ANESTERAN
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2098/2009/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR P R O D U S U L U I
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
ANESTERAN lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
100 ml lichid pentru vapori de inhalat conţin isofluran 100 ml.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Lichid pentru vapori de inhalat
Lichid incolor, cu aspect limpede
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducţia şi menţinerea anesteziei generale
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Pentru administrarea isofluranului trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran,
pentru a se putea doza cu exactitate concentraţia de anestezic eliberat.
Valorile concentraţiei alveolare minime (CAM) pentru isofluran variază în funcţie de vârstă.
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă:
Vârsta Valori medii ale CAM în oxigen 100% 70% N2O
0 – 1 lună 1,SM B
N- 6 luni 1,U7 B
S- 12 luni 1,UM B
N- 5 ani 1,SM B
O6±4 ani 1,28 % 0,56B
44±T ani 1,15 % 0,50B
S4±R ani 1,05B 0,37B
Premedicaţia
Medicamentele utilizate pentru premedicaţie trebuie alese pentru fiecare pacient în parte, avându-se în
vedere efectul de deprimare respiratorie al isofluranului. Utilizarea medicamentelor anticolinergice
este opţională, însă poate fi necesară în cazul inducerii anesteziei pe cale inhalatorie la copii şi
adolescenţi.
Inducţia
În general, se administrează un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau alt medicament pentru
inducţie pe cale intravenoasă, urmat de administrarea pe cale inhalatorie a amestecului conţinând
isofluran. Ca alternativă se poate utiliza isofluran în amestec cu oxigen sau oxigen/oxid de azot.
2
Se recomandă ca inducţia cu isofluran să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%. Concentraţiile de 1,5%
până la 3% produc, de obicei, anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală în 7 până la 10
minute.
Menţinerea anesteziei
Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0-2,5% isofluran în
amestecuri de oxigen/oxid de azot. Poate fi necesară administrarea suplimentară a 0,5-1,0% isofluran,
atunci când este administrat numai cu oxigen.
În cazul operaţiei cezariene, administrarea a 0,50-0,75% isofluran în amestec de oxigen/oxid de azot
poate fi utilizată pentru menţinerea anesteziei în această procedură chirurgicală.
Dacă nu apar complicaţii, în cursul menţinerii anesteziei presiunea arterială are tendinţa de a fi în
relaţie inversă cu concentraţiile alveolare de isofluran. Scăderea accentuată a presiunii arteriale poate
fi datorată profunzimii anesteziei şi, în acest caz, trebuie corectată prin reducerea concentraţiei de
isofluran inspirat.
Vârstnici
Similar altor medicamente, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, sunt necesare, în mod
obişnuit, concentraţii mai mici de isofluran. Vezi valorile CAM în funcţie de vârstă, menţionate în
tabel.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate cunoscută la isofluran sau la alte anestezice halogenate
• Predispoziţie genetică cunoscută sau suspectată pentru hipertermie malignă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Isofluran trebuie administrat de către un medic cunoscător al farmacologiei medicamentului,
specializat şi cu experienţă în abordarea pacienţilor anesteziaţi. Respiraţia spontană trebuie atent
monitorizată şi asistată, dacă este necesar.
Isofluran creşte marcat fluxul sanguin cerebral în timpul anesteziei profunde. Poate să apară o creştere
tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian care este total reversibilă prin hiperventilaţie. Este
posibil să apară mai puţine efecte cerebrale postoperatorii folosind anestezia cu isofluran decât alte
anestezii comparabile.
Similar oricărui anestezic halogenat, isofluranul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
hipertensiune intracraniană. La aceştia poate fi necesară hiperventilaţia.
Deoarece gradul anesteziei cu isofluran poate fi modificat rapid ÅŸi uÅŸor, trebuie utilizate numai
vaporizoare care sunt calibrate să elibereze cu exactitate concentraţiile şi debitul necesare sau trebuie
utilizate tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţiile inspirate sau expirate. Gradul
hipotensiunii arteriale şi al deprimării respiratorii poate furniza unele informaţii despre profunzimea
anesteziei.
În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge comparativ cu cea observată
în cazul utilizării halotanului.
S-au raportat cazuri izolate de creştere a concentraţiei carboxihemoglobinei în cazul utilizării
anestezicelor inhalatorii halogenate cu radical –CF2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu
se produc concentraţii semnificative de monoxid de carbon în prezenţa unui absorbant hidratat normal.
Trebuie respectate instrucţiunile producătorului pentru absorbanţii CO2.
Datele clinice demonstrează faptul că isofluranul poate determina leziuni hepatice manifestate prin
creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice până la necroză hepatică cu evoluţie
fatală, în cazuri foarte rare. S-a raportat că expunerea anterioară la anestezice cu administrare
inhalatorie de tipul derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, în special dacă aceasta s-a produs într-un
intervat mai mic de 3 luni, poate creÅŸte riscul de producere a leziunilor hepatice.
3
Indiferent de anestezicul utilizat, pentru a evita ischemia miocardică la pacienţii cu afecţiuni
coronariene, este importantă menţinerea unei hemodinamici normale.
Acţiunea relaxantelor antidepolarizante este potenţată marcat de isofluran. Isofluranul poate determina
hipertermie malignă. Dacă aceasta apare, tratamentul constă în întreruperea administrării isofluranului,
administrarea intravenoasă de dantrolen, precum şi instituirea tratamentului simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
Similar altor anestezice generale, isofluranul poate determina scăderea uşoară a funcţiei intelectuale
timp de 2 până la 3 zile după anestezie şi poate produce modificări minore ale dispoziţiei care pot
persista până la 6 zile după anestezie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Isofluranul potenţează marcat acţiunea tuturor miorelaxantelor utilizate uzual, efectul fiind mai
accentuat în cazul curarizantelor antidepolarizante. Ca urmare, în cazul administrării concomitente,
trebuie ajustată doza de miorelaxant.
Neostigmina antagonizează efectele curarizantelor antidepolarizante, însă nu influenţează proprietăţile
miorelaxante ale isofluranului.Toate miorelaxantele utilizate uzual sunt combatibile cu isofluran.
Teste de laborator
S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi a concentraţiei
plasmatice a creatininei, cu scăderea ureei sangvine, colesterolemiei şi a concentraţiei plasmatice a
fosfatazei alcaline.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Au fost efectuate studii la animale privind efectele expunerii repetate la concentraţii anestezice de
isofluran, asupra capacităţii de reproducere. Studiile efectuate la şobolani nu au evidenţiat efecte
asupra potenţialului fertil, sarcinii sau naşterii şi nici asupra supravieţuirii puilor. Nu există dovezi
privind potenţialul teratogen. Studii asemănătoare efectuate la iepuri au evidenţiat rezultate negative
similare.Relevanţa acestor studii la om nu este cunoscută.
Deoarece nu există date suficiente privind utilizarea isofluranului la gravide, siguranţa administrării
medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. În timpul avortului provocat, pierderile de sânge
au fost comparabile în cazul utilizării isofluran şi a altor anestezice inhalatorii.
Utilizarea în operaţia cezariană
S-a demonstrat că isofluranul în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea
anesteziei în cazul operaţiei cezariene. Nu s-a raportat nicio reacţie adversă la mamă sau la nou-născut
ca urmare a administrării isofluranului.
Nu se cunoaşte dacă isofluranul se excretă în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este cazul.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse consecutive administrării isofluranului sunt, în general, dependente de doză, apar ca
urmare a prelungirii efectelor farmacofiziologice ÅŸi includ deprimare respiratorie, hipotensiune
arterială şi aritmii.
În perioada postoperatorie s-au observat frisoane, greaţă, vărsături şi ileus.
Similar altor anestezice generale, s-au observat creşteri tranzitorii ale numărului leucocitelor, chiar şi
în absenţa stresului chirurgical.
4
Isofluranul potenţează efectul miorelaxant al tuturor curarizantelor, mai ales al curarizantelor
antidepolarizante şi CAM (concentraţia alveolară minimă) este redusă prin administrarea concomitentă
la adult, a N2O.
În cazuri foarte rare, s-a raportat că isofluranul poate determina leziuni hepatice cu creşterea moderată
a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală.
Hipertermia malignă
La persoanle susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanÅŸa o stare de hipermetabolism la nivelul
muşchilor scheletici, care determină creşterea cererii de oxigen şi sindromul clinic cunoscut sub
numele de hipertermie malignă. Sidromul include elemente nespecifice cum sunt ridigiditate
musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat, de
asemenea, că multe dintre aceste semne nespecifice pot apare în anestezia uşoară, hipoxia acută etc.).
CreÅŸterea metabolismului total se poate manifesta prin creÅŸterea temperaturii (poate creÅŸte rapid la
început sau mai târziu în unele cazuri, însă, de obicei, nu este primul semn de creştere a
metabolismului) şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO2 (recipient fierbinte). Pot
scade PaO2 şi pH-ul şi pot apare hiperpotasemie şi deficit bazic. Tratamentul constă în întreruperea
administrării medicamentului care a declanşat simptomatologia (în acest caz, isofluran), administrarea
intravenoasă de dantrolen sodic şi instituirea terapiei de susţinere. Terapia de susţinere constă în
eforturi susţinute de restabilire a temperaturii normale, susţinerea funcţiilor respiratorie şi circulatorie
şi echilibrare acido-bazică şi volemică (consultaţi informaţiile privind prescrierea dantrolen sodic
intravenos). Tardiv poate să apară insuficienţa renală şi trebuie susţinută, dacă este posibil, diureza.
Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată în cazuri foarte rare cu creşteri ale potasemiei care
au determinat aritmii cardiace şi deces la copii, postoperator. Aceste constatări au fost făcute în cazul
pacienţilor cu afecţiuni neuromusculare, îndeosebi distrofia musculară Duchenne, atât forma latentă
cât şi cea evidentă clinic. În majoritatea acestor cazuri a fost utilizat suxametoniu. Aceşti pacienţi au
prezentat semne de afectare musculară însoţită de creştere a concentraţiilor plasmatice de
creatinkinază şi mioglobinurie. Aceşti pacienţi NU au prezentat creşterea consumului de oxigen sau
producerii de dioxid de carbon sau semnele clasice ale hipertermiei maligne, cum sunt rigiditate
musculară, creştere rapidă a temperaturii. Se recomandă tratamentul prompt al hiperpotasemiei şi
aritmiilor cardiace. Este indicată, de asemenea, evaluarea ulterioară a afecţiunii neuromusculare
latente.
Au fost raportate cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii
cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial sau reacţii anafilactice), mai
ales în cazul expunerii profesionale, timp îndelungat la anestezicele inhalatorii, inclusiv la isofluran.
Prezenţa acestor reacţii a fost confirmată de teste clinice (de exemplu proba de provocare cu
metacolină). Etiologia reacţiilor anafilactice produse pe durata expunerii la anestezice inhalatorii este
necunoscută, deoarece se utilizează concomitent mai multe medicamente, multe dintre acestea fiind
cunoscute că pot determina astfel de reacţii.
4.9 Supradozaj
Similar altor anestezice halogenate, s-au observat hipotensiune arterială şi deprimare respiratorie.
În cazul supradozajului, trebuie luate următoarele măsuri: întreruperea administrării medicamentului,
monitorizarea atentă a tensiunii arteriale şi respiraţiei, asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi
ventilaţie asistată, controlată, cu oxigen pur, măsuri de susţinere pentru corectarea hipotensiunii
arteriale.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
N01AB06
5
Inducţia şi, în special, revenirea din anestezie sunt rapide. Deşi o uşoară iritaţie poate limita viteza de
apariţie a inducţiei, secreţiile salivară şi traheobronşică nu sunt stimulate excesiv. Reflexele faringiene
şi laringiene sunt diminuate rapid. Profunzimea anesteziei se modifică rapid în cazul utilizării
isofluranului. Ritmul cardiac nu se modifică. Deprimarea respiraţiei spontane progresează pe măsură
ce profunzimea anesteziei se accentuează şi, ca urmare, trebuie monitorizată cu atenţie.
Pe parcursul inducţiei se produce o scădere a tensiunii arteriale, care revine spre normal odată cu
stimularea chirurgicală.
Presiunea arterială are tendinţa de scădere în timpul menţinerii anesteziei, în relaţie directă cu
profunzimea anesteziei, datorită vasodilataţiei periferice, însă ritmul cardiac rămâne stabil. În cazul
respiraţiei controlate şi a unei valori normale a PaCO2, debitul cardiac are tendinţa de a se menţine,
indiferent dacă profunzimea anesteziei se accentuează, în principal prin creşterea frecvenţei cardiace
care compensează reducerea volumului sistolic. În cazul respiraţiei spontane, hipercapnia rezultată
poate produce creşterea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac peste valorile din starea de veghe.
Fluxul sanguin cerebral rămâne nemodificat pe parcursul fazelor iniţiale anesteziei cu isofluran, dar
are tendinţa să crească odată cu profunzimea anesteziei. Creşterea presiunii lichidului cefalorahidian
poate fi prevenită sau readusă la normal prin hiperventilarea pacientului înaintea sau pe parcursul
anesteziei.
În cazul utilizării isofluranului, modificările electroencefalografice şi convulsiile sunt foarte rare. În
general, isofluranul produce un traseu EEG similar cu cel observat în cazul altor anestezice volatile.
Isofluran pare să sensibilizeze miocardul la adrenalină într-o măsură mai mică decât enfluranul. Date
limitate sugerează că administrarea subcutanată de soluţie de adrenalină 1:200000 în doze de până la
50 ml la pacienţi anesteziaţi cu isofluran, nu determină aritmii ventriculare.
Relaxarea musculară obţinută la nivele anestezice obişnuite poate fi adecvată pentru unele intervenţii
chirurgicale pe abdomen, însă, în cazul în care este necesară obţinerea unei relaxări mai mari, pot fi
utilizate doze mici de miorelaxante administrate intravenos.
Isofluranul poate fi utilizat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale. Nu sunt disponibile date
adecvate pentru a stabili alte indicaţii în obstetrică, decât operaţia cezariană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Din punct de vedere chimic, isofluranul este eter 1-cloro-2, 2, 2-trifluoroetil difluorometil ÅŸi greutatea
moleculară este 184,5.
Constante fizice
Punct de fierbere la 760 mmHg ~48oC
Coeficienţi de partiţie la 37oC
Apă/gaz 0,61
Sânge/gaz 1,43
Ulei/gaz 90,80
Isofluranul este metabolizat în mică măsură. În perioada postoperatorie, doar 0,17% din isofluranul
administrat se regăseşte ca metaboliţi urinari. Concentraţiile plasmatice maxime ale fluorului
anorganic sunt, în medie, mai mici de 5 micromoli/l şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie,
revenind la valorile normale în decurs de 24 de ore. Nu s-au raportat semne de afectare renală după
administrarea de isofluran.
S-a constatat că metaboliţii cunoscuţi ai isofluranului sunt fie netoxici, fie au o concentraţie prea mică
pentru a determina tulburări.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că isofluranul interacţionează cu absorbanţii uscaţi de dioxid de carbon şi formează
monoxid de carbon. În scopul minimalizăriit riscului de formare a monoxidului de carbon în circuitele
respiratorii cu recirculare, cât şi a posibilităţii creşterii concentraţiei de carboxihemoglobină,
absorbanţii de dioxid de carbon nu trebuie lăsaţi să se usuce.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă tip III brună, prevăzut cu adaptor pentru vaporizator şi capac filetat din
răşină fenolică şi inserţie din polietilenă, conţinând 100 ml lichid pentru vapori de inhalat.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran, astfel încât concentraţia anestezicului
administrat să poată fi măsurată cu exactitate.
Se recomandă ca vaporii de isofluran sau alt anestezic volatil să fie eliminaţi eficient din blocul
operator.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ROMPHARM COMPANY S.R.L.
str. Eroilor nr. 1A
Otopeni, jud. Ilfov, Romania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2098/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare, septembrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2009
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2098/2009/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR P R O D U S U L U I
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
ANESTERAN lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
100 ml lichid pentru vapori de inhalat conţin isofluran 100 ml.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Lichid pentru vapori de inhalat
Lichid incolor, cu aspect limpede
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducţia şi menţinerea anesteziei generale
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Pentru administrarea isofluranului trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran,
pentru a se putea doza cu exactitate concentraţia de anestezic eliberat.
Valorile concentraţiei alveolare minime (CAM) pentru isofluran variază în funcţie de vârstă.
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă:
Vârsta Valori medii ale CAM în oxigen 100% 70% N2O
0 – 1 lună 1,SM B
N- 6 luni 1,U7 B
S- 12 luni 1,UM B
N- 5 ani 1,SM B
O6±4 ani 1,28 % 0,56B
44±T ani 1,15 % 0,50B
S4±R ani 1,05B 0,37B
Premedicaţia
Medicamentele utilizate pentru premedicaţie trebuie alese pentru fiecare pacient în parte, avându-se în
vedere efectul de deprimare respiratorie al isofluranului. Utilizarea medicamentelor anticolinergice
este opţională, însă poate fi necesară în cazul inducerii anesteziei pe cale inhalatorie la copii şi
adolescenţi.
Inducţia
În general, se administrează un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau alt medicament pentru
inducţie pe cale intravenoasă, urmat de administrarea pe cale inhalatorie a amestecului conţinând
isofluran. Ca alternativă se poate utiliza isofluran în amestec cu oxigen sau oxigen/oxid de azot.
2
Se recomandă ca inducţia cu isofluran să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%. Concentraţiile de 1,5%
până la 3% produc, de obicei, anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală în 7 până la 10
minute.
Menţinerea anesteziei
Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0-2,5% isofluran în
amestecuri de oxigen/oxid de azot. Poate fi necesară administrarea suplimentară a 0,5-1,0% isofluran,
atunci când este administrat numai cu oxigen.
În cazul operaţiei cezariene, administrarea a 0,50-0,75% isofluran în amestec de oxigen/oxid de azot
poate fi utilizată pentru menţinerea anesteziei în această procedură chirurgicală.
Dacă nu apar complicaţii, în cursul menţinerii anesteziei presiunea arterială are tendinţa de a fi în
relaţie inversă cu concentraţiile alveolare de isofluran. Scăderea accentuată a presiunii arteriale poate
fi datorată profunzimii anesteziei şi, în acest caz, trebuie corectată prin reducerea concentraţiei de
isofluran inspirat.
Vârstnici
Similar altor medicamente, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, sunt necesare, în mod
obişnuit, concentraţii mai mici de isofluran. Vezi valorile CAM în funcţie de vârstă, menţionate în
tabel.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate cunoscută la isofluran sau la alte anestezice halogenate
• Predispoziţie genetică cunoscută sau suspectată pentru hipertermie malignă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Isofluran trebuie administrat de către un medic cunoscător al farmacologiei medicamentului,
specializat şi cu experienţă în abordarea pacienţilor anesteziaţi. Respiraţia spontană trebuie atent
monitorizată şi asistată, dacă este necesar.
Isofluran creşte marcat fluxul sanguin cerebral în timpul anesteziei profunde. Poate să apară o creştere
tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian care este total reversibilă prin hiperventilaţie. Este
posibil să apară mai puţine efecte cerebrale postoperatorii folosind anestezia cu isofluran decât alte
anestezii comparabile.
Similar oricărui anestezic halogenat, isofluranul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
hipertensiune intracraniană. La aceştia poate fi necesară hiperventilaţia.
Deoarece gradul anesteziei cu isofluran poate fi modificat rapid ÅŸi uÅŸor, trebuie utilizate numai
vaporizoare care sunt calibrate să elibereze cu exactitate concentraţiile şi debitul necesare sau trebuie
utilizate tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţiile inspirate sau expirate. Gradul
hipotensiunii arteriale şi al deprimării respiratorii poate furniza unele informaţii despre profunzimea
anesteziei.
În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge comparativ cu cea observată
în cazul utilizării halotanului.
S-au raportat cazuri izolate de creştere a concentraţiei carboxihemoglobinei în cazul utilizării
anestezicelor inhalatorii halogenate cu radical –CF2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu
se produc concentraţii semnificative de monoxid de carbon în prezenţa unui absorbant hidratat normal.
Trebuie respectate instrucţiunile producătorului pentru absorbanţii CO2.
Datele clinice demonstrează faptul că isofluranul poate determina leziuni hepatice manifestate prin
creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice până la necroză hepatică cu evoluţie
fatală, în cazuri foarte rare. S-a raportat că expunerea anterioară la anestezice cu administrare
inhalatorie de tipul derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, în special dacă aceasta s-a produs într-un
intervat mai mic de 3 luni, poate creÅŸte riscul de producere a leziunilor hepatice.
3
Indiferent de anestezicul utilizat, pentru a evita ischemia miocardică la pacienţii cu afecţiuni
coronariene, este importantă menţinerea unei hemodinamici normale.
Acţiunea relaxantelor antidepolarizante este potenţată marcat de isofluran. Isofluranul poate determina
hipertermie malignă. Dacă aceasta apare, tratamentul constă în întreruperea administrării isofluranului,
administrarea intravenoasă de dantrolen, precum şi instituirea tratamentului simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
Similar altor anestezice generale, isofluranul poate determina scăderea uşoară a funcţiei intelectuale
timp de 2 până la 3 zile după anestezie şi poate produce modificări minore ale dispoziţiei care pot
persista până la 6 zile după anestezie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Isofluranul potenţează marcat acţiunea tuturor miorelaxantelor utilizate uzual, efectul fiind mai
accentuat în cazul curarizantelor antidepolarizante. Ca urmare, în cazul administrării concomitente,
trebuie ajustată doza de miorelaxant.
Neostigmina antagonizează efectele curarizantelor antidepolarizante, însă nu influenţează proprietăţile
miorelaxante ale isofluranului.Toate miorelaxantele utilizate uzual sunt combatibile cu isofluran.
Teste de laborator
S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi a concentraţiei
plasmatice a creatininei, cu scăderea ureei sangvine, colesterolemiei şi a concentraţiei plasmatice a
fosfatazei alcaline.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Au fost efectuate studii la animale privind efectele expunerii repetate la concentraţii anestezice de
isofluran, asupra capacităţii de reproducere. Studiile efectuate la şobolani nu au evidenţiat efecte
asupra potenţialului fertil, sarcinii sau naşterii şi nici asupra supravieţuirii puilor. Nu există dovezi
privind potenţialul teratogen. Studii asemănătoare efectuate la iepuri au evidenţiat rezultate negative
similare.Relevanţa acestor studii la om nu este cunoscută.
Deoarece nu există date suficiente privind utilizarea isofluranului la gravide, siguranţa administrării
medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. În timpul avortului provocat, pierderile de sânge
au fost comparabile în cazul utilizării isofluran şi a altor anestezice inhalatorii.
Utilizarea în operaţia cezariană
S-a demonstrat că isofluranul în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea
anesteziei în cazul operaţiei cezariene. Nu s-a raportat nicio reacţie adversă la mamă sau la nou-născut
ca urmare a administrării isofluranului.
Nu se cunoaşte dacă isofluranul se excretă în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este cazul.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse consecutive administrării isofluranului sunt, în general, dependente de doză, apar ca
urmare a prelungirii efectelor farmacofiziologice ÅŸi includ deprimare respiratorie, hipotensiune
arterială şi aritmii.
În perioada postoperatorie s-au observat frisoane, greaţă, vărsături şi ileus.
Similar altor anestezice generale, s-au observat creşteri tranzitorii ale numărului leucocitelor, chiar şi
în absenţa stresului chirurgical.
4
Isofluranul potenţează efectul miorelaxant al tuturor curarizantelor, mai ales al curarizantelor
antidepolarizante şi CAM (concentraţia alveolară minimă) este redusă prin administrarea concomitentă
la adult, a N2O.
În cazuri foarte rare, s-a raportat că isofluranul poate determina leziuni hepatice cu creşterea moderată
a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală.
Hipertermia malignă
La persoanle susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanÅŸa o stare de hipermetabolism la nivelul
muşchilor scheletici, care determină creşterea cererii de oxigen şi sindromul clinic cunoscut sub
numele de hipertermie malignă. Sidromul include elemente nespecifice cum sunt ridigiditate
musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat, de
asemenea, că multe dintre aceste semne nespecifice pot apare în anestezia uşoară, hipoxia acută etc.).
CreÅŸterea metabolismului total se poate manifesta prin creÅŸterea temperaturii (poate creÅŸte rapid la
început sau mai târziu în unele cazuri, însă, de obicei, nu este primul semn de creştere a
metabolismului) şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO2 (recipient fierbinte). Pot
scade PaO2 şi pH-ul şi pot apare hiperpotasemie şi deficit bazic. Tratamentul constă în întreruperea
administrării medicamentului care a declanşat simptomatologia (în acest caz, isofluran), administrarea
intravenoasă de dantrolen sodic şi instituirea terapiei de susţinere. Terapia de susţinere constă în
eforturi susţinute de restabilire a temperaturii normale, susţinerea funcţiilor respiratorie şi circulatorie
şi echilibrare acido-bazică şi volemică (consultaţi informaţiile privind prescrierea dantrolen sodic
intravenos). Tardiv poate să apară insuficienţa renală şi trebuie susţinută, dacă este posibil, diureza.
Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată în cazuri foarte rare cu creşteri ale potasemiei care
au determinat aritmii cardiace şi deces la copii, postoperator. Aceste constatări au fost făcute în cazul
pacienţilor cu afecţiuni neuromusculare, îndeosebi distrofia musculară Duchenne, atât forma latentă
cât şi cea evidentă clinic. În majoritatea acestor cazuri a fost utilizat suxametoniu. Aceşti pacienţi au
prezentat semne de afectare musculară însoţită de creştere a concentraţiilor plasmatice de
creatinkinază şi mioglobinurie. Aceşti pacienţi NU au prezentat creşterea consumului de oxigen sau
producerii de dioxid de carbon sau semnele clasice ale hipertermiei maligne, cum sunt rigiditate
musculară, creştere rapidă a temperaturii. Se recomandă tratamentul prompt al hiperpotasemiei şi
aritmiilor cardiace. Este indicată, de asemenea, evaluarea ulterioară a afecţiunii neuromusculare
latente.
Au fost raportate cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii
cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial sau reacţii anafilactice), mai
ales în cazul expunerii profesionale, timp îndelungat la anestezicele inhalatorii, inclusiv la isofluran.
Prezenţa acestor reacţii a fost confirmată de teste clinice (de exemplu proba de provocare cu
metacolină). Etiologia reacţiilor anafilactice produse pe durata expunerii la anestezice inhalatorii este
necunoscută, deoarece se utilizează concomitent mai multe medicamente, multe dintre acestea fiind
cunoscute că pot determina astfel de reacţii.
4.9 Supradozaj
Similar altor anestezice halogenate, s-au observat hipotensiune arterială şi deprimare respiratorie.
În cazul supradozajului, trebuie luate următoarele măsuri: întreruperea administrării medicamentului,
monitorizarea atentă a tensiunii arteriale şi respiraţiei, asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi
ventilaţie asistată, controlată, cu oxigen pur, măsuri de susţinere pentru corectarea hipotensiunii
arteriale.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
N01AB06
5
Inducţia şi, în special, revenirea din anestezie sunt rapide. Deşi o uşoară iritaţie poate limita viteza de
apariţie a inducţiei, secreţiile salivară şi traheobronşică nu sunt stimulate excesiv. Reflexele faringiene
şi laringiene sunt diminuate rapid. Profunzimea anesteziei se modifică rapid în cazul utilizării
isofluranului. Ritmul cardiac nu se modifică. Deprimarea respiraţiei spontane progresează pe măsură
ce profunzimea anesteziei se accentuează şi, ca urmare, trebuie monitorizată cu atenţie.
Pe parcursul inducţiei se produce o scădere a tensiunii arteriale, care revine spre normal odată cu
stimularea chirurgicală.
Presiunea arterială are tendinţa de scădere în timpul menţinerii anesteziei, în relaţie directă cu
profunzimea anesteziei, datorită vasodilataţiei periferice, însă ritmul cardiac rămâne stabil. În cazul
respiraţiei controlate şi a unei valori normale a PaCO2, debitul cardiac are tendinţa de a se menţine,
indiferent dacă profunzimea anesteziei se accentuează, în principal prin creşterea frecvenţei cardiace
care compensează reducerea volumului sistolic. În cazul respiraţiei spontane, hipercapnia rezultată
poate produce creşterea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac peste valorile din starea de veghe.
Fluxul sanguin cerebral rămâne nemodificat pe parcursul fazelor iniţiale anesteziei cu isofluran, dar
are tendinţa să crească odată cu profunzimea anesteziei. Creşterea presiunii lichidului cefalorahidian
poate fi prevenită sau readusă la normal prin hiperventilarea pacientului înaintea sau pe parcursul
anesteziei.
În cazul utilizării isofluranului, modificările electroencefalografice şi convulsiile sunt foarte rare. În
general, isofluranul produce un traseu EEG similar cu cel observat în cazul altor anestezice volatile.
Isofluran pare să sensibilizeze miocardul la adrenalină într-o măsură mai mică decât enfluranul. Date
limitate sugerează că administrarea subcutanată de soluţie de adrenalină 1:200000 în doze de până la
50 ml la pacienţi anesteziaţi cu isofluran, nu determină aritmii ventriculare.
Relaxarea musculară obţinută la nivele anestezice obişnuite poate fi adecvată pentru unele intervenţii
chirurgicale pe abdomen, însă, în cazul în care este necesară obţinerea unei relaxări mai mari, pot fi
utilizate doze mici de miorelaxante administrate intravenos.
Isofluranul poate fi utilizat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale. Nu sunt disponibile date
adecvate pentru a stabili alte indicaţii în obstetrică, decât operaţia cezariană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Din punct de vedere chimic, isofluranul este eter 1-cloro-2, 2, 2-trifluoroetil difluorometil ÅŸi greutatea
moleculară este 184,5.
Constante fizice
Punct de fierbere la 760 mmHg ~48oC
Coeficienţi de partiţie la 37oC
Apă/gaz 0,61
Sânge/gaz 1,43
Ulei/gaz 90,80
Isofluranul este metabolizat în mică măsură. În perioada postoperatorie, doar 0,17% din isofluranul
administrat se regăseşte ca metaboliţi urinari. Concentraţiile plasmatice maxime ale fluorului
anorganic sunt, în medie, mai mici de 5 micromoli/l şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie,
revenind la valorile normale în decurs de 24 de ore. Nu s-au raportat semne de afectare renală după
administrarea de isofluran.
S-a constatat că metaboliţii cunoscuţi ai isofluranului sunt fie netoxici, fie au o concentraţie prea mică
pentru a determina tulburări.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
S-a raportat că isofluranul interacţionează cu absorbanţii uscaţi de dioxid de carbon şi formează
monoxid de carbon. În scopul minimalizăriit riscului de formare a monoxidului de carbon în circuitele
respiratorii cu recirculare, cât şi a posibilităţii creşterii concentraţiei de carboxihemoglobină,
absorbanţii de dioxid de carbon nu trebuie lăsaţi să se usuce.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă tip III brună, prevăzut cu adaptor pentru vaporizator şi capac filetat din
răşină fenolică şi inserţie din polietilenă, conţinând 100 ml lichid pentru vapori de inhalat.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran, astfel încât concentraţia anestezicului
administrat să poată fi măsurată cu exactitate.
Se recomandă ca vaporii de isofluran sau alt anestezic volatil să fie eliminaţi eficient din blocul
operator.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ROMPHARM COMPANY S.R.L.
str. Eroilor nr. 1A
Otopeni, jud. Ilfov, Romania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2098/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Autorizare, septembrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2009
