CALUMID
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CALUMID 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 63,875 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate convexe, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, având gravat pe o faţă
„L”, iar pe cealaltă faţă „RG”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul cancerului de prostată aflat în stadiu avansat, în combinaţie cu terapia cu analog de
LHRH sau cu castrarea chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Bărbaţi adulţi, inclusiv vârstnici: un comprimat filmat (50 mg) o dată pe zi.
Tratamentul cu Calumid trebuie început cu cel puţin 3 zile înaintea începerii tratamentului cu un
analog LHRH sau simultan cu castrarea chirurgicală.
Copii și adolescenți
Calumid 50 mg este contraindicat la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumulare crescută a
medicamentului (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu multă apă, de preferinţă la aceeaşi oră a zilei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Bicalutamida este contraindicată la femei şi copii (vezi pct. 4.6).
2 Administrarea de terfenadină, astemizol sau cisapridă concomitent cu bicalutamida este contraindicată
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supravegherea directă a unui specialist.
Tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.
La pacienții cu antecedente sau cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții la
care se administrează concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5),
medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu, inclusiv posibilitatea de apariţie a torsadei
vârfurilor, înainte de a iniția tratamentul cu bicalutamidă.
Bicalutamida este metabolizată în proporţie mare în ficat. Datele din literatură sugerează că eliminarea
sa poate fi mai lentă la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă şi acest lucru poate determina o
acumulare mărită a bicalutamidei. De aceea, bicalutamida trebuie administrată cu precauţie la pacienţii
cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.
Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodică a testelor
funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de tratament
cu bicalutamidă.
Rar, au fost observate modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică în cazul administrării de
bicalutamidă şi au fost raportate consecinţe letale (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie
întrerupt dacă modificările sunt severe.
La bărbaţii la care se administrează agonişti LHRH a fost observată o reducere a toleranţei la glucoză.
Aceasta se poate manifesta sub forma diabetului zaharat sau, la cei cu diabet zaharat preexistent, prin
pierderea controlului glicemic. Ca urmare, trebuie avută în vedere monitorizarea nivelului zahărului în
sânge la pacienţii la care se administrează bicalutamidă în asociere cu agonişti LHRH.
S-a demonstrat că bicalutamida inhibă citocromul P450 (CYP 3A4); de aceea administrarea
concomitentă de medicamente metabolizate predominant de către CYP 3A4 necesită o atenţie specială
(vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Calumid 50 mg comprimate filmate conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există dovezi referitoare la interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi
analogi de LHRH.
Studiile in vitro au arătat că R-bicalutamida este un inhibitor al CYP 3A4, cu efecte mai reduse de
blocare a activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, administrarea Calumid
50 mg comprimate filmate concomitent cu medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul
QT sau cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmice de clasa IA (de
exemplu: chinidină, disopiramidă) sau antiaritmice de clasa III (de exemplu: amiodaronă, sotalol,
dofetilid, ibutilid), metadonă, moxifloxacin, antipsihotice, et
c. trebuie evaluată cu precauție (vezi pct.
4.4).
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirină ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au
arătat nicio dovadă privind existenţa unui potenţial de interacţiune medicamentoasă cu bicalutamida,
totuşi, expunerea medie (AUC) la midazolam a crescut cu până la 80% după administrarea
3 concomitentă de bicalutamidă, timp de 28 de zile. În cazul medicamentelor cu indice terapeutic îngust,
o astfel de creştere poate fi relevantă. Ca urmare, utilizarea concomitentă de terfenadină, astemizol sau
cisapridă este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi se impune precauţie la administrarea de bicalutamidă
concomitent cu compuşi cum sunt ciclosporina şi blocanţi ai canalelor de calciu. În cazul acestor
medicamente poate fi necesară reducerea dozei, în mod deosebit dacă există dovezi privind efecte
sporite sau reacţii adverse ale medicamentului. În cazul ciclosporinei, se recomandă monitorizarea
strictă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice după iniţierea sau întreruperea tratamentului cu
bicalutamidă.
Este necesară precauţie la prescrierea bicalutamidei odată cu alte medicamente, fiind posibilă blocarea
oxidării preparatului, de exemplu cimetidina şi ketoconazolul. Teoretic, acest lucru poate avea ca
rezultat concentraţii plasmatice ale bicalutamidei crescute, ceea ce, teoretic, poate determina o creştere
a reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au arătat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe
situsurile de legare de proteinele plasmatice. De aceea, în cazul începerii unui tratament cu
bicalutamidă la pacienţi care primesc deja anticoagulate cumarinice, se recomandă monitorizarea
atentă a timpului de protrombină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată femeilor însărcinate sau mamelor
care alăptează la sân.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca bicalutamida să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că, ocazional, poate apărea somnolenţă. Pacienţii
afectaţi trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
În această secţiune, reacţiile adverse sunt definite după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10);
frecvente (≥ 1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 până la ≤1/100); rare (≥ 1/10000 până
la ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000); cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tabel 1 Frecvenţa reacţiilor adverse
Aparate, Sisteme şi
Organe Frecvenţa Eveniment
Tulburări hematologice
şi limfatice Foarte frecvente Anemie
Tulburări ale
sistemului imunita
r Mai puţin frecvente Hipersensibilitate, edem angioneurotic şi urticarie
Tulburări metabolice şi
de nutri
ţie Frecvente Scădere a poftei de mâncare
Tulburări psihice Frecvente Scădere a libidoului
De
presie
Tulburări ale
sistemului nervos Foarte frecvente Ameţeli
Frecvente Somnolenţă
4 Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (au fost raportate consecinţe
letale)
4
Insuficienţă cardiacă4
Cu frecvenţă
necunoscutăPrelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5)
Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii,
toracice
şi mediastinale Mai puţin frecvente Boală pulmonară interstiţială
5 (au fost raportate
consecin
ţe letale).
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Dureri abdominale
Constipaţie
Greaţă
Frecvente Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări hepatobiliare Frecvente Toxicitate hepatică, icter, hipertransaminazemie1
Rare Insuficienţă hepatică2 (au fost raportate consecinţe
letale
).
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat Frecvente Alopecie
Hirsutism/regenerare a părului
Piele uscată
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
Rare Reacție de fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Foarte frecvente Hematurie
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte frecvente Ginecomastie
Sensibilitate a sânilo
r3
Frecvente Disfuncţii erectile
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Foarte frecvente Astenie
Edem
Frecvente Durere în piept
Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere ponderală
1. Modificările hepatice sunt rar severe şi frecvent au fost tranzitorii, dispărând sau ameliorându-se la
continuarea terapiei sau după întreruperea acesteia.
2. Enumerată ca reacţie adversă la medicament în urma evaluării datelor după punerea pe piaţă.
Frecvenţa a fost determinată după incidenţa cazurilor de insuficienţă hepatică raportate ca reacţii
adverse în cadrul braţului deschis al studiilor efectuate la pacienţii cu cancer de prostată în stadiu
incipient la care s-a administrat tratament cu bicalutamidă 150 mg.
3. Pot fi reduse prin castrare concomitentă.
4. Observate în cadrul unui studiu farmaco-epidemiologic privind agoniştii LHRH şi antiandrogenii
utilizaţi în tratamentul cancerului de prostată. Riscul părea crescut atunci când a fost utilizată
bicalutamida 50 mg în asociere cu agonişti LHRH, dar nu a fost evidentă nicio creştere a riscului
atunci când a fost utilizată bicalutamida 150 mg în monoterapie pentru tratamentul cancerului de
prostată.
5 5. Enumerată ca reacţie adversă la medicament în urma evaluării datelor după punerea pe piaţă.
Frecvenţa a fost determinată după incidenţa cazurilor de pneumonie interstiţială raportate ca reacţii
adverse pe durata tratamentului determinată aleatoriu, în cadrul studiilor efectuate la pacienţii cu
cancer de prostată în stadiu incipient la care s-a administrat tratament cu bicalutamidă 150 mg.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul la om. Nu există un antidot specific, tratamentul trebuie să
fie simptomatic. Este posibil ca dializa să nu ajute, deoarece bicalutamida este legată în proporţie mare
de proteine şi nu se găseşte nemodificată în urină. Este indicată îngrijire generală suportivă, incluzând
monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Terapia endocrină, Antiandrogeni, codul ATC: L02BB03
Bicalutamida este un anti-androgen nesteroidian fără altă activitate endocrină. Se leagă de receptorii
androgeni fără a activa expresia genetică şi astfel blochează stimulul androgenic. Rezultatul acestei
inhibări este regresiunea tumorilor de prostată. Din punct de vedere clinic, întreruperea administrării
de bicalutamidă la unii pacienţi poate duce la manifestări de tipul sindromului de întrerupere
antiandrogenic.
Bicalutamida este un racemat al cărui activitate antiandrogenică este aproape în exclusivitate în (R)-
enantiomer.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită după administrarea orală. Nu există nicio dovadă asupra vreunui efect
clinic relevant exercitat de alimentaţie asupra biodisponibilităţii.
(S)-enantiomerul este eliminat rapid comparativ cu (R)-enantiomerul, acesta din urmă având un timp
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
La administrarea zilnică a bicalutamidei în doză de 50 mg, (R)-enantiomerul se acumulează de
aproximativ 10 ori în plasmă, ca urmare a timpului de înjumătăţire prin eliminare lung.
Pe parcursul administrării unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă se observă o concentraţie
plasmatică la starea de echilibru a (R)-enantiomerului de aproximativ 9 μg/ml. La starea de echilibru,
(R)-enantiomerul activ predominant reprezintă 99% din enantiomerii circulanţi totali.
Farmacocinetica (R)-enantiomerului nu este influenţată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi că, la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă, (R)-
enantiomerul este eliminat mai lent din plasmă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, (R)-
enantiomerul 99%) şi este metabolizată în proporţie mare (prin oxidare şi glucuronoconjugare),
metaboliţii săi fiind eliminaţi pe cale renală şi biliară în proporţii aproximativ egale.
6 Într-un studiu clinic, concentraţia medie de (R)-bicalutamidă în lichidul seminal al bărbaţilor cărora le-
a fost administrată bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă
potenţial transferată unei partenere de sex feminin în timpul actului sexual este mică şi, prin
extrapolare, eventual echivalează cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Aceasta este sub cantitatea
necesară inducerii de modificări la urmaşii animalelor de laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un anti-androgen potenţial şi un inductor enzimatic al oxidazei cu funcţie mixtă la
animale. Modificările la nivelul organelor ţintă, incluzând inducţia tumorală, la animale, sunt legate de
aceste activităţi. Niciunul dintre rezultatele studiilor preclinice nu se consideră a avea relevanţă pentru
monoterapia pacienţilor cu cancer de prostată în stadiu avansat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Povidonă
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Film:
Opadry II 33G28523 White care conţine:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Lactoză monohidrat
Macrogol 3350
Triacetin.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru păstrare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7007/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CALUMID 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 63,875 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate convexe, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, având gravat pe o faţă
„L”, iar pe cealaltă faţă „RG”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul cancerului de prostată aflat în stadiu avansat, în combinaţie cu terapia cu analog de
LHRH sau cu castrarea chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Bărbaţi adulţi, inclusiv vârstnici: un comprimat filmat (50 mg) o dată pe zi.
Tratamentul cu Calumid trebuie început cu cel puţin 3 zile înaintea începerii tratamentului cu un
analog LHRH sau simultan cu castrarea chirurgicală.
Copii și adolescenți
Calumid 50 mg este contraindicat la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumulare crescută a
medicamentului (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu multă apă, de preferinţă la aceeaşi oră a zilei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Bicalutamida este contraindicată la femei şi copii (vezi pct. 4.6).
2 Administrarea de terfenadină, astemizol sau cisapridă concomitent cu bicalutamida este contraindicată
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supravegherea directă a unui specialist.
Tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.
La pacienții cu antecedente sau cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții la
care se administrează concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5),
medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu, inclusiv posibilitatea de apariţie a torsadei
vârfurilor, înainte de a iniția tratamentul cu bicalutamidă.
Bicalutamida este metabolizată în proporţie mare în ficat. Datele din literatură sugerează că eliminarea
sa poate fi mai lentă la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă şi acest lucru poate determina o
acumulare mărită a bicalutamidei. De aceea, bicalutamida trebuie administrată cu precauţie la pacienţii
cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.
Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodică a testelor
funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de tratament
cu bicalutamidă.
Rar, au fost observate modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică în cazul administrării de
bicalutamidă şi au fost raportate consecinţe letale (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie
întrerupt dacă modificările sunt severe.
La bărbaţii la care se administrează agonişti LHRH a fost observată o reducere a toleranţei la glucoză.
Aceasta se poate manifesta sub forma diabetului zaharat sau, la cei cu diabet zaharat preexistent, prin
pierderea controlului glicemic. Ca urmare, trebuie avută în vedere monitorizarea nivelului zahărului în
sânge la pacienţii la care se administrează bicalutamidă în asociere cu agonişti LHRH.
S-a demonstrat că bicalutamida inhibă citocromul P450 (CYP 3A4); de aceea administrarea
concomitentă de medicamente metabolizate predominant de către CYP 3A4 necesită o atenţie specială
(vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Calumid 50 mg comprimate filmate conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există dovezi referitoare la interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi
analogi de LHRH.
Studiile in vitro au arătat că R-bicalutamida este un inhibitor al CYP 3A4, cu efecte mai reduse de
blocare a activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, administrarea Calumid
50 mg comprimate filmate concomitent cu medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul
QT sau cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt antiaritmice de clasa IA (de
exemplu: chinidină, disopiramidă) sau antiaritmice de clasa III (de exemplu: amiodaronă, sotalol,
dofetilid, ibutilid), metadonă, moxifloxacin, antipsihotice, et
c. trebuie evaluată cu precauție (vezi pct.
4.4).
Deşi studiile clinice care au utilizat antipirină ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au
arătat nicio dovadă privind existenţa unui potenţial de interacţiune medicamentoasă cu bicalutamida,
totuşi, expunerea medie (AUC) la midazolam a crescut cu până la 80% după administrarea
3 concomitentă de bicalutamidă, timp de 28 de zile. În cazul medicamentelor cu indice terapeutic îngust,
o astfel de creştere poate fi relevantă. Ca urmare, utilizarea concomitentă de terfenadină, astemizol sau
cisapridă este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi se impune precauţie la administrarea de bicalutamidă
concomitent cu compuşi cum sunt ciclosporina şi blocanţi ai canalelor de calciu. În cazul acestor
medicamente poate fi necesară reducerea dozei, în mod deosebit dacă există dovezi privind efecte
sporite sau reacţii adverse ale medicamentului. În cazul ciclosporinei, se recomandă monitorizarea
strictă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice după iniţierea sau întreruperea tratamentului cu
bicalutamidă.
Este necesară precauţie la prescrierea bicalutamidei odată cu alte medicamente, fiind posibilă blocarea
oxidării preparatului, de exemplu cimetidina şi ketoconazolul. Teoretic, acest lucru poate avea ca
rezultat concentraţii plasmatice ale bicalutamidei crescute, ceea ce, teoretic, poate determina o creştere
a reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au arătat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe
situsurile de legare de proteinele plasmatice. De aceea, în cazul începerii unui tratament cu
bicalutamidă la pacienţi care primesc deja anticoagulate cumarinice, se recomandă monitorizarea
atentă a timpului de protrombină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată femeilor însărcinate sau mamelor
care alăptează la sân.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca bicalutamida să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că, ocazional, poate apărea somnolenţă. Pacienţii
afectaţi trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
În această secţiune, reacţiile adverse sunt definite după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10);
frecvente (≥ 1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 până la ≤1/100); rare (≥ 1/10000 până
la ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000); cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tabel 1 Frecvenţa reacţiilor adverse
Aparate, Sisteme şi
Organe Frecvenţa Eveniment
Tulburări hematologice
şi limfatice Foarte frecvente Anemie
Tulburări ale
sistemului imunita
r Mai puţin frecvente Hipersensibilitate, edem angioneurotic şi urticarie
Tulburări metabolice şi
de nutri
ţie Frecvente Scădere a poftei de mâncare
Tulburări psihice Frecvente Scădere a libidoului
De
presie
Tulburări ale
sistemului nervos Foarte frecvente Ameţeli
Frecvente Somnolenţă
4 Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (au fost raportate consecinţe
letale)
4
Insuficienţă cardiacă4
Cu frecvenţă
necunoscutăPrelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5)
Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri
Tulburări respiratorii,
toracice
şi mediastinale Mai puţin frecvente Boală pulmonară interstiţială
5 (au fost raportate
consecin
ţe letale).
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Dureri abdominale
Constipaţie
Greaţă
Frecvente Dispepsie
Flatulenţă
Tulburări hepatobiliare Frecvente Toxicitate hepatică, icter, hipertransaminazemie1
Rare Insuficienţă hepatică2 (au fost raportate consecinţe
letale
).
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat Frecvente Alopecie
Hirsutism/regenerare a părului
Piele uscată
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
Rare Reacție de fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Foarte frecvente Hematurie
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte frecvente Ginecomastie
Sensibilitate a sânilo
r3
Frecvente Disfuncţii erectile
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Foarte frecvente Astenie
Edem
Frecvente Durere în piept
Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere ponderală
1. Modificările hepatice sunt rar severe şi frecvent au fost tranzitorii, dispărând sau ameliorându-se la
continuarea terapiei sau după întreruperea acesteia.
2. Enumerată ca reacţie adversă la medicament în urma evaluării datelor după punerea pe piaţă.
Frecvenţa a fost determinată după incidenţa cazurilor de insuficienţă hepatică raportate ca reacţii
adverse în cadrul braţului deschis al studiilor efectuate la pacienţii cu cancer de prostată în stadiu
incipient la care s-a administrat tratament cu bicalutamidă 150 mg.
3. Pot fi reduse prin castrare concomitentă.
4. Observate în cadrul unui studiu farmaco-epidemiologic privind agoniştii LHRH şi antiandrogenii
utilizaţi în tratamentul cancerului de prostată. Riscul părea crescut atunci când a fost utilizată
bicalutamida 50 mg în asociere cu agonişti LHRH, dar nu a fost evidentă nicio creştere a riscului
atunci când a fost utilizată bicalutamida 150 mg în monoterapie pentru tratamentul cancerului de
prostată.
5 5. Enumerată ca reacţie adversă la medicament în urma evaluării datelor după punerea pe piaţă.
Frecvenţa a fost determinată după incidenţa cazurilor de pneumonie interstiţială raportate ca reacţii
adverse pe durata tratamentului determinată aleatoriu, în cadrul studiilor efectuate la pacienţii cu
cancer de prostată în stadiu incipient la care s-a administrat tratament cu bicalutamidă 150 mg.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul la om. Nu există un antidot specific, tratamentul trebuie să
fie simptomatic. Este posibil ca dializa să nu ajute, deoarece bicalutamida este legată în proporţie mare
de proteine şi nu se găseşte nemodificată în urină. Este indicată îngrijire generală suportivă, incluzând
monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Terapia endocrină, Antiandrogeni, codul ATC: L02BB03
Bicalutamida este un anti-androgen nesteroidian fără altă activitate endocrină. Se leagă de receptorii
androgeni fără a activa expresia genetică şi astfel blochează stimulul androgenic. Rezultatul acestei
inhibări este regresiunea tumorilor de prostată. Din punct de vedere clinic, întreruperea administrării
de bicalutamidă la unii pacienţi poate duce la manifestări de tipul sindromului de întrerupere
antiandrogenic.
Bicalutamida este un racemat al cărui activitate antiandrogenică este aproape în exclusivitate în (R)-
enantiomer.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită după administrarea orală. Nu există nicio dovadă asupra vreunui efect
clinic relevant exercitat de alimentaţie asupra biodisponibilităţii.
(S)-enantiomerul este eliminat rapid comparativ cu (R)-enantiomerul, acesta din urmă având un timp
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
La administrarea zilnică a bicalutamidei în doză de 50 mg, (R)-enantiomerul se acumulează de
aproximativ 10 ori în plasmă, ca urmare a timpului de înjumătăţire prin eliminare lung.
Pe parcursul administrării unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă se observă o concentraţie
plasmatică la starea de echilibru a (R)-enantiomerului de aproximativ 9 μg/ml. La starea de echilibru,
(R)-enantiomerul activ predominant reprezintă 99% din enantiomerii circulanţi totali.
Farmacocinetica (R)-enantiomerului nu este influenţată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi că, la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă, (R)-
enantiomerul este eliminat mai lent din plasmă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, (R)-
enantiomerul 99%) şi este metabolizată în proporţie mare (prin oxidare şi glucuronoconjugare),
metaboliţii săi fiind eliminaţi pe cale renală şi biliară în proporţii aproximativ egale.
6 Într-un studiu clinic, concentraţia medie de (R)-bicalutamidă în lichidul seminal al bărbaţilor cărora le-
a fost administrată bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă
potenţial transferată unei partenere de sex feminin în timpul actului sexual este mică şi, prin
extrapolare, eventual echivalează cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Aceasta este sub cantitatea
necesară inducerii de modificări la urmaşii animalelor de laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un anti-androgen potenţial şi un inductor enzimatic al oxidazei cu funcţie mixtă la
animale. Modificările la nivelul organelor ţintă, incluzând inducţia tumorală, la animale, sunt legate de
aceste activităţi. Niciunul dintre rezultatele studiilor preclinice nu se consideră a avea relevanţă pentru
monoterapia pacienţilor cu cancer de prostată în stadiu avansat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Povidonă
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Film:
Opadry II 33G28523 White care conţine:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Lactoză monohidrat
Macrogol 3350
Triacetin.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru păstrare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7007/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
