AMOXICILINA SANDOZ 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 574 mg echivalent cu amoxicilină 500 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 1148 mg echivalent cu amoxicilină 1000 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt oblongi, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ovale, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoxicilina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene cauzate de
microorganisme patogene Gram-pozitiv şi Gram-negativ sensibile la amoxicilină (vezi pct. 5.1):
- Infecţii ale tractului respirator superior: otită acută medie, sinuzită acută (diagnosticată
adecvat) şi tonsilită dovedită cu streptococ beta-hemolitic grup A.
- Infecţii ale tractului respirator inferior: exacerbare acută a bronşitei cronice, pneumonie
comunitară.
- Infecţii ale tractului urinar inferior: cistită
- Profilaxia endocarditei
- Tratamentul bolii Lyme stadiul iniţial asociată cu eritem migrator (stadiul 1)
- Terapia de eradicare a Helicobacter pylori: în asociere cu un alt medicament antibacterian
adecvat şi un medicament pentru tratarea adecvată a ulcerului la pacienţii adulţi cu ulcer gastro-
duodenale asociat cu H.pylori .
2
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Sunt disponibile alte forme farmaceutice de amoxicilină adaptate dozelor mai mici de 2 g pe zi şi
forme farmaceutice adaptate copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Recomandările cu privire la dozele de amoxicilină depind de vârstă, greutate şi funcţia renală a
pacientului, de severitatea şi localizarea infecţiei şi de microorganismul suspectat sau dovedit.
Doza uzuală
Adulţi şi adolescenţi (cu greutatea corporală >40 kg)
Doza uzuală este cuprinsă între 750 mg şi 3 g amoxicilină, administrată zilnic în 2 sau 3 prize
separate.
Recomandări speciale cu privire la doze
Tonsilită: 1 g de 2 ori pe zi.
Exacerbare acută a bronşitei cronice la adulţi: 1 g de 2 ori pe zi.
Pneumonie comunitară: 1 g de 3 ori zilnic (adică la fiecare 8 ore).
Boala Lyme stadiul iniţial (eritem migrator izolat): 500 mg până la 1 g de 3 ori pe zi, timp de 14-21
zile.
Terapia de eradicare a Helycobacter pylori: amoxicilină 1 g de 2 ori pe zi, în asociere cu
claritromicină 500 mg de 2 ori pe zi şi omeprazol 20 mg sau lansoprazol 30 mg de 2 ori pe zi, timp de
7-14 zile. Trebuie avută în vedere o schemă de administrare alternativă la persoanele cu rezistenţă la
claritromicină mai mare de 20%.
Doze pentru copii (cu greutatea corporală sub 40 kg)
Doza zilnică pentru copii este de 40- 90 mg/kg/zi în 2 sau 3 doze separate* (nu mai mult de 3g/zi) în
funcţie de indicaţie, severitatea bolii şi de sensibilitatea microorganismului patogen (vezi recomandări
speciale cu privire la doze de mai jos şi punctele 4.4, 5.1 şi 5.2).
*Datele cu privire la farmacocinetică/farmacodinamie indică faptul că administrarea de trei ori pe zi
este asociată cu o eficacitate ridicată, prin urmare administrarea de două ori pe zi se recomandă numai
atunci când doza face parte dintr-o categorie superioară.
Copiilor cu greutatea mai mare de 40 kg li se poate administra doza uzuală pentru adulţi.
Recomandări speciale cu privire la doze
Tonsilită: 50 mg/kg/zi în două prize separate.
Otită medie acută: În zonele cu prevalenţă mare de pneumococ cu sensibilitate scăzută la penicilină,
schemele de tratament trebuie realizate luând în considerare recomandările naţionale/locale.
Boala Lyme stadiul iniţial (eritem migrator izolat): 50 mg/kg/zi în trei prize separate, timp de 14-21
zile.
Schema de tratament pentru profilaxia endocarditei
Se administrează oral 2-3 g amoxicilină cu o oră înainte de procedura chirurgicale.
3
Pentru copii: 50 mg amoxicillină/kg corp, administrată într-o singură doză cu o oră înainte de
procedura chirurgicală.
Pentru detalii suplimentare şi descrierea pacienţilor cu risc trebuie consultate ghidurile locale oficiale
cu privire la prevenirea endocarditei.
Doze în insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă doza trebuie redusă. La pacienţii cu un clearance renal mai
mic de 30 ml/min se recomandă o creştere a intervalului dintre doze şi o reducere a dozei zilnice
totale (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
În caz de insuficienţă renală nu se poate administra un tratament pe termen scurt cu o singură doză de
amoxicilină 3 g.
Adulţi (incluzând pacienţii vârstnici)
Clearance creatinină ml/min Doză Intervalul dintre administrări
>30 Nu este necesară ajustarea dozei
10-30 500 mg 12 ore
3M Doza uzuală Nu este necesară ajustarea dozei
10-30 Doza uzuală 12 ore Eechivalent la 2/3 din
dozăF
<1M Doza uzuală 24 ore Eechivalent la 1/3 din
dozăF
Dozele în insuficienţa hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei atâta timp cât funcţia hepatică nu este afectată.
Durata tratamentului
În general tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile după ce simptomele dispar. În infecţiile cu
streptococ beta-hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de 6-10 zile pentru a se obţine eradicarea
microorganismului.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral.
Comprimatele filmate de amoxicilină trebuie luate întregi fără a fi mestecate, împreună cu lichid (de
exemplu, un pahar cu apă).
Absorbţia amoxicilinei nu este redusă de ingestia de alimente.
4.3 Contraindicaţii
Amoxicilina este contraindicată la pacienţii cu:
4
Hipersensibilitate la penicilină; trebuie avută în vedere o alergie încrucişată la alte antibiotice
beta-lactamice, cum sunt cefalosporinele;
Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu amoxicilină, trebuie realizată anamneza atentă referitoare la
reacţiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline şi cefalosporine. Trebuie luată în considerare
posibilitatea hipersensibilităţii încrucişate cu cefalosporinele (10%-15%).
La pacienţii aflaţi în tratament cu peniciline s-au raportat reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide)
grave şi ocazional letale. Aceste reacţii apar mai probabil la persoanele cu antecedente de
hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice.
La pacienţii cu insuficienţă renală excreţia amoxicilinei va fi întârziată şi, în funcţie de severitatea
afecţiunii, poate fi necesară reducerea dozei zilnice totale (vezi pct. 4.2).
Este recomandată precauţia la copiii născuţi prematur sau în timpul perioadei neo-natale: trebuie
monitorizate funcţia renală, hepatică şi hematologică.
Utilizarea de lungă durată a amoxicilinei poate determina ocazional dezvoltarea excesivă a
microorganismelor sau fungilor care nu sunt sensibile la aceasta. Prin urmare, pacienţii trebuie
supravegheaţi cu atenţie în ceea ce priveşte suprainfecţiile.
Şocul anafilactic şi alte reacţii alergice severe apar în cazuri rare după administrarea orală a
amoxicilinei. Cu toate acestea, dacă apar aceste reacţii, trebuie luate măsurile de urgenţă
corespunzătoare.
Prezenţa amoxicilinei în concentraţii mari în urină poate determina precipitarea substanţei la nivelul
cateterului urinar. Prin urmare, la anumite intervale de timp, este necesară evaluarea vizuală a
cateterului urinar. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, trebuie să se păstreze un aport
corespunzător de lichide şi o diureză adecvată pentru a reduce le minim posibilitatea apariţiei
cristaluriei determinată de amoxicilină.
Amoxicilina nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene la pacienţii cu infecţii virale,
leucemie acută limfatică sau mononucleoză infecţioasă, cum este erupţia cutanată eritematoasă
(eritem morbiliform) ce a fost asociată cu febra glandulară la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
În cazul în care apare diaree persistentă severă (în majoritatea cazurilor determinată de Clostridium
difficile) trebuie avută în vedere posibilitatea unei colite pseudomembranoasă. În acest caz trebuie
întrerupt tratamentul cu amoxicilină şi începută o terapie adecvată. Utilizarea antiperistalticelor este
contraindicată.
Similar altor antibiotice beta-lactamice, în decursul tratamentului cu doze mari de amoxicilină trebuie
monitorizată periodic hemoleucograma.
Terapia cu doze mari de antibiotice beta-lactamice la pacienţii cu insuficienţă renală sau antecedente
de crize convulsive, la cei în tratament pentru epilepsie şi la cei cu afectare meningeală, poate
determina în mod excepţional crize convulsive.
Apariţia la începutul tratamentului a unui eritem generalizat însoţit de febră şi pustule, poate sugera o
pustuloză exantematică acută generalizată; aceasta necesită întreruperea terapiei şi orice administrare
ulterioară a amoxicilinei este contraindicată.
5
Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante în timpul administrării concomitente cu
amoxicilină (vezi pct. 4.5).
Trebuie monitorizate cu atenţie concentraţiile plasmatice de metotrexat în timpul administrătii
concomitente cu amoxicilină (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol poate determina apariţia reacţiilor cutanate alergice şi, prin
urmare, nu este recomandată.
Digoxină
La administrarea concomitentă a amoxicilinei cu digoxina este posibilă creşterea absorbţiei digoxinei.
Poate fi necesară ajustarea dozei de digoxină.
Anticoagulante
Administrarea concomitentă a amoxicilinei cu anticoagulante din clasa cumarinice poate prelungi
timpul de sângerare. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante. La pacienţii trataţi cu
antibiotice a fost raportată, într-un număr mare de cazuri, creşterea activităţii anticoagulantului oral.
Contextul infecţios şi inflamator, vârsta şi starea generală a pacientului apar ca factori de risc. În
aceste condiţii, este dificil de cunoscut distribuirea responsabilităţii între boală infecţioasă şi
tratamentul său, în apariţia tulburărilor INR-ului. Cu toate acestea, unele clase de antibiotice au o
influenţă mai mare, în special fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul şi unele
cefalosporine.
Metotrexat
A fost raportată interacţiunea dintre amoxicilină şi metotrexat care a condus la toxicitatea
metotrexatului. La pacienţii cărora li se administrează concomitent amoxicilină şi metotrexat trebuie
monitorizate cu atenţie concentraţiile serice ale metotrexatului. Amoxicilina reduce clereance-ul renal
al metotrexatului, probabil prin competiţie la nivelul sistemului secretor tubular comun.
Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a amoxicilinei cu:
Contraceptive hormonale orale
Administrarea amoxicilinei poate reduce tranzitor concentraţiile plasmatice ale estrogenului şi
progesteronului şi poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Prin urmare, se recomandă să se
utilizeze măsuri contraceptive suplimentare non-hormonale.
Alte forme de interacţiune:
- diureza forţată determină reducerea concentraţiilor plasmatice sanguine prin creşterea
eliminării amoxicilinei
- se recomandă ca la testarea glucozuriei în timpul tratamentului cu amoxicilină, să se
utilizeze metode enzimatice de oxidare a glucozei. Datorită concentraţiilor urinare mari
de amoxicilină, se pot obţine rezultate fals pozitive prin metode chimice.
- amoxicilina poate scădea cantitatea de estriol urinar la femeile gravide
- în concentraţii mari amoxicilina poate reduce concentraţiile plasmatice ale glicemiei
Amoxicilina poate interfera cu testările proteinelor când sunt utilizate metode colorimetrice.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Amoxicilina traversează placenta şi concentraţiile fetale plasmatice sunt de aproximativ 25-30% din
concentraţiile plasmatice materne.
Datele referitoare la un număr limitat de sarcini expuse nu au indicat efecte adverse ale amoxicilinei
asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date
epidemiologice relevante. Studiile la animale nu au indicat afectare directă sau indirectă asupra
sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Este
necasară prudenţă când se administrează la femeile gravide.
Alăptarea
Amoxicilina se excretă în laptele matern (aproximativ 10% din concentraţia serică corespunzătoare).
Până în prezent nu au existat efecte dăunătoare asupra copilului alăptat la sân după utilizarea
amoxicilinei. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul alăptării.
Cu toate acestea, alăptarea trebuie întreruptă dacă la noul-născut apar tulburări gastro-intestinale
(diaree, candidoză sau erupţie cutanată tranzitorie).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amoxicilină Sandoz nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct reacţiile adverse sunt definite după cum urmează:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii şi
colonizarea cu
microorganisme
rezistente sau
fungi, cum sunt
candidoza orală
şi vaginală după
utilizarea de
lungă durată şi
repetată a
amoxicilinei
7
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie şi
anemie
hemolitică
Leucopenie,
neutropenie,
granulocitopenie,
trombocitopenie,
pancitopenie,
anemie,
mielosupresie,
agranulocitoză,
prelungirea
timpului de
sângerare şi
prelungirea
timpului de
protrombină.
Toate acestea au
fost reversibile la
întreruperea
tratamentului
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Edem laringean,
boala serului,
vasculită
alergică,
anafilaxie şi şoc
anafilactic
Tulburări ale
sistemului
nervos
Efectele asupra
SNC includ
hiperkinezie,
ameţeli şi
convulsii.
Convulsiile pot
apare la pacienţii
cu insuficienţă
renală, epilepsie,
meningită sau la
cei cărora li se
administrează
doze mari
8
Tulburări
gastro-
intestinale
Simptome
gastrice, greaţă,
pierdere a
apetitului
alimentar,
vărsături,
flatulenţă, scaune
moi, diaree,
enantem (în
special în zona
gurii),
xerostomie,
tulburări ale
gustului. Aceste
efecte asupra
sistemului gastro-
intestinal sunt, în
special uşoare şi
dispar frecvent
fie în timpul
tratamentului, fie
foarte curând
după încetarea
tratamentului.
Apariţia acestor
reacţii adverse
poate fi, în
general, redusă
prin
administrarea
amoxicilinei în
timpul meselor.
Modificare
superficială de
culoare a dinţilor
(în special la
administrarea
suspensiei orale).
De regulă,
aceasta poate fi
îndepărtată prin
periaj dentar .
Dacă apare
diaree severă şi
persistentă
trebuie luată în
considerare
posibilitatea
foarte rară pentru
colită
pseudomembrano
asă.
Administrarea
medicamentelor
antiperistaltice
este
contraindicată.
Colorare a limbii
în negru
Tulburări
hepatobiliare
Creştere
moderată şi
tranzitorie a
valorilor serice
ale enzimelor
hepatice
Hepatită şi icter
colestatic
9
Tulburări
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Reacţii cutanate,
cum sunt
exantem, prurit,
urticarie;
exantemul
morbiliform tipic
apare la 5-11 zile
după începerea
tratamentului.
Apariţia imediată
a urticariei indică
o reacţie alergică
la amoxicilină şi,
prin urmare,
tratamentul
trebuie întrerupt
(vezi, de
asemenea, pct.
4.4):
Angioedem
(edem Quincke),
eritem multiform
exsudativ,
pustuloză
generalizată
acută, sindrom
Lyell, sindrom
Stevens-Johnson,
necroză
epidermică
toxică, dermatită
buloasă şi
exfoliativă
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Nefrită
interstiţială
acută.
Cristalurie .
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Febră cauzată de
medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome ale supradozajului
Amoxicilina nu este asociată, în general, cu efecte toxice acute, nici când este ingerată în mod
accidental în doze mari. Supradozajul poate cauza simptome, cum sunt tulburări gastro-intestinale,
renale şi neuropsihice şi dezechilibru hidro-electrolitic. La pacienţii cu insuficienţă renală severă,
supradozajul marcat poate determina semne de toxicitate renală; este posibilă cristaluria.
Managementul supradozajului
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu amoxicilină.
Tratamentul constă, în principal, în administrarea de cărbune activat (lavajul gastric nu este, de
regulă, necesar) sau măsuri simptomatice. Trebuie acordată atenţie specială la echilibrul hidro-
electrolitic al pacienţilor.
Amoxicilina poate fi eliminată prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru extins. Codul ATC:
J01CA04.
10
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină aminobenzilică cu acţiune bactericidă datorită inhibării sintezei
peretelui bacterian.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru amoxicilină, timpul în care concentraţia plasmatică este menţinută peste CMI (T>CMI) este
parametrul farmacodinamic cheie în prezicerea rezultatului clinic şi bacteriologic de succes.
Mecanism de rezistenţă
Bacteria poate fi rezistentă la amoxicilină din cauza producerii de beta-lactamaze care hidrolizezaă
aminopenicilinele, modificării proteinelor care leagă peniciline, impermeabilităţii la medicament sau
a pompelor de eflux. Unul sau mai multe dintre aceste mecanisme pot coexista în acelaşi organism,
determinând rezistenţă încrucişată variabilă şi imprevizibilă la alte antibiotice beta-lactamice şi la
medicamente antibacteriene din alte clase.
Valori critice (EUCAST)
Microorganism Valori critice sensibile (µg/ml)
Sensibil ≤ Rezistent [
Enterobacteriaceae 8 8
Staphlyococcus spp. 1 0.12 0,12
Enterococcus spp. 4 8
Streptococcus A, B, C, G2 0,25 0,25
Streptococcus pneumoniae3 0,5 2
Grupul viridans streptococci 0,5 2
Haemophilus influenzae 2 2
Neisseria meningitidis 0,12 1
Anaerobi Gram pozitiv 4 8
Anaerobi Gram negativ 0,5 2
Helicobacter pylori 0,12 0,12
Valori critice necorelate pe specii4 2 8 1 Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază. Valorile critice a benzilpenicilinei vor
separa în cea mai mare parte producătorii de beta-lactamază de neproducători. Dacă CMI este
[0,12 mgLl, se raportează rezistenţă. Dacă CMI ≤0,12 mg/l, sensibilitatea de testare cu un test de
difuziune pe disc (vezi pct. B). Izolatele pozitive pentru beta-lactamază sunt rezistente la
benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, aminopeniciline, carboxipeniciline şi ureidopeniciline.
fzolatele negative pentru beta-lactamază şi sensibile la cefoxitin (cefoxitin este utilizat pentru a
proiecta “rezistenţa la meticilină) pot fi sensibile la aceste medicamente. Valorile critice din tabel
se bazează pe valorile critice ale benzilpenicilinei. 2 Sensibilitatea beta-lactamicelor la grupurile de streptococi beta-hemolitice A, B, C şi G este
dedusă prin sensibilitatea la penicilină. Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice ale
benzilpenicilinei. 3 Majoritatea valorilor CMI pentru penicilină, ampicilină, amoxicilină şi piperacilină (cu sau fără
un inhibitor de beta-lactamază) nu diferă cu mai mult de o diluţie şi se izolează complet de
sensibilitatea la benzilpenicilină (CMI ≤0,06 mg/l; sensibile la oxacilină, vei pct. A), pot fi
raportate sensibile la agen’ii beta-lactamici cărora li s-a dat valori critice. Valorile critice din tabel
se bazează pe valorile critice ale amoxicilinei. Valorile critice din tabel se bazează pe valorile
critice ale amoxicilineiK
4 Valorile critice necorelate pe specii se bazează pe doze de cel puţin 0,5 g x 3 – 4 (1,5 – 2 g/zi).
11
Sensibilitate:
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi informaţiile locale
privind rezistenţa sunt de dorit, în special când sunt tratate infecţii severe. Dacă este necesar, se
recomandă sfatul unui expert când prevalenţa locală a rezistenţei arată că utilitatea medicamentului în
unele tipuri de infecţii este discutabilă.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis$
Lysteria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus bovis
Streptococcus pyogenes*
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Helicobacter pylori
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococci
Altele
Borrelia
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium$
Streptococcus pneumoniae*+
Streptococcus viridans
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Escherichia coli+
Haemophilus influenzae*
Haemophilus para-influenzae*
Moraxelle catarrhalis+
Proteus mirabilis
Microorganisme anaerobe
Prevotella
Fusobacterium spp.
Microorganisme rezistente natural
12
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Legionella
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Providencia spp.
Pseudomonas spp.
Serratia spp.
Microorganisme anaerobe
Bacteriodes fragilis
Altele
Chlamydia
Mycoplasma
Rickettsia
*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru tulpinile izolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate
+Prevalenţa rezistenţei patogenilor este >50%
$Specii intermediare naturale
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea absolută a amoxicilinei depinde de doză şi este cuprinsă între 75 şi 90%. În
intervalul de doze 250 mg şi 1000 mg, biodisponibilitatea (parametri: ASC şi Cmax) este direct
proporţională cu doza. La doze mai mari scade absorbţia. Absorbţia nu este influenţată de
administrarea concomitentă de alimente. Administrarea orală a unei doze unice de 500 mg
amoxicilină determină concentraţii plasmatice de 6-11 mg/l. După administrarea unei singure doze de
3 g amoxicilină concentraţiile plasmatice ating 27 mg/l. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse
la 1-2 ore după administrare.
Distribuţie
Amoxicilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 17%. Concentraţiile
terapeutice ale medicamentului sunt rapid obţinute în plasmă, ţesutul pulmonar, secreţiile bronşice,
lichidul din urechea medie, bilă şi urină. Amoxicilina difuzează slab în lichidul cerebrospinal în
prezenţa unui meninge intact. Amoxicilina traversează placenta şi este excretată în laptele matern în
cantitate mică.
Metabolizare şi eliminare
Amoxicilina se excretă, în principal, pe cale renală. Aproximativ 60-80% din doza orală de
amoxicilină se excretă nemetabolizată în urină în decurs de 6 ore de la administrare şi o mică cantitate
13
se elimină prin bilă. Aproximativ 7-25% din doza administrată este metabolizată în acid peniciloic
inactiv. Timpul de înjumătăţire plasmatică la pacienţii cu funcţie renală normală este de aproximativ
1-1,5 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal timpul de înjumătăţire plasmatică este
cuprins între 5 până la 20 de ore. Substanţa activă se poate elimina prin hemodializă.
Copii şi adolescenţi
La nou-născuţii prematuri cu vârsta gestaţională de 26-33 săptămâni, clearance-ul după administrarea
intravenoasă de amoxicilină, înziua a 3-a de viaţă, a variat între 0,75- 2 ml/min, foarte similar cu
clearance-ul de inulină (RFG) la această categorie de pacienţi. În urma administrării orale, modelul de
absorbţie şi biodisponibilitatea amoxicilinei la copiii mici poate fi diferită de cea a adulţilor. În
consecinţă, ca urmare a scăderii clearance-ului, expunerea la această grupă de pacienţi este mai mare,
deşi această creştere poate fi diminuată prin scăderea biodisponibilităţii atunci când se administrează
pe cale orală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu (E 470b)
Povidonă (K25) (E 1201)
Amidonoglicolat de sodiu (Tip A)
Celuloză microcristalină pH 102 (E 460)
Film
Dioxid de titan (E 171)
Talc (E 553b)
Hipromeloză (E 464)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
14
Blistere din PVC-PVDC/Al
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE PIAŢĂ
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
5474/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
5475/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Martie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 574 mg echivalent cu amoxicilină 500 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat 1148 mg echivalent cu amoxicilină 1000 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt oblongi, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate
Comprimatele filmate sunt ovale, biconvexe, de culoare albă până la crem, cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoxicilina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene cauzate de
microorganisme patogene Gram-pozitiv şi Gram-negativ sensibile la amoxicilină (vezi pct. 5.1):
- Infecţii ale tractului respirator superior: otită acută medie, sinuzită acută (diagnosticată
adecvat) şi tonsilită dovedită cu streptococ beta-hemolitic grup A.
- Infecţii ale tractului respirator inferior: exacerbare acută a bronşitei cronice, pneumonie
comunitară.
- Infecţii ale tractului urinar inferior: cistită
- Profilaxia endocarditei
- Tratamentul bolii Lyme stadiul iniţial asociată cu eritem migrator (stadiul 1)
- Terapia de eradicare a Helicobacter pylori: în asociere cu un alt medicament antibacterian
adecvat şi un medicament pentru tratarea adecvată a ulcerului la pacienţii adulţi cu ulcer gastro-
duodenale asociat cu H.pylori .
2
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Sunt disponibile alte forme farmaceutice de amoxicilină adaptate dozelor mai mici de 2 g pe zi şi
forme farmaceutice adaptate copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Recomandările cu privire la dozele de amoxicilină depind de vârstă, greutate şi funcţia renală a
pacientului, de severitatea şi localizarea infecţiei şi de microorganismul suspectat sau dovedit.
Doza uzuală
Adulţi şi adolescenţi (cu greutatea corporală >40 kg)
Doza uzuală este cuprinsă între 750 mg şi 3 g amoxicilină, administrată zilnic în 2 sau 3 prize
separate.
Recomandări speciale cu privire la doze
Tonsilită: 1 g de 2 ori pe zi.
Exacerbare acută a bronşitei cronice la adulţi: 1 g de 2 ori pe zi.
Pneumonie comunitară: 1 g de 3 ori zilnic (adică la fiecare 8 ore).
Boala Lyme stadiul iniţial (eritem migrator izolat): 500 mg până la 1 g de 3 ori pe zi, timp de 14-21
zile.
Terapia de eradicare a Helycobacter pylori: amoxicilină 1 g de 2 ori pe zi, în asociere cu
claritromicină 500 mg de 2 ori pe zi şi omeprazol 20 mg sau lansoprazol 30 mg de 2 ori pe zi, timp de
7-14 zile. Trebuie avută în vedere o schemă de administrare alternativă la persoanele cu rezistenţă la
claritromicină mai mare de 20%.
Doze pentru copii (cu greutatea corporală sub 40 kg)
Doza zilnică pentru copii este de 40- 90 mg/kg/zi în 2 sau 3 doze separate* (nu mai mult de 3g/zi) în
funcţie de indicaţie, severitatea bolii şi de sensibilitatea microorganismului patogen (vezi recomandări
speciale cu privire la doze de mai jos şi punctele 4.4, 5.1 şi 5.2).
*Datele cu privire la farmacocinetică/farmacodinamie indică faptul că administrarea de trei ori pe zi
este asociată cu o eficacitate ridicată, prin urmare administrarea de două ori pe zi se recomandă numai
atunci când doza face parte dintr-o categorie superioară.
Copiilor cu greutatea mai mare de 40 kg li se poate administra doza uzuală pentru adulţi.
Recomandări speciale cu privire la doze
Tonsilită: 50 mg/kg/zi în două prize separate.
Otită medie acută: În zonele cu prevalenţă mare de pneumococ cu sensibilitate scăzută la penicilină,
schemele de tratament trebuie realizate luând în considerare recomandările naţionale/locale.
Boala Lyme stadiul iniţial (eritem migrator izolat): 50 mg/kg/zi în trei prize separate, timp de 14-21
zile.
Schema de tratament pentru profilaxia endocarditei
Se administrează oral 2-3 g amoxicilină cu o oră înainte de procedura chirurgicale.
3
Pentru copii: 50 mg amoxicillină/kg corp, administrată într-o singură doză cu o oră înainte de
procedura chirurgicală.
Pentru detalii suplimentare şi descrierea pacienţilor cu risc trebuie consultate ghidurile locale oficiale
cu privire la prevenirea endocarditei.
Doze în insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă doza trebuie redusă. La pacienţii cu un clearance renal mai
mic de 30 ml/min se recomandă o creştere a intervalului dintre doze şi o reducere a dozei zilnice
totale (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
În caz de insuficienţă renală nu se poate administra un tratament pe termen scurt cu o singură doză de
amoxicilină 3 g.
Adulţi (incluzând pacienţii vârstnici)
Clearance creatinină ml/min Doză Intervalul dintre administrări
>30 Nu este necesară ajustarea dozei
10-30 500 mg 12 ore
3M Doza uzuală Nu este necesară ajustarea dozei
10-30 Doza uzuală 12 ore Eechivalent la 2/3 din
dozăF
<1M Doza uzuală 24 ore Eechivalent la 1/3 din
dozăF
Dozele în insuficienţa hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei atâta timp cât funcţia hepatică nu este afectată.
Durata tratamentului
În general tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile după ce simptomele dispar. În infecţiile cu
streptococ beta-hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de 6-10 zile pentru a se obţine eradicarea
microorganismului.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral.
Comprimatele filmate de amoxicilină trebuie luate întregi fără a fi mestecate, împreună cu lichid (de
exemplu, un pahar cu apă).
Absorbţia amoxicilinei nu este redusă de ingestia de alimente.
4.3 Contraindicaţii
Amoxicilina este contraindicată la pacienţii cu:
4
Hipersensibilitate la penicilină; trebuie avută în vedere o alergie încrucişată la alte antibiotice
beta-lactamice, cum sunt cefalosporinele;
Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu amoxicilină, trebuie realizată anamneza atentă referitoare la
reacţiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline şi cefalosporine. Trebuie luată în considerare
posibilitatea hipersensibilităţii încrucişate cu cefalosporinele (10%-15%).
La pacienţii aflaţi în tratament cu peniciline s-au raportat reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide)
grave şi ocazional letale. Aceste reacţii apar mai probabil la persoanele cu antecedente de
hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice.
La pacienţii cu insuficienţă renală excreţia amoxicilinei va fi întârziată şi, în funcţie de severitatea
afecţiunii, poate fi necesară reducerea dozei zilnice totale (vezi pct. 4.2).
Este recomandată precauţia la copiii născuţi prematur sau în timpul perioadei neo-natale: trebuie
monitorizate funcţia renală, hepatică şi hematologică.
Utilizarea de lungă durată a amoxicilinei poate determina ocazional dezvoltarea excesivă a
microorganismelor sau fungilor care nu sunt sensibile la aceasta. Prin urmare, pacienţii trebuie
supravegheaţi cu atenţie în ceea ce priveşte suprainfecţiile.
Şocul anafilactic şi alte reacţii alergice severe apar în cazuri rare după administrarea orală a
amoxicilinei. Cu toate acestea, dacă apar aceste reacţii, trebuie luate măsurile de urgenţă
corespunzătoare.
Prezenţa amoxicilinei în concentraţii mari în urină poate determina precipitarea substanţei la nivelul
cateterului urinar. Prin urmare, la anumite intervale de timp, este necesară evaluarea vizuală a
cateterului urinar. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, trebuie să se păstreze un aport
corespunzător de lichide şi o diureză adecvată pentru a reduce le minim posibilitatea apariţiei
cristaluriei determinată de amoxicilină.
Amoxicilina nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene la pacienţii cu infecţii virale,
leucemie acută limfatică sau mononucleoză infecţioasă, cum este erupţia cutanată eritematoasă
(eritem morbiliform) ce a fost asociată cu febra glandulară la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
În cazul în care apare diaree persistentă severă (în majoritatea cazurilor determinată de Clostridium
difficile) trebuie avută în vedere posibilitatea unei colite pseudomembranoasă. În acest caz trebuie
întrerupt tratamentul cu amoxicilină şi începută o terapie adecvată. Utilizarea antiperistalticelor este
contraindicată.
Similar altor antibiotice beta-lactamice, în decursul tratamentului cu doze mari de amoxicilină trebuie
monitorizată periodic hemoleucograma.
Terapia cu doze mari de antibiotice beta-lactamice la pacienţii cu insuficienţă renală sau antecedente
de crize convulsive, la cei în tratament pentru epilepsie şi la cei cu afectare meningeală, poate
determina în mod excepţional crize convulsive.
Apariţia la începutul tratamentului a unui eritem generalizat însoţit de febră şi pustule, poate sugera o
pustuloză exantematică acută generalizată; aceasta necesită întreruperea terapiei şi orice administrare
ulterioară a amoxicilinei este contraindicată.
5
Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante în timpul administrării concomitente cu
amoxicilină (vezi pct. 4.5).
Trebuie monitorizate cu atenţie concentraţiile plasmatice de metotrexat în timpul administrătii
concomitente cu amoxicilină (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol poate determina apariţia reacţiilor cutanate alergice şi, prin
urmare, nu este recomandată.
Digoxină
La administrarea concomitentă a amoxicilinei cu digoxina este posibilă creşterea absorbţiei digoxinei.
Poate fi necesară ajustarea dozei de digoxină.
Anticoagulante
Administrarea concomitentă a amoxicilinei cu anticoagulante din clasa cumarinice poate prelungi
timpul de sângerare. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante. La pacienţii trataţi cu
antibiotice a fost raportată, într-un număr mare de cazuri, creşterea activităţii anticoagulantului oral.
Contextul infecţios şi inflamator, vârsta şi starea generală a pacientului apar ca factori de risc. În
aceste condiţii, este dificil de cunoscut distribuirea responsabilităţii între boală infecţioasă şi
tratamentul său, în apariţia tulburărilor INR-ului. Cu toate acestea, unele clase de antibiotice au o
influenţă mai mare, în special fluorochinolonele, macrolidele, ciclinele, cotrimoxazolul şi unele
cefalosporine.
Metotrexat
A fost raportată interacţiunea dintre amoxicilină şi metotrexat care a condus la toxicitatea
metotrexatului. La pacienţii cărora li se administrează concomitent amoxicilină şi metotrexat trebuie
monitorizate cu atenţie concentraţiile serice ale metotrexatului. Amoxicilina reduce clereance-ul renal
al metotrexatului, probabil prin competiţie la nivelul sistemului secretor tubular comun.
Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a amoxicilinei cu:
Contraceptive hormonale orale
Administrarea amoxicilinei poate reduce tranzitor concentraţiile plasmatice ale estrogenului şi
progesteronului şi poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Prin urmare, se recomandă să se
utilizeze măsuri contraceptive suplimentare non-hormonale.
Alte forme de interacţiune:
- diureza forţată determină reducerea concentraţiilor plasmatice sanguine prin creşterea
eliminării amoxicilinei
- se recomandă ca la testarea glucozuriei în timpul tratamentului cu amoxicilină, să se
utilizeze metode enzimatice de oxidare a glucozei. Datorită concentraţiilor urinare mari
de amoxicilină, se pot obţine rezultate fals pozitive prin metode chimice.
- amoxicilina poate scădea cantitatea de estriol urinar la femeile gravide
- în concentraţii mari amoxicilina poate reduce concentraţiile plasmatice ale glicemiei
Amoxicilina poate interfera cu testările proteinelor când sunt utilizate metode colorimetrice.
6
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Amoxicilina traversează placenta şi concentraţiile fetale plasmatice sunt de aproximativ 25-30% din
concentraţiile plasmatice materne.
Datele referitoare la un număr limitat de sarcini expuse nu au indicat efecte adverse ale amoxicilinei
asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date
epidemiologice relevante. Studiile la animale nu au indicat afectare directă sau indirectă asupra
sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Este
necasară prudenţă când se administrează la femeile gravide.
Alăptarea
Amoxicilina se excretă în laptele matern (aproximativ 10% din concentraţia serică corespunzătoare).
Până în prezent nu au existat efecte dăunătoare asupra copilului alăptat la sân după utilizarea
amoxicilinei. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul alăptării.
Cu toate acestea, alăptarea trebuie întreruptă dacă la noul-născut apar tulburări gastro-intestinale
(diaree, candidoză sau erupţie cutanată tranzitorie).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amoxicilină Sandoz nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct reacţiile adverse sunt definite după cum urmează:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii şi
colonizarea cu
microorganisme
rezistente sau
fungi, cum sunt
candidoza orală
şi vaginală după
utilizarea de
lungă durată şi
repetată a
amoxicilinei
7
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie şi
anemie
hemolitică
Leucopenie,
neutropenie,
granulocitopenie,
trombocitopenie,
pancitopenie,
anemie,
mielosupresie,
agranulocitoză,
prelungirea
timpului de
sângerare şi
prelungirea
timpului de
protrombină.
Toate acestea au
fost reversibile la
întreruperea
tratamentului
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Edem laringean,
boala serului,
vasculită
alergică,
anafilaxie şi şoc
anafilactic
Tulburări ale
sistemului
nervos
Efectele asupra
SNC includ
hiperkinezie,
ameţeli şi
convulsii.
Convulsiile pot
apare la pacienţii
cu insuficienţă
renală, epilepsie,
meningită sau la
cei cărora li se
administrează
doze mari
8
Tulburări
gastro-
intestinale
Simptome
gastrice, greaţă,
pierdere a
apetitului
alimentar,
vărsături,
flatulenţă, scaune
moi, diaree,
enantem (în
special în zona
gurii),
xerostomie,
tulburări ale
gustului. Aceste
efecte asupra
sistemului gastro-
intestinal sunt, în
special uşoare şi
dispar frecvent
fie în timpul
tratamentului, fie
foarte curând
după încetarea
tratamentului.
Apariţia acestor
reacţii adverse
poate fi, în
general, redusă
prin
administrarea
amoxicilinei în
timpul meselor.
Modificare
superficială de
culoare a dinţilor
(în special la
administrarea
suspensiei orale).
De regulă,
aceasta poate fi
îndepărtată prin
periaj dentar .
Dacă apare
diaree severă şi
persistentă
trebuie luată în
considerare
posibilitatea
foarte rară pentru
colită
pseudomembrano
asă.
Administrarea
medicamentelor
antiperistaltice
este
contraindicată.
Colorare a limbii
în negru
Tulburări
hepatobiliare
Creştere
moderată şi
tranzitorie a
valorilor serice
ale enzimelor
hepatice
Hepatită şi icter
colestatic
9
Tulburări
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Reacţii cutanate,
cum sunt
exantem, prurit,
urticarie;
exantemul
morbiliform tipic
apare la 5-11 zile
după începerea
tratamentului.
Apariţia imediată
a urticariei indică
o reacţie alergică
la amoxicilină şi,
prin urmare,
tratamentul
trebuie întrerupt
(vezi, de
asemenea, pct.
4.4):
Angioedem
(edem Quincke),
eritem multiform
exsudativ,
pustuloză
generalizată
acută, sindrom
Lyell, sindrom
Stevens-Johnson,
necroză
epidermică
toxică, dermatită
buloasă şi
exfoliativă
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Nefrită
interstiţială
acută.
Cristalurie .
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Febră cauzată de
medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome ale supradozajului
Amoxicilina nu este asociată, în general, cu efecte toxice acute, nici când este ingerată în mod
accidental în doze mari. Supradozajul poate cauza simptome, cum sunt tulburări gastro-intestinale,
renale şi neuropsihice şi dezechilibru hidro-electrolitic. La pacienţii cu insuficienţă renală severă,
supradozajul marcat poate determina semne de toxicitate renală; este posibilă cristaluria.
Managementul supradozajului
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu amoxicilină.
Tratamentul constă, în principal, în administrarea de cărbune activat (lavajul gastric nu este, de
regulă, necesar) sau măsuri simptomatice. Trebuie acordată atenţie specială la echilibrul hidro-
electrolitic al pacienţilor.
Amoxicilina poate fi eliminată prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru extins. Codul ATC:
J01CA04.
10
Mecanism de acţiune
Amoxicilina este o penicilină aminobenzilică cu acţiune bactericidă datorită inhibării sintezei
peretelui bacterian.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru amoxicilină, timpul în care concentraţia plasmatică este menţinută peste CMI (T>CMI) este
parametrul farmacodinamic cheie în prezicerea rezultatului clinic şi bacteriologic de succes.
Mecanism de rezistenţă
Bacteria poate fi rezistentă la amoxicilină din cauza producerii de beta-lactamaze care hidrolizezaă
aminopenicilinele, modificării proteinelor care leagă peniciline, impermeabilităţii la medicament sau
a pompelor de eflux. Unul sau mai multe dintre aceste mecanisme pot coexista în acelaşi organism,
determinând rezistenţă încrucişată variabilă şi imprevizibilă la alte antibiotice beta-lactamice şi la
medicamente antibacteriene din alte clase.
Valori critice (EUCAST)
Microorganism Valori critice sensibile (µg/ml)
Sensibil ≤ Rezistent [
Enterobacteriaceae 8 8
Staphlyococcus spp. 1 0.12 0,12
Enterococcus spp. 4 8
Streptococcus A, B, C, G2 0,25 0,25
Streptococcus pneumoniae3 0,5 2
Grupul viridans streptococci 0,5 2
Haemophilus influenzae 2 2
Neisseria meningitidis 0,12 1
Anaerobi Gram pozitiv 4 8
Anaerobi Gram negativ 0,5 2
Helicobacter pylori 0,12 0,12
Valori critice necorelate pe specii4 2 8 1 Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază. Valorile critice a benzilpenicilinei vor
separa în cea mai mare parte producătorii de beta-lactamază de neproducători. Dacă CMI este
[0,12 mgLl, se raportează rezistenţă. Dacă CMI ≤0,12 mg/l, sensibilitatea de testare cu un test de
difuziune pe disc (vezi pct. B). Izolatele pozitive pentru beta-lactamază sunt rezistente la
benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, aminopeniciline, carboxipeniciline şi ureidopeniciline.
fzolatele negative pentru beta-lactamază şi sensibile la cefoxitin (cefoxitin este utilizat pentru a
proiecta “rezistenţa la meticilină) pot fi sensibile la aceste medicamente. Valorile critice din tabel
se bazează pe valorile critice ale benzilpenicilinei. 2 Sensibilitatea beta-lactamicelor la grupurile de streptococi beta-hemolitice A, B, C şi G este
dedusă prin sensibilitatea la penicilină. Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice ale
benzilpenicilinei. 3 Majoritatea valorilor CMI pentru penicilină, ampicilină, amoxicilină şi piperacilină (cu sau fără
un inhibitor de beta-lactamază) nu diferă cu mai mult de o diluţie şi se izolează complet de
sensibilitatea la benzilpenicilină (CMI ≤0,06 mg/l; sensibile la oxacilină, vei pct. A), pot fi
raportate sensibile la agen’ii beta-lactamici cărora li s-a dat valori critice. Valorile critice din tabel
se bazează pe valorile critice ale amoxicilinei. Valorile critice din tabel se bazează pe valorile
critice ale amoxicilineiK
4 Valorile critice necorelate pe specii se bazează pe doze de cel puţin 0,5 g x 3 – 4 (1,5 – 2 g/zi).
11
Sensibilitate:
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi informaţiile locale
privind rezistenţa sunt de dorit, în special când sunt tratate infecţii severe. Dacă este necesar, se
recomandă sfatul unui expert când prevalenţa locală a rezistenţei arată că utilitatea medicamentului în
unele tipuri de infecţii este discutabilă.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis$
Lysteria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus bovis
Streptococcus pyogenes*
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Helicobacter pylori
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococci
Altele
Borrelia
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium$
Streptococcus pneumoniae*+
Streptococcus viridans
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Escherichia coli+
Haemophilus influenzae*
Haemophilus para-influenzae*
Moraxelle catarrhalis+
Proteus mirabilis
Microorganisme anaerobe
Prevotella
Fusobacterium spp.
Microorganisme rezistente natural
12
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Citrobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Legionella
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Providencia spp.
Pseudomonas spp.
Serratia spp.
Microorganisme anaerobe
Bacteriodes fragilis
Altele
Chlamydia
Mycoplasma
Rickettsia
*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru tulpinile izolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate
+Prevalenţa rezistenţei patogenilor este >50%
$Specii intermediare naturale
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea absolută a amoxicilinei depinde de doză şi este cuprinsă între 75 şi 90%. În
intervalul de doze 250 mg şi 1000 mg, biodisponibilitatea (parametri: ASC şi Cmax) este direct
proporţională cu doza. La doze mai mari scade absorbţia. Absorbţia nu este influenţată de
administrarea concomitentă de alimente. Administrarea orală a unei doze unice de 500 mg
amoxicilină determină concentraţii plasmatice de 6-11 mg/l. După administrarea unei singure doze de
3 g amoxicilină concentraţiile plasmatice ating 27 mg/l. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse
la 1-2 ore după administrare.
Distribuţie
Amoxicilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 17%. Concentraţiile
terapeutice ale medicamentului sunt rapid obţinute în plasmă, ţesutul pulmonar, secreţiile bronşice,
lichidul din urechea medie, bilă şi urină. Amoxicilina difuzează slab în lichidul cerebrospinal în
prezenţa unui meninge intact. Amoxicilina traversează placenta şi este excretată în laptele matern în
cantitate mică.
Metabolizare şi eliminare
Amoxicilina se excretă, în principal, pe cale renală. Aproximativ 60-80% din doza orală de
amoxicilină se excretă nemetabolizată în urină în decurs de 6 ore de la administrare şi o mică cantitate
13
se elimină prin bilă. Aproximativ 7-25% din doza administrată este metabolizată în acid peniciloic
inactiv. Timpul de înjumătăţire plasmatică la pacienţii cu funcţie renală normală este de aproximativ
1-1,5 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal timpul de înjumătăţire plasmatică este
cuprins între 5 până la 20 de ore. Substanţa activă se poate elimina prin hemodializă.
Copii şi adolescenţi
La nou-născuţii prematuri cu vârsta gestaţională de 26-33 săptămâni, clearance-ul după administrarea
intravenoasă de amoxicilină, înziua a 3-a de viaţă, a variat între 0,75- 2 ml/min, foarte similar cu
clearance-ul de inulină (RFG) la această categorie de pacienţi. În urma administrării orale, modelul de
absorbţie şi biodisponibilitatea amoxicilinei la copiii mici poate fi diferită de cea a adulţilor. În
consecinţă, ca urmare a scăderii clearance-ului, expunerea la această grupă de pacienţi este mai mare,
deşi această creştere poate fi diminuată prin scăderea biodisponibilităţii atunci când se administrează
pe cale orală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu (E 470b)
Povidonă (K25) (E 1201)
Amidonoglicolat de sodiu (Tip A)
Celuloză microcristalină pH 102 (E 460)
Film
Dioxid de titan (E 171)
Talc (E 553b)
Hipromeloză (E 464)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
14
Blistere din PVC-PVDC/Al
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
Mărimi de ambalaj: 7, 10, 12, 14, 16, 20, 28, 30, 100 şi 1000 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE PIAŢĂ
[Amoxicilină Sandoz 500 mg comprimate filmate]
5474/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
[Amoxicilină Sandoz 1000 mg comprimate filmate]
5475/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie Martie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2013
