FENTANYL-RICHTER 50 micrograme/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FENTANYL-RICHTER 50 micrograme/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă a 5 ml soluţie injectabilă conţine 250 micrograme fentanil (sub formă de citrat de fentanil
392,5 micrograme).
Excipient cu efect cunoscut:
1 ml soluţie injectabilǎ conţine sodiu 3,5 mg (sub formǎ de clorurǎ de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie incoloră sau slab colorată, limpede, practic fără particule în suspensie, pH între 3,3 şi 6,3.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fentanilul este indicat:
- în anestezia generală sau regională, pentru suplimentarea analgeziei;
- ca medicaţie preanestezică, în asociere cu un neuroleptic cum este droperidolul, pentru inducţia
anesteziei şi ca adjuvant în menţinerea anesteziei generale sau regionale;
- ca anestezic împreună cu oxigenul, la pacienţii cu risc mare, supuşi unor intervenţii chirurgicale
majore.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Fentanyl-Richter soluţie injectabilă trebuie administrat doar în cadrul unui mediu unde poate fi
asigurată permeabilitatea căilor respiratorii şi de către personalul care poate asigura permeabilitatea
căilor respiratorii (vezi pct. 4.4).
Doze
Doza de fentanil va fi stabilită individualizat, în funcţie de vârstă, greutate, statusul fizic, condiţiile
patologice preexistente, utilizarea altor medicamente, tipul de intervenţie chirurgicală şi de anestezie.
Doza iniţială trebuie redusă la vârstnici şi la pacienţii debilitaţi.
Efectul dozei iniţiale va fi luat în considerare la stabilirea dozelor suplimentare. Pentru a preveni
bradicardia, se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze mici de anticolinergic, chiar înainte
de inducţia anesteziei.
Droperidolul poate fi utilizat pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor.
Utilizare în anestezia generală sau regională, pentru suplimentarea analgeziei
2
Doză mică: 2 micrograme/kg i.m. sau i.v.
În doze mici, fentanilul este util în procedurile chirurgicale minore, dar dureroase.
Doză medie: 2-20 micrograme/kg i.m. sau i.v.
Când intervenţia chirurgicală este mai complicată, sunt necesare doze mai mari. Durata efectului este
dependentă de doză.
Doză mare: 20-50 micrograme/kg i.v.
În cadrul intervenţiilor chirurgicale majore şi de lungă durată, în timpul cărora răspunsul la stres poate
fi în detrimentul pacientului, s-a demonstrat că administrarea unor doze de fentanil de 20-50
micrograme/kg, în asociere cu protoxid de azot/oxigen, poate avea efect de atenuare a răspunsului la
stres.
În timpul intervenţiei chirurgicale, pot fi administrate treptat doze suplimentare de 25-250 micrograme
(0,5-5 ml), în funcţie de necesităţile pacientului şi de durata anticipată până la finalul intervenţiei
chirurgicale.
După administrarea unor doze mari de fentanil (20-50 micrograme/kg), ventilarea postoperatorie şi
urmărirea pacientului sunt absolut necesare, în vederea prevenirii deprimării respiratorii postoperatorii.
Utilizare ca anestezic
Când atenuarea răspunsului la stresul chirurgical este, în mod special, apreciată ca necesară, pot fi
administrate i.v., doze de 50-100 micrograme/kg în asociere cu oxigen şi un miorelaxant. Această
tehnică nu necesită utilizarea altor anestezice suplimentare. Pentru obţinerea efectului anestezic, doza
poate fi crescută, dacă este necesar, până la 150 micrograme/kg. Astfel de doze mari pot fi necesare în
chirurgia pe cord deschis şi în anumite alte proceduri chirurgicale majore, în cadrul cărora este
necesară protecţia miocardului faţă de necesarul crescut de oxigen.
Utilizarea la vârstnici
Similar altor opioide, doza trebuie redusă la vârstnici sau la pacienţii debilitaţi.
Utilizarea la copii și adolescenți
Copii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani:
Urmaţi instrucţiunile privind dozajul la adulţi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani:
Schema obişnuită de dozare la copii este următoarea:
Vârsta Iniţial Suplimentar
Respiraţie spontană între 2-11 ani 1-3 micrograme/Kg 1-1,25 micrograme/Kg
Ventilaţie asistată între 2-11 ani 1-3 micrograme/Kg 1-1,25 micrograme/Kg
Analgezie în timpul intervenţiilor chirurgicale, intensificarea anesteziei cu respiraţie spontană.
Tehnicile care implică analgezia la un copil cu respiraţie spontană trebuie utilizate numai ca parte a
unei tehnici de anestezie sau administrate ca parte a unei tehnici de sedare/analgezie, de către
personalul cu experienţă, în cadrul unui mediu în care poate fi abordată terapeutic rigiditatea bruscă a
peretelui toracic care necesită intubare sau apneea care necesită susţinerea căilor respiratorii (vezi pct.
4.4).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- Hipersensibilitate la alte opioide
- Operaţie cezariană, înainte de extragerea fătului
- Deprimare a centrului respirator (fără asigurarea ventilaţiei mecanice)
- Condiţii care implică creştere a presiunii intracraniene
3
- Administrare concomitentă de inhibitori de monoamino-oxidază sau timp de 2 săptămâni de la
întreruperea utilizării acestora.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fentanyl-Richter soluţie injectabilă trebuie administrat doar în cadrul unui mediu unde poate fi
asigurată permeabilitatea căilor respiratorii şi de către personalul care poate asigura permeabilitatea
căilor respiratorii (vezi pct. 4.2).
Similar altor opioide, deprimarea respiratorie depinde de doză şi poate fi reversibilă prin administrarea
de antagonişti specifici ai receptorilor opioizi, cum este naloxona. Pot fi necesare doze suplimentare,
deoarece deprimarea respiratorie poate dura mai mult decât perioada de acţiune a opioidului
antagonist. Analgezia profundă este asociată cu deprimare respiratorie marcată, care poate să persiste
sau să reapară în perioada postoperatorie. Ca urmare, pacientul va rămâne sub supraveghere strictǎ.
Trebuie să fie disponibile echipament de resuscitare şi antagonişti opioizi. Hiperventilaţia, pe durata
anesteziei, poate altera răspunsul pacienţilor la CO
2. Aceasta poate afecta respiraţia, chiar şi în
perioada postoperatorie.
Poate să apară rigiditate musculară, care poate cuprinde şi muşchii toracici, dar poate fi evitată prin
administrare intravenoasă lentă (suficientă în cazul utilizării dozelor mici), administrare anterioară de
benzodiazepine şi utilizarea de relaxante musculare.
Pot să apară, de asemenea, mişcări (mio)clonice non-epileptice.
La pacienţii la care s-a administrat o doză insuficientă de anticolinergice sau dacă fentanilul a fost
asociat cu un miorelaxant fără acţiune parasimpatolitică, pot să apară bradicardie şi, posibil, asistolie.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
Opioidele pot induce hipotensiune arterială, în special la pacienţii hipovolemici. Vor fi luate măsurile
adecvate pentru menţinerea unei tensiuni arteriale stabile.
Utilizarea opioidelor în injecţii rapide in bolus va fi evitată.
La pacienţii care urmează tratament de lungă durată cu opioide sau la cei cu antecedente de abuz de
opioide, poate fi necesară administrarea de doze mai mari.
Se recomandă reducerea dozei la vârstnici şi la pacienţii debilitaţi.
Doza de fentanil trebuie crescută gradat la pacienţii care prezintă oricare dintre următoarele afecţiuni:
hipotiroidism necontrolat terapeutic, boală pulmonară, rezervă pulmonară redusă, alcoolism, disfuncţie
hepatică sau renală. Aceşti pacienţi necesită monitorizare postoperatorie prelungită.
Similar altor analgezice opioide, se recomandă precauţie la administrarea fentanilului la pacienţii cu
miastenia gravis.
Dacă fentanilul se administrează în asociere cu un neuroleptic, cum este droperidol, trebuie luată în
considerare durata de acţiune diferită a celor două substanţe active. Când se utilizează această
asociere, incidenţa hipotensiunii arteriale este mai mare.
Droperidolul poate induce simptome extrapiramidale, care pot fi controlate cu medicamente anti-
parkinsoniene.
Atenţionare pentru sportivi
Fentanilul poate pozitiva testele anti-doping.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă prudență atunci când Fentanyl-Richter este administrat concomitent cu medicamente
care afectează sistemele de neurotransmițători serotoninergice.
4
Apariția unui sindrom serotoninergic care poate pune viaţa în pericol poate avea loc la utilizarea
concomitentă de medicamente serotoninergice cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) și inhibitorii recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN) și cu medicamente care împiedică
metabolizarea serotoninei (inclusiv inhibitori ai monoaminoxidazei - IMAO). Acestea pot apărea chiar
și la doza recomandată.
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale (de exemplu agitaţie,
halucinaţii, comă), instabilitate vegetativă (de exemplu tahicardie, variaţii ale tensiunii arteriale,
hipertermie), anomalii neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, lipsă de coordonare, rigiditate)
şi/sau simptome gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree).
Dacă se suspectează apariția sindromului serotoninergic, trebuie luată în considerare întreruperea
imediată a tratamentului cu Fentanyl-Richter.
Copii și adolescenți
Tehnicile care implică analgezia la un copil cu respiraţie spontană trebuie utilizate numai ca parte a
unei tehnici de anestezie sau administrate ca parte a unei tehnici de sedare/analgezie, de către
personalul cu experienţă, în cadrul unui mediu în care poate fi abordată terapeutic rigiditatea bruscă a
peretelui toracic care necesită intubare sau apneea care necesită susţinerea căilor respiratorii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cum sunt: barbituricele, benzodiazepinele, neurolepticele, anestezicele halogenate şi alţi
inhibitori neselectivi ai SNC (de exemplu, alcool etilic), pot potenţa efectul de deprimare respiratorie
al opioidelor.
La pacienţii trataţi cu astfel de medicamente, doza de fentanil trebuie redusă. În mod similar, după
administrarea fentanilului, doza celorlalţi inhibitori ai SNC trebuie redusă.
Fentanilul este metabolizat rapid şi în proporţie mare, în principal prin intermediul enzimei CYP3A4.
Itraconazol (un puternic inhibitor al CYP3A4) administrat oral în doză de 200 mg pe zi, timp de
4 zile, nu are efect semnificativ asupra farmacocineticii fentanilului administrat intravenos.
Administrarea orală de ritonavir (unul dintre cei mai puternici inhibitori ai CYP3A4 ) a redus
clearance-ul fentanilului administrat intravenos cu două treimi; totuşi, concentraţia plasmatică maximă
după administrarea intravenoasă unei doze unice de fentanil nu a fost influenţată.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai CYP3A4 necesită atenţie deosebită şi monitorizarea
pacientului. La continuarea tratamentului, poate fi necesară reducerea dozei de fentanil pentru a evita
acumularea acestuia, fapt care poate creşte riscul de deprimare respiratorie prelungită sau tardivă.
Când fentanilul este asociat cu miorelaxante non-vagolitice, pot apărea bradicardia şi, posibil, asistole.
Administrarea concomitentă de droperidol poate determina o incidenţă mai mare a hipotensiunii
arteriale.
În general, administrarea inhibitorilor IMAO trebuie întreruptă cu 2 săptămâni înaintea oricărei
intervenţii chirurgicale sau proceduri anestezice.
Medicamente serotoninergice
Utilizarea concomitentă a fentanilului cu un medicament serotoninergic cum este un inhibitor selectiv
al recaptării serotoninei (ISRS) sau un inhibitor al recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN) sau
un inhibitor ai monoaminoxidazei (IMAO), poate crește riscul de apariție a sindromului
serotoninergic, o afecțiune care poate pune viaţa în pericol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi, în experimentele la animale, nu au fost observate efecte embriotoxice, siguranţa utilizării în
timpul sarcinii nu a fost stabilită. Fentanilul nu trebuie utilizat la gravide decât dacă beneficiul
potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru făt.
5
Nu este recomandată administrarea i.m. sau i.v. în timpul naşterii (incluzând operaţia cezariană),
deoarece fentanilul traversează bariera placentară, iar centrul respirator al fătului este, în mod deosebit,
sensibil la efectul opioidelor. Totuşi, dacă administrarea de fentanil este absolut necesară, trebuie
întotdeauna să fie disponibil un antidot, care să poată fi administrat nou-născutului.
Alǎptarea
Fentanilul se excretează în laptele matern, de aceea, nu este recomandată alăptarea în primele 24 de
ore de la administrarea medicamentului. După administrarea fentanilului, trebuie luat în considerare
raportul risc/beneficiu al alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fentanilul are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Fentanilul poate afecta abilităţile mintale sau fizice necesare conducerii vehiculelor sau folosirii
utilajelor, aşadar aceste tipuri de activităţi trebuie evitate.
Pacienţii pot conduce vehicule sau folosi utilaje numai dacă a trecut suficient timp de la administrarea
de fentanil.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse prezentate în continuare sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă. Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente
(>1/10), frecvente (>1/100 şi 1/1.000 şi 1/10.000 şi
<1/1.000), foarte rare (<1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări cardiace
Frecvente: bradicardie
Rare: asistolă
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:mioclonii, ameţeli
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: apnee, deprimare respiratorie
Rare: laringospasm
Rare: deprimare respiratorie postoperatorie secundară de rebound
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuctiv
Frecvente: rigiditate musculară (care poate implica şi muşchii toracici)
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: hipersensibilitate (anafilaxie, bronhospasm, prurit, urticarie)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: disfuncţie sexuală (de exemplu, libido scăzut)
Tulburări psihice
Foarte rare: insomnie
6
Dacă fentanilul este administrat în asociere cu un neuroleptic, cum este droperidol, pot să apară
următoarele reacţii adverse: frisoane şi/sau tremurături, hipotermie, agitaţie, halucinaţii postoperatorii
şi simptome extrapiramidale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu fentanil sunt o extensie a acţiunilor farmacologice. În funcţie de
sensibilitatea individuală, cel mai grav efect este deprimarea respiratorie, de diferite grade (de la
bradipnee la apnee).
Tratament
În prezenţa hipoventilaţiei sau apneei, se va administra oxigen iar respiraţia va fi asistată sau
controlată, conform indicaţiei. Pentru controlul deprimării respiratorii, va fi administrat un antagonist
opioid specific, cum este naloxona. Aceasta nu exclude utilizarea altor măsuri imediate. Deprimarea
respiratorie poate dura mai mult decât efectul antagonistului şi, de aceea, pot fi necesare, uneori, doze
suplimentare de antagonist opioid.
Dacă deprimarea respiratorie se asociază cu rigiditate musculară, este necesară administrarea i.v. a
unui blocant neuromuscular pentru a facilita asistarea sau monitorizarea respiraţiei.
Pacientul va fi urmărit cu atenţie. Dacă hipotensiunea arterială este severă sau persistentă, trebuie luată
în considerare posibilitatea hipovolemiei şi, dacă aceasta este prezentă, va fi controlată prin aport
lichidian parenteral adecvat.
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice, generale, anestezice opioide, codul ATC: N01AH01
Fentanilul aparţine anestezicelor opioide puternice. Poate fi utilizat fie ca anestezic unic, fie ca
analgezic suplimentar în anestezia generală.
Fentanilul menţine stabilitatea cardiacă şi, la doze mari, diminueazǎ modificările hormonale asociate
stresului. Efectul analgezic al unei doze de 100 micrograme fentanil este echivalent cu cel a 10 mg
morfină. Prezintă debut rapid de acţiune, deşi efectul analgezic maxim şi efectul de deprimare
respiratorie pot să nu fie prezente pentru câteva minute. Durata efectului analgezic după administrarea
intravenoasă a unei doze unice de până la 100 micrograme este, de obicei, de 30 minute.
Profunzimea analgeziei este dependentă de doză şi poate fi ajustată în funcţie de nivelul durerii
determinate de procedura chirurgicală.
Fentanilul are un indice terapeutic mare. La şobolan, raportul DL
50/DE50 al fentanilului este 277 pentru
cel mai mic nivel analgezic, comparativ cu cel al morfinei de 69,5 şi cel al petidinei de 4,6.
Similar altor analgezice puternice, fentanilul, în funcţie de doză şi de viteza de administrare, poate
determina rigiditate musculară, euforie, mioză şi bradicardie.
Determinarea histaminei a arătat că fentanilul nu determină eliberare de histamină semnificativă clinic
decât foarte rar.
7
Toate acţiunile fentanilului sunt rapid şi complet reversibile, după administrarea de antagonişti
specifici, cum este naloxona.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, concentraţia plasmatică a fentanilului scade rapid. După o distribuţie
rapidă (distribuţie secvenţială a timpului de înjumătăţire plasmatică între 1-18 minute), fentanilul
prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 475 de minute.
Volumul aparent de distribuţie în compartimentul central (Vc) este de 13 litri, iar volumul aparent de
distribuţie la starea de echilibru (Vd
se) este de 339 litri.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 84%.
Fentanilul este rapid metabolizat, în principal în ficat. Clearance-ul fentanilului este de 574 ml/min.
Aproximativ 75% din doza administrată este eliminată în primele 24 de ore. Numai 10% din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
1. Toxicitate acută
Toxicitatea acută a substanţelor asemănătoare morfinei, cum este fentanilul, rezultă din efectele de
deprimare respiratorie.
Tabelul de mai jos prezintă comparativ valorile DL
50 şi DE50, după administrarea rapidă a unei doze
unice de fentanil, respectiv de morfină, la şobolani.
Fentanil Morfină
Doza letală
(şobolani) 9,5 mg/kg 560 mg/kg
Doza eficace
(şobolani) 0,013 mg/kg 3,5 mg/kg
Indice terapeutic 730 160
Pentru fentanil, limita între doza toxică şi cea terapeutică este foarte largă.
2. Toxicitate cronică
Administrarea intramusculară
La şobolani şi câini s-a administrat intramuscular zilnic timp de patru săptămâni o doză de fentanil de
0,1 respectiv 0,4 mg /kg. Nu au fost observate modificări ale:
raportului greutate organ/greutate corp;
parametrilor hematologici (hemoglobină, hematocrit, număr de leucocite şi formulă
leucocitară);
organelor (inimă, ficat, rinichi, măduvă osoasă, etc.), la examenul histopatologic.
Administrarea intravenoasă
La şobolani s-a administrat intravenos o doză de 0,1 mg fentanil/kg, timp de 30 de zile. Nu au fost
înregistrate modificări ale:
parametrilor hematologici (hemoglobină, hematocrit, număr leucocite, număr hematii);
parametrilor biochimici (GPT, CI, glucoză, uree);
organelor (inimă, ficat, rinichi, măduvă osoasă, etc.), la examenul histopatologic.
Doze zilnice de fentanil de 0,1, 0,3 şi 1 mg/kg, administrate intravenos la câini, timp de 30 de zile, nu
au produs efecte semnificative asupra greutăţii diferitelor organe.
3. Embriotoxicitate şi efecte teratogene
La trei generaţii succesive de şobolani, administrarea subcutanată de fentanil (doze peste 0,31 mg/kg),
în primele 21 de zile de sarcină a arătat că:
8
dimensiunea şi greutatea rămân normale;
nu au apărut modificări patologice ale puilor.
6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Fentanil soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente, excepţie făcând cele menţionate
la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 50 de fiole din sticlă incoloră tip I a câte 5 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Dacă este necesar, fentanilul poate fi amestecat cu soluţii perfuzabile de clorură de sodiu sau glucoză.
Aceste soluţii trebuie utilizate în cel mult 24 de ore de la preparare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2359/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FENTANYL-RICHTER 50 micrograme/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă a 5 ml soluţie injectabilă conţine 250 micrograme fentanil (sub formă de citrat de fentanil
392,5 micrograme).
Excipient cu efect cunoscut:
1 ml soluţie injectabilǎ conţine sodiu 3,5 mg (sub formǎ de clorurǎ de sodiu).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie incoloră sau slab colorată, limpede, practic fără particule în suspensie, pH între 3,3 şi 6,3.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fentanilul este indicat:
- în anestezia generală sau regională, pentru suplimentarea analgeziei;
- ca medicaţie preanestezică, în asociere cu un neuroleptic cum este droperidolul, pentru inducţia
anesteziei şi ca adjuvant în menţinerea anesteziei generale sau regionale;
- ca anestezic împreună cu oxigenul, la pacienţii cu risc mare, supuşi unor intervenţii chirurgicale
majore.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Fentanyl-Richter soluţie injectabilă trebuie administrat doar în cadrul unui mediu unde poate fi
asigurată permeabilitatea căilor respiratorii şi de către personalul care poate asigura permeabilitatea
căilor respiratorii (vezi pct. 4.4).
Doze
Doza de fentanil va fi stabilită individualizat, în funcţie de vârstă, greutate, statusul fizic, condiţiile
patologice preexistente, utilizarea altor medicamente, tipul de intervenţie chirurgicală şi de anestezie.
Doza iniţială trebuie redusă la vârstnici şi la pacienţii debilitaţi.
Efectul dozei iniţiale va fi luat în considerare la stabilirea dozelor suplimentare. Pentru a preveni
bradicardia, se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze mici de anticolinergic, chiar înainte
de inducţia anesteziei.
Droperidolul poate fi utilizat pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor.
Utilizare în anestezia generală sau regională, pentru suplimentarea analgeziei
2
Doză mică: 2 micrograme/kg i.m. sau i.v.
În doze mici, fentanilul este util în procedurile chirurgicale minore, dar dureroase.
Doză medie: 2-20 micrograme/kg i.m. sau i.v.
Când intervenţia chirurgicală este mai complicată, sunt necesare doze mai mari. Durata efectului este
dependentă de doză.
Doză mare: 20-50 micrograme/kg i.v.
În cadrul intervenţiilor chirurgicale majore şi de lungă durată, în timpul cărora răspunsul la stres poate
fi în detrimentul pacientului, s-a demonstrat că administrarea unor doze de fentanil de 20-50
micrograme/kg, în asociere cu protoxid de azot/oxigen, poate avea efect de atenuare a răspunsului la
stres.
În timpul intervenţiei chirurgicale, pot fi administrate treptat doze suplimentare de 25-250 micrograme
(0,5-5 ml), în funcţie de necesităţile pacientului şi de durata anticipată până la finalul intervenţiei
chirurgicale.
După administrarea unor doze mari de fentanil (20-50 micrograme/kg), ventilarea postoperatorie şi
urmărirea pacientului sunt absolut necesare, în vederea prevenirii deprimării respiratorii postoperatorii.
Utilizare ca anestezic
Când atenuarea răspunsului la stresul chirurgical este, în mod special, apreciată ca necesară, pot fi
administrate i.v., doze de 50-100 micrograme/kg în asociere cu oxigen şi un miorelaxant. Această
tehnică nu necesită utilizarea altor anestezice suplimentare. Pentru obţinerea efectului anestezic, doza
poate fi crescută, dacă este necesar, până la 150 micrograme/kg. Astfel de doze mari pot fi necesare în
chirurgia pe cord deschis şi în anumite alte proceduri chirurgicale majore, în cadrul cărora este
necesară protecţia miocardului faţă de necesarul crescut de oxigen.
Utilizarea la vârstnici
Similar altor opioide, doza trebuie redusă la vârstnici sau la pacienţii debilitaţi.
Utilizarea la copii și adolescenți
Copii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani:
Urmaţi instrucţiunile privind dozajul la adulţi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani:
Schema obişnuită de dozare la copii este următoarea:
Vârsta Iniţial Suplimentar
Respiraţie spontană între 2-11 ani 1-3 micrograme/Kg 1-1,25 micrograme/Kg
Ventilaţie asistată între 2-11 ani 1-3 micrograme/Kg 1-1,25 micrograme/Kg
Analgezie în timpul intervenţiilor chirurgicale, intensificarea anesteziei cu respiraţie spontană.
Tehnicile care implică analgezia la un copil cu respiraţie spontană trebuie utilizate numai ca parte a
unei tehnici de anestezie sau administrate ca parte a unei tehnici de sedare/analgezie, de către
personalul cu experienţă, în cadrul unui mediu în care poate fi abordată terapeutic rigiditatea bruscă a
peretelui toracic care necesită intubare sau apneea care necesită susţinerea căilor respiratorii (vezi pct.
4.4).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- Hipersensibilitate la alte opioide
- Operaţie cezariană, înainte de extragerea fătului
- Deprimare a centrului respirator (fără asigurarea ventilaţiei mecanice)
- Condiţii care implică creştere a presiunii intracraniene
3
- Administrare concomitentă de inhibitori de monoamino-oxidază sau timp de 2 săptămâni de la
întreruperea utilizării acestora.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fentanyl-Richter soluţie injectabilă trebuie administrat doar în cadrul unui mediu unde poate fi
asigurată permeabilitatea căilor respiratorii şi de către personalul care poate asigura permeabilitatea
căilor respiratorii (vezi pct. 4.2).
Similar altor opioide, deprimarea respiratorie depinde de doză şi poate fi reversibilă prin administrarea
de antagonişti specifici ai receptorilor opioizi, cum este naloxona. Pot fi necesare doze suplimentare,
deoarece deprimarea respiratorie poate dura mai mult decât perioada de acţiune a opioidului
antagonist. Analgezia profundă este asociată cu deprimare respiratorie marcată, care poate să persiste
sau să reapară în perioada postoperatorie. Ca urmare, pacientul va rămâne sub supraveghere strictǎ.
Trebuie să fie disponibile echipament de resuscitare şi antagonişti opioizi. Hiperventilaţia, pe durata
anesteziei, poate altera răspunsul pacienţilor la CO
2. Aceasta poate afecta respiraţia, chiar şi în
perioada postoperatorie.
Poate să apară rigiditate musculară, care poate cuprinde şi muşchii toracici, dar poate fi evitată prin
administrare intravenoasă lentă (suficientă în cazul utilizării dozelor mici), administrare anterioară de
benzodiazepine şi utilizarea de relaxante musculare.
Pot să apară, de asemenea, mişcări (mio)clonice non-epileptice.
La pacienţii la care s-a administrat o doză insuficientă de anticolinergice sau dacă fentanilul a fost
asociat cu un miorelaxant fără acţiune parasimpatolitică, pot să apară bradicardie şi, posibil, asistolie.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
Opioidele pot induce hipotensiune arterială, în special la pacienţii hipovolemici. Vor fi luate măsurile
adecvate pentru menţinerea unei tensiuni arteriale stabile.
Utilizarea opioidelor în injecţii rapide in bolus va fi evitată.
La pacienţii care urmează tratament de lungă durată cu opioide sau la cei cu antecedente de abuz de
opioide, poate fi necesară administrarea de doze mai mari.
Se recomandă reducerea dozei la vârstnici şi la pacienţii debilitaţi.
Doza de fentanil trebuie crescută gradat la pacienţii care prezintă oricare dintre următoarele afecţiuni:
hipotiroidism necontrolat terapeutic, boală pulmonară, rezervă pulmonară redusă, alcoolism, disfuncţie
hepatică sau renală. Aceşti pacienţi necesită monitorizare postoperatorie prelungită.
Similar altor analgezice opioide, se recomandă precauţie la administrarea fentanilului la pacienţii cu
miastenia gravis.
Dacă fentanilul se administrează în asociere cu un neuroleptic, cum este droperidol, trebuie luată în
considerare durata de acţiune diferită a celor două substanţe active. Când se utilizează această
asociere, incidenţa hipotensiunii arteriale este mai mare.
Droperidolul poate induce simptome extrapiramidale, care pot fi controlate cu medicamente anti-
parkinsoniene.
Atenţionare pentru sportivi
Fentanilul poate pozitiva testele anti-doping.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă prudență atunci când Fentanyl-Richter este administrat concomitent cu medicamente
care afectează sistemele de neurotransmițători serotoninergice.
4
Apariția unui sindrom serotoninergic care poate pune viaţa în pericol poate avea loc la utilizarea
concomitentă de medicamente serotoninergice cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) și inhibitorii recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN) și cu medicamente care împiedică
metabolizarea serotoninei (inclusiv inhibitori ai monoaminoxidazei - IMAO). Acestea pot apărea chiar
și la doza recomandată.
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale (de exemplu agitaţie,
halucinaţii, comă), instabilitate vegetativă (de exemplu tahicardie, variaţii ale tensiunii arteriale,
hipertermie), anomalii neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, lipsă de coordonare, rigiditate)
şi/sau simptome gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree).
Dacă se suspectează apariția sindromului serotoninergic, trebuie luată în considerare întreruperea
imediată a tratamentului cu Fentanyl-Richter.
Copii și adolescenți
Tehnicile care implică analgezia la un copil cu respiraţie spontană trebuie utilizate numai ca parte a
unei tehnici de anestezie sau administrate ca parte a unei tehnici de sedare/analgezie, de către
personalul cu experienţă, în cadrul unui mediu în care poate fi abordată terapeutic rigiditatea bruscă a
peretelui toracic care necesită intubare sau apneea care necesită susţinerea căilor respiratorii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cum sunt: barbituricele, benzodiazepinele, neurolepticele, anestezicele halogenate şi alţi
inhibitori neselectivi ai SNC (de exemplu, alcool etilic), pot potenţa efectul de deprimare respiratorie
al opioidelor.
La pacienţii trataţi cu astfel de medicamente, doza de fentanil trebuie redusă. În mod similar, după
administrarea fentanilului, doza celorlalţi inhibitori ai SNC trebuie redusă.
Fentanilul este metabolizat rapid şi în proporţie mare, în principal prin intermediul enzimei CYP3A4.
Itraconazol (un puternic inhibitor al CYP3A4) administrat oral în doză de 200 mg pe zi, timp de
4 zile, nu are efect semnificativ asupra farmacocineticii fentanilului administrat intravenos.
Administrarea orală de ritonavir (unul dintre cei mai puternici inhibitori ai CYP3A4 ) a redus
clearance-ul fentanilului administrat intravenos cu două treimi; totuşi, concentraţia plasmatică maximă
după administrarea intravenoasă unei doze unice de fentanil nu a fost influenţată.
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai CYP3A4 necesită atenţie deosebită şi monitorizarea
pacientului. La continuarea tratamentului, poate fi necesară reducerea dozei de fentanil pentru a evita
acumularea acestuia, fapt care poate creşte riscul de deprimare respiratorie prelungită sau tardivă.
Când fentanilul este asociat cu miorelaxante non-vagolitice, pot apărea bradicardia şi, posibil, asistole.
Administrarea concomitentă de droperidol poate determina o incidenţă mai mare a hipotensiunii
arteriale.
În general, administrarea inhibitorilor IMAO trebuie întreruptă cu 2 săptămâni înaintea oricărei
intervenţii chirurgicale sau proceduri anestezice.
Medicamente serotoninergice
Utilizarea concomitentă a fentanilului cu un medicament serotoninergic cum este un inhibitor selectiv
al recaptării serotoninei (ISRS) sau un inhibitor al recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN) sau
un inhibitor ai monoaminoxidazei (IMAO), poate crește riscul de apariție a sindromului
serotoninergic, o afecțiune care poate pune viaţa în pericol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi, în experimentele la animale, nu au fost observate efecte embriotoxice, siguranţa utilizării în
timpul sarcinii nu a fost stabilită. Fentanilul nu trebuie utilizat la gravide decât dacă beneficiul
potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru făt.
5
Nu este recomandată administrarea i.m. sau i.v. în timpul naşterii (incluzând operaţia cezariană),
deoarece fentanilul traversează bariera placentară, iar centrul respirator al fătului este, în mod deosebit,
sensibil la efectul opioidelor. Totuşi, dacă administrarea de fentanil este absolut necesară, trebuie
întotdeauna să fie disponibil un antidot, care să poată fi administrat nou-născutului.
Alǎptarea
Fentanilul se excretează în laptele matern, de aceea, nu este recomandată alăptarea în primele 24 de
ore de la administrarea medicamentului. După administrarea fentanilului, trebuie luat în considerare
raportul risc/beneficiu al alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fentanilul are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Fentanilul poate afecta abilităţile mintale sau fizice necesare conducerii vehiculelor sau folosirii
utilajelor, aşadar aceste tipuri de activităţi trebuie evitate.
Pacienţii pot conduce vehicule sau folosi utilaje numai dacă a trecut suficient timp de la administrarea
de fentanil.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse prezentate în continuare sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă. Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente
(>1/10), frecvente (>1/100 şi 1/1.000 şi 1/10.000 şi
<1/1.000), foarte rare (<1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări cardiace
Frecvente: bradicardie
Rare: asistolă
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:mioclonii, ameţeli
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: apnee, deprimare respiratorie
Rare: laringospasm
Rare: deprimare respiratorie postoperatorie secundară de rebound
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuctiv
Frecvente: rigiditate musculară (care poate implica şi muşchii toracici)
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: hipersensibilitate (anafilaxie, bronhospasm, prurit, urticarie)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: disfuncţie sexuală (de exemplu, libido scăzut)
Tulburări psihice
Foarte rare: insomnie
6
Dacă fentanilul este administrat în asociere cu un neuroleptic, cum este droperidol, pot să apară
următoarele reacţii adverse: frisoane şi/sau tremurături, hipotermie, agitaţie, halucinaţii postoperatorii
şi simptome extrapiramidale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele supradozajului cu fentanil sunt o extensie a acţiunilor farmacologice. În funcţie de
sensibilitatea individuală, cel mai grav efect este deprimarea respiratorie, de diferite grade (de la
bradipnee la apnee).
Tratament
În prezenţa hipoventilaţiei sau apneei, se va administra oxigen iar respiraţia va fi asistată sau
controlată, conform indicaţiei. Pentru controlul deprimării respiratorii, va fi administrat un antagonist
opioid specific, cum este naloxona. Aceasta nu exclude utilizarea altor măsuri imediate. Deprimarea
respiratorie poate dura mai mult decât efectul antagonistului şi, de aceea, pot fi necesare, uneori, doze
suplimentare de antagonist opioid.
Dacă deprimarea respiratorie se asociază cu rigiditate musculară, este necesară administrarea i.v. a
unui blocant neuromuscular pentru a facilita asistarea sau monitorizarea respiraţiei.
Pacientul va fi urmărit cu atenţie. Dacă hipotensiunea arterială este severă sau persistentă, trebuie luată
în considerare posibilitatea hipovolemiei şi, dacă aceasta este prezentă, va fi controlată prin aport
lichidian parenteral adecvat.
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice, generale, anestezice opioide, codul ATC: N01AH01
Fentanilul aparţine anestezicelor opioide puternice. Poate fi utilizat fie ca anestezic unic, fie ca
analgezic suplimentar în anestezia generală.
Fentanilul menţine stabilitatea cardiacă şi, la doze mari, diminueazǎ modificările hormonale asociate
stresului. Efectul analgezic al unei doze de 100 micrograme fentanil este echivalent cu cel a 10 mg
morfină. Prezintă debut rapid de acţiune, deşi efectul analgezic maxim şi efectul de deprimare
respiratorie pot să nu fie prezente pentru câteva minute. Durata efectului analgezic după administrarea
intravenoasă a unei doze unice de până la 100 micrograme este, de obicei, de 30 minute.
Profunzimea analgeziei este dependentă de doză şi poate fi ajustată în funcţie de nivelul durerii
determinate de procedura chirurgicală.
Fentanilul are un indice terapeutic mare. La şobolan, raportul DL
50/DE50 al fentanilului este 277 pentru
cel mai mic nivel analgezic, comparativ cu cel al morfinei de 69,5 şi cel al petidinei de 4,6.
Similar altor analgezice puternice, fentanilul, în funcţie de doză şi de viteza de administrare, poate
determina rigiditate musculară, euforie, mioză şi bradicardie.
Determinarea histaminei a arătat că fentanilul nu determină eliberare de histamină semnificativă clinic
decât foarte rar.
7
Toate acţiunile fentanilului sunt rapid şi complet reversibile, după administrarea de antagonişti
specifici, cum este naloxona.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, concentraţia plasmatică a fentanilului scade rapid. După o distribuţie
rapidă (distribuţie secvenţială a timpului de înjumătăţire plasmatică între 1-18 minute), fentanilul
prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 475 de minute.
Volumul aparent de distribuţie în compartimentul central (Vc) este de 13 litri, iar volumul aparent de
distribuţie la starea de echilibru (Vd
se) este de 339 litri.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 84%.
Fentanilul este rapid metabolizat, în principal în ficat. Clearance-ul fentanilului este de 574 ml/min.
Aproximativ 75% din doza administrată este eliminată în primele 24 de ore. Numai 10% din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
1. Toxicitate acută
Toxicitatea acută a substanţelor asemănătoare morfinei, cum este fentanilul, rezultă din efectele de
deprimare respiratorie.
Tabelul de mai jos prezintă comparativ valorile DL
50 şi DE50, după administrarea rapidă a unei doze
unice de fentanil, respectiv de morfină, la şobolani.
Fentanil Morfină
Doza letală
(şobolani) 9,5 mg/kg 560 mg/kg
Doza eficace
(şobolani) 0,013 mg/kg 3,5 mg/kg
Indice terapeutic 730 160
Pentru fentanil, limita între doza toxică şi cea terapeutică este foarte largă.
2. Toxicitate cronică
Administrarea intramusculară
La şobolani şi câini s-a administrat intramuscular zilnic timp de patru săptămâni o doză de fentanil de
0,1 respectiv 0,4 mg /kg. Nu au fost observate modificări ale:
raportului greutate organ/greutate corp;
parametrilor hematologici (hemoglobină, hematocrit, număr de leucocite şi formulă
leucocitară);
organelor (inimă, ficat, rinichi, măduvă osoasă, etc.), la examenul histopatologic.
Administrarea intravenoasă
La şobolani s-a administrat intravenos o doză de 0,1 mg fentanil/kg, timp de 30 de zile. Nu au fost
înregistrate modificări ale:
parametrilor hematologici (hemoglobină, hematocrit, număr leucocite, număr hematii);
parametrilor biochimici (GPT, CI, glucoză, uree);
organelor (inimă, ficat, rinichi, măduvă osoasă, etc.), la examenul histopatologic.
Doze zilnice de fentanil de 0,1, 0,3 şi 1 mg/kg, administrate intravenos la câini, timp de 30 de zile, nu
au produs efecte semnificative asupra greutăţii diferitelor organe.
3. Embriotoxicitate şi efecte teratogene
La trei generaţii succesive de şobolani, administrarea subcutanată de fentanil (doze peste 0,31 mg/kg),
în primele 21 de zile de sarcină a arătat că:
8
dimensiunea şi greutatea rămân normale;
nu au apărut modificări patologice ale puilor.
6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Fentanil soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente, excepţie făcând cele menţionate
la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 50 de fiole din sticlă incoloră tip I a câte 5 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Dacă este necesar, fentanilul poate fi amestecat cu soluţii perfuzabile de clorură de sodiu sau glucoză.
Aceste soluţii trebuie utilizate în cel mult 24 de ore de la preparare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2359/2010/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
