ESLOREX 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Eslorex 5 mg comprimate filmate
Eslorex 10 mg comprimate filmate
Eslorex 15 mg comprimate filmate
Eslorex 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Eslorex 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 15 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat e filmate
Eslorex 5 mg : comprimate filmate rotunde, de culoare albă.
Eslorex 10 mg: comprimate filmate ovale (8,1 x 5,6 mm), de culoare albă , prevăzut cu o linie mediană pe
una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze eg ale.
Eslorex 15 mg: comprimate filmate ovale (10,4 x 5,6 mm), de culoare albă , prevăzute cu o linie mediană
pe una din feţe.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divi zare
în doze egale .
Eslorex 20 mg: comprimate filmate ovale (11,6 x 7,1 mm), de culoare albă , prevăzute cu o linie medi ană
pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburării de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială) .
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive .
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demons trată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg .
Eslorex se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Episoade de depresie major ặ
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul te rapeutic al fiecărui pacient , doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
De obicei , pentru apariţia răspunsului antidepresiv sunt necesare 2-4 săptămâni . După dispariţia simpt o-
melor, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin 6 luni pentru consolidarea răspunsului terapeutic.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandată o doză iniţială de 5 mg , urmând ca doza să fie crescută la 10 mg
zilnic. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg zilnic, în funcţie de răs punsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai mu lte luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a obţine ameliora-
rea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor , doza poate fi
redusă la 5mg sau crescută până la maxim um 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu durata de
12 săptămâni , pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată
terapia de lungă durată, timp de 6 luni ; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea reci-
divelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile trat amentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definit ă a unei afecţiuni speci-
fice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicat ă doar în
cazur ile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament , comparativ cu terapia comportamental ă cognitivă .
Farmacoterap ia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulbu rarea de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor care au răspuns la terapia în cadrul căreia s -a administrat o doză
de 20 mg pe zi a fost studiat cel puţin 6 luni. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la
inte rvale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburarea obsesiv -compulsi vă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim um 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv- compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o perioa-
dă suficientă , pentru a asigura dispariţia simptomelor .
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
3
Pacienţi vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul indi vidual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La vârstnici nu a fost studiată eficacitatea Eslorex în tulburarea de anxietate socială .
Copii şi adolescenţi ( < 18 ani)
Eslorex nu trebuie utilizat în tratamentul copiilo r şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor . Se recomandă
precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă ( Cl
cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
cres cută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie
deos ebită la stabilire a treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomand ată o doză iniţială de 5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul individual
al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).
Simpt ome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
escitalopram , doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una până la două să ptămâni , pentru a
reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct.4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabi-
le ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi lua tă în considerare reluarea tratame n-
tului cu doza utilizată anter ior. Ult erior, medicul poate continua scăderea dozei, dar într-un ritm mai lent .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţ ii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitori neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidaz ei
( inhibitori MAO), din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie,
tremor, hipertermie etc . (vezi pct. 4.5) .
Asocierea escitalopram ului cu inhibitori reversibili ai MAO ( de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul
neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5) .
Escitalopramul este contraindicat la pacienţii cu interval QT prelungit sau sindrom de QT pre lungit
congenital .
Escitalopramul este contraindicat în asoci ere cu alte medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai r ecaptării s erotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
4
Eslorex nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta sub 18 ani), din cauza datelor
insuficiente cu privind siguranţa şi eficacitatea . Comportamentele suicidare (tentativặ de suicid şi gânduri
suicidare) şi ostilitatea (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai
frecvent în cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive , comparativ cu
cei la care s- a administrat placebo. Dacă , pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest
tratament , pacientul trebuie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la
copii şi adolescenţi, lipsesc date referitoare la siguranţa pe termen lung privind creşterea, maturizarea şi
dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Un ii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul trat a-
mentului cu antidepresive. D e regulă, a ceastă reacţie paradoxală se reduce în decurs de două săptămâni de
tratament continuu. Se recomandă o doză iniţial ă mai mic ă, pentru a reduce probabilitatea apar iţiei unui
efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea de escitalopram trebuie întrerupt ă în cazul în care la un pacient apar convulsii pentru prima
dată sau dacă apare o creştere a frecvenţei con vulsiilor (la pacienţi cu un diagnostic anterior de epilepsie ).
La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic, trebuie evitate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu ep i-
lepsie controlată terapeutic necesită monitorizare atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea acestor
medicamente trebuie întrerupt ă la oricare pacient care intră în faza maniacală .
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul gl icemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea simptomelor
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămar e şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproa-
pe ,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate
accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respectate
aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid , trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezul-
tatele unei meta -analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo, efectuate cu medicamente antid e-
presive la pacienţii adulţi , au arătat existenţa unui ri sc accentuat de comportament suicidar în cazul med i-
camentelor antidepresive comparativ cu placebo , la pacienţi i cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după modif icarea
dozelor.
5
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitoriz ării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid pr ecum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatisie/ nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin stare de nelinişte neplăcu-
tă sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta în pi-
cioare. Acestea se pot produce mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pa cienţii care
de zvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinată, probabil , de secreţi a inadecvat ă de
hormon antidiuretic (ADH); în general , hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi
co ncomitent cu medicamente care sunt cunoscute că determină hiponatremie .
Hemoragi i
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează
concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară [de
exemplu: medicamente le antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antide presive
triciclice, acid ul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul ] şi
la pacienţii c u tendinţă cunoscut ă de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
pr ecauţie în aceste cazuri.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice , cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţii care au utilizat ISRS concomitent cu
me dicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie . Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicament e serotoninergic e trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinal e care conţin sunătoare
( denumită şi Hypericum perforatum ), poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este bruscă
(vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentu lui au apărut la
aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat pl a-
cebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei, doza
administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli, tulburări
senzoriale ( incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi
vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoară până la moderată , deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
6
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod accide ntal .
În general, aceste simptome sunt autol imitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele persoane,
se pot prelungi (2 -3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului , doza de esci-
talopram să se reducă treptat , pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul pacientu-
lui (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tr atamentului”, pct. 4.2) .
Boală coronariană cardiacă
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţii la pacienţii cu boală coronariană cardiacă
(vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
S -a demonstrat că escitalopramul determină o prelungire dependentă de doză a intervalului QT. S -au
raportat cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, în
perioada după punerea pe piaţă, predomina nt la pacienţii de sex feminin, cu hipopotasemie sau cu o
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau l a pacienţii care au avut recent un
infarct miocardic acut sau au insuficienţă cardiacă decompensată.
Dezechilibrele electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagnezemia , cresc riscul de aritmii maligne şi
trebuie corectate înainte de începerea tratament ului cu escitalopram.
Dacă sunt trataţi pacienţi cu boală cardiacă stabilă, trebuie luată în considerare o evaluare ECG înainte de
începerea tratamentului.
Dacă în timpul tratamentului cu escitalopram apar semnele unei aritmii cardiace, tratamentul trebui e oprit
şi trebuie efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi închis
Tratamentul cu ISRS , inclusiv escitalopram , poate avea un efect asupra dimensiunii pupilei, ducând la
midriază. Acest efect midriatic are posibilitatea de a scădea unghiul oc ular, determinând cr eșterea presi u-
nii intraoculare și glaucom cu unghi închis, în special la pacienți predispuși. În consecință, escitalopramul
trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu glaucom cu unghi închis sau cu ant ecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
S -au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un inhibi-
tor neselectiv , ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamen-
tul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de I MAO (vezi pct. 4.3). În unele c azuri, pacienţii au
dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili . Tratamentul cu escital o-
pram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu I MAO ireversibil. Este necesară o
pe rioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escital opram, înainte de a începe tratamen-
tul cu un I MAO neselectiv, ireversibil .
I nhibitor MAO-A reversibil , selectiv ( moclobemidă)
Asocierea escitalopram ului cu I MAO -A , cum este moclobemida, este contraindicată, din cauza riscului
apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte a fi necesară,
tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
7
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că administrarea concomitentă este absolut necesară, trebuie
utilizate doze minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3)
Inhibitor MAO -B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului de zvoltării
sindro mului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate în siguranţă
conc omitent cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii comparative de farmacocinetică şi farmacodinamie între escitalopram şi alte med i-
camente care prelungesc intervalul QT. Un efect cumulativ al escitalopram ului administ rat concomitent cu
aceste medicamente nu poate fi exclus. Prin urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de
escitalopram şi medicamente care prelu ngesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA şi clasa III,
antipsihotice (de exemplu derivaţi de fenotiazină, pimozid ă, haloperidol ), antidepresive triciclice, anumite
medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată
intravenos , pentamidină , medicamente antimalarice, în special halofantrină) , anumite antihistaminice
(astemizol, mizolastină) .
Asocieri care necesită precauţii la utilizare :
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice ( de exemplu: tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a
altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu anti depresivele
( triciclice, ISRS), neuroleptice le (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi
tr amadolul ].
Litiu, triptofan
S -a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan ; ca
ur ma re, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISSR cu aceste
m edicamente.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinal e care conţin sunătoare (Hypericum
pe rforatum ) poate d uce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea efectu-
lui anticoagulant . La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea
sanguină , la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4). Administrarea
concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alco ol etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul
etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu escitalopram
nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
8
Medicamente care induc hipokaliemie / hipomagneziemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de medicamente care induc
hipokaliemie/hipomagneziemie , deoarece în aceste condiții crește riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4) .
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metaboli zarea escitalopramului este mediată, în principal , de CYP2C19. CYP3A4 şi CYP2D6 pot contri-
bui , de asemenea, într -o mai mică măsură la metaboli zare. Metabolizarea metabolitului principal S-DCT
(escitalopram di metilat) pare a fi parţial catalizată de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu apr oximativ 70%) a concentraţiei plasmatice
de escitalopram . Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină.
Poate fi necesară ajustarea dozelor .
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de
exemplu omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopram ul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţie la administrarea concomi-
tent ă a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei enzim e şi care
au indice terapeut ic îngust, de exemplu flecainidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când este utilizat în
insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt metabolizate în
principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt desipiramina,
clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona , tioridazina şi haloperidol ul. Poate fi
necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipiramină sau metoprolol a determinat, în ambele caz uri, dublarea
co ncentraţiilor plasmatice a le celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate de termina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se r e-
comandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicament e metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a adm inistrat escital opram la
şobolan, s -au observat efecte embrio -fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.).
Eslorex nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai
după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie , dacă mama a continuat să utilizeze Eslorex în ultima perioadă
de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii , trebuie evitată în treruperea bruscă a trat a-
mentului.
9
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima parte a sarcinii pot să apară următoarele simpt o-
me la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a temperaturii , dificultăţi la
hrăn ire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuare a reflexelor,
tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire. Aceste sim p-
tome pot fi determinate fie de efectul serotonine rgic, fie de simptomele de întrerupere a trat amentului. În
majoritatea cazurilor , complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultima parte a
sarcinii, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou -născuţi (HTPP). Ri s-
cul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală , incidenţa este de
1 până la 2 cazuri de HTPP la 1000 de sarcini .
Alăptare a
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, nu se recomandă alăptarea
în timpul tratamentului.
Fertilitate a
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta calit a-
tea spermei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii
spermei la om sunt reversibile. Până în prezent, nu s -a observat un impact asupra fertilităţii la om .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihom otorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările . Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a con-
duce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvent e în prima sau în a doua săptămână de tratament şi , de regulă, scad în
in tensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul stud i-
ilor clinice controlate , fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentu-
lui, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.Frecvenţele
sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare (≥1/10000 şi
≤1/1000), foarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută ( care nu poate fi estimată din datele dispo-
nibile).
Clasificare pe aparate, organe
şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfa-
tice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scădere a apetitului alimentar,
creştere a apetitului alimentar,
creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie2
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anor-
10
male
Bărbaţi şi femei: scădere a libi-
doului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate,
atac de panică, stare confuzională
Rare Agresivitate, depersonalizare,
halucinaţii, evenimente legate de
suicid (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Manie, ideaţie suicidară, compor-
tament suicidar1
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări
ale somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări ale
mişcărilor, convulsii, nelinişte
psihomotorie/ acatisie2
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Interval QT prelungit pe
electr ocardiogramă,a ritmii
ve ntriculare , inclusiv torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (in-
cluzând rectoragie)
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, modificări ale valorilor
testelor funcţionale hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţie
cutanată tranzitorie, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului subcutanat
Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului
Frecvente Bărbaţi: tulburări ale ejaculării,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
11
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat caz uri de
ideaţie suicidară şi comportament e suicidar e ( vezi pct. 4.4).
2 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS .
Prelungire a intervalului QT
În perioada după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară , inclusiv torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin, cu hipopotasemie sau cu
o prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi
5.1).
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate , în principal , la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi peste, au demonstrat un
risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi antidepresive triciclice. Mecanismul care
de termină apariţia acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întreruper e. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somn ului (incluzând insomnie şi vise i n-
tense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
pa lpitaţii, instabilit ate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopr am nu mai este necesar , î ntreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Ace st lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din dom eniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Di spozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor , au fost raportate simptome uşoa re sau
chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat
în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alt e medicamente, utilizate
co ncomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg , administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
si stemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie , la cazuri rare de sindrom serotoninergic,
co nvulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic (hipokaliemie,
hiponatremie).
Abordare terapeutică
12
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenării adecv ate
şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnel or vitale, împreună cu măsuri generale de tratament sim p-
tomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În ca z de supradozaj cu escitalopram, se recomandă monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardi a-
că congestivă/bradi aritmi i, la pacienţii care utili zează concomitent medicamente care prelungesc i ntervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibi tori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5 -HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsului al osteric al transportatorului serotoninei, cu
o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii
5- HT
1A, 5 -HT2, DA D1 şi D2, receptori i adrenergici α1- , α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii
c olinergici muscarinici, receptorii benzodi azepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din
patru studii de tip dublu- orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu privind
profilaxi a recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul faze i iniţiale de studiu
deschis cu durata de 8 săptămâni , la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi, au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi
doză sau în grupul la care s -a administrat placebo , timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în
timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâ ni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni , a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20
m g escitalopram.
Tulburare de anxietate generaliz ată
Escitalopramul administrat în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate
cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar , comparând 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacien ţi cărora li s-a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au răspuns
şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii dozei de 20 mg escitalopram pe zi a fost demonstrat ă în cadrul unui studiu
randomizat cu privire la menţinerea eficacităţii, care s-a desfăşurat pe o perioadă de 24 până la
13
76 săptămâni, care a inclus 373 de pacienţi care au răspuns în cursul primelor 12 săptămâni de tratament
deschis.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi a u fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo, în funcţie de scorul total Y -BOCS . După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare, comparativ cu cei la care s -a administrat placebo .
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata
de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat controlat cu placebo , dublu-orb,
randomizat, cu durata de 24 săptămâni.
Efecte farmacodinamice
Într -un studiu dublu- orb, controlat cu placebo, privind înregistrarea ECG la subiecţi sănătoşi, modifică rile
faţă de valorile iniţiale ale intervalului QTc (corecţia de tip Fridericia a intervalului QT) au fost de
4,3 msec (IÎ 90%: 2,2- 6,4) pentru doza de 10 mg pe zi şi de 10,7 msec (IÎ 90%: 8,6- 12,8) pentru doza de
30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
A bsorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max medi u) este de 4 ore după administrarea de doze
rep etate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitate a absolută a escitalopramului este de aşteptat
să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare a orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopr amul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi i escitalopram dimetilat şi escital opram di-
di metilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat ,
formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodif icată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub formă de
glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale metaboliţilor
di metil şi di-di metil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din concentraţia plasmatică a
escita lopramului .
Metabolizarea escitalopram ului la metabolitul escitalopram di metil este mediată în principal prin interme-
diul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2β) după administrarea de doze repetate este de
aprox imativ 30 de ore, iar clearance- ul plasmatic după administrare orală (Cl
oral) este de aproximativ 0,6
l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ m ai mare.
Se consideră că escitalopram ul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică ( prin
metaboli zare) , cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în
urină .
14
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ
1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50 nmol/l ( variază
între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnic e de 10 mg.
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei pla smatice în funcţie de timp (ASC )
este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei hepatic e
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clase le A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare , comparativ cu subiecţii cu funcţi e hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei renale
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl
cr 10- 53 ml/min), pentru citalopram ul racemic s -a u observat valori
mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii . Nu au fost studiate
co ncentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţii le plasmatice ale
escitalopram ului au fost de două ori mai mari decât cele obsrvate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatori lor lenţi prin intermediul CYP2D6
( vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice , deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escit alopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile similare.
Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolan, e scitalopramul şi citalopramul au de terminat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament , atunci
când sau utilizat doze care au dus la toxic itate general ă. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă
cu concentra ţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice
ma xime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse în practica
clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram a fost num ai de 3- 4 ori mai mar i decât valorile
obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6 -7 ori mai
mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţa exag erată asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducere a fluxului
cor onarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram , s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observat e la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întrerupe rea tratamentului. Acumularea de fosfolipide ( fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationic e. Nu se ştie dacă acest
fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvolt are efectuate la şobolan au fost obse rvate efecte embriotoxice
(reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osific ării) la expuneri (ASC ) care depăşesc expun e-
15
rile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor congenitale .
Un studiu efectuat pre -natal şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare
pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, la valori mult superioare e xpunerii la om,
citalopramul determină o reducere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există
date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină (E460)
Croscarmeloză sodică ( E468)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu (E470b)
Film
Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinut ul ambalajului
B listere din O PA-Al -PVC /Al
Un blister conţine 10 comprimate filmate .
Cutii cu 30 sau 60 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
16
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Pra ga 10, Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6392/2014/01- 02
6393/2014/01- 02
6394/2014/01- 02
6395/2014/01- 02
9. DATA P RIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei – Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Eslorex 5 mg comprimate filmate
Eslorex 10 mg comprimate filmate
Eslorex 15 mg comprimate filmate
Eslorex 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Eslorex 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 15 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Eslorex 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat e filmate
Eslorex 5 mg : comprimate filmate rotunde, de culoare albă.
Eslorex 10 mg: comprimate filmate ovale (8,1 x 5,6 mm), de culoare albă , prevăzut cu o linie mediană pe
una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze eg ale.
Eslorex 15 mg: comprimate filmate ovale (10,4 x 5,6 mm), de culoare albă , prevăzute cu o linie mediană
pe una din feţe.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divi zare
în doze egale .
Eslorex 20 mg: comprimate filmate ovale (11,6 x 7,1 mm), de culoare albă , prevăzute cu o linie medi ană
pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburării de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială) .
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive .
4.2 Doze şi mod de administrare
Nu a fost demons trată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg .
Eslorex se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Episoade de depresie major ặ
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul te rapeutic al fiecărui pacient , doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
De obicei , pentru apariţia răspunsului antidepresiv sunt necesare 2-4 săptămâni . După dispariţia simpt o-
melor, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin 6 luni pentru consolidarea răspunsului terapeutic.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandată o doză iniţială de 5 mg , urmând ca doza să fie crescută la 10 mg
zilnic. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg zilnic, în funcţie de răs punsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai mu lte luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a obţine ameliora-
rea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor , doza poate fi
redusă la 5mg sau crescută până la maxim um 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu durata de
12 săptămâni , pentru consolidarea răspunsului. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată
terapia de lungă durată, timp de 6 luni ; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea reci-
divelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile trat amentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definit ă a unei afecţiuni speci-
fice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicat ă doar în
cazur ile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament , comparativ cu terapia comportamental ă cognitivă .
Farmacoterap ia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulbu rarea de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor care au răspuns la terapia în cadrul căreia s -a administrat o doză
de 20 mg pe zi a fost studiat cel puţin 6 luni. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la
inte rvale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburarea obsesiv -compulsi vă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim um 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv- compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie trataţi o perioa-
dă suficientă , pentru a asigura dispariţia simptomelor .
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
3
Pacienţi vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul indi vidual al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La vârstnici nu a fost studiată eficacitatea Eslorex în tulburarea de anxietate socială .
Copii şi adolescenţi ( < 18 ani)
Eslorex nu trebuie utilizat în tratamentul copiilo r şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor . Se recomandă
precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă ( Cl
cr sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
cres cută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie
deos ebită la stabilire a treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomand ată o doză iniţială de 5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul individual
al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).
Simpt ome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
escitalopram , doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una până la două să ptămâni , pentru a
reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct.4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabi-
le ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi lua tă în considerare reluarea tratame n-
tului cu doza utilizată anter ior. Ult erior, medicul poate continua scăderea dozei, dar într-un ritm mai lent .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţ ii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitori neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidaz ei
( inhibitori MAO), din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie,
tremor, hipertermie etc . (vezi pct. 4.5) .
Asocierea escitalopram ului cu inhibitori reversibili ai MAO ( de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul
neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5) .
Escitalopramul este contraindicat la pacienţii cu interval QT prelungit sau sindrom de QT pre lungit
congenital .
Escitalopramul este contraindicat în asoci ere cu alte medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai r ecaptării s erotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
4
Eslorex nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta sub 18 ani), din cauza datelor
insuficiente cu privind siguranţa şi eficacitatea . Comportamentele suicidare (tentativặ de suicid şi gânduri
suicidare) şi ostilitatea (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai
frecvent în cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive , comparativ cu
cei la care s- a administrat placebo. Dacă , pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest
tratament , pacientul trebuie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la
copii şi adolescenţi, lipsesc date referitoare la siguranţa pe termen lung privind creşterea, maturizarea şi
dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Un ii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul trat a-
mentului cu antidepresive. D e regulă, a ceastă reacţie paradoxală se reduce în decurs de două săptămâni de
tratament continuu. Se recomandă o doză iniţial ă mai mic ă, pentru a reduce probabilitatea apar iţiei unui
efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea de escitalopram trebuie întrerupt ă în cazul în care la un pacient apar convulsii pentru prima
dată sau dacă apare o creştere a frecvenţei con vulsiilor (la pacienţi cu un diagnostic anterior de epilepsie ).
La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic, trebuie evitate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu ep i-
lepsie controlată terapeutic necesită monitorizare atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea acestor
medicamente trebuie întrerupt ă la oricare pacient care intră în faza maniacală .
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul gl icemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea simptomelor
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămar e şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproa-
pe ,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate
accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respectate
aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid , trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezul-
tatele unei meta -analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo, efectuate cu medicamente antid e-
presive la pacienţii adulţi , au arătat existenţa unui ri sc accentuat de comportament suicidar în cazul med i-
camentelor antidepresive comparativ cu placebo , la pacienţi i cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente al e tratamentului şi după modif icarea
dozelor.
5
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitoriz ării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid pr ecum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatisie/ nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin stare de nelinişte neplăcu-
tă sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta în pi-
cioare. Acestea se pot produce mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pa cienţii care
de zvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinată, probabil , de secreţi a inadecvat ă de
hormon antidiuretic (ADH); în general , hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi
co ncomitent cu medicamente care sunt cunoscute că determină hiponatremie .
Hemoragi i
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează
concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară [de
exemplu: medicamente le antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antide presive
triciclice, acid ul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul ] şi
la pacienţii c u tendinţă cunoscut ă de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
pr ecauţie în aceste cazuri.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice , cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţii care au utilizat ISRS concomitent cu
me dicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie . Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicament e serotoninergic e trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinal e care conţin sunătoare
( denumită şi Hypericum perforatum ), poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este bruscă
(vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentu lui au apărut la
aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat pl a-
cebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei, doza
administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli, tulburări
senzoriale ( incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi
vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoară până la moderată , deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
6
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod accide ntal .
În general, aceste simptome sunt autol imitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele persoane,
se pot prelungi (2 -3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului , doza de esci-
talopram să se reducă treptat , pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul pacientu-
lui (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tr atamentului”, pct. 4.2) .
Boală coronariană cardiacă
Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă precauţii la pacienţii cu boală coronariană cardiacă
(vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
S -a demonstrat că escitalopramul determină o prelungire dependentă de doză a intervalului QT. S -au
raportat cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, în
perioada după punerea pe piaţă, predomina nt la pacienţii de sex feminin, cu hipopotasemie sau cu o
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau l a pacienţii care au avut recent un
infarct miocardic acut sau au insuficienţă cardiacă decompensată.
Dezechilibrele electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagnezemia , cresc riscul de aritmii maligne şi
trebuie corectate înainte de începerea tratament ului cu escitalopram.
Dacă sunt trataţi pacienţi cu boală cardiacă stabilă, trebuie luată în considerare o evaluare ECG înainte de
începerea tratamentului.
Dacă în timpul tratamentului cu escitalopram apar semnele unei aritmii cardiace, tratamentul trebui e oprit
şi trebuie efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi închis
Tratamentul cu ISRS , inclusiv escitalopram , poate avea un efect asupra dimensiunii pupilei, ducând la
midriază. Acest efect midriatic are posibilitatea de a scădea unghiul oc ular, determinând cr eșterea presi u-
nii intraoculare și glaucom cu unghi închis, în special la pacienți predispuși. În consecință, escitalopramul
trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu glaucom cu unghi închis sau cu ant ecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
S -au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un inhibi-
tor neselectiv , ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamen-
tul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de I MAO (vezi pct. 4.3). În unele c azuri, pacienţii au
dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili . Tratamentul cu escital o-
pram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu I MAO ireversibil. Este necesară o
pe rioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escital opram, înainte de a începe tratamen-
tul cu un I MAO neselectiv, ireversibil .
I nhibitor MAO-A reversibil , selectiv ( moclobemidă)
Asocierea escitalopram ului cu I MAO -A , cum este moclobemida, este contraindicată, din cauza riscului
apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte a fi necesară,
tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
7
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că administrarea concomitentă este absolut necesară, trebuie
utilizate doze minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3)
Inhibitor MAO -B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO -B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului de zvoltării
sindro mului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate în siguranţă
conc omitent cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s -au efectuat studii comparative de farmacocinetică şi farmacodinamie între escitalopram şi alte med i-
camente care prelungesc intervalul QT. Un efect cumulativ al escitalopram ului administ rat concomitent cu
aceste medicamente nu poate fi exclus. Prin urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de
escitalopram şi medicamente care prelu ngesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA şi clasa III,
antipsihotice (de exemplu derivaţi de fenotiazină, pimozid ă, haloperidol ), antidepresive triciclice, anumite
medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată
intravenos , pentamidină , medicamente antimalarice, în special halofantrină) , anumite antihistaminice
(astemizol, mizolastină) .
Asocieri care necesită precauţii la utilizare :
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice ( de exemplu: tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a
altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu anti depresivele
( triciclice, ISRS), neuroleptice le (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi
tr amadolul ].
Litiu, triptofan
S -a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan ; ca
ur ma re, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISSR cu aceste
m edicamente.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinal e care conţin sunătoare (Hypericum
pe rforatum ) poate d uce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea efectu-
lui anticoagulant . La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea
sanguină , la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4). Administrarea
concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare
(vezi pct. 4.4).
Alco ol etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul
etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu escitalopram
nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
8
Medicamente care induc hipokaliemie / hipomagneziemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de medicamente care induc
hipokaliemie/hipomagneziemie , deoarece în aceste condiții crește riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4) .
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metaboli zarea escitalopramului este mediată, în principal , de CYP2C19. CYP3A4 şi CYP2D6 pot contri-
bui , de asemenea, într -o mai mică măsură la metaboli zare. Metabolizarea metabolitului principal S-DCT
(escitalopram di metilat) pare a fi parţial catalizată de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu apr oximativ 70%) a concentraţiei plasmatice
de escitalopram . Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină.
Poate fi necesară ajustarea dozelor .
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de
exemplu omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopram ul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţie la administrarea concomi-
tent ă a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei enzim e şi care
au indice terapeut ic îngust, de exemplu flecainidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când este utilizat în
insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt metabolizate în
principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt desipiramina,
clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona , tioridazina şi haloperidol ul. Poate fi
necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipiramină sau metoprolol a determinat, în ambele caz uri, dublarea
co ncentraţiilor plasmatice a le celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate de termina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se r e-
comandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicament e metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a adm inistrat escital opram la
şobolan, s -au observat efecte embrio -fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.).
Eslorex nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai
după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou -născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie , dacă mama a continuat să utilizeze Eslorex în ultima perioadă
de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii , trebuie evitată în treruperea bruscă a trat a-
mentului.
9
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima parte a sarcinii pot să apară următoarele simpt o-
me la nou- născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a temperaturii , dificultăţi la
hrăn ire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuare a reflexelor,
tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire. Aceste sim p-
tome pot fi determinate fie de efectul serotonine rgic, fie de simptomele de întrerupere a trat amentului. În
majoritatea cazurilor , complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultima parte a
sarcinii, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou -născuţi (HTPP). Ri s-
cul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală , incidenţa este de
1 până la 2 cazuri de HTPP la 1000 de sarcini .
Alăptare a
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, nu se recomandă alăptarea
în timpul tratamentului.
Fertilitate a
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că escitalopramul poate afecta calit a-
tea spermei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii
spermei la om sunt reversibile. Până în prezent, nu s -a observat un impact asupra fertilităţii la om .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihom otorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările . Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a con-
duce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvent e în prima sau în a doua săptămână de tratament şi , de regulă, scad în
in tensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul stud i-
ilor clinice controlate , fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentu-
lui, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.Frecvenţele
sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare (≥1/10000 şi
≤1/1000), foarte rare (≤1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută ( care nu poate fi estimată din datele dispo-
nibile).
Clasificare pe aparate, organe
şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfa-
tice
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Scădere a apetitului alimentar,
creştere a apetitului alimentar,
creştere ponderală
Mai puţin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie2
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anor-
10
male
Bărbaţi şi femei: scădere a libi-
doului
Femei: anorgasmie
Mai puţin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate,
atac de panică, stare confuzională
Rare Agresivitate, depersonalizare,
halucinaţii, evenimente legate de
suicid (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Manie, ideaţie suicidară, compor-
tament suicidar1
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului, tulburări
ale somnului, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări ale
mişcărilor, convulsii, nelinişte
psihomotorie/ acatisie2
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Interval QT prelungit pe
electr ocardiogramă,a ritmii
ve ntriculare , inclusiv torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente Sinuzită, căscat
Mai puţin frecvente Epistaxis
Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Greaţă
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puţin frecvente Hemoragii gastrointestinale (in-
cluzând rectoragie)
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, modificări ale valorilor
testelor funcţionale hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente Creştere a sudoraţiei
Mai puţin frecvente Urticarie, alopecie, erupţie
cutanată tranzitorie, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului subcutanat
Frecvente Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului
Frecvente Bărbaţi: tulburări ale ejaculării,
impotenţă
Mai puţin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
11
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Fatigabilitate, febră
Mai puţin frecvente Edeme 1 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s -au raportat caz uri de
ideaţie suicidară şi comportament e suicidar e ( vezi pct. 4.4).
2 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică ISRS .
Prelungire a intervalului QT
În perioada după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară , inclusiv torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin, cu hipopotasemie sau cu
o prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi
5.1).
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate , în principal , la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi peste, au demonstrat un
risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi antidepresive triciclice. Mecanismul care
de termină apariţia acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întreruper e. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somn ului (incluzând insomnie şi vise i n-
tense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
pa lpitaţii, instabilit ate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopr am nu mai este necesar , î ntreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Ace st lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din dom eniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Di spozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor , au fost raportate simptome uşoa re sau
chiar nu au existat simptome . Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat
în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alt e medicamente, utilizate
co ncomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg , administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
si stemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie , la cazuri rare de sindrom serotoninergic,
co nvulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic (hipokaliemie,
hiponatremie).
Abordare terapeutică
12
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenării adecv ate
şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnel or vitale, împreună cu măsuri generale de tratament sim p-
tomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În ca z de supradozaj cu escitalopram, se recomandă monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardi a-
că congestivă/bradi aritmi i, la pacienţii care utili zează concomitent medicamente care prelungesc i ntervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibi tori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5 -HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsului al osteric al transportatorului serotoninei, cu
o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii
5- HT
1A, 5 -HT2, DA D1 şi D2, receptori i adrenergici α1- , α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii
c olinergici muscarinici, receptorii benzodi azepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5- HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s -a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din
patru studii de tip dublu- orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într -un studiu privind
profilaxi a recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul faze i iniţiale de studiu
deschis cu durata de 8 săptămâni , la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi, au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi
doză sau în grupul la care s -a administrat placebo , timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în
timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâ ni), cât şi într -un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni , a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20
m g escitalopram.
Tulburare de anxietate generaliz ată
Escitalopramul administrat în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii controlate
cu placebo.
În totalitatea datelor colectate din trei studii cu protocol similar , comparând 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacien ţi cărora li s-a administrat placebo, 47,5%, respectiv 28,9% persoane au răspuns
şi 37,1%, respectiv 20,8% au prezentat recăderi. Efectul susţinut a fost remarcat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii dozei de 20 mg escitalopram pe zi a fost demonstrat ă în cadrul unui studiu
randomizat cu privire la menţinerea eficacităţii, care s-a desfăşurat pe o perioadă de 24 până la
13
76 săptămâni, care a inclus 373 de pacienţi care au răspuns în cursul primelor 12 săptămâni de tratament
deschis.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Într -un studiu clinic randomizat, dublu- orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi a u fost separaţi de cei la care s- a administrat placebo, în funcţie de scorul total Y -BOCS . După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare, comparativ cu cei la care s -a administrat placebo .
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata
de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat controlat cu placebo , dublu-orb,
randomizat, cu durata de 24 săptămâni.
Efecte farmacodinamice
Într -un studiu dublu- orb, controlat cu placebo, privind înregistrarea ECG la subiecţi sănătoşi, modifică rile
faţă de valorile iniţiale ale intervalului QTc (corecţia de tip Fridericia a intervalului QT) au fost de
4,3 msec (IÎ 90%: 2,2- 6,4) pentru doza de 10 mg pe zi şi de 10,7 msec (IÎ 90%: 8,6- 12,8) pentru doza de
30 mg pe zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
A bsorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max medi u) este de 4 ore după administrarea de doze
rep etate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitate a absolută a escitalopramului este de aşteptat
să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare a orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopr amul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi i escitalopram dimetilat şi escital opram di-
di metilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat ,
formând metabolitul N -oxid. Atât substanţa nemodif icată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub formă de
glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale metaboliţilor
di metil şi di-di metil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din concentraţia plasmatică a
escita lopramului .
Metabolizarea escitalopram ului la metabolitul escitalopram di metil este mediată în principal prin interme-
diul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2β) după administrarea de doze repetate este de
aprox imativ 30 de ore, iar clearance- ul plasmatic după administrare orală (Cl
oral) este de aproximativ 0,6
l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ m ai mare.
Se consideră că escitalopram ul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică ( prin
metaboli zare) , cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în
urină .
14
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ
1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50 nmol/l ( variază
între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnic e de 10 mg.
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei pla smatice în funcţie de timp (ASC )
este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei hepatic e
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clase le A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare , comparativ cu subiecţii cu funcţi e hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei renale
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl
cr 10- 53 ml/min), pentru citalopram ul racemic s -a u observat valori
mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii . Nu au fost studiate
co ncentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S -a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţii le plasmatice ale
escitalopram ului au fost de două ori mai mari decât cele obsrvate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatori lor lenţi prin intermediul CYP2D6
( vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s -a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice , deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escit alopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile similare.
Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolan, e scitalopramul şi citalopramul au de terminat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament , atunci
când sau utilizat doze care au dus la toxic itate general ă. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă
cu concentra ţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice
ma xime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse în practica
clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram a fost num ai de 3- 4 ori mai mar i decât valorile
obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6 -7 ori mai
mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţa exag erată asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducere a fluxului
cor onarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram , s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observat e la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întrerupe rea tratamentului. Acumularea de fosfolipide ( fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationic e. Nu se ştie dacă acest
fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvolt are efectuate la şobolan au fost obse rvate efecte embriotoxice
(reducere a greutăţii fetuşilor şi întârziere reversibilă a osific ării) la expuneri (ASC ) care depăşesc expun e-
15
rile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor congenitale .
Un studiu efectuat pre -natal şi post -natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare
pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, la valori mult superioare e xpunerii la om,
citalopramul determină o reducere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există
date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină (E460)
Croscarmeloză sodică ( E468)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu (E470b)
Film
Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinut ul ambalajului
B listere din O PA-Al -PVC /Al
Un blister conţine 10 comprimate filmate .
Cutii cu 30 sau 60 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
16
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, 102 37 Pra ga 10, Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6392/2014/01- 02
6393/2014/01- 02
6394/2014/01- 02
6395/2014/01- 02
9. DATA P RIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
R eînnoir ea autorizaţiei – Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
