AUGMENTIN INTRAVENOS 2000mg/200mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine amoxicilină 2000 mg sub formă de amoxicilină
sare de sodiu şi acid clavulanic 200 mg sub formă de clavulanat de potasiu.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon.
Potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Flacon care conţine pulbere sterilă de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii, adolescenţi şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
Infecţii severe ale urechilor, nasului şi gâtului (cum sunt mastoidită, infecţii periamigdaliene,
epiglotită şi sinuzită când sunt însoţite de efecte şi simptome sistemice severe)
Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită
Pielonefrită
Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă
Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale tractului genital feminin
Profilaxie împotriva infecţiilor asociate cu intervenţiile chirurgicale majore la adulţi, cum sunt:
La nivelul tractului gastro-intestinal
La nivelul bazinului pelvin
La nivelul capului şi gâtului
Intervenții chirurgicale la nivelul tractului biliar.
2
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care
dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct.
4.4)
Severitatea şi localizarea infecţiei
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor farmaceutice alternative de Augmentin (de exemplu a acelora care eliberează doze
mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Această formă farmaceutică de Augmentin pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzie eliberează o
doză totală zilnică de până la 6000 mg amoxicilină şi 600 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de
amoxicilină, se recomandă fie utilizarea unei formulări alternative intravenoase, fie creşterea dozei de
amoxicilină, prin adăugarea numai a amoxicilinei, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari
de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară.
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai
mult de 14 zile fără o evaluare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a amoxicilinei/acidului
clavulanic.
Adulţi copii şi adolescenţi
40 kg
Dozele recomandate pentru tratamentul infecţiilor, aşa cum sunt indicate la pct. 4.1:
1000 mg/100 mg la fiecare 8-12 ore sau
2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.
Pentru infecţii foarte severe, doza poate fi crescută până la maxim 2000 mg/200 mg la fiecare 8 ore.
Profilaxie chirurgicală Pentru intervenţii cu durată mai mică de 1 oră,
doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până
la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia
anestezică.
Pentru intervenţii cu durată mai mare de 1 oră,
doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până
la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia
anestezică, cu până la 3 doze de 1000 mg/100 mg
în 24 de ore.
Semnele clinice manifeste de infecţie la
3
momentul intervenţiei chirurgicale vor necesita o
cură normală de tratament intravenos sau oral
postoperator.
Copii şi adolescenţi < 40 kg
Doze recomandate:
Copii cu vârsta de 3 luni şi mai mare: 50 mg/5 mg per kg la fiecare 8 ore
Copii cu vârsta mai mică de 3 luni sau care au greutate mai mică de 4 kg: 50 mg/5 mg per kg la
fiecare 12 ore.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie utilizat numai la pacienţii cu clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min, pentru profilaxia chirurgicală când trebuie administrat într-o singură perfuzie.
Insuficienţă hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi
4.4).
Mod de administrare
Augmentin este pentru utilizare intravenoasă.
Copiilor cu vârsta mai mică de 3 luni trebuie să li se administreze Augmentin numai sub formă
perfuzabilă.
Tratamentul cu Augmentin poate fi inițiat ca soluție perfuzabilă și completat cu o formă farmaceutică
orală în funcție de cazul fiecărui pacient.
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă timp de 30 până
la 40 de minute. Augmentin nu este adecvat pentru administrare intramusculară.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare vezi
punctul 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Antecedente de reacţii imediate de hipersensibilitate severe (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice
beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza asocierii amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct.
4.8).
4
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o
anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte
antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
La pacienţii cu tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide)
grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică,
tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament
alternativ corespunzător.
În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid
clavulanic la amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.
Această formă farmaceutică de Augmentin nu este potrivită pentru utilizare când există un risc crescut
ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de
beta-lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. La doze recomandate de până la 1000
mg/100 mg la fiecare 8 ore, această formulare poate să nu fie potrivită pentru tratamentul infecţiilor cu
S. pneumonie rezistent la penicilină. Pentru a trata infecţia cu acest agent patogen, se recomandă
administrarea a cel puţin 2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.
Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari (vezi pct.
4.8).
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă
deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de
amoxicilină.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea
riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.
Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un
simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Această reacţie adversă
necesită întreruperea Augmentinului şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică
confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).
Evenimentele adverse hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot
asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi.
În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după
tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea
tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele adverse hepatice pot fi severe şi în
cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu
boli subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii
adverse hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene,
inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).
De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă colita asociată antibioticelor apare, tratamentul
cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie consultat un medic şi
5
început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această
situaţie.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor
şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea
timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu
concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru
menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi
pct. 4.2).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului
parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un
aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu
amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct.
4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente
care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals
pozitive care pot să apară în cazul metodelor neenzimatice.
Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de
membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA
la pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu
Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide
cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la
pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie
confirmate de alte metode de diagnostic.
Acest medicament conţine sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul
pacienţilor cu dietă controlată în ceea ce priveşte sodiul.
Acest medicament conţine potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul
pacienţilor cu funcţie renală scăzută sau cu dietă controlată în ceea ce priveşte potasiul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se
raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în
tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este
necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu
atenţie în cazul adăugării sau întreruperii de amoxicilină. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de
anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot scădea rata de eliminare a metotrexatului, determinând o creştere potenţială a
toxicităţii acestuia.
6
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară
renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine
crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.
Micofenolat mofenil
La pacienţii trataţi cu micofenolat mofenil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale
concentratiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după iniţierea tratamentului cu amoxicilinã
plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea
administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De
aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa
dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică
îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului
antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea
embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la
utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut
de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrană fetală
înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se
poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată în
sarcină, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic
asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în calcul
posibilitatea de sensibilizare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul
perioadei de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea pot apărea efecte nedorite (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot
influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsături.
Sunt enumerate mai jos RAM-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe
piaţă, sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.
Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
7
Infecţii şi infestări
Candidoză mucocutanată Frecvente
Proliferarea excesivă a microrganismelor
rezistente
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare
Trombocitopenie Rare
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută
Prelungirea timpului de sângerare şi a
timpului de protrombină1
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar10
Angioedem Cu frecvenţă necunoscută
Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută
Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută
Vasculită de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli Mai puţin frecvente
Cefalee Mai puţin frecvente
Convulsii2
Cu frecvenţă necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului vascular
Tromboflebite3
Rare
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Foarte frecvente
Greaţă Frecvente
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puţin frecvente
Colită asociată cu antibioticele4
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creşteri ale AST şi/sau ALT5 Mai puţin frecvente
Hepatită6 Cu frecvenţă necunoscută
Icter colestatic6
Cu frecvenţă necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 7
Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente
Prurit Mai puţin frecvente
Urticarie Mai puţin frecvente
Eritem polimorf Rare
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută
Pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA)9
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută
8
Cristalurie8 Cu frecvenţă necunoscută 1 A se vedea pct. 4.4 2 A se vedea pct. 4.4 3 La locul injectării 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4) 5 O creştere moderată a AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice din
clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută.
6 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi al cefalosporinelor (vezi
pct. 4.4).
7 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi
pct. 4.4).
8 A se vedea pct. 4.9 9 A se vedea pct. 4.4 10 A se vedea pct. 4.3 şi 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată
cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze
mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:
J01CR02
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a
peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian.
Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei,
urmată de liza celulară şi moarte.
9
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul
activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta
lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un efect
antibacterian util clinic.
Legătura farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei, este durata de timp în care
concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de
către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
Alterarea PLP, care scade afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European
privind Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing - EUCAST)
Microorganism Praguri de sensibilitate (
J O
6 H Q V L E L O , Q W H U H G L D U2 Rezistent
Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1
Morexella catarrhalis1 ≤1 - >1
Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2
Stafilococi coagulazo-negativ2 ≤0,25 >0,25
Enteroccocus1 ≤4 8 >8
Streptococcus A, B, C, G5 ≤0,25 - >0,25
Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2
Enterobacteriaceae1,4 - - >8
Anaerobi Gram-negativ1 ≤4 8 >8
Anaerobi Gram-pozitiv1 ≤4 8 >8
Valori critice independente de
specie1 ≤2 4-8 >8 1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii,
concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3 Valorile critice din tabel se bazează pe pragurile de sensibilitate la ampicilină. 4 Valorile critice de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt
raportate ca rezistente.
5 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar
informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La
nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât
utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
10
Specii în mod obişnuit sensibile
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecalis
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£
Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
1
Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici
Grupul Streptococcus viridans
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Actinobacillus actinomycetemcomitans
Capnocytophaga spp.
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
2
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae§
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis
Fusobacterium nucleatum
Prevotella spp.
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecium $
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Acinetobacter sp.
Citrobacter freundii
Enterobacter sp.
Legionella pneumophila
Morganella morganii
Providencia spp.
Pseudomonas sp.
Serratia sp.
Stenotrophomonas maltophilia
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
11
$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.
£ Toţi stafilococii meticilin rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
§ Toate tulpinile rezistente la amoxicilină, care nu sunt mediate de către beta-lactamaze, sunt
rezistente la amoxicilină/acid clavulanic.
1 Aceată formulare de amoxicilină/acid clavulanic poate să nu fie adecvată pentru tratamentul
infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae care rezistent la penicilină (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate
scăzută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Rezultatele de farmacocinetică din studii în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost
administrată la un lot de voluntari sănătoşi ca 2000 mg/200 mg administrată în perfuzie intravenoasă
timp de peste 30 de minute sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ SD)ale parametrilor farmacocinetici
Perfuzie intravenoasă timp de 30 min
Doza administrată Amoxicilină
Doză Conc. serică
de vârf medie
(
g/ml)T 1/2 (h) ASC (h.mg/l) Recuperare urinară
(%, 0 până la 6 h )
Amoxicilină
AMX/ AC
2000 mg/200 mg 2000 mg 108
+21 - 119
+10,6 74,4
Acid clavulanic
AMX/ AC
2000 mg/200 mg 200 mg 13,9
+2,8 - 18,2
+3,0 51,4
AMX – amoxicilină, AC –acid clavulanic
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18%
din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine. Volumul
aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru
acidul clavulanic.
După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în
colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.
Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe
derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor,
poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6)
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente
cu până la 10 până la 25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat extensiv la om şi este
eliminat pe cale urinară şi în fecale şi ca dioxid de carbon eliminat în aerul expirat.
12
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat
atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp de înjumătăţire plasmatică mediu de aproximativ o
oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în
urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei singure injecţii intravenoase in bolus de
500/100 mg sau 1000/200 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru
amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului
clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului
clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni şi 2
ani şi copiii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri)
în prima săptămână de viaţă intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări
zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuși
să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi
utilă monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei
renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în
cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De
aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în
acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă
farmacologică, de genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat
iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
13
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte produse medicamentoase cu excepţia celor menţionate
la punctul 6.6.
Augmentin nu trebuie amestecat cu derivate din sânge, cu alte lichide proteice precum hidrolizatele de
proteine sau cu emulsii lipidice intravenoase. Dacă este prescris concomitent cu un aminoglicozid,
antibioticele nu trebuie amestecate în seringă, recipientul lichidului intravenos sau perfuzor, din cauza
scăderii activităţii aminoglicozidului în această situaţie.
Soluţiile de Augmentin nu trebuie amestecate cu perfuziile care conţin glucoză, dextran sau
bicarbonat.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere în flacon
2 ani
Soluţia reconstituită (pentru administrare intravenoasă sau înainte de diluţia pentru perfuzie)
Soluţia reconstituită (un flacon reconstituit cu 20 ml cu apă pentru preparate injectabile) trebuie
folosită sau diluată imediat, în aproximativ 20 de minute.
Soluţie reconstituită şi diluată pentru perfuzie intravenoasă
Stabilitatea chimică şi fizică pe perioada utilizării a fost demonstrată pentru 1-2 ore, la 25 0C.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită şi diluată (1 flacon reconstituit într-un volum
minim de 100 ml fluid pentru perfuzie) trebuie utilizată imediat.
Perfuziile intravenoase de amoxicilină/acid clavulanic pot fi administrate în diverse lichide
intravenoase. Concentraţii satisfăcătoare de antibiotic se menţin la temperatura camerei (25°C) în
volumele recomandate din următoarele lichide de perfuzie. Dacă este reconstituită şi păstrată la
temperatura camerei (25 °C), perfuzia trebuie terminată în duratele de timp enumerate în tabelul de
mai jos.
Perfuzie intravenoasă
Perioada de
stabilitate la 25°C
Apă pentru preparate injectabile Ph.Eur. 2 ore
0.9% m/v perfuzie intravenoasă de clorură de sodiu (9 mg/ml) 2 ore
Soluţie injectabilă combinată de clorură de sodiu 1959
(Ringer) 1 oră
Perfuzie intravenoasă combinată de lactat de sodiu (Ringer-
Lactat:Hartmann) 2 ore
Stabilitatea soluţiilor de Augmentin i.v. depinde de concentraţie. În cazul în care este necesară
utilizarea de soluţii mai concentrate, perioada de stabilitate trebuie ajustată corespunzător.
Augmentin i.v. este mai puţin stabil în perfuzii care conţin glucoză, dextran sau bicarbonat. De aceea,
soluţiile reconstituite de Augmentin nu trebuie adăugate la astfel de perfuzii ci pot fi injectate pe
cateter într-o perioadă de 3-4 minute.
Orice soluţie reziduală de antibiotic trebuie îndepărtată.
14
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C,.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea produsului medicamentos, a se vedea punctul 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 1, 5 sau 50 flacoane a 100 ml din sticlă incoloră (tip I sau III) închise cu dop din cauciuc
clorobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă.
Cutii cu 10 fiole a 25 ml din sticlă incoloră
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pentru o singură utilizare. Aruncaţi orice soluţie neutilizată.
Reconstituirea/diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Soluţia trebuie inspectată vizual pentru
evidenţierea de particule şi modificări de culoare înainte de administrare.Soluţia poate fi utilizată
numai dacă este limpede şi fără particule.
Orice produs medicamentos neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Pregătirea soluţiilor pentru injecţie intravenoasă
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg nu este potrivit pentru injectarea în bolus. Administrarea
trebuie să se facă în perfuzie intravenoasă.
Pregătirea soluţiilor pentru perfuzie intravenoasă
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie trebuie dizolvat în 20 ml de apă pentru preparate
înjectabile Ph.Eur.(acesta este volumul minim). În timpul reconstituirii poate sau nu să apară o
coloraţie roz tranzitorie. Soluţiile reconstituite sunt în mod normal incolore sau au o culoare galben
pai. Imediat soluţia reconstituită trebuie adăugată la 100 ml de lichid de perfuzie utilizând o minipungă
sau o biuretă.
Augmentin fiole nu este adecvat pentru utilizare pentru mai multe doze.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Beecham Group Plc
980 Great West Road,
Brentford, Middlesex, TW8 9GS
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8740/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data Reînnoirii Autorizației - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine amoxicilină 2000 mg sub formă de amoxicilină
sare de sodiu şi acid clavulanic 200 mg sub formă de clavulanat de potasiu.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon.
Potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Flacon care conţine pulbere sterilă de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii, adolescenţi şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
Infecţii severe ale urechilor, nasului şi gâtului (cum sunt mastoidită, infecţii periamigdaliene,
epiglotită şi sinuzită când sunt însoţite de efecte şi simptome sistemice severe)
Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită
Pielonefrită
Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă
Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale tractului genital feminin
Profilaxie împotriva infecţiilor asociate cu intervenţiile chirurgicale majore la adulţi, cum sunt:
La nivelul tractului gastro-intestinal
La nivelul bazinului pelvin
La nivelul capului şi gâtului
Intervenții chirurgicale la nivelul tractului biliar.
2
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care
dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct.
4.4)
Severitatea şi localizarea infecţiei
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor farmaceutice alternative de Augmentin (de exemplu a acelora care eliberează doze
mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Această formă farmaceutică de Augmentin pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzie eliberează o
doză totală zilnică de până la 6000 mg amoxicilină şi 600 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de
amoxicilină, se recomandă fie utilizarea unei formulări alternative intravenoase, fie creşterea dozei de
amoxicilină, prin adăugarea numai a amoxicilinei, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari
de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară.
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai
mult de 14 zile fără o evaluare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a amoxicilinei/acidului
clavulanic.
Adulţi copii şi adolescenţi
40 kg
Dozele recomandate pentru tratamentul infecţiilor, aşa cum sunt indicate la pct. 4.1:
1000 mg/100 mg la fiecare 8-12 ore sau
2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.
Pentru infecţii foarte severe, doza poate fi crescută până la maxim 2000 mg/200 mg la fiecare 8 ore.
Profilaxie chirurgicală Pentru intervenţii cu durată mai mică de 1 oră,
doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până
la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia
anestezică.
Pentru intervenţii cu durată mai mare de 1 oră,
doza recomandată este de 1000 mg/100 mg până
la 2000 mg/200 mg administrată la inducţia
anestezică, cu până la 3 doze de 1000 mg/100 mg
în 24 de ore.
Semnele clinice manifeste de infecţie la
3
momentul intervenţiei chirurgicale vor necesita o
cură normală de tratament intravenos sau oral
postoperator.
Copii şi adolescenţi < 40 kg
Doze recomandate:
Copii cu vârsta de 3 luni şi mai mare: 50 mg/5 mg per kg la fiecare 8 ore
Copii cu vârsta mai mică de 3 luni sau care au greutate mai mică de 4 kg: 50 mg/5 mg per kg la
fiecare 12 ore.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie utilizat numai la pacienţii cu clearance al creatininei
mai mic de 30 ml/min, pentru profilaxia chirurgicală când trebuie administrat într-o singură perfuzie.
Insuficienţă hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 şi
4.4).
Mod de administrare
Augmentin este pentru utilizare intravenoasă.
Copiilor cu vârsta mai mică de 3 luni trebuie să li se administreze Augmentin numai sub formă
perfuzabilă.
Tratamentul cu Augmentin poate fi inițiat ca soluție perfuzabilă și completat cu o formă farmaceutică
orală în funcție de cazul fiecărui pacient.
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă timp de 30 până
la 40 de minute. Augmentin nu este adecvat pentru administrare intramusculară.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare vezi
punctul 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Antecedente de reacţii imediate de hipersensibilitate severe (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice
beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza asocierii amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct.
4.8).
4
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o
anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte
antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
La pacienţii cu tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide)
grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică,
tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament
alternativ corespunzător.
În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid
clavulanic la amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.
Această formă farmaceutică de Augmentin nu este potrivită pentru utilizare când există un risc crescut
ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de
beta-lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. La doze recomandate de până la 1000
mg/100 mg la fiecare 8 ore, această formulare poate să nu fie potrivită pentru tratamentul infecţiilor cu
S. pneumonie rezistent la penicilină. Pentru a trata infecţia cu acest agent patogen, se recomandă
administrarea a cel puţin 2000 mg/200 mg la fiecare 12 ore.
Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari (vezi pct.
4.8).
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă
deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de
amoxicilină.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea
riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.
Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un
simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Această reacţie adversă
necesită întreruperea Augmentinului şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică
confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).
Evenimentele adverse hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot
asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi.
În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după
tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea
tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele adverse hepatice pot fi severe şi în
cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu
boli subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii
adverse hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene,
inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).
De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă colita asociată antibioticelor apare, tratamentul
cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie consultat un medic şi
5
început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această
situaţie.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor
şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea
timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu
concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru
menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi
pct. 4.2).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului
parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un
aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu
amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct.
4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente
care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals
pozitive care pot să apară în cazul metodelor neenzimatice.
Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de
membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA
la pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu
Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide
cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la
pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie
confirmate de alte metode de diagnostic.
Acest medicament conţine sodiu 125,9 mg (5,5 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul
pacienţilor cu dietă controlată în ceea ce priveşte sodiul.
Acest medicament conţine potasiu 39,3 mg (1,0 mmol) per flacon. A se lua în considerare în cazul
pacienţilor cu funcţie renală scăzută sau cu dietă controlată în ceea ce priveşte potasiul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se
raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în
tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este
necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu
atenţie în cazul adăugării sau întreruperii de amoxicilină. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de
anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot scădea rata de eliminare a metotrexatului, determinând o creştere potenţială a
toxicităţii acestuia.
6
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară
renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine
crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.
Micofenolat mofenil
La pacienţii trataţi cu micofenolat mofenil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale
concentratiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după iniţierea tratamentului cu amoxicilinã
plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei înaintea
administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De
aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa
dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică
îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului
antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea
embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la
utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut
de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrană fetală
înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se
poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată în
sarcină, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic
asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în calcul
posibilitatea de sensibilizare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul
perioadei de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea pot apărea efecte nedorite (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot
influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsături.
Sunt enumerate mai jos RAM-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe
piaţă, sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.
Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (1/10)
Frecvente (1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
Rare (1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
7
Infecţii şi infestări
Candidoză mucocutanată Frecvente
Proliferarea excesivă a microrganismelor
rezistente
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare
Trombocitopenie Rare
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută
Prelungirea timpului de sângerare şi a
timpului de protrombină1
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar10
Angioedem Cu frecvenţă necunoscută
Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută
Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută
Vasculită de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli Mai puţin frecvente
Cefalee Mai puţin frecvente
Convulsii2
Cu frecvenţă necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului vascular
Tromboflebite3
Rare
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Foarte frecvente
Greaţă Frecvente
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puţin frecvente
Colită asociată cu antibioticele4
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creşteri ale AST şi/sau ALT5 Mai puţin frecvente
Hepatită6 Cu frecvenţă necunoscută
Icter colestatic6
Cu frecvenţă necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 7
Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente
Prurit Mai puţin frecvente
Urticarie Mai puţin frecvente
Eritem polimorf Rare
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută
Pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA)9
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută
8
Cristalurie8 Cu frecvenţă necunoscută 1 A se vedea pct. 4.4 2 A se vedea pct. 4.4 3 La locul injectării 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4) 5 O creştere moderată a AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice din
clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută.
6 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi al cefalosporinelor (vezi
pct. 4.4).
7 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi
pct. 4.4).
8 A se vedea pct. 4.9 9 A se vedea pct. 4.4 10 A se vedea pct. 4.3 şi 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată
cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze
mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:
J01CR02
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a
peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian.
Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei,
urmată de liza celulară şi moarte.
9
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul
activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta
lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un efect
antibacterian util clinic.
Legătura farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei, este durata de timp în care
concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de
către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
Alterarea PLP, care scade afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European
privind Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing - EUCAST)
Microorganism Praguri de sensibilitate (
J O
6 H Q V L E L O , Q W H U H G L D U2 Rezistent
Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1
Morexella catarrhalis1 ≤1 - >1
Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2
Stafilococi coagulazo-negativ2 ≤0,25 >0,25
Enteroccocus1 ≤4 8 >8
Streptococcus A, B, C, G5 ≤0,25 - >0,25
Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2
Enterobacteriaceae1,4 - - >8
Anaerobi Gram-negativ1 ≤4 8 >8
Anaerobi Gram-pozitiv1 ≤4 8 >8
Valori critice independente de
specie1 ≤2 4-8 >8 1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii,
concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3 Valorile critice din tabel se bazează pe pragurile de sensibilitate la ampicilină. 4 Valorile critice de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt
raportate ca rezistente.
5 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar
informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La
nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât
utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
10
Specii în mod obişnuit sensibile
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecalis
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£
Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
1
Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici
Grupul Streptococcus viridans
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Actinobacillus actinomycetemcomitans
Capnocytophaga spp.
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
2
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae§
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis
Fusobacterium nucleatum
Prevotella spp.
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme Gram-pozitiv aerobe
Enterococcus faecium $
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme Gram-negativ aerobe
Acinetobacter sp.
Citrobacter freundii
Enterobacter sp.
Legionella pneumophila
Morganella morganii
Providencia spp.
Pseudomonas sp.
Serratia sp.
Stenotrophomonas maltophilia
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
11
$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.
£ Toţi stafilococii meticilin rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
§ Toate tulpinile rezistente la amoxicilină, care nu sunt mediate de către beta-lactamaze, sunt
rezistente la amoxicilină/acid clavulanic.
1 Aceată formulare de amoxicilină/acid clavulanic poate să nu fie adecvată pentru tratamentul
infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae care rezistent la penicilină (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate
scăzută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Rezultatele de farmacocinetică din studii în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost
administrată la un lot de voluntari sănătoşi ca 2000 mg/200 mg administrată în perfuzie intravenoasă
timp de peste 30 de minute sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ SD)ale parametrilor farmacocinetici
Perfuzie intravenoasă timp de 30 min
Doza administrată Amoxicilină
Doză Conc. serică
de vârf medie
(
g/ml)T 1/2 (h) ASC (h.mg/l) Recuperare urinară
(%, 0 până la 6 h )
Amoxicilină
AMX/ AC
2000 mg/200 mg 2000 mg 108
+21 - 119
+10,6 74,4
Acid clavulanic
AMX/ AC
2000 mg/200 mg 200 mg 13,9
+2,8 - 18,2
+3,0 51,4
AMX – amoxicilină, AC –acid clavulanic
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18%
din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine. Volumul
aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru
acidul clavulanic.
După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în
colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.
Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe
derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor,
poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6)
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente
cu până la 10 până la 25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat extensiv la om şi este
eliminat pe cale urinară şi în fecale şi ca dioxid de carbon eliminat în aerul expirat.
12
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat
atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp de înjumătăţire plasmatică mediu de aproximativ o
oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în
urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei singure injecţii intravenoase in bolus de
500/100 mg sau 1000/200 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru
amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului
clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului
clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni şi 2
ani şi copiii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri)
în prima săptămână de viaţă intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări
zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuși
să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi
utilă monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei
renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în
cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De
aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în
acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie
monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă
farmacologică, de genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat
iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
13
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte produse medicamentoase cu excepţia celor menţionate
la punctul 6.6.
Augmentin nu trebuie amestecat cu derivate din sânge, cu alte lichide proteice precum hidrolizatele de
proteine sau cu emulsii lipidice intravenoase. Dacă este prescris concomitent cu un aminoglicozid,
antibioticele nu trebuie amestecate în seringă, recipientul lichidului intravenos sau perfuzor, din cauza
scăderii activităţii aminoglicozidului în această situaţie.
Soluţiile de Augmentin nu trebuie amestecate cu perfuziile care conţin glucoză, dextran sau
bicarbonat.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere în flacon
2 ani
Soluţia reconstituită (pentru administrare intravenoasă sau înainte de diluţia pentru perfuzie)
Soluţia reconstituită (un flacon reconstituit cu 20 ml cu apă pentru preparate injectabile) trebuie
folosită sau diluată imediat, în aproximativ 20 de minute.
Soluţie reconstituită şi diluată pentru perfuzie intravenoasă
Stabilitatea chimică şi fizică pe perioada utilizării a fost demonstrată pentru 1-2 ore, la 25 0C.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită şi diluată (1 flacon reconstituit într-un volum
minim de 100 ml fluid pentru perfuzie) trebuie utilizată imediat.
Perfuziile intravenoase de amoxicilină/acid clavulanic pot fi administrate în diverse lichide
intravenoase. Concentraţii satisfăcătoare de antibiotic se menţin la temperatura camerei (25°C) în
volumele recomandate din următoarele lichide de perfuzie. Dacă este reconstituită şi păstrată la
temperatura camerei (25 °C), perfuzia trebuie terminată în duratele de timp enumerate în tabelul de
mai jos.
Perfuzie intravenoasă
Perioada de
stabilitate la 25°C
Apă pentru preparate injectabile Ph.Eur. 2 ore
0.9% m/v perfuzie intravenoasă de clorură de sodiu (9 mg/ml) 2 ore
Soluţie injectabilă combinată de clorură de sodiu 1959
(Ringer) 1 oră
Perfuzie intravenoasă combinată de lactat de sodiu (Ringer-
Lactat:Hartmann) 2 ore
Stabilitatea soluţiilor de Augmentin i.v. depinde de concentraţie. În cazul în care este necesară
utilizarea de soluţii mai concentrate, perioada de stabilitate trebuie ajustată corespunzător.
Augmentin i.v. este mai puţin stabil în perfuzii care conţin glucoză, dextran sau bicarbonat. De aceea,
soluţiile reconstituite de Augmentin nu trebuie adăugate la astfel de perfuzii ci pot fi injectate pe
cateter într-o perioadă de 3-4 minute.
Orice soluţie reziduală de antibiotic trebuie îndepărtată.
14
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C,.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea produsului medicamentos, a se vedea punctul 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 1, 5 sau 50 flacoane a 100 ml din sticlă incoloră (tip I sau III) închise cu dop din cauciuc
clorobutilic, sigilate cu capsă din aluminiu şi disc din polipropilenă.
Cutii cu 10 fiole a 25 ml din sticlă incoloră
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pentru o singură utilizare. Aruncaţi orice soluţie neutilizată.
Reconstituirea/diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Soluţia trebuie inspectată vizual pentru
evidenţierea de particule şi modificări de culoare înainte de administrare.Soluţia poate fi utilizată
numai dacă este limpede şi fără particule.
Orice produs medicamentos neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Pregătirea soluţiilor pentru injecţie intravenoasă
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg nu este potrivit pentru injectarea în bolus. Administrarea
trebuie să se facă în perfuzie intravenoasă.
Pregătirea soluţiilor pentru perfuzie intravenoasă
Augmentin intravenos 2000 mg/200 mg trebuie trebuie dizolvat în 20 ml de apă pentru preparate
înjectabile Ph.Eur.(acesta este volumul minim). În timpul reconstituirii poate sau nu să apară o
coloraţie roz tranzitorie. Soluţiile reconstituite sunt în mod normal incolore sau au o culoare galben
pai. Imediat soluţia reconstituită trebuie adăugată la 100 ml de lichid de perfuzie utilizând o minipungă
sau o biuretă.
Augmentin fiole nu este adecvat pentru utilizare pentru mai multe doze.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Beecham Group Plc
980 Great West Road,
Brentford, Middlesex, TW8 9GS
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8740/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data Reînnoirii Autorizației - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
