CIPROFLOXACINA CLARIS 2mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ciprofloxacină 200 mg/10 0 ml soluţie perfuzabilă
1 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 2 mg sub formă de ciprofloxacină lactat 2,544 mg
Fiecare pungă a 100 ml conţine ciprofloxacină 200 mg (sub formă de ciprofloxacină lactat)
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare 100 ml conţine glucoză 27,77 mmol (5000 mg).
Ciprofloxacină 400 mg/ 200 ml soluţie perfuzabilă
1 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 2 mg sub formă de ciprofloxacină lactat 2,544 mg
Fiecare pungă a 200 ml conţine ciprofloxacină 400 mg (sub formă de ciprofloxacină lactat)
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare 200 ml conţine glucoză 55,55 mmol (10000 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălb uie, practic fără particule vizibile cu pH cuprins între 3,50 şi
4,60. Osmolalitatea este 250 -290 mOsmol/l
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină Claris soluţie perfuzabilă este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi
pct. 4.4 şi 5.1). Înainte de iniţierea terapiei, trebuie acordată atenţie deosebită informaţiilor disponibile
privind rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteri ene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram -negativ
- exacerbare a bolii pulmonare obstructive cronice
- infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii
- pneumonie
• Otită medie cronică supurativă
• Acutizare a sinuzitei cronice în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram -negativ
• Infecţii ale tractului urinar
2
• Epididimo -orhită, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae
• Boala inflamatorie p elvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae. În infecţiile
tractului genital menţionate mai sus, dacă se presupune sau se ştie că sunt determinate de
Neisseria gonorrhoeae, este important în special să se obţină informaţii locale asupra
prevalenţei rezistenţei la ciprofloxacină şi să se confirme sensibilitatea tulpinilor pe baza
analizelor de laborator
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal ( de exemplu „diareea turiştilor”)
• Infecţii intraabdominale
• Infecţii ale tegumentelor şi ţesutu rile subcutanate determinate de bacterii Gram -negativ
• Otită externă malignă
• Infecţii osoase şi articula re
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
• Inhalare de antrax (tratament profilactic şi c urativ după expunere)
Copii şi adolescenţi:
• Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică produsă de Pseudomonas aeruginosa
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Inhalare de antrax (tratament profilactic şi curativ după expunere)
D e asemenea, în cazul în care se consideră necesar Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi. Tratamenul trebuie iniţiat
numai de către un medic cu experienţă în tratam entul fibrozei chistice şi/sau severe la copii şi
adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare: administrare intravenoasă.
Dozele sunt determinate în funcţie de indicaţii, severitatea şi locul infecţiei, sen sibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) care a determinat infecţia, funcţia renală a pacientului şi, la
copii şi adolescenţi greutatea corporală. Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi
evoluţia clinică şi bacteriologică. După iniţierea tratamentului intravenos, acesta poate fi schimbat cu
forme cu administrare orală sub formă de comprimate sau suspensie, dacă este indicat clinic şi în
funcţie de decizia medicului. Tratamentul intravenos trebuie urmat de administrarea pe cale orală a
medicamentului cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să utilizeze
comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă administrarea de ciprofloxacină
pe cale intravenoasă până ce este posibil ă trecerea la administrarea pe cale orală. Tratamentul
infecţiilor cu anumite bacterii (de exemplu Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau stafilococi)
poate necesita doze mai mari de ciprofloxacină şi asocierea cu alte medicamente antibacteriene
corespunzătoare. Tratamenul unor infecţii (de exemplu boala inflamatorie pelvină, infecţii intra -
abdominale, infecţii la pacienţi neutropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor), pot necesita
asocierea altor medicamente antibacteriene corespunzătoare, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia
pe cale orală cât mai curând
posibil)
Infecţii ale tractului respirator
inferior
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale
tractului
respirator
Acutizare a
sinuzitei cronice
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
3
superior
Otită medie
supurativă
cronică
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită externă
malignă
400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale
tractului
urinar
Pielonefrite
complicate şi
necomplicate
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 21 zile, putând fi
continuat pentru mai mult de 21
zile în anumite circumstanţe (cum
sunt abcesele)
Prostatite 400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acut)
Infecţii ale
tractului
genital
Epididimo-orhită
şi boala
inflamatorie
pelvină
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale
tractului
gastro-
intestinal
şi infecţii
intraabdo
minale
Diaree
determinată de
germeni patoge ni
incluzând alte
specii de Shigella
decât Shigella
dysenteriae tip 1
şi tratamentul
empiric al
formelor severe a
„diareei
turiştilor”
400 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree
determinată de
Shigella
dysenteriae tip 1
400 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree
determinată de
Vibrio cholerae
400 mg de două ori pe zi 3 zile
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia
pe cale orală cât mai curând
posibil)
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii
intraabdominale
cu bacterii Gram-
negative
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale tegumentelor şi
ţesutului subcutanat
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osoase şi articulare 400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
maximum 3 luni
4
Tratamentul infecţiilor sau
profilaxia acestora la pacienţii
cu neutropenie
Ciprofloxacina trebuie asociată
cu medicamente antibacteriene
corespunzătoare în
concordanţă cu ghidurile
oficiale
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
Terapia trebuie continuată pe
întreaga perioadă de neutropenie
Profilaxia şi tratamentul
curativ în cazul inhalării de
antrax, la persoanele care
necesită tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie să înceapă cât mai
curând posibil după
suspectarea sau confirmarea
expunerii.
400 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la Bacillus anthracis
Copii şi adolescenţi
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia pe
cale orală cât mai curând posibil)
Fibroză chistică 10 mg/kg, de trei ori pe
zi, cu un maximum de
400 mg pe doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar şi pielonefrite
6 mg/kg, de trei ori pe
zi până la 10 mg/kg, de
trei ori pe zi, cu un
maximum de 400 mg pe
doză
10 până la 21 zile
Profilaxia şi tratamentul
curativ în cazul inhalării de
antrax, la persoanele care
necesită tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie să înceapă cât mai
curând posibil după
suspectarea sau confirmarea
expunerii.
10 mg/kg, de două ori
pe zi până la 15 mg/kg,
de două ori pe zi, cu un
maximum de 400 mg pe
doză
60 zile de la confirmarea expunerii
la Bacillus anthracis
Alte infecţii severe 10 mg/kg, de trei ori pe
zi, cu un maximum de
400 mg pe doză
În funcţie de tipul infecţiei
Pacienţi vârstnici
Pacienţi lor vârstnici trebuie să li se administreze o doză selectată în funcţie de severitatea infecţiei şi
clearance- ul creatininei pacientului.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele recomandate pentru începerea şi menţinerea tratamentului la pacienţii cu insuficienţă renală:
Clearance
al creatininei
[ml/min/1,73 m2]
Creatinină serică
[μmol/l]
Doză intravenoasă
[mg]
5
>60 169 200-400 mg la fiecare
12 ore
Pacienţi ce
efectuează şedin ţe
de hemodializă
>169 200-400 mg la fiecare
12 ore (după dializă)
Pacienţi ce
efectuează şedin ţe
de dializ ă
peritoneală
>169 200-400 mg la fiecare
12 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozelor.
Dozele pentru copii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică n u au fost studiate.
Mod de administrare
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie controlată vizual înainte de utilizare. Soluţia
nu trebuie utilizată dacă nu este limpede.
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie admini strată prin perfuzie intravenoasă.
Pentru copii, durata perfuziei este 60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzare este de 60 minute pentru 400 mg, respectiv de 30 minute
pentru 200 mg Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Administra rea soluţiei de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă prin perfuzie lentă, într -o
venă mare, reduce la minimum disconfortul pacientului şi reduce riscul iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi perfuzată fie ca atare, fie după amestecar ea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct 6.2).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină ( vezi pct 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi mixte cu germeni patogeni Gram -pozitiv şi anaerobi
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă administrată ca monoterapie nu este potrivită pentru
tratamen tul infecţiilor severe şi infecţiilor care pot fi determinate de microorganisme Gram -pozitiv sau
de germeni patogeni anaerobi. În astfel de infecţii, ciprofloxacina trebuie asociată cu alte medicamente
antibacteriene corespunzătoare.
Infecţii streptococi ce (incluzând Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
cu streptococi din cauza eficacităţii inadecvate.
Infecţii ale tractului genital
Epididimo -orhita şi boala infl amatorie pelvină pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistente
la fluorochinolone. Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie asociată cu alte
medicamente antibacteriene adecvate numai dacă nu poate fi exclusă existenţa tulpinilor de Neisseria
gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină. În cazul în care ameliorarea clinică nu se obţine după 3 zile
de tratament, terapia trebuie reconsiderată.
Infecţii intraabdominale
6
Sunt disponibile date limitate privind eficacitatea Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă în
tratamentul infecţiilor intra -abdominale postchirurgicale.
„Diarea turiştilor”
Pentru alegerea tratamentului cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, trebuie avute în
vedere informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacină a germenilor relevanţi din ţările vizitate.
Infecţii osoase şi articulare
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie utilizat asociat cu alte medicamente
antimicrobiene în funcţie de rezultatele examenelor microbiologice.
Inhalare de antrax
Utilizarea la om se bazează pe datele privind sensibilitatea in vitro şi datele experimentale la animale
împreună cu datele limitate de la om. Medicul curant trebuie să se refere la documentele de consens
naţional şi/sau interna ţional privind tratamentul infecţiei cu antrax.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la copii şi adolescenţi trebuie să respecte
ghidurile oficiale disponibile.
Tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml s oluţie perfuzabilă trebuie iniţiat numai de către medici
cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S -a evidenţiat că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă determină la animalele imature,
artropatii cu afectarea zonei articulare care suportă greutatea.
Datele privind siguranţa, provenite dintr -un studiu randomizat, dublu–orb, în care s -a administrat
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la copii (ciprofloxacină: n =335, vârsta medie = 6,3
ani; comparator: n = 349, vârsta medie =6,2 ani; intervalul de vârstă = 1 până la 17 ani) au evidenţiat o
incidenţă a artropatiei, suspectată a fi legată de medicament (dedusă din semnele şi simptomele clinice
în relaţie cu articulaţiile) la z iua + 42, la 7,2% şi 4,6%. Respectiv, o incidenţă a artropatiei în relaţie cu
medicamentul la 1 an de urmărire ulterioară a fost 9,0% şi 5,7%. Creşterea cazurilor de artropatie
presupusă a fi în relaţie cu medicamentul a fost nesemnificativă statistic în t imp între grupe.
Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea cu atenţie a raportului risc/beneficiu terapeutic,
datorită posibilelor evenimente adverse în relaţie cu articulaţiile şi/sau ţesuturile de vecinătate.
Infecţii bronho- pulmonare în fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta între 5- 7 ani. Experienţa disponibilă privind
tratamentul la copii cu vârsta între 1 şi 5 ani este mai limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrite
Tratamentul in fecţiilor tractului urinar cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele examenelor microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta între 1- 17 ani.
Alte infecţii specifice severe
Alte infecţii severe specifice în concordanţă cu ghidurile oficiale sau după o evaluare atentă a
raportului beneficiu -risc când nu pot fi utilizate alte tratamente sau după insuccesul terapiei
convenţionale şi când examenul microbiologic poate justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în anumite infecţii severe, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice şi experienţa clinică este limitată. În consecinţă, se recomandă p recauţie când
sunt trataţi pacienţi cu aceste infecţii.
H
ipersensibilitate
Pot să apară hipersensibilitate şi reacţii alergice, incluzând anafilaxie şi reacţii anafilactoide, după o
singură doză administrată (vezi pct. 4.8) şi viaţa poate fi pusă în per icol. Dacă apar astfel de reacţii,
7
trebuie întreruptă administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi iniţiat
tratament medical adecvat.
Sistem musculoscheletic
În general, Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţ ie perfuzabilă nu trebuie să fie utilizată la pacienţii cu
antecedente de patologie/ afecţiune tend inoasă cauzată de tratamentul cu chinolone. Totuşi, în cazuri
foarte rare, după determinarea microbiologică a organismului implicat şi evaluarea raportului
risc/beneficiu terapeutic, Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă poate fi prescrisă acestor
pacienţi, pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul insuccesului terapiei standard
sau în caz de rezistenţă bacteriană, dacă examenul microbiologic justi fică utilizarea Ciprofloxacină
Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Pe parcursul tratamenului cu ciprofloxacină, pot să apară, tendinită şi ruptură de tendon (în special
tendonul lui Achille), uneori bilateral, chiar în cursul primelor 48 de ore de tratame nt. Inflamaţia şi
rupturile de tendon pot să apară chiar până la câteva luni după întreruperea tratamentului cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la pacienţii
vârstnici sau la pacienţii trataţi concomi tent cu corticosteroizi (vezi pct.4.8).
La oricare semn de tendinită (de exemplu tumefiere dureroasă, inflamaţie), tratamentul cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie oprit. Se recomandă precauţie pentru a
păstra membrul respectiv în repaus.
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu miastenia
gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a evidenţiat că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă a determinat reacţii de
fot osensibilitate. Pacienţii care utilizează Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie
avertizaţi ca pe parcursul tratamentului să evite expunerea la iradierea excesivă la lumina solară sau la
iradierea cu UV (vezi pct. 4.8).
Sistem nervos central
Ciprofloxacina similar altor chinolone este cunoscut ă pentru declanşarea crizelor convulsive sau
pentru coborârea pragului convulsivant.Au fost raportate cazuri de „status epilepticus” .
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie uti lizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări
la nivelul SNC, care pot fi predispu şi la crize convulsi ve. În cazul în care apar crize convulsi ve,
tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8). Pot
să apară reacţii psihice chiar şi după prima administrare de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot să progreseze până la idei/gânduri suicidale
culminând cu tentativa de suicid sau finalizarea suicidului . În cazul în care aceste situaţii apar ,
tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întrerupt.
La pacienţii trataţi cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, au fost raportate cazuri de
polineuropatie (pe baza simptome lor neurologice cum sunt dureri, arsuri, tulburări senz itive sau
slăbiciune musculară, singure sau asociate).
Administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întreruptă la pacienţii care
prezintă simptome de neuropatie, incluzând dureri, arsuri, furnicături, amoreţeli şi/sau slăbiciune,
pentru a preveni dezvoltarea unei situaţii ireversibile ( vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Este necesar ă precauţi e în cazul utilizării de fluorochinolone, incluzând ciprofloxacina, la pacienţ ii cu
risc cunoscut de prelungire a intervalului QT cum sunt de exemplu:
- sindrom congenital de interval QT prelungit
- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (exemplu
din clasa de antiaritmice IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- dezechilibru electrolitic necorectat (exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)
- afecţiuni cardiace (exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
8
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicaţia care prelungeşte intervalul QT. De
aceea, la aceste grupe de acien ţi, trebuie acordată atenţie în cazul utilizării fluorochinolonelor,
incluzând ciprofloxacina.
( Vez i pct. 4.2 Pacienţi vârst nici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9):
Tract gastrointestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în cursul sau după tratament (incluzând câteva săptămâni după
tratament), poate indica o colită asociată utilizării antibioticului (care pune viaţa în peric ol cu
posibil itatea unui final letal), necesitând tratament imediat (vezi pct. 4.8).
În astfel de cazuri, trebuie întreruptă imediat administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă şi trebuie iniţiată terapie corespunzătoare. În această situaţie, sunt contraindicate
medicamentele antiperistaltice.
Tract renal şi urinar
S -a raportat cristalurie în cazul utilizării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă (vezi
pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie bine hidrataţi şi
trebuie evitată alcalinizarea excesivă a urinei.
Insuficienţă renală
Având în vedere că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se excretă predominant
nemodificată pe cale renală, este necesară ajusta rea dozei la pacienţii cu insuficien ţă renală aşa cum
este menţionat la pct. 4.2, pentru a se evita o creştere a reacţiilor adverse prin acumularea de
ciprofloxacină.
Sistem hepatobiliar
Pe parcursul tratamentului cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, au fost raportate
cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică care au pus viaţa în pericol (vezi pct. 4.8). În cazul
oricăror semne sau simptome de boală hepatică (cum este anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau
sensibilitate a bdominală), tratamentul trebuie întrerupt.
Deficit de glucozo -6 fosfat dehidrogenază
În cazul pacienţilor cu deficit de glucozo- 6 fosfat dehidrogenează au fost raportate reacţii hemolitice la
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Administra rea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml
soluţie perfuzabilă trebuie evitată la aceşti pacienţi, exceptând situaţia în care se consideră că
beneficiul potenţial depăşeşte posibilul risc. În acest caz, trebuie monitorizată apariţia posibilă a
hemolizei.
Rezis tenţa
Pe parcursul sau după tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, trebuie izolate
bacteriile care manifestă rezistenţă la Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, cu sau fără
suprainfecţie aparentă clinic. Poate exist a un risc special de selectare de bacterii rezistente la
ciprofloxacină pe parcursul unei perioade îndelungate de tratament, când se tratează infecţii
nos ocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocromul P450
C iprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă inhibă CYP1A2 şi astfel determină creşterea
concentraţiei serice a substanţelor administrate concomitent, metabolizate de această enzimă (de
exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, d uloxetină). Este contraindicată
administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă cu tizanidină. De
aceea, pacienţii trataţi concomitent cu aceste substanţe şi Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă trebuie monitori zaţi îndeaproape pentru semnele clinice de supradozaj şi poate fi necesară
determinarea concentraţiei serice (de exemplu de teofilină) (vezi pct. 4.5).
9
Metotrexat
Nu este recomandată utilizarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă concomitent cu
metotrexat (vezi pct.4.5).
Interacţiuni cu analize le de laborator
Activitatea in vitro a Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă împotriva Mycobacterium
tuberculosis poate da rezultate bacteriologice fals negative la mostrele recoltate de la pacienţii care
utilizează curent Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Reacţii la nivelul locul ui de injectare
Au fost raportate reacţii la nivelul locul administrării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă pe cale intravenoasă. Acestea sunt mai frevente dacă timpul de perfuzare este de 30 minute
sau mai mic. Acestea pot să apară ca reacţii locale cutanate care se remit rapid după încetarea
perfuziei. Administrarea ulterioară pe cale intravenoasă nu este contraindicată , exceptând situaţia în
care reacţiile reapar sau se agravează.
Încărcarea cu glucoză
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă conţine glucoză 5 g în 100 ml soluţie perfuzabilă şi
glucoză 10 mg în 200 ml soluţie perfuzabilă. Această situaţie tr ebuie luată în considerare la pacienţii
cu diabet zaharat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii trataţi cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (exemplu antiaritmice din clasa IA şi III, antidepresive
triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct 4.4):
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală de ciprofloxacină. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină creşte concentraţia serică de ciprofloxacină.
Metoclopramid
Metoclopramid accelerează absorbţia ciprofloxacinei ( administrată oral), ducând la scurtarea
intervalului de timp pentru obţinerea concentraţiilor plasmatice maxime. Nu au fost remarcate efecte
asupra biodisponibilităţii ciprofloxacinei.
O
meprazol
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi medicamente
conţinând omeprazol, duce la o reducere uş oară a Cmax şi a ASC pentru ciprofloxacină.
Efectele Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată concomitent cu cipr ofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic
la voluntari sănătoşi s -a remarcat o creştere a concentraţiei serice de tizanidină (Cmax creşte: de 7 ori,
interval: între 4 până la 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, interval: de 6- până la 24 ori) când se
administrează concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Creşterea
concentraţiei serice de tizanidină este asociată cu un posibil efect hipotensor şi sedativ.
M
etotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat de administrarea concomitentă de
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, putând duce la creşterea concentraţiei plasmatice de
10
metotrexat şi creşterea riscului reacţiilor toxice legate de metotrexat. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi teofilină poate
duce la creşterea nedorită a concentraţiilor plasmatice de teofilină. Aceasta poate determina reacţii
adverse, care în cazuri rare p un viaţa în pericol sau sunt letale. În cursul administrării concomitente,
trebuie verificată concentraţia plasmatică de teofilină şi doza de teofilină trebuie scăzută corespunzător
(vezi pct.4.4)
Alţi derivaţi xantinici
S -a raportat că administrarea c oncomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi
cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină), creşte concentraţia plasmatică a acestor derivaţi xantinici .
Fenitoină
Administrarea concomitent ă de ciprofloxacină şi fenitoină poate duce la creşterea sau scăderea
concentraţiei plasmatice de fenitoină, de aceea se recomandă monitorizarea concentraţiei de
medicament.
Ciclosporină
S -a remarcat o creştere tranzitorie a creatininei serice când s- au administrat concomitent
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi medicamente conţinând ciclosporină. De aceea, la
aceşti pacienţi, este necesar control ul frecvent (de două ori pe săptămână) al concentraţiilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea c oncomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi de antagonişti ai
vitaminei K poate favoriza efectele anticoagulante ale acestora. Riscul poate varia în funcţie de
infecţiile menţionate, vârsta şi starea generală a pacientului, astfel î ncât este dificil de evaluat
contribuţia ciprofloxacinei la creşterea INR ( raportul normal internaţional).
INR trebuie monitorizat frecvent în cursul coadministrării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă şi antagonişti ai vitaminei K (exempl u warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau
fluindionă)
Glibenclamidă
În cazuri speciale, administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi
medicamente conţinând glibenclamidă poate intensifica acţiunea glibenclamidei (hipoglicemie).
Duloxetină
În studii le clinice, s -a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină cu inhibitori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2 cum este fluvoxamina, poate duce la o creştere a valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. De asemenea, s unt disponibile date non-clinice privind o posibilă interacţiune cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, putând fi de aşteptat efecte similare în cazul
administrării concomitente (vezi pct.4.4).
R
opinirol
Într -un studiu clinic s-a evidenţia t că utilizarea de ropinirol concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2, duce la creşterea Cmax
şi ASC a ropinirolului cu 60%, respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor advers e ale
ropinirolului şi ajustarea corespunzătoare a dozelor pe parcursul şi scurt timp după administrarea
concomitentă cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
S -a demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea de medicamente conţinând lidocaină conco mitent cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2,
11
reduce clearance- ul lidocainei administrate intravenos cu 22%. Deşi tratamentul cu lidocaină a fost
bine tolerat, în cazul administrării lor concom itente, poate să apară o posibilă interacţiune cu
ciprofloxacina asociată cu efecte adverse.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi warfarină poate
creşte efectul anticoagulant al acesteia. Au fost numeroase raportări privind creşterea activităţii
anticoagulantelor orale la pacienţii trataţi cu medicamente antibacteriene, incluzând fluorochinolonele.
Riscul poate varia în funcţie de infecţiile existente, de starea generală a pacientului, în aşa fel încât este
dificil de evaluat contribuţia fluorochinolonelor la creşterea INR (raportul normalizat internaţional). Se
recomandă ca INR să fie monitorizat frecvent în cursul administrării concomitente de Ciprofloxacină
Claris 2 mg/ml soluţie perfuza bilă cu un anticoagulant oral.
Rop inirol
Într -un studiu clinic s-a evidenţiat că utilizarea de ropinirol concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2, duce la creşterea Cmax
şi ASC a ropinirolului cu 60%, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse ale ropinirolului
şi ajustarea corespunzătoare a dozelor pe parcursul şi scurt timp după administrarea concomitentă cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozap ină
Ca urmare a administ rării concomitente a 250 mg Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă cu
clozapină timp de 7 zile, concentraţia serică de clozapină şi N -demetilclozapină au crescut cu 29%,
respectiv 31%. Se recomandă supravegherea clinică şi ajustarea corespunzăto are a dozelor de
clozapină pe parcursul şi la scurt timp după administrarea concomitentă cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă (vezipct.4.4).
Sil denafil
Cmax şi ASC ale sildenafilului au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii s ănătoşi, după o
doză de 50 mg administrartă pe cale orală concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, este
necesară atenţie în cazul prescrierii ciprofloxacinei concomitent cu sildenafil luând în considerare
riscurile şi beneficiile terapeutice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la
gravide, nu indică pentru Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă malformaţii sau toxicitate
feto/neonatal ă. Studiile la animale nu indică efecte directe sau indirecte dăunătoare în ceea ce priveşte
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. La animalele tinere şi în perioada prenatală, expuse la
chinolone, au fost remarcate efecte asupra cartilajelor imature; în acest fel, nu se poate exclude că
medicamentul poate determina leziuni asupra cartilajului articular la organismul uman imatur/ fetus
(vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării de Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţi e perfuzabilă în cursul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se excretă în laptele matern. Având în vedere riscul
potenţial de lezare a articulaţiilor, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în cursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, Ciprofloxacina Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă poate influenţa
timpul de reacţie. În acest fel poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
12
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse (RAM) sunt greaţ a şi diaree a.
RAM raportate în timpul studiilor clinice şi în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă a
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie per fuzabilă (terapie pe cale orală, intravenoasă şi secvenţială)
sunt enumerate mai jos clasificate pe tipuri de frecvenţă. Analiza frecvenţelor are în vedere date
provenind din administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă atât pe cale o rală cât
şi intravenoasă.
Clasificare
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente
(≥1/100 şi
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000
şi <1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii micotice Colită asociată
antibioticelor
(foarte rar cu
posibil final
letal) (vezi pct.
4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocit openie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie
(care pot pune
viaţa în
pericol).
Supresia
măduvei
osoase (care
poate pune
viaţa în
pericol)
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem alergic
angioedem
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(poate pune
viaţa în
pericol) (vezi
pct 4.4)
Reacţie
asemănătoare
bolii serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate/agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare.
Reacţii de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Reacţii
psihotice (vezi
pct 4.4)
(ce poate
ajunge la
idei/gânduri de
13
(ce poate ajunge
la idei/gânduri de
suicid sau
încercare de
suicid şi
finalizarea
acesteia) (vezi
pct. 4.4)
Halucinaţii
suicid sau
încercare de
suicid şi
finalizarea
acesteia) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări de somn
Tulburări ale gustului
Parestezie şi
Disestezie
Hipoestezie
Tremor
C rize c onvulsi ve
(inclusiv status
epilepticus) (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări ale
nervilor
olfactivi
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi
pct.4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere
(exemplu
diplopie)
Distorsionare a
percepţi ei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Pierdere a
auzului/
Tulburare a
auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară
şi torsada
vârfurilor
(raportate
predominant
la pacienţii
cu factori de
risc pentru
interval QT
prelung it),
EKG QT
prelungit
(vezi pct.4.4
şi 4.9).
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopă
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(incluzând
simptome de
astm bronşic)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri
gastrointestinale şi
Pancreatită
14
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a valorilor
transaminazelor
Valori crescute ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
He patită
Necroză
hepatică
(foarte rar
progresând la
insuficienţă
hepatică care
poate pune
viaţa în
pericol) (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate pune
viaţa în
pericol)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate pume
viaţa în
pericol).
Exantem
pustulos acut
generalizat
(EPAG)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţe sutului
conjunctiv
Dureri musculo-
scheletice (de exemplu
dureri în extremităţi,
dorsalgii, dureri
toracice),
artralgii
Mialgie
Artrită
Creştere a
tonusului
muscular şi
crampe
Slăbiciune
musculară
Tendinită
Ruptură de
tendonului
(predominent a
tendonului
Achille) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbare a
simptomelor
de miastenia
gravis
(vezi.pct.4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Tulburări renale Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie
(vezi pct4,4)
Nefrită
tubulointerstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie
Febră
Edeme
Transpiraţii
(hiperhidroză)
15
Investigaţii
diagnostice
Creştere a valorilor
fosfatazei alcaline în
sânge
Creştere a
concentraţiilor
sanguine de
amilază
Valoare
crescută a
INR-ului ( la
pacienţii
trataţi cu
antagonişti
ai vitaminei
K).
Următoarele reacţii adverse au avut o frecvenţă mai mare în subgrupele de pacienţi cărora li s- a
administrat tratament intravenos sau secvenţial (intravenos sau oral):
Frecvente Vărsături, creştere tranzitorie a
transaminazelor, erupţie cutanată
tranzitorie
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, stare de
confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi disestezie, crize convulsive,
v ertij, t ulburări de vedere, pierdere a
auzului, tahicardie, v asodilataţie,
hipoten siune arterială, insuficienţă
hepatică tranzitorie, icter colestatic,
i nsuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, supresia măduvei osoase,
şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă,
t ulburări ale nervilor olfactivi, tulburare a
auzului, vasculită, pancrea tită, necroză
hepatică, peteşii, ruptură de tendon.
Copii şi adolescenţi
Incidenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele colectate în studii le efectuate la adulţi. La
copii şi adolescenţi apariţia a rtropatiei s -a raportat frecventă (vezi pct.4.4).
4.9 Supradozaj
S -a raportat că o supradoză de 12 g a produs simptome uşoare de toxicitate. S -a raportat că o
supradoză acută de 16 g a determinat insuficienţă renală acută.
Simptomele de supradozaj const au în ameţeli, tremor, cefalee, fatigabilitate, c rize convulsi ve,
halucinaţii, stare de confuzie, discomfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi
cristalurie şi hematurie.
S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
Pe lângă măsurile de rutină de urgenţă, cum sunt golirea ventriculară urmată de utilizarea de cărbune
medicinal , se recomandă monitorizarea funcţiei renale, incluzând pH -ul urinar şi acidifierea urinii dacă
este necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacidele conţinând calc iu sau magneziu pot reduce
teoretic absorbţia de ciprofloxacină administrată în supradoză.
Numai o cantitate mică de ciprofloxacină (< 10%) se elimină prin hemodializă sau dializă peritoneală.
În caz de supradozaj, trebuie iniţiat tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare EKG,
datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
16
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene chinolone, fluorochinolone codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune
Ca medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, acţiunea bactericidă a Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă se datorează inhibării ambelor tipuri de topoizomerază tip II (giraza ADN)
şi tip IV, necesare pentru replicarea, trans cripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.
Relaţia farmacocinetică /farmacodinamie
Eficacitatea depinde în principal de relaţia între concentraţia maximă din plasmă (Cmax) şi
concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru bact eriile patogene şi relaţia între aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi CMI.
Mecanismul rezistenţei:
In vitro , rezistenţa la Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se poate dezvolta prin mutaţii
succesive la ni velul locului ţintă atât în cazul girazei ADN cât şi în cazul topoizomerazei IV. Gradul
de rezistenţă încrucişată care se obţine între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil.
Mutaţiile unice pot să nu ducă la rezistenţă clinică, dar, în gener al, mutaţiile multiple determină
rezistenţă clinică la mai multe sau toate substanţele active cuprinse în clasa respectivă.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompei de eflux a substanţei active poate
avea efect variabil asupra se nsibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico -
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei şi de afinitatea sistemelor de transport pentru
fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecven t observate în izolatele
clinice. Mecanismele rezistenţei care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate
(frecvente pentru Pseudomonas aeruginosa ) şi mecanismele de eflux, pot afecta sensibilitatea la
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
S- a raportat rezistenţa mediată de plasmide codificate prin genele - qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Valorile critice delimitează tulpinile sensibile de tulpinile cu sensibilitate intermediară şi pe cele cu
sensibilitate intermediară de cele rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitidis S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Valori critice independente
de specie*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
1 Staphylococcus spp - valori critice pentru ciprofloxacină în relaţie cu terapii le cu doze mari.
*Valorile critice independente de specii au fost determinate în principal pe baza datelor de
farmacocinetică /farmacodinamie şi nu depind de distribuţ iile CMI ale speciilor specifice. Acestea
trebuie utilizate numai în cazul speciilor care nu există un punct critic specific de specie şi nu pentru
acele specii la care nu se recomandă testarea sensibilităţii.
17
Prevalenţa rezistenţei acumulate poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi sunt de
dorit informaţiile locale asupra rezistenţei, în special în cazul tratamentelor infecţiilor severe. Dacă
este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilit atea
medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările
unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile de
Streptococcus - vezi.pct.4.4)
SPECII OBIŞNUIT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram -pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram -negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp. *
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢADOBÂNDITĂ POATE FI
O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia +*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
18
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolatele sensibile în
indicaţiile clinice aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări ale UE
($): Sensibilitate intermediară naturală în absenţa m ecanismului de
rezistenţă dobândită
(1) :S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii
experimentale prin inhalarea de spori de Bacillus anthracis ; aceste studii
au evidenţiat că antibioticele administrate curând după expunere previn
apariţ ia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului
de spori din organism până sub doza infecta ntă. Utilizarea recomandată
la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animal, împreună cu datele lim itate de la om.
Tratamentul la adulţi timp de două luni, constând în ciprofloxacină
administrată în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerat eficace
pentru prevenirea infecţiei cu antrax la om.
Medicul curant trebuie să aibă în vedere documentel e de referinţă
naţionale şi/ sau internaţionale privind tratamentul antraxului.
(2) : S. aureus rezistent la m eticilină, manifestă foarte frecvent rezistenţă
concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de
aproximativ 20 până la 50 % în cadrul tuturor speciilor de stafilococ şi de
obicei este mai mare în izolatele nozocomiale
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţi e
După administrarea perfuzi ei intravenoas e cu ciprofloxacină valoarea medie a concentraţiilor
plasmatice maxime a fost atinsă la finalul perfuzării. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară
pentru un interval între dozele administrate de până la 400 mg în administrare intravenoasă.
Compararea parametrilor farmacocinetici pentru schemele de administrare intrav enoasă de două ori pe
zi şi de trei ori pe zi nu a indicat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.
Administrarea unei perfuzie intravenoas e cu durata de 60 minute a 200 mg ciprofloxacină sau
administrarea orală a 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la intervale de 12 ore, determină o
arie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) echivalentă .
19
Administrarea unei perfuzii intravenoas e cu durata de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la intervale
de 12 ore a fost bi oechivalentă cu o doză de 500 mg administrată oral la interval de 12 ore în ceea ce
priveşte ASC.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată pe parcursul a 60 minute la intervale de 12 ore a avut
rezultate similare ale Cmax cu o doză de 750 mg administrată oral.
Administrarea unei perfuzii de 60 minute a 400 mg ciprofloxacina la intervale de 8 ore este
echivalentă din punctul de vedere al ASC cu o schemă de tratament de 750 mg administrat ă oral la
intervale de 12 ore.
Distribuţi e
Legarea ciprofloxainei de proteinele plasmatice este mică (20 -30%). Ciprofloxacina este prezentă în
plasmă în mare parte sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de
2- 3 l/kg. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari într -o varietate de ţesutu ri şi fluide cum sunt plămânii
(fluidul epitelial, macrofagele alveolare, ţesuturile bioptice), sinusurile, leziunile inflamatorii (lichid
vezicular indus de cantaridă) şi tractul urogenital (aparat urinar, prostată, endometru) unde
concentraţiile totale d epăşesc concentraţiile atinse în plasmă.
Metabolizare
Au fost raportate concentraţii mici ale celor patru metaboliţi, care au fost identificaţi ca:
dezetilenciprofloxacina (M 1), sulfociprofloxacina (M 2), oxociprofloxacina (M 3) şi
formilciprofloxacin a (M 4). Metaboliţii demostrează in vitro activitate antimicrobiană, dar mai scăzută
decât substanţa iniţială.
Ciprofloxacina este cunoscută ca fiind un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în mare parte nemodificată atât renal cât şi prin fecale, în măsură mai
mică.
Excreţia ciprofloxacinei (% doză)
Excreţia ciprofloxacinei (% doză)
Administrare intravenoasă
Urină Fecale
Ciprofloxacină 61.5 15.2
Metaboliţi (M1 – M4) 9.5 2.6
Clearance- ul renal este cuprins între 180- 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total în intervalul 480 -600
ml/kg/oră.
Ciprofloxacina se elimină atât prin filtare glomerulară, cât şi prin secreţie tubulară. Tulburările severe
ale funcţiei renale conduc la creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al ciprofloxacinei cu până la
12 ore.
Clearance- ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans- intestinale şi
metabolizării.
1% din doză este excretată pe cale biliară. Ciprofloxacina este pre zentă în bilă în concentraţii mari.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice la pacienţii copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii şi adolescenţi, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste
mai mari d e 1 an). Nu au fost observate creşteri semnificative ale Cmax şi ale ASC după administrarea
de doze repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval 4,6 -8,3 mg/l) după 1 oră de perfuzie
intravenoasă a 10 mg/kg la copii cu vârsta sub 1 an comparativ cu 7,2 mg/l (interval 4,7- 11,8 mg/l)
pentru copii cu vârsta între 1 an şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval 11,8- 32,0
mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval 11,0- 23,8 mg*h/l) la respectivele grupe de vârstă.
20
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat la adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor de
farmacocinetică la copii şi adolescenţi cu diverse infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică la
copii este de aproximativ 4 -5 or e şi limitele biodisponibilităţii suspensiei orale sunt de la 50% la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu evidenţiază riscuri speciale pentru om, pe baza unor studii convenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea la doze repetate, potenţialul carcinogen sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina este fetotoxică la animale, la concentraţii de expunere relevante
clinic. Date privind fotomutagenitatea/fotocarcinogenitatea au evidenţiat un efect slab fotomutagen
sau fotocarcinogen exercitat de ciprofloxacină în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a
fost comparabil cu cel al altor inhibitori de girază.
Toler abilitate articulară
Aşa cum s -a raportat şi pentru alţi inhibitori de girază, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor care susţin greutatea, la animalele imature. Gradul de afectare a cartilajelor variază în
funcţie de vârstă, specie şi doză; afectarea poate fi scăzută prin reducerea gr eutăţii exercitate pe
articulaţii. Studiile efectuate la animale le mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat că nu sunt dovezi
privind leziunile cartilajelor. Într -un studiu efectuat la câini beagle tineri, ciprofloxacina a determinat
modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, care au fost
observate timp de 5 luni după.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid lactic,
Glucoză monohidrat
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Adăugarea sau administrarea concomitentă a perfuziei cu alte medicamente (de exemplu penicilină,
heparină) trebuie evitată, din cauza pH-ului mic al soluţiei perfuzabile.
Medicamentul nu trebuie amest ecat cu alte medicamente care sunt chimic sau fizic instabile la pH -ul
său de 3,50 până la 4,60.
Dacă nu este dovedită compatibilitatea, soluţia perfuzabilă trebuie întotdeauna administrată separat.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Stabilitatea chimică şi fízică a medicamentului a fost demonstrată pentru 63 ore la 25
0C. Din punct de
vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada şi
condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu va
depăşi 24 ore la 20C - 80C, exceptând situaţia în care diluţia s -a făcut în condiţii aseptice validate şi
controla te .
21
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicament ului după reconstituire / diluare vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Acest medicament este disponibil în pungă din PVC (polivinilclor) transparentă.
Sunt disponibile două dimensiuni de pungi: 100 ml şi 200 ml . Fiecare pungă este acoperită
suplimentar cu un sac exterior din PE ÎD.
Mărimea amb alajelor:
5 x 100 ml
5 x 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pe ntru prezenţa particulelor şi modificarea
culorii. Trebuie utilizată numai soluţia limpede şi incoloră.
S -a evidenţiat faptul că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este compatibilă cu soluţia
Ringer, soluţia izotonă de clorură de sodiu 0,9%, soluţiile injectabile de glucoză 10% şi soluţie de
fructoză 5% şi 10% .
Numai pentru o singură utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Claris Lifesciences Ltd.
Golden Gate Lodge, Crewe Hall, Crewe, Cheshire, CW1 6UL
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5758/20 13/01 – ambalaj cu 5 pungi a câte 100 ml soluţie perfuzabilă
5758/20 13/02 – ambalaj cu 5 pungi a câte 200 ml soluţie perfuzabilă
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autoriza ţie – August 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ciprofloxacină 200 mg/10 0 ml soluţie perfuzabilă
1 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 2 mg sub formă de ciprofloxacină lactat 2,544 mg
Fiecare pungă a 100 ml conţine ciprofloxacină 200 mg (sub formă de ciprofloxacină lactat)
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare 100 ml conţine glucoză 27,77 mmol (5000 mg).
Ciprofloxacină 400 mg/ 200 ml soluţie perfuzabilă
1 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 2 mg sub formă de ciprofloxacină lactat 2,544 mg
Fiecare pungă a 200 ml conţine ciprofloxacină 400 mg (sub formă de ciprofloxacină lactat)
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare 200 ml conţine glucoză 55,55 mmol (10000 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălb uie, practic fără particule vizibile cu pH cuprins între 3,50 şi
4,60. Osmolalitatea este 250 -290 mOsmol/l
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină Claris soluţie perfuzabilă este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi
pct. 4.4 şi 5.1). Înainte de iniţierea terapiei, trebuie acordată atenţie deosebită informaţiilor disponibile
privind rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteri ene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram -negativ
- exacerbare a bolii pulmonare obstructive cronice
- infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii
- pneumonie
• Otită medie cronică supurativă
• Acutizare a sinuzitei cronice în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram -negativ
• Infecţii ale tractului urinar
2
• Epididimo -orhită, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae
• Boala inflamatorie p elvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae. În infecţiile
tractului genital menţionate mai sus, dacă se presupune sau se ştie că sunt determinate de
Neisseria gonorrhoeae, este important în special să se obţină informaţii locale asupra
prevalenţei rezistenţei la ciprofloxacină şi să se confirme sensibilitatea tulpinilor pe baza
analizelor de laborator
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal ( de exemplu „diareea turiştilor”)
• Infecţii intraabdominale
• Infecţii ale tegumentelor şi ţesutu rile subcutanate determinate de bacterii Gram -negativ
• Otită externă malignă
• Infecţii osoase şi articula re
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
• Inhalare de antrax (tratament profilactic şi c urativ după expunere)
Copii şi adolescenţi:
• Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică produsă de Pseudomonas aeruginosa
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Inhalare de antrax (tratament profilactic şi curativ după expunere)
D e asemenea, în cazul în care se consideră necesar Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi. Tratamenul trebuie iniţiat
numai de către un medic cu experienţă în tratam entul fibrozei chistice şi/sau severe la copii şi
adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea de administrare: administrare intravenoasă.
Dozele sunt determinate în funcţie de indicaţii, severitatea şi locul infecţiei, sen sibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) care a determinat infecţia, funcţia renală a pacientului şi, la
copii şi adolescenţi greutatea corporală. Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi
evoluţia clinică şi bacteriologică. După iniţierea tratamentului intravenos, acesta poate fi schimbat cu
forme cu administrare orală sub formă de comprimate sau suspensie, dacă este indicat clinic şi în
funcţie de decizia medicului. Tratamentul intravenos trebuie urmat de administrarea pe cale orală a
medicamentului cât mai curând posibil. În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să utilizeze
comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă administrarea de ciprofloxacină
pe cale intravenoasă până ce este posibil ă trecerea la administrarea pe cale orală. Tratamentul
infecţiilor cu anumite bacterii (de exemplu Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau stafilococi)
poate necesita doze mai mari de ciprofloxacină şi asocierea cu alte medicamente antibacteriene
corespunzătoare. Tratamenul unor infecţii (de exemplu boala inflamatorie pelvină, infecţii intra -
abdominale, infecţii la pacienţi neutropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor), pot necesita
asocierea altor medicamente antibacteriene corespunzătoare, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia
pe cale orală cât mai curând
posibil)
Infecţii ale tractului respirator
inferior
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale
tractului
respirator
Acutizare a
sinuzitei cronice
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
3
superior
Otită medie
supurativă
cronică
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită externă
malignă
400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale
tractului
urinar
Pielonefrite
complicate şi
necomplicate
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 21 zile, putând fi
continuat pentru mai mult de 21
zile în anumite circumstanţe (cum
sunt abcesele)
Prostatite 400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acut)
Infecţii ale
tractului
genital
Epididimo-orhită
şi boala
inflamatorie
pelvină
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale
tractului
gastro-
intestinal
şi infecţii
intraabdo
minale
Diaree
determinată de
germeni patoge ni
incluzând alte
specii de Shigella
decât Shigella
dysenteriae tip 1
şi tratamentul
empiric al
formelor severe a
„diareei
turiştilor”
400 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree
determinată de
Shigella
dysenteriae tip 1
400 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree
determinată de
Vibrio cholerae
400 mg de două ori pe zi 3 zile
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia
pe cale orală cât mai curând
posibil)
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii
intraabdominale
cu bacterii Gram-
negative
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale tegumentelor şi
ţesutului subcutanat
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osoase şi articulare 400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
maximum 3 luni
4
Tratamentul infecţiilor sau
profilaxia acestora la pacienţii
cu neutropenie
Ciprofloxacina trebuie asociată
cu medicamente antibacteriene
corespunzătoare în
concordanţă cu ghidurile
oficiale
400 mg de două ori pe zi
până la
400 mg de trei ori pe zi
Terapia trebuie continuată pe
întreaga perioadă de neutropenie
Profilaxia şi tratamentul
curativ în cazul inhalării de
antrax, la persoanele care
necesită tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie să înceapă cât mai
curând posibil după
suspectarea sau confirmarea
expunerii.
400 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la Bacillus anthracis
Copii şi adolescenţi
Indicaţii terapeutice Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(incluzând trecerea la terapia pe
cale orală cât mai curând posibil)
Fibroză chistică 10 mg/kg, de trei ori pe
zi, cu un maximum de
400 mg pe doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar şi pielonefrite
6 mg/kg, de trei ori pe
zi până la 10 mg/kg, de
trei ori pe zi, cu un
maximum de 400 mg pe
doză
10 până la 21 zile
Profilaxia şi tratamentul
curativ în cazul inhalării de
antrax, la persoanele care
necesită tratament parenteral
Administrarea medicamentului
trebuie să înceapă cât mai
curând posibil după
suspectarea sau confirmarea
expunerii.
10 mg/kg, de două ori
pe zi până la 15 mg/kg,
de două ori pe zi, cu un
maximum de 400 mg pe
doză
60 zile de la confirmarea expunerii
la Bacillus anthracis
Alte infecţii severe 10 mg/kg, de trei ori pe
zi, cu un maximum de
400 mg pe doză
În funcţie de tipul infecţiei
Pacienţi vârstnici
Pacienţi lor vârstnici trebuie să li se administreze o doză selectată în funcţie de severitatea infecţiei şi
clearance- ul creatininei pacientului.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele recomandate pentru începerea şi menţinerea tratamentului la pacienţii cu insuficienţă renală:
Clearance
al creatininei
[ml/min/1,73 m2]
Creatinină serică
[μmol/l]
Doză intravenoasă
[mg]
5
>60 169 200-400 mg la fiecare
12 ore
Pacienţi ce
efectuează şedin ţe
de hemodializă
>169 200-400 mg la fiecare
12 ore (după dializă)
Pacienţi ce
efectuează şedin ţe
de dializ ă
peritoneală
>169 200-400 mg la fiecare
12 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozelor.
Dozele pentru copii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică n u au fost studiate.
Mod de administrare
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie controlată vizual înainte de utilizare. Soluţia
nu trebuie utilizată dacă nu este limpede.
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie admini strată prin perfuzie intravenoasă.
Pentru copii, durata perfuziei este 60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzare este de 60 minute pentru 400 mg, respectiv de 30 minute
pentru 200 mg Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Administra rea soluţiei de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă prin perfuzie lentă, într -o
venă mare, reduce la minimum disconfortul pacientului şi reduce riscul iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi perfuzată fie ca atare, fie după amestecar ea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct 6.2).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină ( vezi pct 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi mixte cu germeni patogeni Gram -pozitiv şi anaerobi
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă administrată ca monoterapie nu este potrivită pentru
tratamen tul infecţiilor severe şi infecţiilor care pot fi determinate de microorganisme Gram -pozitiv sau
de germeni patogeni anaerobi. În astfel de infecţii, ciprofloxacina trebuie asociată cu alte medicamente
antibacteriene corespunzătoare.
Infecţii streptococi ce (incluzând Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
cu streptococi din cauza eficacităţii inadecvate.
Infecţii ale tractului genital
Epididimo -orhita şi boala infl amatorie pelvină pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistente
la fluorochinolone. Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie asociată cu alte
medicamente antibacteriene adecvate numai dacă nu poate fi exclusă existenţa tulpinilor de Neisseria
gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină. În cazul în care ameliorarea clinică nu se obţine după 3 zile
de tratament, terapia trebuie reconsiderată.
Infecţii intraabdominale
6
Sunt disponibile date limitate privind eficacitatea Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă în
tratamentul infecţiilor intra -abdominale postchirurgicale.
„Diarea turiştilor”
Pentru alegerea tratamentului cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, trebuie avute în
vedere informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacină a germenilor relevanţi din ţările vizitate.
Infecţii osoase şi articulare
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie utilizat asociat cu alte medicamente
antimicrobiene în funcţie de rezultatele examenelor microbiologice.
Inhalare de antrax
Utilizarea la om se bazează pe datele privind sensibilitatea in vitro şi datele experimentale la animale
împreună cu datele limitate de la om. Medicul curant trebuie să se refere la documentele de consens
naţional şi/sau interna ţional privind tratamentul infecţiei cu antrax.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la copii şi adolescenţi trebuie să respecte
ghidurile oficiale disponibile.
Tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml s oluţie perfuzabilă trebuie iniţiat numai de către medici
cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S -a evidenţiat că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă determină la animalele imature,
artropatii cu afectarea zonei articulare care suportă greutatea.
Datele privind siguranţa, provenite dintr -un studiu randomizat, dublu–orb, în care s -a administrat
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la copii (ciprofloxacină: n =335, vârsta medie = 6,3
ani; comparator: n = 349, vârsta medie =6,2 ani; intervalul de vârstă = 1 până la 17 ani) au evidenţiat o
incidenţă a artropatiei, suspectată a fi legată de medicament (dedusă din semnele şi simptomele clinice
în relaţie cu articulaţiile) la z iua + 42, la 7,2% şi 4,6%. Respectiv, o incidenţă a artropatiei în relaţie cu
medicamentul la 1 an de urmărire ulterioară a fost 9,0% şi 5,7%. Creşterea cazurilor de artropatie
presupusă a fi în relaţie cu medicamentul a fost nesemnificativă statistic în t imp între grupe.
Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea cu atenţie a raportului risc/beneficiu terapeutic,
datorită posibilelor evenimente adverse în relaţie cu articulaţiile şi/sau ţesuturile de vecinătate.
Infecţii bronho- pulmonare în fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta între 5- 7 ani. Experienţa disponibilă privind
tratamentul la copii cu vârsta între 1 şi 5 ani este mai limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrite
Tratamentul in fecţiilor tractului urinar cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele examenelor microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta între 1- 17 ani.
Alte infecţii specifice severe
Alte infecţii severe specifice în concordanţă cu ghidurile oficiale sau după o evaluare atentă a
raportului beneficiu -risc când nu pot fi utilizate alte tratamente sau după insuccesul terapiei
convenţionale şi când examenul microbiologic poate justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în anumite infecţii severe, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice şi experienţa clinică este limitată. În consecinţă, se recomandă p recauţie când
sunt trataţi pacienţi cu aceste infecţii.
H
ipersensibilitate
Pot să apară hipersensibilitate şi reacţii alergice, incluzând anafilaxie şi reacţii anafilactoide, după o
singură doză administrată (vezi pct. 4.8) şi viaţa poate fi pusă în per icol. Dacă apar astfel de reacţii,
7
trebuie întreruptă administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi iniţiat
tratament medical adecvat.
Sistem musculoscheletic
În general, Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţ ie perfuzabilă nu trebuie să fie utilizată la pacienţii cu
antecedente de patologie/ afecţiune tend inoasă cauzată de tratamentul cu chinolone. Totuşi, în cazuri
foarte rare, după determinarea microbiologică a organismului implicat şi evaluarea raportului
risc/beneficiu terapeutic, Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă poate fi prescrisă acestor
pacienţi, pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul insuccesului terapiei standard
sau în caz de rezistenţă bacteriană, dacă examenul microbiologic justi fică utilizarea Ciprofloxacină
Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Pe parcursul tratamenului cu ciprofloxacină, pot să apară, tendinită şi ruptură de tendon (în special
tendonul lui Achille), uneori bilateral, chiar în cursul primelor 48 de ore de tratame nt. Inflamaţia şi
rupturile de tendon pot să apară chiar până la câteva luni după întreruperea tratamentului cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la pacienţii
vârstnici sau la pacienţii trataţi concomi tent cu corticosteroizi (vezi pct.4.8).
La oricare semn de tendinită (de exemplu tumefiere dureroasă, inflamaţie), tratamentul cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie oprit. Se recomandă precauţie pentru a
păstra membrul respectiv în repaus.
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu miastenia
gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a evidenţiat că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă a determinat reacţii de
fot osensibilitate. Pacienţii care utilizează Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie
avertizaţi ca pe parcursul tratamentului să evite expunerea la iradierea excesivă la lumina solară sau la
iradierea cu UV (vezi pct. 4.8).
Sistem nervos central
Ciprofloxacina similar altor chinolone este cunoscut ă pentru declanşarea crizelor convulsive sau
pentru coborârea pragului convulsivant.Au fost raportate cazuri de „status epilepticus” .
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie uti lizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări
la nivelul SNC, care pot fi predispu şi la crize convulsi ve. În cazul în care apar crize convulsi ve,
tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8). Pot
să apară reacţii psihice chiar şi după prima administrare de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot să progreseze până la idei/gânduri suicidale
culminând cu tentativa de suicid sau finalizarea suicidului . În cazul în care aceste situaţii apar ,
tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întrerupt.
La pacienţii trataţi cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, au fost raportate cazuri de
polineuropatie (pe baza simptome lor neurologice cum sunt dureri, arsuri, tulburări senz itive sau
slăbiciune musculară, singure sau asociate).
Administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie întreruptă la pacienţii care
prezintă simptome de neuropatie, incluzând dureri, arsuri, furnicături, amoreţeli şi/sau slăbiciune,
pentru a preveni dezvoltarea unei situaţii ireversibile ( vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Este necesar ă precauţi e în cazul utilizării de fluorochinolone, incluzând ciprofloxacina, la pacienţ ii cu
risc cunoscut de prelungire a intervalului QT cum sunt de exemplu:
- sindrom congenital de interval QT prelungit
- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (exemplu
din clasa de antiaritmice IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- dezechilibru electrolitic necorectat (exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)
- afecţiuni cardiace (exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
8
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicaţia care prelungeşte intervalul QT. De
aceea, la aceste grupe de acien ţi, trebuie acordată atenţie în cazul utilizării fluorochinolonelor,
incluzând ciprofloxacina.
( Vez i pct. 4.2 Pacienţi vârst nici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9):
Tract gastrointestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în cursul sau după tratament (incluzând câteva săptămâni după
tratament), poate indica o colită asociată utilizării antibioticului (care pune viaţa în peric ol cu
posibil itatea unui final letal), necesitând tratament imediat (vezi pct. 4.8).
În astfel de cazuri, trebuie întreruptă imediat administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă şi trebuie iniţiată terapie corespunzătoare. În această situaţie, sunt contraindicate
medicamentele antiperistaltice.
Tract renal şi urinar
S -a raportat cristalurie în cazul utilizării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă (vezi
pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie bine hidrataţi şi
trebuie evitată alcalinizarea excesivă a urinei.
Insuficienţă renală
Având în vedere că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se excretă predominant
nemodificată pe cale renală, este necesară ajusta rea dozei la pacienţii cu insuficien ţă renală aşa cum
este menţionat la pct. 4.2, pentru a se evita o creştere a reacţiilor adverse prin acumularea de
ciprofloxacină.
Sistem hepatobiliar
Pe parcursul tratamentului cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, au fost raportate
cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică care au pus viaţa în pericol (vezi pct. 4.8). În cazul
oricăror semne sau simptome de boală hepatică (cum este anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau
sensibilitate a bdominală), tratamentul trebuie întrerupt.
Deficit de glucozo -6 fosfat dehidrogenază
În cazul pacienţilor cu deficit de glucozo- 6 fosfat dehidrogenează au fost raportate reacţii hemolitice la
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Administra rea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml
soluţie perfuzabilă trebuie evitată la aceşti pacienţi, exceptând situaţia în care se consideră că
beneficiul potenţial depăşeşte posibilul risc. În acest caz, trebuie monitorizată apariţia posibilă a
hemolizei.
Rezis tenţa
Pe parcursul sau după tratamentul cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, trebuie izolate
bacteriile care manifestă rezistenţă la Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, cu sau fără
suprainfecţie aparentă clinic. Poate exist a un risc special de selectare de bacterii rezistente la
ciprofloxacină pe parcursul unei perioade îndelungate de tratament, când se tratează infecţii
nos ocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocromul P450
C iprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă inhibă CYP1A2 şi astfel determină creşterea
concentraţiei serice a substanţelor administrate concomitent, metabolizate de această enzimă (de
exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, d uloxetină). Este contraindicată
administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă cu tizanidină. De
aceea, pacienţii trataţi concomitent cu aceste substanţe şi Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă trebuie monitori zaţi îndeaproape pentru semnele clinice de supradozaj şi poate fi necesară
determinarea concentraţiei serice (de exemplu de teofilină) (vezi pct. 4.5).
9
Metotrexat
Nu este recomandată utilizarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă concomitent cu
metotrexat (vezi pct.4.5).
Interacţiuni cu analize le de laborator
Activitatea in vitro a Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă împotriva Mycobacterium
tuberculosis poate da rezultate bacteriologice fals negative la mostrele recoltate de la pacienţii care
utilizează curent Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Reacţii la nivelul locul ui de injectare
Au fost raportate reacţii la nivelul locul administrării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă pe cale intravenoasă. Acestea sunt mai frevente dacă timpul de perfuzare este de 30 minute
sau mai mic. Acestea pot să apară ca reacţii locale cutanate care se remit rapid după încetarea
perfuziei. Administrarea ulterioară pe cale intravenoasă nu este contraindicată , exceptând situaţia în
care reacţiile reapar sau se agravează.
Încărcarea cu glucoză
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă conţine glucoză 5 g în 100 ml soluţie perfuzabilă şi
glucoză 10 mg în 200 ml soluţie perfuzabilă. Această situaţie tr ebuie luată în considerare la pacienţii
cu diabet zaharat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii trataţi cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (exemplu antiaritmice din clasa IA şi III, antidepresive
triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct 4.4):
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală de ciprofloxacină. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină creşte concentraţia serică de ciprofloxacină.
Metoclopramid
Metoclopramid accelerează absorbţia ciprofloxacinei ( administrată oral), ducând la scurtarea
intervalului de timp pentru obţinerea concentraţiilor plasmatice maxime. Nu au fost remarcate efecte
asupra biodisponibilităţii ciprofloxacinei.
O
meprazol
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi medicamente
conţinând omeprazol, duce la o reducere uş oară a Cmax şi a ASC pentru ciprofloxacină.
Efectele Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată concomitent cu cipr ofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic
la voluntari sănătoşi s -a remarcat o creştere a concentraţiei serice de tizanidină (Cmax creşte: de 7 ori,
interval: între 4 până la 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, interval: de 6- până la 24 ori) când se
administrează concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă. Creşterea
concentraţiei serice de tizanidină este asociată cu un posibil efect hipotensor şi sedativ.
M
etotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat de administrarea concomitentă de
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, putând duce la creşterea concentraţiei plasmatice de
10
metotrexat şi creşterea riscului reacţiilor toxice legate de metotrexat. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi teofilină poate
duce la creşterea nedorită a concentraţiilor plasmatice de teofilină. Aceasta poate determina reacţii
adverse, care în cazuri rare p un viaţa în pericol sau sunt letale. În cursul administrării concomitente,
trebuie verificată concentraţia plasmatică de teofilină şi doza de teofilină trebuie scăzută corespunzător
(vezi pct.4.4)
Alţi derivaţi xantinici
S -a raportat că administrarea c oncomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi
cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină), creşte concentraţia plasmatică a acestor derivaţi xantinici .
Fenitoină
Administrarea concomitent ă de ciprofloxacină şi fenitoină poate duce la creşterea sau scăderea
concentraţiei plasmatice de fenitoină, de aceea se recomandă monitorizarea concentraţiei de
medicament.
Ciclosporină
S -a remarcat o creştere tranzitorie a creatininei serice când s- au administrat concomitent
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi medicamente conţinând ciclosporină. De aceea, la
aceşti pacienţi, este necesar control ul frecvent (de două ori pe săptămână) al concentraţiilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea c oncomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi de antagonişti ai
vitaminei K poate favoriza efectele anticoagulante ale acestora. Riscul poate varia în funcţie de
infecţiile menţionate, vârsta şi starea generală a pacientului, astfel î ncât este dificil de evaluat
contribuţia ciprofloxacinei la creşterea INR ( raportul normal internaţional).
INR trebuie monitorizat frecvent în cursul coadministrării de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă şi antagonişti ai vitaminei K (exempl u warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau
fluindionă)
Glibenclamidă
În cazuri speciale, administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi
medicamente conţinând glibenclamidă poate intensifica acţiunea glibenclamidei (hipoglicemie).
Duloxetină
În studii le clinice, s -a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină cu inhibitori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2 cum este fluvoxamina, poate duce la o creştere a valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. De asemenea, s unt disponibile date non-clinice privind o posibilă interacţiune cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, putând fi de aşteptat efecte similare în cazul
administrării concomitente (vezi pct.4.4).
R
opinirol
Într -un studiu clinic s-a evidenţia t că utilizarea de ropinirol concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2, duce la creşterea Cmax
şi ASC a ropinirolului cu 60%, respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor advers e ale
ropinirolului şi ajustarea corespunzătoare a dozelor pe parcursul şi scurt timp după administrarea
concomitentă cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
S -a demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea de medicamente conţinând lidocaină conco mitent cu
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2,
11
reduce clearance- ul lidocainei administrate intravenos cu 22%. Deşi tratamentul cu lidocaină a fost
bine tolerat, în cazul administrării lor concom itente, poate să apară o posibilă interacţiune cu
ciprofloxacina asociată cu efecte adverse.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă şi warfarină poate
creşte efectul anticoagulant al acesteia. Au fost numeroase raportări privind creşterea activităţii
anticoagulantelor orale la pacienţii trataţi cu medicamente antibacteriene, incluzând fluorochinolonele.
Riscul poate varia în funcţie de infecţiile existente, de starea generală a pacientului, în aşa fel încât este
dificil de evaluat contribuţia fluorochinolonelor la creşterea INR (raportul normalizat internaţional). Se
recomandă ca INR să fie monitorizat frecvent în cursul administrării concomitente de Ciprofloxacină
Claris 2 mg/ml soluţie perfuza bilă cu un anticoagulant oral.
Rop inirol
Într -un studiu clinic s-a evidenţiat că utilizarea de ropinirol concomitent cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2, duce la creşterea Cmax
şi ASC a ropinirolului cu 60%, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse ale ropinirolului
şi ajustarea corespunzătoare a dozelor pe parcursul şi scurt timp după administrarea concomitentă cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozap ină
Ca urmare a administ rării concomitente a 250 mg Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă cu
clozapină timp de 7 zile, concentraţia serică de clozapină şi N -demetilclozapină au crescut cu 29%,
respectiv 31%. Se recomandă supravegherea clinică şi ajustarea corespunzăto are a dozelor de
clozapină pe parcursul şi la scurt timp după administrarea concomitentă cu Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă (vezipct.4.4).
Sil denafil
Cmax şi ASC ale sildenafilului au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii s ănătoşi, după o
doză de 50 mg administrartă pe cale orală concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, este
necesară atenţie în cazul prescrierii ciprofloxacinei concomitent cu sildenafil luând în considerare
riscurile şi beneficiile terapeutice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă la
gravide, nu indică pentru Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă malformaţii sau toxicitate
feto/neonatal ă. Studiile la animale nu indică efecte directe sau indirecte dăunătoare în ceea ce priveşte
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. La animalele tinere şi în perioada prenatală, expuse la
chinolone, au fost remarcate efecte asupra cartilajelor imature; în acest fel, nu se poate exclude că
medicamentul poate determina leziuni asupra cartilajului articular la organismul uman imatur/ fetus
(vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării de Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţi e perfuzabilă în cursul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se excretă în laptele matern. Având în vedere riscul
potenţial de lezare a articulaţiilor, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în cursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, Ciprofloxacina Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă poate influenţa
timpul de reacţie. În acest fel poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
12
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse (RAM) sunt greaţ a şi diaree a.
RAM raportate în timpul studiilor clinice şi în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă a
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie per fuzabilă (terapie pe cale orală, intravenoasă şi secvenţială)
sunt enumerate mai jos clasificate pe tipuri de frecvenţă. Analiza frecvenţelor are în vedere date
provenind din administrarea de Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă atât pe cale o rală cât
şi intravenoasă.
Clasificare
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente
(≥1/100 şi
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000
şi <1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii micotice Colită asociată
antibioticelor
(foarte rar cu
posibil final
letal) (vezi pct.
4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocit openie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie
(care pot pune
viaţa în
pericol).
Supresia
măduvei
osoase (care
poate pune
viaţa în
pericol)
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem alergic
angioedem
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(poate pune
viaţa în
pericol) (vezi
pct 4.4)
Reacţie
asemănătoare
bolii serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate/agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare.
Reacţii de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Reacţii
psihotice (vezi
pct 4.4)
(ce poate
ajunge la
idei/gânduri de
13
(ce poate ajunge
la idei/gânduri de
suicid sau
încercare de
suicid şi
finalizarea
acesteia) (vezi
pct. 4.4)
Halucinaţii
suicid sau
încercare de
suicid şi
finalizarea
acesteia) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări de somn
Tulburări ale gustului
Parestezie şi
Disestezie
Hipoestezie
Tremor
C rize c onvulsi ve
(inclusiv status
epilepticus) (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări ale
nervilor
olfactivi
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi
pct.4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere
(exemplu
diplopie)
Distorsionare a
percepţi ei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Pierdere a
auzului/
Tulburare a
auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară
şi torsada
vârfurilor
(raportate
predominant
la pacienţii
cu factori de
risc pentru
interval QT
prelung it),
EKG QT
prelungit
(vezi pct.4.4
şi 4.9).
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopă
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(incluzând
simptome de
astm bronşic)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri
gastrointestinale şi
Pancreatită
14
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a valorilor
transaminazelor
Valori crescute ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
He patită
Necroză
hepatică
(foarte rar
progresând la
insuficienţă
hepatică care
poate pune
viaţa în
pericol) (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate pune
viaţa în
pericol)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate pume
viaţa în
pericol).
Exantem
pustulos acut
generalizat
(EPAG)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţe sutului
conjunctiv
Dureri musculo-
scheletice (de exemplu
dureri în extremităţi,
dorsalgii, dureri
toracice),
artralgii
Mialgie
Artrită
Creştere a
tonusului
muscular şi
crampe
Slăbiciune
musculară
Tendinită
Ruptură de
tendonului
(predominent a
tendonului
Achille) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbare a
simptomelor
de miastenia
gravis
(vezi.pct.4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Tulburări renale Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie
(vezi pct4,4)
Nefrită
tubulointerstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie
Febră
Edeme
Transpiraţii
(hiperhidroză)
15
Investigaţii
diagnostice
Creştere a valorilor
fosfatazei alcaline în
sânge
Creştere a
concentraţiilor
sanguine de
amilază
Valoare
crescută a
INR-ului ( la
pacienţii
trataţi cu
antagonişti
ai vitaminei
K).
Următoarele reacţii adverse au avut o frecvenţă mai mare în subgrupele de pacienţi cărora li s- a
administrat tratament intravenos sau secvenţial (intravenos sau oral):
Frecvente Vărsături, creştere tranzitorie a
transaminazelor, erupţie cutanată
tranzitorie
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, stare de
confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi disestezie, crize convulsive,
v ertij, t ulburări de vedere, pierdere a
auzului, tahicardie, v asodilataţie,
hipoten siune arterială, insuficienţă
hepatică tranzitorie, icter colestatic,
i nsuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, supresia măduvei osoase,
şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă,
t ulburări ale nervilor olfactivi, tulburare a
auzului, vasculită, pancrea tită, necroză
hepatică, peteşii, ruptură de tendon.
Copii şi adolescenţi
Incidenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele colectate în studii le efectuate la adulţi. La
copii şi adolescenţi apariţia a rtropatiei s -a raportat frecventă (vezi pct.4.4).
4.9 Supradozaj
S -a raportat că o supradoză de 12 g a produs simptome uşoare de toxicitate. S -a raportat că o
supradoză acută de 16 g a determinat insuficienţă renală acută.
Simptomele de supradozaj const au în ameţeli, tremor, cefalee, fatigabilitate, c rize convulsi ve,
halucinaţii, stare de confuzie, discomfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi
cristalurie şi hematurie.
S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
Pe lângă măsurile de rutină de urgenţă, cum sunt golirea ventriculară urmată de utilizarea de cărbune
medicinal , se recomandă monitorizarea funcţiei renale, incluzând pH -ul urinar şi acidifierea urinii dacă
este necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacidele conţinând calc iu sau magneziu pot reduce
teoretic absorbţia de ciprofloxacină administrată în supradoză.
Numai o cantitate mică de ciprofloxacină (< 10%) se elimină prin hemodializă sau dializă peritoneală.
În caz de supradozaj, trebuie iniţiat tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare EKG,
datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
16
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene chinolone, fluorochinolone codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune
Ca medicament antibacterian de tip fluorochinolonă, acţiunea bactericidă a Ciprofloxacină Claris 2
mg/ml soluţie perfuzabilă se datorează inhibării ambelor tipuri de topoizomerază tip II (giraza ADN)
şi tip IV, necesare pentru replicarea, trans cripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.
Relaţia farmacocinetică /farmacodinamie
Eficacitatea depinde în principal de relaţia între concentraţia maximă din plasmă (Cmax) şi
concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru bact eriile patogene şi relaţia între aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi CMI.
Mecanismul rezistenţei:
In vitro , rezistenţa la Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă se poate dezvolta prin mutaţii
succesive la ni velul locului ţintă atât în cazul girazei ADN cât şi în cazul topoizomerazei IV. Gradul
de rezistenţă încrucişată care se obţine între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil.
Mutaţiile unice pot să nu ducă la rezistenţă clinică, dar, în gener al, mutaţiile multiple determină
rezistenţă clinică la mai multe sau toate substanţele active cuprinse în clasa respectivă.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompei de eflux a substanţei active poate
avea efect variabil asupra se nsibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico -
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei şi de afinitatea sistemelor de transport pentru
fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecven t observate în izolatele
clinice. Mecanismele rezistenţei care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate
(frecvente pentru Pseudomonas aeruginosa ) şi mecanismele de eflux, pot afecta sensibilitatea la
Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
S- a raportat rezistenţa mediată de plasmide codificate prin genele - qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Valorile critice delimitează tulpinile sensibile de tulpinile cu sensibilitate intermediară şi pe cele cu
sensibilitate intermediară de cele rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitidis S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Valori critice independente
de specie*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
1 Staphylococcus spp - valori critice pentru ciprofloxacină în relaţie cu terapii le cu doze mari.
*Valorile critice independente de specii au fost determinate în principal pe baza datelor de
farmacocinetică /farmacodinamie şi nu depind de distribuţ iile CMI ale speciilor specifice. Acestea
trebuie utilizate numai în cazul speciilor care nu există un punct critic specific de specie şi nu pentru
acele specii la care nu se recomandă testarea sensibilităţii.
17
Prevalenţa rezistenţei acumulate poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate şi sunt de
dorit informaţiile locale asupra rezistenţei, în special în cazul tratamentelor infecţiilor severe. Dacă
este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilit atea
medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările
unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile de
Streptococcus - vezi.pct.4.4)
SPECII OBIŞNUIT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram -pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram -negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp. *
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢADOBÂNDITĂ POATE FI
O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe Gram -pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram -negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia +*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
18
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
*Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolatele sensibile în
indicaţiile clinice aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări ale UE
($): Sensibilitate intermediară naturală în absenţa m ecanismului de
rezistenţă dobândită
(1) :S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii
experimentale prin inhalarea de spori de Bacillus anthracis ; aceste studii
au evidenţiat că antibioticele administrate curând după expunere previn
apariţ ia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului
de spori din organism până sub doza infecta ntă. Utilizarea recomandată
la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animal, împreună cu datele lim itate de la om.
Tratamentul la adulţi timp de două luni, constând în ciprofloxacină
administrată în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerat eficace
pentru prevenirea infecţiei cu antrax la om.
Medicul curant trebuie să aibă în vedere documentel e de referinţă
naţionale şi/ sau internaţionale privind tratamentul antraxului.
(2) : S. aureus rezistent la m eticilină, manifestă foarte frecvent rezistenţă
concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de
aproximativ 20 până la 50 % în cadrul tuturor speciilor de stafilococ şi de
obicei este mai mare în izolatele nozocomiale
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţi e
După administrarea perfuzi ei intravenoas e cu ciprofloxacină valoarea medie a concentraţiilor
plasmatice maxime a fost atinsă la finalul perfuzării. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară
pentru un interval între dozele administrate de până la 400 mg în administrare intravenoasă.
Compararea parametrilor farmacocinetici pentru schemele de administrare intrav enoasă de două ori pe
zi şi de trei ori pe zi nu a indicat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.
Administrarea unei perfuzie intravenoas e cu durata de 60 minute a 200 mg ciprofloxacină sau
administrarea orală a 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la intervale de 12 ore, determină o
arie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) echivalentă .
19
Administrarea unei perfuzii intravenoas e cu durata de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la intervale
de 12 ore a fost bi oechivalentă cu o doză de 500 mg administrată oral la interval de 12 ore în ceea ce
priveşte ASC.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată pe parcursul a 60 minute la intervale de 12 ore a avut
rezultate similare ale Cmax cu o doză de 750 mg administrată oral.
Administrarea unei perfuzii de 60 minute a 400 mg ciprofloxacina la intervale de 8 ore este
echivalentă din punctul de vedere al ASC cu o schemă de tratament de 750 mg administrat ă oral la
intervale de 12 ore.
Distribuţi e
Legarea ciprofloxainei de proteinele plasmatice este mică (20 -30%). Ciprofloxacina este prezentă în
plasmă în mare parte sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de
2- 3 l/kg. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari într -o varietate de ţesutu ri şi fluide cum sunt plămânii
(fluidul epitelial, macrofagele alveolare, ţesuturile bioptice), sinusurile, leziunile inflamatorii (lichid
vezicular indus de cantaridă) şi tractul urogenital (aparat urinar, prostată, endometru) unde
concentraţiile totale d epăşesc concentraţiile atinse în plasmă.
Metabolizare
Au fost raportate concentraţii mici ale celor patru metaboliţi, care au fost identificaţi ca:
dezetilenciprofloxacina (M 1), sulfociprofloxacina (M 2), oxociprofloxacina (M 3) şi
formilciprofloxacin a (M 4). Metaboliţii demostrează in vitro activitate antimicrobiană, dar mai scăzută
decât substanţa iniţială.
Ciprofloxacina este cunoscută ca fiind un inhibitor moderat al izoenzimei CYP 450 1A2.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în mare parte nemodificată atât renal cât şi prin fecale, în măsură mai
mică.
Excreţia ciprofloxacinei (% doză)
Excreţia ciprofloxacinei (% doză)
Administrare intravenoasă
Urină Fecale
Ciprofloxacină 61.5 15.2
Metaboliţi (M1 – M4) 9.5 2.6
Clearance- ul renal este cuprins între 180- 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total în intervalul 480 -600
ml/kg/oră.
Ciprofloxacina se elimină atât prin filtare glomerulară, cât şi prin secreţie tubulară. Tulburările severe
ale funcţiei renale conduc la creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al ciprofloxacinei cu până la
12 ore.
Clearance- ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans- intestinale şi
metabolizării.
1% din doză este excretată pe cale biliară. Ciprofloxacina este pre zentă în bilă în concentraţii mari.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice la pacienţii copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii şi adolescenţi, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste
mai mari d e 1 an). Nu au fost observate creşteri semnificative ale Cmax şi ale ASC după administrarea
de doze repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval 4,6 -8,3 mg/l) după 1 oră de perfuzie
intravenoasă a 10 mg/kg la copii cu vârsta sub 1 an comparativ cu 7,2 mg/l (interval 4,7- 11,8 mg/l)
pentru copii cu vârsta între 1 an şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval 11,8- 32,0
mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval 11,0- 23,8 mg*h/l) la respectivele grupe de vârstă.
20
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat la adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor de
farmacocinetică la copii şi adolescenţi cu diverse infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică la
copii este de aproximativ 4 -5 or e şi limitele biodisponibilităţii suspensiei orale sunt de la 50% la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu evidenţiază riscuri speciale pentru om, pe baza unor studii convenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea la doze repetate, potenţialul carcinogen sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina este fetotoxică la animale, la concentraţii de expunere relevante
clinic. Date privind fotomutagenitatea/fotocarcinogenitatea au evidenţiat un efect slab fotomutagen
sau fotocarcinogen exercitat de ciprofloxacină în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a
fost comparabil cu cel al altor inhibitori de girază.
Toler abilitate articulară
Aşa cum s -a raportat şi pentru alţi inhibitori de girază, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor care susţin greutatea, la animalele imature. Gradul de afectare a cartilajelor variază în
funcţie de vârstă, specie şi doză; afectarea poate fi scăzută prin reducerea gr eutăţii exercitate pe
articulaţii. Studiile efectuate la animale le mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat că nu sunt dovezi
privind leziunile cartilajelor. Într -un studiu efectuat la câini beagle tineri, ciprofloxacina a determinat
modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, care au fost
observate timp de 5 luni după.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid lactic,
Glucoză monohidrat
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Adăugarea sau administrarea concomitentă a perfuziei cu alte medicamente (de exemplu penicilină,
heparină) trebuie evitată, din cauza pH-ului mic al soluţiei perfuzabile.
Medicamentul nu trebuie amest ecat cu alte medicamente care sunt chimic sau fizic instabile la pH -ul
său de 3,50 până la 4,60.
Dacă nu este dovedită compatibilitatea, soluţia perfuzabilă trebuie întotdeauna administrată separat.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Stabilitatea chimică şi fízică a medicamentului a fost demonstrată pentru 63 ore la 25
0C. Din punct de
vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada şi
condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu va
depăşi 24 ore la 20C - 80C, exceptând situaţia în care diluţia s -a făcut în condiţii aseptice validate şi
controla te .
21
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicament ului după reconstituire / diluare vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Acest medicament este disponibil în pungă din PVC (polivinilclor) transparentă.
Sunt disponibile două dimensiuni de pungi: 100 ml şi 200 ml . Fiecare pungă este acoperită
suplimentar cu un sac exterior din PE ÎD.
Mărimea amb alajelor:
5 x 100 ml
5 x 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pe ntru prezenţa particulelor şi modificarea
culorii. Trebuie utilizată numai soluţia limpede şi incoloră.
S -a evidenţiat faptul că Ciprofloxacină Claris 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este compatibilă cu soluţia
Ringer, soluţia izotonă de clorură de sodiu 0,9%, soluţiile injectabile de glucoză 10% şi soluţie de
fructoză 5% şi 10% .
Numai pentru o singură utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Claris Lifesciences Ltd.
Golden Gate Lodge, Crewe Hall, Crewe, Cheshire, CW1 6UL
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5758/20 13/01 – ambalaj cu 5 pungi a câte 100 ml soluţie perfuzabilă
5758/20 13/02 – ambalaj cu 5 pungi a câte 200 ml soluţie perfuzabilă
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autoriza ţie – August 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2013
