 mg minocicl ină la intervale de
12 ore determină concentraţii plasmatice de 1 – 4 μ g/ml. Concentraţia plasmatică maximă se obţine
după 1- 4 ore de la administrare.
Este mult mai solubilă în lipide comparativ cu doxiciclina şi alte tetracicline şi este larg distribuită în
ţesuturile şi lichidele organismului cu concentraţii mari în tractul hepatobiliar, plămâni, sinusuri,
am igdale, precum şi în lacrimi, salivă şi spută.
Pătrunderea în lichidul cefalorahidian este relativ mică.
8
Minociclina traversează placenta. Ea este excretată în laptele matern realizând concentraţii ≥60%
comparativ cu cele plasmatice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al minociclinei la pacienţii cu funcţii renală şi hepatică normale este
de aproximativ 18 ore.
Similar altor tetracicline, minoci clina se acumulează în zone precum formarea de os nou, calcificare
recentă şi dinţi în dezvoltare.
Minociclina se leagă în proporţie de 75 % de albumina plasmatică.
Metabolizare
Minociclina este metabolizată, în principal la 9 -hidroximinociclină, aproxim ativ 10% din doza
administrată fiind excretată nemodificată în urină.
Eliminare
Minociclina se excretă atât prin urină , cât şi prin materiile fecale. Clearance- ul renal al minociclinei
este mic. La pacienţii cu funcţie renală normală, în primele 72 ore aproximativ 4-19% din doza orală
de minociclină se excretă în urină şi 20- 34% în materiile fecale.
După administrarea de doze orale repetate, concentraţiile plasmatice ale minociclinei au fost
comparabile la subiecţii normali , cât şi la cei cu insuficienţă renală moderată. Nu s -au înregistrat
modificări ale vitezei de eliminare după administrarea de doze repetate de minociclină la pacienţii cu
funcţia renală afectată.
Minociclina este îndepărtată doar în proporţie mică prin hemo dializă sau dializă per itoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile experimentale au arătat că tetraciclinele traversează placenta şi se distribuie în ţesuturile fetale
producând efecte toxice asupra acestuia, obişnuit întârzierea dezvoltării scheletului.
A fost raport ată embriotoxicitate în special la animalele care au fost tratate cu tetracicline la începutul
sarcinii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Granule cu substanţă activă
Celuloză microcristalină (PH 101)
Povidonă (K 30)
Granule cu eliberare imediată
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol (PEG 400)
Talc
Granule cu eliberare modificată
Ftalat de hipromeloză (HP 50)
Ulei de ricin
Talc
9
Capsula
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Azorubină E 122
Albastru brevetat (E 131)
Galben de chinolină (E 104)
Cerneala de imprimare Opacode S-1- 18086 -WHITE
Shellac Glaze 45 % (20 % esterificat) în etanol
Dioxid de titan (E 171)
N -butilalcool
Izopropil alcool
Propilenglicol
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra î n ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC -PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S .A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2458/20 10/01
9. DATA PRI MEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 20 10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MINOZ MR 100 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine minociclină 100 mg sub formă de clorhidrat de
minociclină .
Excipienţi: azorubină, ulei de ricin 0,29 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată
Capsule cu capac brun- ciocolatiu, corp brun- deschis, inscripţionate cu cerneala alb ă cu „R/MCN MR”
pe capac ş i „100” pe corp .
Capsulele con ţin un amestec de granule aproape albe p ână la galben deschis sau galben ş i granule
cenu şii- gălbui pâ nă la brune.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Minociclina este indicată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene sistemice determinate de
următoarele microorganisme sensibile:
- Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat, determinate de tulpini de
Staphylococcus aureus rezistente la penici lină şi meticilină
- Acnee (determinată de Propionibacterium acnes )
- Lepra (determinată de Mycobacterium leprae); minociclina este o componentă a schemelor standard
plurimedicamentoase recomandate de către OMS.
4.2 Doze şi mod de administrare
MINOZ MR se administrează oral.
Adulţi
Infecţii stafilococice necomplicate ale pielii şi ţesutului subcutanat
Doza uzuală recomandată este de 100 mg minociclină o dată pe zi. Dacă este necesar , se poate
administra o doză iniţială de atac de 200 mg minociclină.
Ac nee
D oza uzuală recomandată este de 100 m g minociclină o dată pe zi.
Tratamentul acn ee i se face pe o perioadă de minim 6 săptămâni. Dacă după 6 luni de tratament nu se
obţine răspuns terapeutic, tratamentul cu Minoz MR trebuie întrerupt şi trebuie luată în co nsiderare
2
instituirea unui alt tratament. Dacă se administrează Minoz MR timp de peste 6 luni, pacienţii trebuie
monitorizaţi la cel puţin 3 luni pentru evidenţierea semnelor şi simptomelor de hepatită sau lupus
eritematos sistemic (LES) (vezi pct. 4.4).
Lepra
Minociclina este o componentă a schemelor standard plurimedicamentoase. Doza recomandată de
către OMS este de 100 mg minociclină zilnic sau intermitent.
Copii
Minoz MR nu se administrează la copii cu vârsta sub 12 ani .
La copii cu vârsta pest e 12 ani, doza recomandată este 100 mg minociclină o dată pe zi.
Vârstnici
Minociclina se administr ează la pacienţ ii vârstnici în dozele recomandate la adult, dar se recomandă
prudenţă la pacie nţii cu insuficienţă renală , hepatică sau cardiacă (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, dozele şi/sau frecvenţa administrării minociclinei se stabilesc în
funcţie de gradul afectării renale.
Insuficienţă hepatică
Minoz MR trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pentru a reduce riscul iritaţiei şi ulceraţiei esofagiene, capsulele trebuie înghiţite întregi cu mult lichid,
în ortostatism sau în poziţie şezândă.
Spre deosebire de tetraciclinele de generaţie mai veche, absorbţia minociclinei nu este afect ataă
semnificativ de administrarea de alimente sau de cantităţi moderate de lapte.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipienţii Minoz MR.
- Insuficie nţă renală în stadiu terminal.
- Copii cu vârsta sub 12 ani datorită riscului de colorare permanentă la nivelul dinţilor ( galben-gri -
maro) şi hipoplazie de smalţ dentar .
- Sarcin ă şi alăptare .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Minociclina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică precum şi în asociere
cu alte medicamente hepatotoxice şi cu alcool etilic.
Au fost raportate cazuri rare de hepatotoxicitate cu fenomene autoimune şi cazuri izolate de lupus
eritematos sistemic (LES) şi, de asemenea, exacerbări ale LE S pre-existent. Dacă pacienţii prezintă
semne şi simptome ale LES sau hepatotoxicit ate sau prezintă exacerbări ale LES pre- existent,
administrarea minociclin ei trebuie întreruptă.
Studii le clinice au arătat că la pacienţii cu insuficienţă renală nu există o acumulare semnificativă a
medicamentului în cazul administrării minociclinei în dozele recomandate. Se impune totuşi reducerea
dozelor şi monitorizarea funcţiei renale în cazul insuficienţei renale severe.
Acţiunea anti -anabolică a tetraciclinelor poate determina creşteri ale ureei serice.
La pacienţi cu insuficienţă renală semnificativă, concentraţiile plasmatice crescute de tetracicline pot
evolua cu uremie, hiperfosfatemie şi acidoză.
Dacă insuficienţa renală există, chiar dozele uzuale orale sau par enterale pot evolua cu acumulare
sistemică excesivă a medicamentului şi posibil toxicitate hepatică.
Se impune prudenţă la pacienţii cu miastenie gravis întrucât tetraciclinele pot determina bloc
neuromuscular.
3
Microorganismele pot prezenta rezistenţa încrucişată la tetracicline. Minociclina trebuie întreruptă
dacă există semne/simptome de multiplicare exagerată a microorganismelor rezistente, care poate
determina enterite, glosite, stomatite, vaginite, prurit a nal sau enterite stafilococice.
Tetracicl inele pot scădea eficacitatea contraceptivelor orale. Pacientele care utilizează contraceptive
orale trebuie atenţionate de posibilitatea pierderii eficacităţii contraceptive în cazul apariţiei diareei sau
s â ngerări i de întrerupere .
Minociclina poate de termina hiperpigmentaţie cu diferite localizări (vezi pct. 4.8). Hiperpigmentarea
poate fi prezentă independent de doză sau de durat a tratament ului, dar se dezvoltă mult mai frecvent în
timpul unui tratament de lungă durată. Pacienţii trebuie să fie sfătui ţi să raporteze imediat orice
pigmentaţie neobişnuită şi să întrerupă tratamentul cu minociclină.
D acă apar reacţii de fotosensibilitate pacienţii trebuie să fie precauţi la expunerea la lumina naturală
sau artificială şi să întrerupă tratamentul cu minoc iclină la primul semn de disco nfort cutanat.
Administrarea tetraciclinelor pe perioada dezvoltării dinţilor (după luna a patra de sarcină, nou-născut
sau copil cu vârsta sub 8 ani) poate determina o colorare permanentă a dinţilor (galben -gri -maro).
Acest efect este mult mai frecvent dacă medicamentul este utilizat pe o perioadă lungă de timp, dar, de
asemenea, a fost observat după utilizări repetate ale medicamentului. Au fost observate şi cazuri de
hipoplazie de smalţ dentar.
Similar altor tetracicline, a u fost raportate bombarea fontanelei la copil şi hipertensiune intracraniană
benignă la copii şi adulţi. Principalele simptome au fost cefalee şi tulburări vizuale inclusiv vedere
înceţoşată , scotoame şi diplopie. A fost raportată şi pierderea permanentă a vederii. Se impune
întreruperea tratamentului în cazul creşterii presiunii intracraniene.
Utilizarea la vârstnici
Se impune prudenţă la stabilirea dozelor la pacienţii vârstnici luând în considerare frecvenţa mai mare
a reducerii funcţiei hepatice , renale sau cardiace şi a altor afecţiuni concomitente sau altor tratamente.
Utilizarea la copii
Utilizarea tetraciclinelor în timpul dezvoltă rii dinţilor la copii cu vârsta sub 12 ani poate determina
modificări permanente ale culorii dinţilor . Au fost observate şi cazuri de hipoplazie de smalţ dentar.
Investigaţii diagnostice
Se impune monitorizare periodică a sistemului hematopoietic, renal şi hepatic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
T etraciclinele scad activitatea protro mbinei plasmatice şi poate fi necesară scăderea dozelor
anticoagulantului administrat.
Diureticele pot agrava nefrotoxicitatea prin depleţie volemică.
Medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţinea bactericidă a penicilinelor. Se recomandă
evitar ea asocierii tetraciclinelor cu penicilinele.
Absorbţia minociclinei este scăzută în cazul administrării concomitente de antiacide şi preparate
conţinând fer, calciu, alumini u, magneziu, bismut sau săruri de zinc. Se recomandă ca medicamentele
pentru indigestie, vitamine le sau alte suplimente conţinând aceste săruri să se administrează cu cel
puţin 3 ore înainte de sau după doza de minociclină.
Spre deosebire de tetraciclinele din prima generaţie, absorbţia minociclinei nu este scăzută
semnificativ de al imente sau cantităţi moderate de lapte.
Există un risc crescut al ergotismului atunci când alcaloizii de ergot sau derivaţii lor se administrează
concomitent cu tetraciclinele.
4
Administrarea concomitentă a tetraciclinelor po ate să scad ă eficacitatea cont raceptivelor orale.
Administrarea i zotretinoin ei sau al tor retinoizi sistemici sau retinolului concomitent cu tetraciclinel e
trebuie evitată în timpul şi după tratamentul cu minociclină.
Fiecare dintre aceşti a au fost asociaţi cu pseudotumori cerebrale ( hipertensiunie intracrani ană benignă
(vezi pct. 4.4) .
Interferenţa cu teste diagnostice şi alte teste diagnostice
Pot apărea false creşteri ale valorilor catecolaminelor urinare datorită interferenţei cu testele de
fluorescenţă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcină
M inociclina nu trebui e utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazu lui când este absolut necesar.
Studiile la animale au arătat că tetraciclinele traversează placenta, se distribuie în ţesuturile fetale şi
pot determina efecte toxice asupra dezvoltării fetale, de obicei, întârzierea dezvoltării scheletului.
Evidenţe privind embriotoxicitatea au fost observate la animale tratate în prima perioadă a gestaţiei.
De aceea, Minoz MR nu trebuie utilizat în sarcină, cu excepţia cazu lui când este absolut necesar.
La om, Minoz MR, similar altor tetracicline, traversează placenta şi po ate determina efecte nocive
asupra fătului când este administrat la gravide.
În plus , au existat raportări după punerea pe piaţă a anomaliilor congenitale inclusiv anomalii ale
braţului. Dacă minociclina este utilizată pe peioada sarcinii sau dacă apare sarcina, pacienta trebuie
informată asupra potenţialului risc al fătului.
Utilizarea tetraciclinelor pe durata dezvoltării dentare (a doua jumătate a sarcinii) poate determina
modificarea permanentă a culorii dinţilor (galben-gri -maro) . Această reacţie adversă a fost observată
cel mai frecvent în timpul utilizării pe termen lung sau au fost observate după administrări repetate pe
termen scurt. A fost raportată şi hipoplazia s malţului dentar.
Tetraciclinele administrate în timpul ultimului trimestru formează un complex stabil de calciu la
nivelul întregului schelet. O întârziere a dezvoltării fibulei a fost observată la copii prematuri cărora li
se administrează tetracicline în doze mai mari de 25 mg/kg la fiecare 6 ore. Reversibilitatea procesului
a fost observată în condiţiile întreruperii medicamentului.
Alăptare
Tetraciclinele se găsesc în lapte la femeile cărora li se administreaz ă această clasă de medicamente. Au
fost r aportate modific ări permanent e a le culorii dinţilor sau hipoplazia smalţului dentar.
Minoz MR nu trebuie administrat la femeile care alăptează .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Minociclina poate fi asociată cu ce falee, senzaţie de confuzie, ameţeli, tinitus şi vertij (mai frecvent la
femei) şi, rar , tulburări ale auzului. Pacienţii trebuie să fie prudenţi cu privire la posibilele efecte
asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje pe durata tratamentului.
Aceste simptome se remit în timpul tratamentului şi, de regulă, dispar la întreruperea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu minociclină s -au observat următoarele r eacţii adverse clasificate în funcţie
de frecvenţă fo losind următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥ 10%); frecvente (≥ 1%, <10%); mai puţin frecvente (≥ 0,1%, <1%); rare (≥ 0,01%,
<0,1%); foarte rare (<0,01%) incluzând cazuri izolate.
5
Infecţii şi infestări
Foarte rare: candidoză bucală sau anogenitală, vulvovaginite
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: eozinofilie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie
Foarte rare: anemie hemolitică , pancitopenie
A fost raportat ă, de asemenea, agranulocitoză.
Tulburări ale sis temului imunitar
Rare: anafilaxie/reacţie anafilactoidă (inclusiv şoc)
Au mai fost raportate: hipersensibilitate, infiltrate pulmonare, purpură anafilactoidă
Tulburări endocrine
Foarte rare: disfuncţie tiroidiană, colorare brun- neagră a tiroidei
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli (confuzie)
Rare: cefalee, hipoestezie, parestezii, hipertensiune intracraniană, vertij (în special la femei)
Foarte rare: bombarea fontanelei
Au mai fost rapo rtate, de asemenea: convulsii, sedare
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: afectarea auzului, tinitus
Tulburări cardiace
Rare: miocardită, pericardită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tuse, dispnee
Foarte rare: bronhospasm, exac erbarea astmului bronşic, eozinofilie pulmonară
Au mai fost raportate, de asemenea: pneumonii
Tulburări gastro -intestinale
Rare: greaţă, vărsături, diaree, stomatită, xerostomie, modificarea culorii dinţilor (inclusiv la adulţi).
Foarte rare: dispepsie, disfagie, hipoplazia smalţului, enterocolită, esofagită, ulceraţie esofagiană,
glosită, pancreatită, colită pseudomembranoasă .
Au mai fost raportate, de asemenea: modificarea culorii cavităţii bucale (incluzând limba, buze)
Tulburări hepatobiliare
Rare : creşterea enzimelor hepatice, hepatită, hepatotoxicitate autoimună
Foarte rare: hepati tă colestatică , insuficienţă hepatică (inclusiv deces), hiperbilirubinemie, icter
Au mai fost raportate: hepatită autoimună
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: alopecie, eritem polimorf, eritem nodos, hiperpigmentare cutanată (s unt descrise 3 tipuri: macule
albastre- negre care apar în zonele de inflamaţie şi post -grataj datorită chelării de fier în macrofage,
macule albastre- cenuşii care afectează piele a sănătoasă datorată unei oxigenări deficitare şi coloraţia
cenuşie - brună, în special în zonele expuse luminii solare (aparent datorită unui depozit de melanină ),
fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii , prurit, urticarie, vasculită.
Foarte rare: edem angioneurotic, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson, necroliză epidermică
toxică, hiperpigmentarea unghiilor.
Tulburări musculo- scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor
Rare: artralgii, sindrom asemănător lupusului eritematos, mi algii
6
Foarte rare: artrită, modificarea culorii oaselor, exacerbări ale lupusului eritematos sistemic,
rigididitate articulară, tumefierea articulaţiilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea uremiei, insuficienţă renală acută, nefrită in terstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: balanită
Tulburări generale
Mai puţin frecvente: febră
Foarte rare: modificarea culorii secreţiilor
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie
Au fost raportate următoarele sindroame:
• Hipersensibilitate constând din reacţii cutanate (cum ar fi erupţii cutanate tranzitorii sau
dermatită exfoliativă), eozinofilie şi una sau mai multe din următoarele: hepatite, pneumonii, nefrite,
miocardite , pericardite. Pot fi prezente f ebra şi limfadenopatia.
• Sindrom pseudo- lupic constând din anticorpi antinucleari pozitivi, artrită , rigiditate
articula ră, tumefierea articulaţiilor şi una sau mai multe din următoarele: febră, mialgie, hepatită,
erupţii cutanate tranzitorii, vasculite.
• Sindrom de tip boala serului constând din febră, urticarie sau erupţii cutanate tranzitorii şi
artralgii, artrită, rigiditate articulară sau tumefacţie articulară. Poate fi prezentă eozinofilie.
În anumite cazuri implicând aceste sindroame a fost raportat şi deces. Similar altor reacţii adverse,
dacă unele din aceste sindroame apar, medicamentul trebuie întrerupt imediat.
• Au fost raportate h iperpigmentări cu diferite locali zări, inclusiv la nivelul tegumentul ui,
unghil or, dinţi lor, mucoas ei bucal e, oasel or, tiroid ei, ochi lor (incluzând sclera şi conjunctiva), secreţi ei
lactat e, secreţi ei lacrimal e şi transpiraţiei . În general, sunt reversibile după întreruperea tratamentului
dar pot persista câteva luni sau pot fi ireversibile .
Pigmentarea cutanată generaliz ată poate persista în special la nivelul zonelor expuse la soare.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu minociclină , simptomele cel mai frecvent observate includ ameţeli, greaţă şi
vărsături. Nu se cunoaşte un antidot specific. În caz de supradozaj, se întrerupe tratamentul şi se
i nstituie tratament simptomatic şi tratament adecvat de susţinere a funcţiilor vitale.
Minociclina nu este eliminată în proporţie semnificativă prin dializă peritoneală sau hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propr ietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: tetracicline, codul ATC: J01AA08
Minoz MR conţine ca substanţă activ ă minociclina, sub formă de clorhidrat de minociclină, un derivat
de semisinteză al tetraciclinei. Deşi spectrul şi mecanismul de acţiune sunt similare celorlalte
tetracicline, minociclina este mai activă pe unele specii incluzând Staphylococcus aureus , Nocardia
spp., Propionibacterium acnes , Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae, unele specii de
streptococ şi unele enterobacteriacee , Acinetobacter, Bacteroides, Haemophilus şi unele micobacterii,
inclusiv M. leprae.
Spectrul de acţiune
Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg, următoarele microorganisme patogene
fiind, în mod obişnuit, sensibile la acţiunea lo r:
7
Specii sensibile
- Coci Gram pozitiv: Staphylococcus aureus (unele tulpini); stafilococi coagulazo -negativi;
streptococi : Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (gr. A) şi unii streptococi viridans
- Alte bacterii Gram pozitiv: Actinomyces israeli, Bacillus anthracis, Erysipelothrix rhusiopathiae,
Listeria monocytogenes
- Anaerobi Gram pozitiv: Clostridium spp. şi Nocardia spp sunt sensibili la minociclină.
Propionibacterium acnes este de asemenea sensibil la tetracicline, în special la min ociclină.
- Coci Gram negativ: Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoeae (unele tulpini sînt rezistente),
Moraxella catarrhalis. Acinetobacter spp. (cele mai multe tulpini) sunt sensibile la minociclină.
- Alţi aerobi Gram negativ: Bordetella pertussis, Brucella spp., Campylobacter spp., Francisella
tularensis, Haemophillus influenzae, Haemophillus ducreyi (unele tulpini), Legionella spp.,
Pasteurella multocida, Streptobacillus moniliformis, Vibrionacee (tulpini variate). Deşi multe
enterobacteriacee incluzând Salmonella, Shigella şi Yersinia spp., sunt sensibile, tulpinile rezistente
sunt frecvente.
- Anaerobi Gram negativ: Bacteroides fragilis spp. sunt sensibile, îndeosebi la minociclină.
- Alte micro -organisme patogene sensibile la acţiunea t etraciclinelor:
- Helicobacter pylori
- Rickettsia spp.
- Chlamydia spp.
- Coxiella spp.
- Mycoplasma spp. ( incluzând Mycoplasma pneumoniae şi Ureaplasma urealytica)
- Spirochete incluzând Borrelia spp., Leptospira spp. şi Treponema pallidum
Specii rezist ente:
- Aerobi Gram negativ : Acinetobacter, Proteus mirabilis, Proteus Vulgaris, P seudomonas, Serratia
Mecanism de acţiune
Tetraciclinele pătrund în celulele bacteriilor sensibile printr -un mecanism de transport activ. În celulă
ele se leagă reversibil de subunităţile ribozomale 30S cu blocarea consecutivă a legării aminoacil -
ARNt de complexul ARNm -ribozom. Ca urmare este inhibată sinteza lanţului peptidic, respectiv este
împiedicată sinteza proteinelor bacteriene.
Tetraciclinele traversează prin difuziun e membrana externă a bacililor Gram negativ şi sînt
transportate activ prin membrana citoplasmică a celulelor microbiene acumulându -se intracelular.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, minociclina este rapid şi aproape com plet absorbită în proporţie de
a proximativ 90- 100% din tractul gastro -intestinal, a bsorbţia nefiind influenţată semnificativ de
prezenţa alimentelor sau laptelui.
Distribuţie
D upă administrare orală, dozele de 200 mg minociclină urmate de 100 mg minocicl ină la intervale de
12 ore determină concentraţii plasmatice de 1 – 4 μ g/ml. Concentraţia plasmatică maximă se obţine
după 1- 4 ore de la administrare.
Este mult mai solubilă în lipide comparativ cu doxiciclina şi alte tetracicline şi este larg distribuită în
ţesuturile şi lichidele organismului cu concentraţii mari în tractul hepatobiliar, plămâni, sinusuri,
am igdale, precum şi în lacrimi, salivă şi spută.
Pătrunderea în lichidul cefalorahidian este relativ mică.
8
Minociclina traversează placenta. Ea este excretată în laptele matern realizând concentraţii ≥60%
comparativ cu cele plasmatice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al minociclinei la pacienţii cu funcţii renală şi hepatică normale este
de aproximativ 18 ore.
Similar altor tetracicline, minoci clina se acumulează în zone precum formarea de os nou, calcificare
recentă şi dinţi în dezvoltare.
Minociclina se leagă în proporţie de 75 % de albumina plasmatică.
Metabolizare
Minociclina este metabolizată, în principal la 9 -hidroximinociclină, aproxim ativ 10% din doza
administrată fiind excretată nemodificată în urină.
Eliminare
Minociclina se excretă atât prin urină , cât şi prin materiile fecale. Clearance- ul renal al minociclinei
este mic. La pacienţii cu funcţie renală normală, în primele 72 ore aproximativ 4-19% din doza orală
de minociclină se excretă în urină şi 20- 34% în materiile fecale.
După administrarea de doze orale repetate, concentraţiile plasmatice ale minociclinei au fost
comparabile la subiecţii normali , cât şi la cei cu insuficienţă renală moderată. Nu s -au înregistrat
modificări ale vitezei de eliminare după administrarea de doze repetate de minociclină la pacienţii cu
funcţia renală afectată.
Minociclina este îndepărtată doar în proporţie mică prin hemo dializă sau dializă per itoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile experimentale au arătat că tetraciclinele traversează placenta şi se distribuie în ţesuturile fetale
producând efecte toxice asupra acestuia, obişnuit întârzierea dezvoltării scheletului.
A fost raport ată embriotoxicitate în special la animalele care au fost tratate cu tetracicline la începutul
sarcinii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Granule cu substanţă activă
Celuloză microcristalină (PH 101)
Povidonă (K 30)
Granule cu eliberare imediată
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol (PEG 400)
Talc
Granule cu eliberare modificată
Ftalat de hipromeloză (HP 50)
Ulei de ricin
Talc
9
Capsula
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Azorubină E 122
Albastru brevetat (E 131)
Galben de chinolină (E 104)
Cerneala de imprimare Opacode S-1- 18086 -WHITE
Shellac Glaze 45 % (20 % esterificat) în etanol
Dioxid de titan (E 171)
N -butilalcool
Izopropil alcool
Propilenglicol
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra î n ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC -PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S .A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2458/20 10/01
9. DATA PRI MEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 20 10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2015
