MYDOCALM 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MYDOCALM 50 mg comprimate filmate
MYDOCALM 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Mydocalm 50 mg
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de tolperison 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactozǎ monohidrat 48,892 mg.
Mydocalm 150 mg
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de tolperi son 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactozǎ monohidrat 146,285 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Mydocalm 50 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconv exe, rotunde, inscripţionate cu
specificaţia 50 pe una din feţe şi cu diametrul de 7 mm.
Mydocalm 150 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, rotunde, inscripţionate cu
specificaţia 150 pe una din feţe şi cu diametrul de 11 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al spasticităţii după accident vascular cerebral la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza orală zilnică este de 150 -450 mg, divizată în trei doze egale, în funcţie de cerinţele individuale şi
toleranţa fiecărui pacient în parte.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Experienţa privind pacienţii cu insuficienţă renală este limitată şi a fost observată o frecvenţă mai
mare a evenimentelor adverse la acest grup de pacienţi. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală
moderată se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru fiecare pacient în parte, cu supravegherea
2
atentă a stării pacientului şi a funcţiei renale. Nu se recomandă utilizarea tolperisonului la pacienţii cu
in suficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Experienţa privind pacienţii cu insuficienţă hepatică este limitată şi a fost observată o frecvenţă mai
mare a evenimentelor adverse la acest grup de pacienţi. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică
moderată se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru fiecare pacient în parte, cu supravegherea
atentă a stării pacientului şi a funcţiei hepatice. Nu se recomandă utilizarea tolperisonului la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă.
Co pii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Administrare oralǎ.
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă. Aportul insuficient de alimente poate
reduce biodisponibilitatea tolperisonului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă (tolperison) sau la echivalentul chimic eperison sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Miastenia gravis.
- Alǎptare.
4.4 Atenţionări şi precauţi i speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în timpul experienţei după punerea pe piaţă a
tolperisonului au fost reacţiile de hipersensibilitate. Reacţiile de hipersensibilitate au variat de la re acţii
cutanate uşoare la reacţii sistemice severe, inclusiv şoc anafilactic. Simptomele pot include: eritem,
erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit, angioedem, tahicardie, hipotensiune arterială sau dispnee.
Femeile, pacienţii cu hipersensibilita te la alte medicamente sau cu antecedente de alergie pot prezenta
un risc mai mare.
În cazul unei hipersensibilităţi cunoscute la lidocaină, este justificată prudenţa crescută pe parcursul
administrării tolperisonului, din cauza posibilelor reacţii advers e încrucişate.
Pacienţii trebuie instruiţi să fie atenţi la orice simptome care indică hipersensibilitatea , să întrerupă
administrarea tolperisonului şi să ceară imediat sfatul medicului dacă apar astfel de simptome.
Tolperisonul nu trebuie re -administra t după un episod de hipersensibilitate
la tolperison.
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii de interacţiune medicamentoasă privind proprietăţile farmacocinetice, efectuate cu
dextrometorfan, substratul CYP2D6, indică faptul că administrarea concomitentă de tolperison poate
creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate predominant de CYP2D6,
cum sunt: tioridazina, tolterodina, venlafaxina, atomoxetina, desipramina, dextrometorfanul,
metoprololul, nebivololul, perfenaz ina.
3
Experimentele in vitro efectuate cu microzomi hepatici umani şi hepatocite umane nu au sugerat
inhibare sau inducere semnificativă a altor izoenzime CYP (CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19,
CYP1A2, CYP3A4).
Din cauza diversităţii căilor metabolice ale tolperisonului, nu este de aşteptat creşterea expunerii la
tolperison după administrarea concomitentă de substraturi CYP2D6 şi/sau alte medicamente.
Biodisponibilitatea tolperisonului este redusă atunci când este administrat în afara meselor şi, de
aceea, se recomandă administrarea consecventă legată de mese (vezi şi pct. 4.2 şi 5.2).
Deşi tolperisonul este un compus cu acţiune centrală, potenţialul său de sedare este mic. În cazul
administrării concomitente cu alte relaxante musculare cu acţiune centrală, trebuie luată în considerare
reducerea dozei de tolperison.
Tolperisonul potenţează efectele acidului nifluminic; de aceea trebuie luată în considerare reducerea
dozei de acid nifluminic sau alte AINS în cazul administrării concomitente.
4.6 Fertilitat ea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pe baza studiilor efectuate pe animale, s- a arătat că tolperisonul nu are efect teratogen. În absenţa unor
date clinice, nu se recomandă administrarea Mydocalm în sarcină (în special, în primul trimestru de
sarcină), cu excepţia situaţiei când beneficiul terapeutic justifică riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea
Deoarece nu există informaţii disponibile cu privire la faptul că tolperisonul se excretă în laptele
uman, Mydocalm este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Mydocalm nu are nicio influenţă sau are influenţǎ neglijabilǎ asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Pacienţii care prezintă ameţeli, somnolenţă, tulburǎri de atenţie, epilepsie, vedere înceţoşată sau
slăbiciune musculară în timpul tratamentului cu Mydocalm trebuie să se adreseze medicului!
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţǎ
Profilul de siguranţă al comprimatelor care conţin tolperison est e susţinut de date privind peste 12000
pacienţi.
Conform acestor date, clasificările pe aparate, sisteme şi organe cel mai frecvent implicate sunt :
afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat, tulburări generale, tulburări ale sistemului nervos şi
tulbu rări gastro -intestinale.
În datele după punerea pe piaţă, reacţiile adverse de hipersensibilitate asociate cu administrarea
tolperisonului reprezintă aproximativ 50- 60% din cazurile raportate. Majoritatea cazurilor reprezintă
afecţiuni uşoare şi autolimit ate. Reacţii de hipersensibilitate care pun viaţa în pericol sunt raportate
foarte rar.
Frecvenţa evenimentelor adverse este definitǎ după cum urmează:
Mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100)
Rare (≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare (<1/10.000), cu frecv enţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Lista tabelarǎ a reacţiilor adverse
4
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse conform clasificării pe organe şi sisteme MedDRA şi în
funcţie de categoriile de frecvenţe:
Clasificarea MedDRA
(ASO) 17.0
Mai puţin frecvente
(≥1/1.000 şi <1/100)
Rare
(≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare
(<1/10.000)
Tulburări hematologice
şi limfatice
Anemie
Limfadenopatie
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţie de hipersensibilitate*
Reacţie anafilactică
Şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Polidipsie
Tulburări psihice Insomnie
Tulburări de somn
Scădere a activităţii
Depresie
Confuzie
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeală
Somnolenţă
Tulburări de atenţie
Tremor
E pilepsie
Hipoestezie
Parestezie
Letargie
Tulburări oculare Vedere înceţoşatǎ
Tulburări acustice şi
vestibulare
Tinitus
Vertij
Tulburări cardiace Angină pectorală
Tahicardie
Palpitaţii
Bradicardie
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Înroşire a feţei
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Dispnee
Epistaxis
Tahipnee
Tulburări gastro-
intestinale
Disconfort abdominal
Diaree
Gură uscată
Dispepsie
Greaţă
Durere epigastrică
Constipaţie
Flatulenţă
Vărsături
Tulburări hepatobiliare Afecţiune hepatică uşoară
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat
Dermatită alergică
Hiperhidroză
Prurit
Urticarie
Erupţie cutanată
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Enurezis
Proteinurie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului con junctiv
Slăbiciune musculară
Mialgie
Dureri la nivelul
extremităţilor
Disconfort la nivelul
extremităţilor
Osteopenie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie
Indispoziţie
Oboseală
Senzaţie de ebrietate
Senzaţie de cald
Iritabilita te
Sete
Disconfort la
nivelul pieptului
5
Investigaţii diagnostice Scădere a tensiunii arteriale
Creştere a bilirubinemiei
Valori anormale ale
enzimelor hepatice
Scădere a numărului de
trombocite
Creştere a numărului de
leucocite din sânge
Creştere a
creatininemiei
*Dupǎ punerea pe piaţǎ au fost raportate urmǎtoarele reacţii (cu frecvenţǎ necunoscutǎ): angioedem
(inclusiv edem facial, tumefiere a buzelor).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să ra porteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Datele privind supradozajul Mydocalm sunt limitate.
După cum apare în literatura de specialitate, chiar şi doze orale de 600 mg au putut fi administrate la
copii fără să provoace simptome toxice grave. În unele cazuri a putut fi observată iritabilitate după
tratament cu doze orale de 300- 600 mg pe zi la copii.
În s tudiile preclinice de toxicitate acută s -au observat la doze mari ataxie, convulsii tonico- clonice,
dispnee şi paralizia muşchilor respiratori.
Mydocalm nu are un antidot specific. În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic şi
suportiv.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante, alte medicamente cu acţiune centralǎ, codul ATC: M03BX04
Mecanism de acţiune
Tolperisonul este un miorelaxant cu acţiune centrală. Mecanismul exact de acţi une nu este complet
cunoscut.
Efecte farmacodinamice
Are o afinitate mare pentru ţesutul nervos, atingând concentraţia cea mai mare la nivelul ţesutului
cerebral, măduvei spinării şi nervilor periferici.
Efectul cel mai semnificativ al tolperisonului este acţiunea sa inhibitorie asupra căilor reflexe spinale.
Acest efect, împreună cu o acţiune inhibitorie asupra căilor de control descendente, pot reprezenta
principala cale de acţiune ce poate fi atribuită utilităţii terapeutice a tolperisonului.
Structura chimică a tolperisonului este foarte asemănătoare cu cea a lidocainei. Similar lidocainei, are
un efect de stabilizare a membranei şi depresează excitabilitatea electrică a neuronilor motori şi a
aferenţelor primare. Tolperisonul inhibă, direct proporţiona l cu doza, canalele de sodiu voltaj-
dependente şi, ca urmare, amplitudinea şi frecvenţa potenţialului de acţiune sunt reduse.
Au fost demonstrate efectele inhibitorii asupra canalelor de calciu voltaj -dependente, sugerând că
tolperisonul poate, de asemenea, reduce eliberarea neurotransmiţătorilor , suplimentar acţiunii de
stabilizare a membranei.
În final, tolperisonul are şi unele uşoare proprietăţi antagoniste alfa -adrenergice şi anti -muscarinice.
6
Eficacitate şi siguranţă clinică
A fost stabilită eficacit atea tolperisonului în spasticitatea survenită după un accident vascular cerebral.
Rezultatele unui studiu randomizat, dublu- orb, placebo controlat (Stamenova, 2005), care a inclus 120
pacienţi cu spasticitate survenită după un accident vascular cerebral au evidenţiat o ameliorare
semnificativă clinic și statistic a spasticităţii după administrarea tolperison ului, măsurată cu ajutorul
Scalei Ashworth, definită ca principal parametru -ţintă. Evaluările globale ale eficacităţii de către
pacienţi şi investigato ri au confirmat superioritatea tolperison ului faţă de placebo (p <0,001). De
asemenea, rezultatele parametrilor testelor funcţionale (care includ Indicele Barthel modificat,
capacitatea de a efectua activităţi de rutină şi rezistenţa la mers) au demonstrat o tendinţă clară spre o
eficacitate mai bună a tolperison ului comparativ cu placebo, deşi nu a fost atins nivelul de semnificaţie
statistică.
În cadrul unui studiu comparativ, randomizat, dublu- orb, care a inclus 48 de pacienţi cu leziuni
cerebrale (Feher , 1985), eficacitatea tolperison ului în privinţa îmbunătăţirii Indicelui Barthel a fost
similară celei a baclofenului, în timp ce în privinţa îmbunătăţirii în cadrul Scalei de Evaluare Motorie
Rivermead, tolperison ul a fost superior baclofenului.
Dovezile privind beneficiile tratamentului cu tolperison la pacienţii cu tonus muscular crescut datorită
altor afecţiuni locomotorii decât spasticitatea survenită după accident vascular cerebral au rămas
controversate.
Deşi unele studii au prezentat rezultate pozi tive în privinţa unora din parametrii testaţi, alte studii nu
au reuşit să dovedească beneficiile tolperison ului în aceste afecţiuni.
Profilul de siguranţă al tolperisonulu i a fost stabilit pe baza datelor provenite din studii clinice care au
inclus pacien ţi cu tonus muscular crescut de diferite etiologii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie, distribuţie şi metabolizare
Atunci când este administrat pe cale orală, tolperisonul este bine absorbit la nivelul intestinului subţire.
Concentraţiile plasmat ice maxime sunt atinse la 0,5 -1,5 ore de la ingerare. Datorită metabolizării
intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea medicamentului este de aproximativ 20%.
Alimentaţia cu conţinut ridicat de grăsimi creşte biodisponibilitatea tolperisonului a dministrat pe cale
orală cu aproximativ 100% şi creşte concentraţia plasmatică maximă cu aproximativ 45% comparativ
cu postul alimentar, întârziind timpul până la atingerea acesteia cu aproximativ 30 minute.
Tolperisonul este metabolizat intens la nivel he patic şi renal. Nu se cunoaşte activitatea farmacologică
a metaboliţilor.
Eliminare
Medicamentul este eliminat aproape exclusiv pe cale renală (mai mult de 99%) sub formă de
metaboliţi.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare după administrarea pe cale intr avenoasă este de 1,5 ore, iar după
administrarea pe cale orală de 2,5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze
repetate, genotoxicitate şi toxicitate asupra funcţ iei de reproducere nu au demonstrat riscuri speciale la
om.
Efectele din studiile non -clinice au fost observate doar la expuneri considerate a fi suficient de mari
faţă de expunerea maximă la om pentru a avea o relevanţă redusă asupra utilizării clinice.
L a şobolani şi iepuri, embriotoxicitatea a apărut după administrarea pe cale orală a doze de 500 mg/kg
masă corporală şi, respectiv, 250 mg/kg masă corporală. Totuşi, aceste doze sunt de mai multe ori mai
mari decât dozele terapeutice recomandate.
6. PROP RIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: acid citric, dioxid de siliciu coloidal anhidru, acid stearic, talc, celuloză microcristalină,
amidon de porumb, lactoză monohidrat;
Film: dioxid de siliciu coloidal anhidru, dioxid de titan (E 171), macrogol 6000, hipromeloză, lactoză
monohidrat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mydocalm 50 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Mydocalm 150 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99- 105
540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Mydocalm 50 mg comprimate filmate
7642/2015/01
Mydocalm 150 mg comprimate filmate
7643/2015/01-02
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Noiembrie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MYDOCALM 50 mg comprimate filmate
MYDOCALM 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Mydocalm 50 mg
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de tolperison 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactozǎ monohidrat 48,892 mg.
Mydocalm 150 mg
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de tolperi son 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactozǎ monohidrat 146,285 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Mydocalm 50 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconv exe, rotunde, inscripţionate cu
specificaţia 50 pe una din feţe şi cu diametrul de 7 mm.
Mydocalm 150 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, rotunde, inscripţionate cu
specificaţia 150 pe una din feţe şi cu diametrul de 11 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al spasticităţii după accident vascular cerebral la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza orală zilnică este de 150 -450 mg, divizată în trei doze egale, în funcţie de cerinţele individuale şi
toleranţa fiecărui pacient în parte.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Experienţa privind pacienţii cu insuficienţă renală este limitată şi a fost observată o frecvenţă mai
mare a evenimentelor adverse la acest grup de pacienţi. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală
moderată se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru fiecare pacient în parte, cu supravegherea
2
atentă a stării pacientului şi a funcţiei renale. Nu se recomandă utilizarea tolperisonului la pacienţii cu
in suficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Experienţa privind pacienţii cu insuficienţă hepatică este limitată şi a fost observată o frecvenţă mai
mare a evenimentelor adverse la acest grup de pacienţi. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică
moderată se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru fiecare pacient în parte, cu supravegherea
atentă a stării pacientului şi a funcţiei hepatice. Nu se recomandă utilizarea tolperisonului la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă.
Co pii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Administrare oralǎ.
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă. Aportul insuficient de alimente poate
reduce biodisponibilitatea tolperisonului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă (tolperison) sau la echivalentul chimic eperison sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Miastenia gravis.
- Alǎptare.
4.4 Atenţionări şi precauţi i speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în timpul experienţei după punerea pe piaţă a
tolperisonului au fost reacţiile de hipersensibilitate. Reacţiile de hipersensibilitate au variat de la re acţii
cutanate uşoare la reacţii sistemice severe, inclusiv şoc anafilactic. Simptomele pot include: eritem,
erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit, angioedem, tahicardie, hipotensiune arterială sau dispnee.
Femeile, pacienţii cu hipersensibilita te la alte medicamente sau cu antecedente de alergie pot prezenta
un risc mai mare.
În cazul unei hipersensibilităţi cunoscute la lidocaină, este justificată prudenţa crescută pe parcursul
administrării tolperisonului, din cauza posibilelor reacţii advers e încrucişate.
Pacienţii trebuie instruiţi să fie atenţi la orice simptome care indică hipersensibilitatea , să întrerupă
administrarea tolperisonului şi să ceară imediat sfatul medicului dacă apar astfel de simptome.
Tolperisonul nu trebuie re -administra t după un episod de hipersensibilitate
la tolperison.
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii de interacţiune medicamentoasă privind proprietăţile farmacocinetice, efectuate cu
dextrometorfan, substratul CYP2D6, indică faptul că administrarea concomitentă de tolperison poate
creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate predominant de CYP2D6,
cum sunt: tioridazina, tolterodina, venlafaxina, atomoxetina, desipramina, dextrometorfanul,
metoprololul, nebivololul, perfenaz ina.
3
Experimentele in vitro efectuate cu microzomi hepatici umani şi hepatocite umane nu au sugerat
inhibare sau inducere semnificativă a altor izoenzime CYP (CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19,
CYP1A2, CYP3A4).
Din cauza diversităţii căilor metabolice ale tolperisonului, nu este de aşteptat creşterea expunerii la
tolperison după administrarea concomitentă de substraturi CYP2D6 şi/sau alte medicamente.
Biodisponibilitatea tolperisonului este redusă atunci când este administrat în afara meselor şi, de
aceea, se recomandă administrarea consecventă legată de mese (vezi şi pct. 4.2 şi 5.2).
Deşi tolperisonul este un compus cu acţiune centrală, potenţialul său de sedare este mic. În cazul
administrării concomitente cu alte relaxante musculare cu acţiune centrală, trebuie luată în considerare
reducerea dozei de tolperison.
Tolperisonul potenţează efectele acidului nifluminic; de aceea trebuie luată în considerare reducerea
dozei de acid nifluminic sau alte AINS în cazul administrării concomitente.
4.6 Fertilitat ea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pe baza studiilor efectuate pe animale, s- a arătat că tolperisonul nu are efect teratogen. În absenţa unor
date clinice, nu se recomandă administrarea Mydocalm în sarcină (în special, în primul trimestru de
sarcină), cu excepţia situaţiei când beneficiul terapeutic justifică riscul potenţial pentru făt.
Alăptarea
Deoarece nu există informaţii disponibile cu privire la faptul că tolperisonul se excretă în laptele
uman, Mydocalm este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Mydocalm nu are nicio influenţă sau are influenţǎ neglijabilǎ asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Pacienţii care prezintă ameţeli, somnolenţă, tulburǎri de atenţie, epilepsie, vedere înceţoşată sau
slăbiciune musculară în timpul tratamentului cu Mydocalm trebuie să se adreseze medicului!
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţǎ
Profilul de siguranţă al comprimatelor care conţin tolperison est e susţinut de date privind peste 12000
pacienţi.
Conform acestor date, clasificările pe aparate, sisteme şi organe cel mai frecvent implicate sunt :
afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat, tulburări generale, tulburări ale sistemului nervos şi
tulbu rări gastro -intestinale.
În datele după punerea pe piaţă, reacţiile adverse de hipersensibilitate asociate cu administrarea
tolperisonului reprezintă aproximativ 50- 60% din cazurile raportate. Majoritatea cazurilor reprezintă
afecţiuni uşoare şi autolimit ate. Reacţii de hipersensibilitate care pun viaţa în pericol sunt raportate
foarte rar.
Frecvenţa evenimentelor adverse este definitǎ după cum urmează:
Mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100)
Rare (≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare (<1/10.000), cu frecv enţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Lista tabelarǎ a reacţiilor adverse
4
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse conform clasificării pe organe şi sisteme MedDRA şi în
funcţie de categoriile de frecvenţe:
Clasificarea MedDRA
(ASO) 17.0
Mai puţin frecvente
(≥1/1.000 şi <1/100)
Rare
(≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare
(<1/10.000)
Tulburări hematologice
şi limfatice
Anemie
Limfadenopatie
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţie de hipersensibilitate*
Reacţie anafilactică
Şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Polidipsie
Tulburări psihice Insomnie
Tulburări de somn
Scădere a activităţii
Depresie
Confuzie
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeală
Somnolenţă
Tulburări de atenţie
Tremor
E pilepsie
Hipoestezie
Parestezie
Letargie
Tulburări oculare Vedere înceţoşatǎ
Tulburări acustice şi
vestibulare
Tinitus
Vertij
Tulburări cardiace Angină pectorală
Tahicardie
Palpitaţii
Bradicardie
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Înroşire a feţei
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Dispnee
Epistaxis
Tahipnee
Tulburări gastro-
intestinale
Disconfort abdominal
Diaree
Gură uscată
Dispepsie
Greaţă
Durere epigastrică
Constipaţie
Flatulenţă
Vărsături
Tulburări hepatobiliare Afecţiune hepatică uşoară
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului subcutanat
Dermatită alergică
Hiperhidroză
Prurit
Urticarie
Erupţie cutanată
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Enurezis
Proteinurie
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului con junctiv
Slăbiciune musculară
Mialgie
Dureri la nivelul
extremităţilor
Disconfort la nivelul
extremităţilor
Osteopenie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie
Indispoziţie
Oboseală
Senzaţie de ebrietate
Senzaţie de cald
Iritabilita te
Sete
Disconfort la
nivelul pieptului
5
Investigaţii diagnostice Scădere a tensiunii arteriale
Creştere a bilirubinemiei
Valori anormale ale
enzimelor hepatice
Scădere a numărului de
trombocite
Creştere a numărului de
leucocite din sânge
Creştere a
creatininemiei
*Dupǎ punerea pe piaţǎ au fost raportate urmǎtoarele reacţii (cu frecvenţǎ necunoscutǎ): angioedem
(inclusiv edem facial, tumefiere a buzelor).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să ra porteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Datele privind supradozajul Mydocalm sunt limitate.
După cum apare în literatura de specialitate, chiar şi doze orale de 600 mg au putut fi administrate la
copii fără să provoace simptome toxice grave. În unele cazuri a putut fi observată iritabilitate după
tratament cu doze orale de 300- 600 mg pe zi la copii.
În s tudiile preclinice de toxicitate acută s -au observat la doze mari ataxie, convulsii tonico- clonice,
dispnee şi paralizia muşchilor respiratori.
Mydocalm nu are un antidot specific. În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic şi
suportiv.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante, alte medicamente cu acţiune centralǎ, codul ATC: M03BX04
Mecanism de acţiune
Tolperisonul este un miorelaxant cu acţiune centrală. Mecanismul exact de acţi une nu este complet
cunoscut.
Efecte farmacodinamice
Are o afinitate mare pentru ţesutul nervos, atingând concentraţia cea mai mare la nivelul ţesutului
cerebral, măduvei spinării şi nervilor periferici.
Efectul cel mai semnificativ al tolperisonului este acţiunea sa inhibitorie asupra căilor reflexe spinale.
Acest efect, împreună cu o acţiune inhibitorie asupra căilor de control descendente, pot reprezenta
principala cale de acţiune ce poate fi atribuită utilităţii terapeutice a tolperisonului.
Structura chimică a tolperisonului este foarte asemănătoare cu cea a lidocainei. Similar lidocainei, are
un efect de stabilizare a membranei şi depresează excitabilitatea electrică a neuronilor motori şi a
aferenţelor primare. Tolperisonul inhibă, direct proporţiona l cu doza, canalele de sodiu voltaj-
dependente şi, ca urmare, amplitudinea şi frecvenţa potenţialului de acţiune sunt reduse.
Au fost demonstrate efectele inhibitorii asupra canalelor de calciu voltaj -dependente, sugerând că
tolperisonul poate, de asemenea, reduce eliberarea neurotransmiţătorilor , suplimentar acţiunii de
stabilizare a membranei.
În final, tolperisonul are şi unele uşoare proprietăţi antagoniste alfa -adrenergice şi anti -muscarinice.
6
Eficacitate şi siguranţă clinică
A fost stabilită eficacit atea tolperisonului în spasticitatea survenită după un accident vascular cerebral.
Rezultatele unui studiu randomizat, dublu- orb, placebo controlat (Stamenova, 2005), care a inclus 120
pacienţi cu spasticitate survenită după un accident vascular cerebral au evidenţiat o ameliorare
semnificativă clinic și statistic a spasticităţii după administrarea tolperison ului, măsurată cu ajutorul
Scalei Ashworth, definită ca principal parametru -ţintă. Evaluările globale ale eficacităţii de către
pacienţi şi investigato ri au confirmat superioritatea tolperison ului faţă de placebo (p <0,001). De
asemenea, rezultatele parametrilor testelor funcţionale (care includ Indicele Barthel modificat,
capacitatea de a efectua activităţi de rutină şi rezistenţa la mers) au demonstrat o tendinţă clară spre o
eficacitate mai bună a tolperison ului comparativ cu placebo, deşi nu a fost atins nivelul de semnificaţie
statistică.
În cadrul unui studiu comparativ, randomizat, dublu- orb, care a inclus 48 de pacienţi cu leziuni
cerebrale (Feher , 1985), eficacitatea tolperison ului în privinţa îmbunătăţirii Indicelui Barthel a fost
similară celei a baclofenului, în timp ce în privinţa îmbunătăţirii în cadrul Scalei de Evaluare Motorie
Rivermead, tolperison ul a fost superior baclofenului.
Dovezile privind beneficiile tratamentului cu tolperison la pacienţii cu tonus muscular crescut datorită
altor afecţiuni locomotorii decât spasticitatea survenită după accident vascular cerebral au rămas
controversate.
Deşi unele studii au prezentat rezultate pozi tive în privinţa unora din parametrii testaţi, alte studii nu
au reuşit să dovedească beneficiile tolperison ului în aceste afecţiuni.
Profilul de siguranţă al tolperisonulu i a fost stabilit pe baza datelor provenite din studii clinice care au
inclus pacien ţi cu tonus muscular crescut de diferite etiologii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie, distribuţie şi metabolizare
Atunci când este administrat pe cale orală, tolperisonul este bine absorbit la nivelul intestinului subţire.
Concentraţiile plasmat ice maxime sunt atinse la 0,5 -1,5 ore de la ingerare. Datorită metabolizării
intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea medicamentului este de aproximativ 20%.
Alimentaţia cu conţinut ridicat de grăsimi creşte biodisponibilitatea tolperisonului a dministrat pe cale
orală cu aproximativ 100% şi creşte concentraţia plasmatică maximă cu aproximativ 45% comparativ
cu postul alimentar, întârziind timpul până la atingerea acesteia cu aproximativ 30 minute.
Tolperisonul este metabolizat intens la nivel he patic şi renal. Nu se cunoaşte activitatea farmacologică
a metaboliţilor.
Eliminare
Medicamentul este eliminat aproape exclusiv pe cale renală (mai mult de 99%) sub formă de
metaboliţi.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare după administrarea pe cale intr avenoasă este de 1,5 ore, iar după
administrarea pe cale orală de 2,5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze
repetate, genotoxicitate şi toxicitate asupra funcţ iei de reproducere nu au demonstrat riscuri speciale la
om.
Efectele din studiile non -clinice au fost observate doar la expuneri considerate a fi suficient de mari
faţă de expunerea maximă la om pentru a avea o relevanţă redusă asupra utilizării clinice.
L a şobolani şi iepuri, embriotoxicitatea a apărut după administrarea pe cale orală a doze de 500 mg/kg
masă corporală şi, respectiv, 250 mg/kg masă corporală. Totuşi, aceste doze sunt de mai multe ori mai
mari decât dozele terapeutice recomandate.
6. PROP RIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: acid citric, dioxid de siliciu coloidal anhidru, acid stearic, talc, celuloză microcristalină,
amidon de porumb, lactoză monohidrat;
Film: dioxid de siliciu coloidal anhidru, dioxid de titan (E 171), macrogol 6000, hipromeloză, lactoză
monohidrat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mydocalm 50 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Mydocalm 150 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99- 105
540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Mydocalm 50 mg comprimate filmate
7642/2015/01
Mydocalm 150 mg comprimate filmate
7643/2015/01-02
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Noiembrie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
