PRINDEX 8 mg


Substanta activa: PERINDOPRILUM
Clasa ATC: C09AA04
Forma farmaceutica: COMPR.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu blist. Al/Al x 30 compr.
Producator: GLENMARK PHARMACEUTICALS S.R.O. - REPUBLICA CEHA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Prindex 8 mg comprimate



2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Perindopril 8 mg :
Fiecare comprimat conţine sare de perindopril terţ -butilamină 8 mg , echivalent cu per indopril
6,676 mg .
Excipient: lactoză monohidrat 125,56 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut:
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă , marcate cu „PP” pe una dintre feţe şi cu „8” pe
cealaltă faţă.
Dimensiuni: 8,00 ± 0, 10 mm.


4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială:
Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Boală coronariană stabilă:
Reducerea riscului de apariţie a evenimente lor cardiace la pacienţii cu antecedente de infarct
miocardic şi/sau revascularizare coronariană .


4.2 Doze şi mod de administrare

Mod de administrare

Se recomandă ca Prindex să fie administrat o dată pe zi, dimineaţa, înainte de micul dejun.
Doza trebuie individualizat ă în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi 4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare ) şi de modificările tensiunii arteriale, ca răspuns la tratament.

Doze

Hipertensiunea arterială
Prindex poate fi administrat în monoterapie sau în a sociere cu medicamente antihipertensive din alte
clase terapeutice.

Doza iniţială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa.
2
Pacienţii cu activitate crescută a sistem ului renină -angiotensină -aldosteron (în special cei cu
hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau de volum , decompensare cardiacă sau
hipertensiune arterială severă) p ot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea
primei doze. La aceşti pacienţi , doza iniţială recomandată este de 2 mg şi iniţierea tratamentului se va
efectua sub supraveghere medicală.

După o lună de tratament , doza unică zilnică poate fi crescută la 8 mg.

După instituirea tratamentului cu perindopril poate să apară hipotensiune arterială simptomatică;
aceasta este mai fr ecventă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Ca urmare, se
recomandă administrarea cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie de volum şi/sau
sare.
Dacă este posibil , tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2 -3 z ile înainte de începerea
tratamentului cu peri ndopril (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întrerupt ă, tratamentul cu
perindopril trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg . Trebuie monitorizate funcţia renală şi kaliemia.
Următoarele doz e de Prindex trebuie ajustat e în funcţie de modificările valorilor tensiunii arteriale ca
răspuns la tratament . Dacă este necesar, tratamentul cu diuretice poate fi reluat .

La pa cienţii vârstnici , tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg , care poate fi crescută progresiv la
4 mg după o lună, ulterior, dacă este necesar, la 8 mg , ţinând cont de funcţia renală (vezi tabelul de
mai jos).

Boala coronariană stabilă
Tratamentul cu Prindex trebuie iniţiat cu o doz ă de 4 mg, o dată pe zi , iar după două săptămâni doza
va fi crescută la 8 mg , având în vedere funcţia renală şi dacă s-a dovedit că doza de 4 mg a fost bine
tolerată.

Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu o doză de 2 mg, o dată pe zi, în prima săptămână, iar în
următoarea săptămână li se va administra o doză de 4 mg , o dată pe zi, înainte de a creşte doza până la
8 mg o dată pe zi , având în vedere funcţia renală (vezi tabelul 1 „ Ajustarea doze i la pacienţii cu
insuficienţă renală” ). Doza trebuie crescută doar dacă doza anterioară , mai mică, a fost bine tolerată.

Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală :
Doza la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie calculată în funcţie de clearance -ul creatininei, aşa cum
este descris în tabelul 1 , prezentat mai jos:

Tabel ul 1: Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance- ul creatininei (ml/min) doza recomandată
Cl
Cr ≥ 60 4 mg pe zi
30 < Cl
Cr < 60 2 mg pe zi
15 < Cl
Cr < 30 2 mg, la interval de 2 zile
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă*
Cl
Cr < 15 2 mg în ziua şedinţei de dializă * În condiţii de dializă , clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min. La pacienţii care efectuează
şedinţe de hemodializă, doza trebuie administrată după şedinţa de dializă.

Ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare şi pct. 5.2 Proprietăți farmacocin etice)

Utilizarea la copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Ca urmare, nu este
recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi .


4.3 Contraindicaţii
3
• Hipersensibilitate la perindopril, la ori care dintre excipienţi sau la oricare alt inhibitor al ECA ;
• Antecedente de angio edem asociat terapiei anterioar e cu inhibitori ai ECA;
• Angioe dem ereditar sau idiopatic;
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
• Administrarea concomitentă a perindropilului cu aliskiren este contraindicată la pacienţii cu
diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (R FG < 60 ml/min/1,73 m
2).


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Blocajul dublu al sistemului renină -angiotensină -aldos teron (SRAA)
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină -angiotensină -aldosteron au fost raportate hipotensiune
arterială, sincopă, accident cerebral vascular, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută) la pacien ţii susceptibili, în special dacă se combină medicamente care
afectează acest sistem (vezi pct.5.1). Ca urmare, nu se recomandată blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină -aldosteron în urma asocierii de aliskiren cu un inhibitor al enzimei de conver sie a
angiotensinei (ECA) sau a unui blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA) .

Administrarea concomitentă a aliskirenului cu inhibitori ECA sau BRA este contraindicată la pacienţii
cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (GFR < 60 ml/min/1,73 m 2) (vezi pct. 4.3).

Medicamente care inhibă mTOR sau DPP -IV
P acienţii care au fost trataţi concomit ent cu inhibitori mTOR (de exemplu temsirolimus) sau
concomitent inhibitori DPP -IV (de ex emplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem.

Tr ebuie avută precauţie la începerea administrării a unui inhibitor de mTOR sau inhibitor de DPP -IV
la un pacient care deja utilizează inhibitori ai ECA.

Boală coronariană stabilă
Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de ang ină pectorală instabilă
( major sau nu), raportul beneficiu/risc trebuie evaluat cu atenţie, înainte de continuarea tratamentului.

Hipotensiune arterială
Inhibitorii ECA pot determina scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost
rar eori semnalată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii şi este mult mai probabil să
apară la pacienţii cu depleţie volemică determinată, de exemplu, de tratament cu diuretice, regim
alimentar hiposodat, dializă, diaree sau vărsături s au la cei cu hipertensiune arterială severă
dependentă de renină (vezi pct. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune şi
pct. 4.8 Reacții adverse ). Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă manifestă , cu sau fără insuficienţă renală asociată. Cel mai probabil, aceasta
apare la pacienţii cu un grad mai sever de insuficienţă cardiacă, reflectat de administrarea unor doze
mari de diuretice de ansă, hiponatremi e sau insuficienţă renală funcţională. La pacienţii cu risc crescut
de apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatic e, iniţierea terapiei şi ajustarea dozelor trebuie atent
monitorizat e (vezi pct . 4.2 Doze și mod de administrare şi pct. 4.8 Reacții adverse ). Aceleaşi
consideraţii sunt valabile în cazul pacienţilor cu ischemie miocardică sau boli vasculare cerebrale, la
care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident
vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială , pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar,
trebuie să se administr eze o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. Apariţia unui episod
hipotensiv tranzitoriu , ca răspuns la tratament, nu constituie o contraindicaţie pentru continuarea
tra tamentului, care poate fi administrat , în mod obişnuit, fără probleme, odată ce tensiunea arterială a
crescut după corectarea volemiei .

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă , cu valori normale sau scăzute ale tensiunii
arteriale, Prindex poate să determine o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este
anticipat şi , de obicei , nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiune a
4
arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau înt reruperea tratamentului cu
Prindex .

Stenoză de valvă aortică şi mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză de
valvă mitrală şi cu obstrucţie a tractului de ejecţie al ventriculul ui stâng, cum sunt stenoza de valvă
aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.

Insuficienţa renală
În caz urile de insuficienţă renală (clearance -ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de Prindex
trebuie ajustată în funcţie de clearan ce-ul creatin inei (vezi pct. 4.2) şi ulterior în funcţie de răspunsul
pacientului la tratament. La aceşti pacienţi monitorizarea regulată a potasemiei şi creatininemiei face
parte din conduita terapeutică (vezi pct. 4.8 Reacții adverse ).

La pacienţii cu i nsuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după instituirea
tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a funcţiei renale. În această
situaţie, au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arter ei renal e sau stenoz ă a arterei renale pe rinichi unic, care
au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, au fost observat e creşter i a le ureei şi creatininei plasmatice,
reversibile, de obicei , după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu
insuficienţă renală. Dacă hiperte nsiunea arterială renovasculară este, de asemenea, prezentă, există un
risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi,
tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi crescute cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. În
timpul primelor săptămâni de tratament cu Prindex , deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un
factor favorizant în inducerea celor mai sus menţionate, acesta trebuie întrerupt şi funcţia renală
trebuie monitorizată.

U nii pacienţi hipertensivi , aparent fără afecţiuni vasculare renale preexistente, au prezentat o creştere,
de obicei, uşoară şi tranzitorie a ureei şi creatinine i plasmatice, în special atunci când perindoprilul a
fost administrat concomitent cu un diuretic.

Este mult mai probabilă apariţia acestui efect la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. În acest
caz , poate fi necesară reducerea dozei şi/sau într eruperea tratmentului cu diuretice şi/sau a
tratamentului cu Prindex.

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în cadrul cărora se utilizează membrane cu flux
mare , şi care sunt trataţi concom itent cu inhibitori ai ECA au fost raportat e reacţii anafilactoide. La
aceşti pacienţi , trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a
unei alte clase de medicamente antihipertensive.

T ransplant renal
Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii cu transplant renal recent.

H ipersensibilitate/angioedem
Rar , la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând Prindex l, a fost raportat ă apariţia
angio edemului la nivelul feţei, extremităţilor, bu zelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui (vezi
pct. 4.8 Reacții adverse ). Acesta poate ap ăre a oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri,
tratamentul cu Prindex trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituită o monitorizare adecvată , până la
dispariţia completă a simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul feţei şi
buzelor, manifestările s-au remis, de obicei , fără tratament , cu toate că antihistaminicele au fost utile
pentru ameliorarea simptomelor .

Angioe demul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele,
c eea ce po ate induce obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgenţă . Acesta
poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţine rea permeabilităţii căilor aeriene. Pacientul
5
trebuie să se afle sub supraveghere medicală strictă până la remiterea completă şi susţinută a
simptomelor.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o frecvenţă mai mare de apariţie a angio
e demului la pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase.

P acienţii cu antecedente de angioedem necorelat cu administrarea i nhibitorilor ECA pot prezenta un
risc crescut de apariţie a angioedemului în cursul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3
Contraindicații ).

Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA.
Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri nu a
existat a ngioedem facial anterior iar concentraţiile plasmatice ale esterazei C1 au fost în limita
valorilor normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri incluzând tomografie abdominală,
ecografie sau intervenţie chirurgicală iar simptomele s- au remis după întreruperea administrării
inhibitorului ECA.

Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial la pacienţii trataţi cu inhibitori ai
ECA, care prezintă dureri abdominale.

Reacţii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu den sitate mică (LDL)
Rar, pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate
mică (LDL) efectuată cu dextran sulfat, au pre zentat reacţii anafilactoide care au pus viaţa în pericol .
Aceste reacţii au fost ev itate prin întreruperea temporară a terapiei cu inhibitori ai ECA, înainte de
fiecare afereză.

Reacţ ii anafilactice în cursul desensibilizării
Pacienţii cărora li s- au administrat inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu
cu veni n de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceeaşi pacienţi, aceste reacţii au fost
evitate prin suspendarea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la reluarea
neadecvată a administrării.

Insuficienţă hepatică
Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează
până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut.
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care prezintă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale
enzimelor hepatice trebuie să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA şi să fie supravegheaţi medical
în mod corespunzător (vezi pct. 4.8 Reacții adverse ).

Neutropenie /agranulocitoză /trombocitopenie /anemie
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA a fost raportată apariţia neutropeniei/agranulocitozei ,
trombocitopeni ei şi anemiei . La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori favorizanţi,
neutropenia apare rar. Prindex trebuie administrat cu prec auţie deosebit ă la pacienţii cu boli vasculare
de colagen, la cei care urmează tratament imunosupres iv, tratament cu alopurinol sau procainamidă
sau la cei care au o asociere a acestor factori, în special dacă este prezentă şi afectarea preexistentă a
func ţiei renale. Unii din tre aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care , în unele cazuri, nu au
răspuns la tratament ul antibiotic intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la aceşti pacienţi, se
recomandă monitorizarea regulată a numărului leucocitelor şi pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze
oric are semn de infecţie (de exemplu dureri în gât, febră).

Rasă
La pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, inhibitorii ECA determină o
frecvenţă mai mare de apariţie a angioedemu lui.
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale
la pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalenţe
crescute a valorilor mici de renină la pop ulaţia hipertensivă de culoare.
6
Tuse
În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA
trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţie chirurgicală/ anestezie
La pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei
cu medicamente care determină hipotensiune arterială, P rindex poate bl oca formarea de angiotensină
II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înainte de
intervenţia chirurgicală . Dacă apare hipotensiune a arterială şi se consideră că este din cauza acestui
mecanism, poate fi corectată prin expansiune volemică .

Hiperkaliemie
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, a fost observată c reşterea kaliemiei .
Factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ pacienţii cu insuficienţă renală, degradare a
funcţiei renale, vârstnici (>70 ani) , diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare,
decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică şi pacienţi care uti lizează concomitent diuretice care
economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid) , suplimente de
potasiu s au înlocuitori de sare care conţin potasiu , sau acei pacienţi care utilizează alte medicamente
asociate cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină). Ad ministrarea
suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare care
conţin potasiu, în special de către pacienţii cu insuficienţă renală, poate det ermina o creştere
semnificativă a kaliemiei. Hiperkaliemia poate determina aritmii grave, uneori letale. Dacă este
necesară administrarea concomitentă a substanţelor menţionate mai sus, administrarea trebuie
efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a kaliemiei (vezi pct. 4.5).

Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie
monitorizată strict în timpul primei luni de trat ament cu un inhibitor al ECA (vezi pct . 4.5 Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune , Medicamente antidiabetice).

Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct . 4.5
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune ).

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de pot asiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a perindoprilului cu diuretice care
economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu (vezi pct. 4.5
Interacțiu ni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune ).

Sarcină
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului IECA nu este considerată esenţială, p acientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu
IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (v ezi pct. 4.3 şi 4.6).

Lactoz ă
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoz ă-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament .


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Blocajul dublu al sistemului renină -angiotensină -aldosteron (SRAA)
Au fost raportate hipotensiune arterială, sincopă, accident cerebr al vascular, hiperkaliemie şi
modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută) la pacienţii susceptibili, în special
7
dacă se combină medicamente care afectează acest sistem (vezi pct.5.1). Este contraindicată
administrarea concomitentă a perindopril cu aliskiren la pacienţii cu diabet zaharat sau cu insuficienţă
renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m2) şi nu este recomandată nici la alţi pacienţi (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Medicamente care inhibă mTOR sau DPP -IV
P acienţii care au fost trataţi concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu Temsir olimus) sau
concomitent inhibitori DPP -IV (de ex emplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem.
Trebuie manifestată precauţie la începerea administrării unui inh ibitor de mTOR sau inhibitor de DPP-
IV la un pacient care deja utilizează inhibitori ai ECA.

Diuretice
La pacienţii trataţi cu diuretice, în special la cei cu depleţie de volum şi/sau sare, după iniţierea
tratamentului cu un inhibitor al ECA poate să apar ă o scădere marcată a tensiunii arteriale.
Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului,
prin creşterea aportului de lichide sau sare , înainte de iniţierea tratamentului cu doze mici şi crescute
progresiv de perindopril.

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
Deşi concentraţia plasmatică a potasiului rămâne , de obicei, în limita valorilor normale, la unii
pacienţi trataţi cu perindopril poate să apară hiperkaliemi e. Diureticele care economisesc potasiu (de
exemplu: spironolactonă , triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care
conţin potasiu pot determina o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale potasiului. C a
urmare , asocierea perindoprilului cu medicamentele şi substanţele menţionate mai sus nu este
recomandată (vezi pct . 4.4). Dacă este indicată administrarea concomitentă , din cauza hipokaliemiei
diagnosticate, aceste medicamente tre buie utilizate cu precauţie şi cu monitorizarea frecvent ă a
potasemiei .

Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA a u fost raportate creşteri reversibile
ale concentraţiei plasmatice şi toxicităţii litiului. Administrarea c oncomitentă a diureticelor tiazidice
poate creşte r iscul de toxicitate al litiului , mărind suplimentar riscul de toxicitate al litiului determinat
de inhibitori i ECA. Nu este recomandată a dministrarea perindopril ului cu litiu, dar dacă această
asociere se dovedeşte a fi necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a litemiei (vezi pct. 4.4).

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g pe zi
La administrarea unui inhibitor al ECA concomitent cu medicamente a ntiinflamatoare nesteroidiene
(de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX2 şi AINS neselective),
poate să apară scăderea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
AINS poate determina un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei renale , incluzând posibilitatea apariţiei
insuficienţei renale acute şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţie renală deja afectată.
Asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstni ci. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod
corespunzător şi trebuie acordată atenţie specială monitorizării funcţiei renale după iniţierea terapiei
asociate şi ulterior, în mod periodic .

Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare
Administrarea concomiten tă a acestor medicamente poate creşte efectul de scădere al tensiunii
arteriale al perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi n itraţi, sau alte
vasodilatatoare , poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Medicamente antidiabe tice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
medicamentelor antidiabetice (insulină, medicamente antidiabetice orale) poate să determine un efect
mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară
în timpul primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu afectare a funcţiei renale.

Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta -blocante, nitraţi
8
Perindoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca
trombolitic ), trombolitice, beta -blocante şi/sau nitraţi.

Antidepresive triciclice/ antipsihotice/a nestezice
Administrarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi
antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi
pct. 4.4).

Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul de scădere a tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA.

Aur
Reacţiile de tip nitric (cu simptome c are includ eritem facial tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune
arterială) au fost raport ate rar la pacienţii cărora li s -a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu)
concomitent cu inhibitori ai ECA, i nclusiv perindopril.


4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcin a
Utilizarea I ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarci nă (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epi demiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzim ei de conversie (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului c u IECA nu
este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie tr ansferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnosticării unei sarcini, tratamen tul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un
tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu
I ECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, înt ârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă
expunerea la
I ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică
a func ţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat
IECA trebuie atent
monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).


Alăptare a
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Prindex în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea Prindex şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente
alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou- născutului sau
prematurului.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi u tilaje

Prindex nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar, la unii
pacienţi, pot să apară reacţii individuale legate de scăderea ten siunii arteriale, în special la începutul
tratamentului sau în asociere cu alte tratamente antihipertensive.


4.8 Reacţii adverse

În cursul tratamentului cu perindopril au fost observate următoarele reacţii adverse care au fost
clasificate în funcţie de f recvenţă, astfel:
Foarte frecvente ( ≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100); rare
( ≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).

Tulburări he matologice şi limfatice
9
Foarte rar au fost raportate scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie,
leucopenie/neutropenie şi agranulocitoză sau pancitopenie. La pacienţii cu deficit congenital de
G-6 -PDH au fost raportate foarte rar cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare ).

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: hipoglicemie (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale dispozi ţiei şi ale somnului

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli, vertij, parestezii
Foarte rare: confuzie

Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus

Tulburări cardiace
Foarte r are: aritmie, angină pectorală, infarct miocardic şi accident vascular cerebral, posibil secundar
hipotensiunii arteriale marcate, la pacienţii cu risc crescut (vezi pct . 4.4).

Tulburări vasculare:
Frecvente: hipotensiune arterială şi simptome asociate hi potensiunii arteriale
Foarte rare: accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii cu
risc crescut (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţa necunoscută: vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse, dispnee
Mai puţin frecvente: bronhospasm
Foarte rare: pneumonie eoz inofilică, rinită

Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, disgeuzie, dispepsie, diaree, constipaţie
Mai puţin frecvente: xerostomie
Foarte rare: pancreatită

Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: hepatită atât citolitică cât şi colestatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
pentru utilizare )

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prur it
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei
şi/sau laringelui, urticarie (vezi pct . 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare )
Foarte rar e: eritem polimorf

Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: insuficienţă renală
Foarte rare: insuficienţă renală acută
10

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
Mai puţin frecvente: transpiraţii

Investigaţii diagnostice
Po t să apară creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, hiperkaliemie reversibilă la
întreruperea tratamentului, în special în prezenţa insuficienţei renale, insuficienţei cardiace severe şi
hipertensiunii renovasculare. Rar , s-a raportat creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice şi ale
bilirubinemiei.

Studii clinice
În timpul perioadei de rand omizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele
adverse grave. Un număr mic de pacienţi au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122
pacienţi trataţi cu perindopril şi 12 (0,2%) din 6107 pacienţi la care s-a administrat plac ebo. La 6
pacienţi trataţi cu perindopril a fost observată hipotensiune arterială , la 3 pacienţi a fost observat
angio edem şi la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Mai mulţi pacienţi din grupul de tratament cu
perindopril s -au retras din studiu din ca uza apariţiei tusei, hipotensiunii arteriale sau intoleranţei,
comparativ cu placebo, 6,0% (n=366), respectiv 2,1% (n=129).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
St r. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.



4.9 Supradozaj

Sunt disponibile informaţii limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă
renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul r ecomandat în caz de supradozaj constă în administrarea unei perfuzii intravenoas e cu
soluţie salină izotonă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu
membrele inferioare ridicate (poziţie anti -şoc) . Dacă este posibil , pot fi administrate angiotensină II în
perfuzie şi/sau catecolamine intravenos. Perindoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia sistemică prin
hemodializă (vezi pct. 4.4 – Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, Pacienţi care efectuează
şedi nţe de hemodializă ). Implantarea unui pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistent e la
tratament. Trebuie monitorizate continuu semnele funcţiilor vitale, concentraţiile serice ale
electroliţilor şi creatinine mia.



5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , perindopril; codul ATC:
C09AA04
11
Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care transformă angiotensina I în angiotensină
II (enzi ma de conversie a angiotensinei , ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază
care determină conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare, precum şi
degradarea bradikininei, cu proprietăţi vasodilatatoare, la o heptapeptid ă inactiv ă.

Inhibarea ECA determină o reducere a concentraţiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce va
determina creşterea activităţii reninei plas matice (prin inhibarea feed-back-ului negativ al eliberării de
renină) şi scăderea secreţiei de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA va
determina, de asemenea, o creştere a activităţii sistemelor kalikreină- kinină tisulare şi plasmatice
(astfel fiind activ at şi sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul
de scădere a tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA şi să fie parţial responsabil pentru apariţia
anumitor reacţii adverse (de exemplu tusea).

Perindoprilul acţionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. In vitro, ceilalţi
metaboliţi nu au demonstrat o activitate de inhibare a ECA.

Hipertensiune arterială
Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale , indiferent de grad ul acesteia: uşoară,
moderată , severă; se observă o reducere a tensi unii arteriale sistolice şi diastolice, atât în clinostatism ,
cât şi în ortostatism.
Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică, determinând astfel scăderea tensiunii arteriale. Ca
urmare, creşte fluxul sanguin periferic , fără niciun efect asupra frecvenţei cardiace.
De regulă , fluxul sanguin renal creşte, în timp ce rata filtrării glomerulare (RFG) rămâne , de obicei,
nemodificată .
Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi este
menţinută pentru cel puţin 24 de ore ; efectele terapeutice remanente reprezintă aproximativ 87- 100%
din efectul maxim.

Scăderea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratament ul cu perindopril ,
normalizarea tensiunii arteriale este obţinută în dec urs de o lună şi se menţine fără apariţia tahifilaxiei.
Întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound.

Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.

La om, s -a demonstrat existenţa proprietăţilor vasodilatatoare a le perindoprilului. Acesta
î mbunătăţeşt e elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.
Terapia asociată perindopril cu diuretice tiazidice determină un efect sinergic de tip aditiv. Asocierea
inhibitorilor ECA şi a diureticelor tiazidice scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de
tratamentul diuretic.

Pacienţ ii cu boală coronariană stabilă
Studiul EUROPA a fost un studiu multicentric, internaţional, randomizat, dublu- orb, placebo-
controlat, cu durat a de 4 ani.
Au fost incluşi dou ăsprezece mii două sute optsprezece (12218) pacienţi, cu vârsta peste 18 ani, la care
s -a administrat randomizat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108).
Pacienţii incluşi în studiu prezentau boală coronariană fără semne clinice de insuficienţă card iacă. În
general , 90% din pacienţi aveau antecedente de infarct miocardic şi/sau revascularizare coronariană.
La m ajoritatea pacienţilor s-a administrat pe lângă medicamentul aflat în studiu, tratament obişnuit,
inclu zând antiagregante plachetare, hipolipemiante şi beta -blocante.
Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul
miocardic non- letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg, o
dată pe zi , a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului principal de evaluare, de 1,9%,
echivalentă cu o reducere a riscului relativ cu 20% [IÎ 95% (9,4; 28,6) – p IÎ 95 % (12,0; 31,6 ) – p<0,001] , comparativ cu placebo.
12

5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, absorb ţia perindoprilului este rapidă şi concentraţia plasmatică maximă este
atinsă în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea este de 65 % până la 70%.

Aproximativ 20% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat,
metabolitul a ctiv. În afară de perindoprilatul activ, prin metab olizarea perindoprilului mai rezultă cinci
metaboliţi, toţi inactivi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al perindoprilului este de 1
oră. Concentraţia plasmatică maximă a perindopril atului e ste atinsă în decurs de 3 până la 4 ore .

Deoarece ingestia de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat, şi, prin urmare ,
biodisponibilitatea, perindoprilul trebuie administrat oral , în doză unică zilnică, dimineaţa, înainte de
micul dejun.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteine le
plasmatice se face în proporţie mică (legarea perindoprilatului de enzima de conversie a angiotensinei
se face în proporţie mai mică de 30%), dar este dependentă de concentraţie.

Perindoprilatul este eliminat pe cale urinar ă şi timp ul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
fracţiunii libere este de aproximativ 3 până la 5 ore. Disocierea perindoprilatului legat de enzima de
conversie a an giotensinei conduce la un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare „efectiv” de 25
de ore, astfel încât concentraţia la starea de echilibru este atinsă în decurs de 4 zile.
După administrarea de doze repetate nu s -a observat acumularea perindoprilului.

Elim inarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi, de asemenea, la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă sau renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă ajustarea doze i, în funcţie de
severitatea insuficienţei renale (reflectată de clearance-ul creatininei).

În condiţii de dializă , clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min.
Farmacocinetica perindoprilului este modificată la pacienţii cu ciroz ă hepatică: clearance- ul hepatic al
substanţei iniţiale este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat rezultat din
metabolizare nu este redusă şi , în consecinţă, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct . 4.2 „Doze și
mod de administrare ” şi pct. 4.4 „ Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare ”).


5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate după administrarea orală de lungă durată (efectuate la şobolani şi maimuţe) au
evidenţiat că organul ţintă este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.

Studiile in vivo şi in vitro nu au evidenţiat potenţial mutagen.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe)
nu au evidenţiat niciun efect embriotoxic sau teratogen. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei induc reacţii adverse în timpul ultimului stadiu de
dezvoltare fetală, produc ând deces fetal şi anomalii congenitale la rozătoare şi iepuri . Au fost
observate leziuni renale şi creşterea mortalităţii perinatale şi postnatale.
Studiile pe termen lung efe ctuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat potenţial carcinogen.



6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Dioxid de s iliciu coloidal hidrofobic
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu


6.2 Incompatibilităţi
13

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate

2 an i


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30° C.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din aluminiu/aluminiu cu 14, 20, 28, 30, 56 şi 60 comprimate.

Este posibi l ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comerci alizate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.



7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE P UNERE PE PIAŢĂ

Glenmark Pharmaceuticals s.r.o.
Hvězdova 1716/2b, 140 78 Praga 4,
Republica Cehă



8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6109/20 14/01-02 -03 -04 -05 -06



9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autoriz ări: Oc tombrie 2008
Reînnoirea autorizației: Ianuarie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2014