VEROSPIRON
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
VEROSPIRON 50 mg capsule
VEROSPIRON 100 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Verospiron 50 mg capsule
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 127,50 mg.
Verospiron 100 mg capsule
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 100 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 255,00 mg, galben amurg
(E110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Verospiron 50 mg capsule
Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 3, având corpul alb opac şi capacul galben pal opac, ce conţin
o pulbere omogenă de culoare albă.
Verospiron 100 mg capsule
Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 0, având corpul galben opac şi capacul portocaliu opac, ce
conţin o pulbere omogenă de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
insuficienţă cardiacă congestivă
ciroză hepatică cu ascită şi edeme
ascită neoplazică
sindrom nefrotic
diagnosticul şi tratamentul aldosteronismului primar
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Insuficienţă cardiacă congestivă cu edeme
2
Pentru tratamentul edemelor se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 100 mg/zi, fie
monodoză fie în doze divizate, dar aceasta poate varia între 25 şi 200 mg/zi. Doza de întreținere
trebuie stabilită individual.
Insuficienţă cardiacă severă (clasă III-IV NYHA)
Pe baza studiului RALES (Studiul randomizat pentru evaluarea aldactonei, Randomized Aldactone
Evaluation Study; vezi, de asemenea, pct. 5.1), tratamentul cu spironolactonă în combinaţie cu terapia
standard trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg o dată pe zi dacă potasemia este ≤5 mEq/l şi creatininemia
este ≤2,5 mg/dl. La pacienţii care tolerează o doză de 25 mg spironolactonă o dată pe zi se poate creşte
doza la 50 mg o dată pe zi în funcţie de necesităţile clinice. La pacienţii care nu tolerează doza de
25 mg spironolactonă o dată pe zi, se poate scădea doza la 25 mg spironolactonă o dată la două zile.
Vezi pct. 4.4 pentru informaţii privind monitorizarea potasemiei şi creatininemiei.
Ciroză hepatică cu ascită şi edeme
Dacă raportul urinar Na+/K+ este mai mare de 1, se administrează o doză de 100 mg/zi. Dacă raportul
este mai mic de 1, se administrează 200-400 mg/zi. Doza de întreţinere trebuie stabilită individual.
Ascită neoplazică
Doza iniţială uzuală este de 100-200 mg/zi. În cazuri severe, doza poate fi crescută treptat până la
400 mg/zi. Când edemele sunt controlate, doza de întreţinere trebuie stabilită individual.
Sindrom nefrotic
Doza uzuală este de 100-200 mg/zi. Nu s-a demonstrat că spironolactona are efect antiinflamator sau
că influenţează procesul patologic de bază. Utilizarea sa este recomandată doar când glucocorticoizii
singuri nu sunt suficient de eficace.
Diagnosticul şi tratamentul hiperaldosteronismului primar
Spironolactona poate fi folosită ca un test iniţial de diagnostic pentru obţinerea unei dovezi
prezumptive de hiperaldosteronism primar la pacienţii cu dietă normală.
Testul lung: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 3-4 săptămâni. Corectarea
hipokalemiei şi a hipertensiunii arteriale oferă o dovadă prezumptivă pentru diagnosticul
hiperaldosteronismului primar.
Testul scurt: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 4 zile. Dacă potasemia creşte
în timpul administrării Verospiron dar scade semnificativ la întreruperea administrării, trebuie luat în
considerare un diagnostic prezumptiv de hiperaldosteronism primar.
După ce a fost stabilit diagnosticul de hiperaldosteronism primar prin metode specifice, Verospiron
poate fi administrat în doze de 100-400 mg/zi în aşteptarea intervenției chirurgicale. La pacienţii care
nu se pretează la tratamentul chirurgical, Verospiron poate fi administrat ca tratament de întreţinere pe
termen lung în cea mai mică doză eficace, stabilită individual pentru fiecare pacient.
Vârstnici
Se recomandă iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză şi creştere treptată a dozelor pentru a
atinge beneficiul maxim. Se impune prudență la pacienţii cu afectare hepatică şi renală severă
deoarece metabolizarea şi excreţia spironolactonei pot fi alterate.
Copii și adolescenți
Doza iniţială de spironolactonă este de 3 mg/kilogram corp/zi, administrată fracţionat. Doza trebuie
ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic şi toleranţă.
Mod de administrare
Se recomandă administrarea Verospiron o dată pe zi, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală acută, afectare semnificativă a funcţiei renale, anurie
3
Boală Addison
Hiperkalemie
Administrare concomitentă de eplerenonă sau alte diuretice care economisesc potasiu.
Spironolactona nu trebuie administrată împreună cu alte diuretice care economisesc potasiu, iar
suplimentele de potasiu nu trebuie administrate de rutină împreună cu spironolactonă deoarece se
poate induce hiperkalemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidroelectrolitic
Echilibrul hidroelectrolitic trebuie monitorizat periodic, în special la vârstnici, la cei cu afectare renală
şi hepatică semnificativă.
Hiperkalemia poate apărea la pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau ingestie excesivă de potasiu şi
poate determina aritmii cardiace ce pot fi letale. Dacă apare hiperkaliemia administrarea de
spironolactonă trebuie întreruptă, şi dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru reducerea kaliemiei
la valori normale (vezi pct. 4.3).
Acidoza metabolică hipercloremică reversibilă, de obicei în asociere cu hiperkaliemia, a fost raportată
la unii pacienţi cu ciroză hepatică decompensată, chiar şi în prezenţa unei funcţii renale normale.
Utilizarea concomitentă a spironolactonei cu alte diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antiinflamatoare nesteroidiene, antagoniști ai
angiotensinei II, blocanți de aldosteron, heparină, heparină cu greutate moleculară mică sau alte
medicamente sau afecțiuni cunoscute că determină hiperkaliemie, suplimente de potasiu, o dietă
bogată ȋn potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu, poate duce la hiperkaliemie severă.
Ureea
Au fost raportate creşteri reversibile ale uremiei în asociere cu tratamentul cu spironolactonă, în
special în prezenţa unei funcţii renale alterate.
Hiperkaliemia la pacienții cu insuficienţă cardiacă severă
Hipekaliemia poate fi letală. Kaliemia trebuie monitorizată şi controlată cu atenție la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă severă la care se administrează spironolactonă. Trebuie evitată utilizarea altor
diuretice care economisesc potasiu. Trebuie evitată utilizarea suplimentelor de potasiu cu administrare
orală la pacienţii cu kaliemie >3,5 mEq/L. Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi creatininemiei la
o săptămână după iniţierea sau creşterea dozei de spironolactonă, în fiecare lună în primele 3 luni de
tratament, ulterior la fiecare 3 luni timp de un an, şi apoi la fiecare 6 luni. Întrerupeţi tratamentul dacă
kaliemia este >5 mEq/L sau creatininemia >4 mg/dl (vezi pct. 4.2).
Atenţionare pentru sportivi
Spironolactona poate pozitiva testele antidoping; de aceea Vero
spiron nu trebuie utilizat de sportivi.
Verospiron conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Verospiron 100 mg capsule conţine galben amurg. Poate provoca reacții alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie cu spironolactonă
poate duce la hiperkaliemie severă.
S-a raportat că spironolactona creşte concentraţia serică a digoxinei şi că interferă cu anumite
determinări ale digoxinei serice. La pacienţii cărora li se administrează digoxină şi spironolactonă,
răspunsul terapeutic la digoxină trebuie monitorizat prin alte mijloace decât concentraţia serică, în
afară de cazul când metoda respectivă nu este afectată de tratamentul cu spironolactonă. Dacă este
necesară ajustarea dozei de digoxină, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenție în ceea ce priveşte
4
creşterea sau reducerea efectului digoxinei.
Spironolactona potențează efectul medicamentelor antihipertensive şi poate fi necesară reducerea
dozelor acestor medicamente atunci când spironolactona este adăugată la regimul terapeutic și
ajustarea ulterioară a dozelor în funcție de necesități. Deoarece inhibitorii ECA scad producţia de
aldosteron, nu trebuie folosiţi de rutină împreună cu spironolactona, în special la pacienţii cu afectare
renală marcată.
Trebuie evitată utilizarea concomitent cu carbenoxolonă deoarece aceasta poate determina retenţie de
sodiu, cu scăderea efectului spironolactonei.
Antiinflamatoarele nesteroidiene cum sunt aspirina, indometacinul şi acidul mefenamic pot atenua
efectul natriuretic al diureticelor prin inhibarea sintezei intrarenale de prostaglandine și s-a
demonstrat că atenuează efectul diuretic al spironolactonei.
Spironolactona reduce răspunsul vascular la noradrenalină. Se impune prudenţă în tratamentul
pacienţilor supuşi anesteziei generale sau locale în timp ce se află sub tratament cu spironolactonă.
La probele fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu estimarea altor compuşi cu caracteristici
similare de fluorescenţă.
S-a dovedit că spironolactona crește timpul de înjumătățire al digoxinei.
Spironolactona crește metabolismul antipirinei.
Spironolactona poate interfera cu metoda de determinare plasmatică a digoxinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. În timpul tratamentului cu
spironolactonă, s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie
utilizată la gravide doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.
Alăptarea
S-au detectat în laptele matern metaboliţi ai spironolactonei. Dacă utilizarea spironolactonei este
considerată esenţială se va recurge la metode alternative de hrănire a sugarului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienţi au raportat somnolenţă şi ameţeli. Se recomandă prudență la cei care conduc vehicule
sau manevrează utilaje până când a fost determinat răspunsul la tratamentul iniţial.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu spironolactonă poate apărea ginecomastie. Apariţia acesteia este în
legătură cu doza şi durata tratamentului, fiind în mod normal reversibilă la întreruperea administrării
medicamentului. În cazuri rare, ginecomastia poate persista.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cazul tratamentului cu spironolactonă:
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)
Tumoră mamară benignă.
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie (incluzând agranulocitoză), trombocitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
5
Tulburări electrolitice, hiperkaliemie.
Tulburări psihice
Modificări ale libidoului, confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli.
Tulburări gastrointestinale
Tulburări gastrointestinale, greaţă.
Tulburări hepatobiliare
Afectare a funcţiei hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), erupție cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), alopecie, hipertricoză, prurit, erupție
cutanată tranzitorie, urticarie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Crampe musculare la nivelul membrelor inferioare.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Insuficienţă renală acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Tulburări menstruale, mastodinie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt : somnolenţă, confuzie, greţuri, vărsături, ameţeli sau diaree. Pot fi
induse hiponatriemie sau hiperkaliemie, dar apariţia acestor efecte este puţin probabil să fie asociată
cu supradozajul acut. Hiperkalemia se poate manifesta prin: parestezii, slăbiciune, paralizie flască sau
spasme musculare şi poate fi greu de diferenţiat clinic de hipokaliemie. Modificările
electrocardiogramei sunt primele semne specifice ale dezechilibrului potasic. Nu se cunoaşte antidotul
specific. Este de aşteptat o îmbunătăţire a stării generale după întreruperea administrării
medicamentului. Pot fi necesare măsuri generale de susţinere incluzând echilibrarea hidroelectrolitică.
Pentru hiperkaliemie se va reduce ingestia de potasiu, se vor administra diuretice care elimină potasiul,
glucoză intravenos în asociere cu insulină, sau răşini schimbătoare de ioni administrate oral.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Diuretice, agenţi care economisesc potasiul, antagonişti ai aldosteronului,
codul ATC: C03DA01.
6
Mecanism de acţiune
Fiind un antagonist competitiv al receptorilor pentru aldosteron, spironolactona crește excreția ionilor
de sodiu și reduce pierderea de potasiu la nivelul tubului contort distal renal. Acțiunea sa este
progresivă și prelungită.
Insuficienţă cardiacă severă
Studiul RALES a fost un studiu multinațional, în dublu-orb, efectuat la 1663 pacienţi cu o fracţie de
ejecţie de ≤35%, cu antecedente de 6 luni de insuficienţă cardiacă NYHA clasa IV şi cu insuficiență
cardiacă clasa III-IV la momentul randomizării. Toţi pacienţii au primit tratament cu un diuretic de
ansă, 97% au primit tratament cu un inhibitor ECA şi 78% au primit tratament cu digoxină (la
momentul realizării acestui studiu, beta-blocantele nu erau utilizate pe scară largă în tratamentul
insuficienței cardiace și doar 15% au fost tratați cu un beta-blocant). Pacienţii cu o valoare inițială a
creatininemiei >2,5 mg/dl sau cu o creștere recentă de 25% sau cu o valoare inițială a potasemiei
>5,0 mEq/l au fost excluși. Pacienții au fost randomizați 1:1 pentru a primi spironolactonă 25 mg oral
o dată pe zi sau placebo. La pacienții care au tolerat 25 mg o dată pe zi s-a crescut doza la 50 mg o
dată pe zi, indicată din punct de vedere clinic. La pacienţii care nu au tolerat 25 mg o dată pe zi, doza a
fost redusă la 25 mg la fiecare două zile. Principalul criteriu final de evaluare a studiului RALES a fost
timpul până la mortalitatea determinată de toate cauzele. RALES a fost încheiat mai devreme, după o
urmărire medie de 24 de luni, din cauza beneficiului semnificativ asupra mortalităţii, detectat de o
analiză intermediară planificată. Spironolactona a redus riscul de deces cu 30% comparativ cu placebo
(p<0,001; Interval de încredere 95% la 18-40%). De asemenea, spironolactona a redus semnificativ
riscul de deces de cauză cardiacă, în primul rând de moarte subită și de moarte prin insuficienţă
cardiacă progresivă, precum şi riscul de spitalizare pentru cauze cardiace. Modificări în clasa NYHA
au fost mai favorabile cu spironolactona. Ginecomastia sau mastodinia au fost raportate la 10% dintre
bărbaţii care au fost trataţi cu spironolactonă, comparativ cu 1% dintre bărbații din grupul placebo
(p<0,001). Incidența hiperkaliemiei grave a fost scăzută ȋn ambele grupuri de pacienţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Spironolactona se absoarbe bine pe cale orală şi este metabolizată în principal în metaboliţii săi activi:
metaboliţi care conţin sulf (80%) şi parţial în canrenonă (20%). Deşi timpul de înjumătăţire plasmatic
al spironolactonei este scurt (1,3 ore), timpul de înjumătăţire al metaboliţilor activi este mai lung (între
2,8 şi 11,2 ore).
Eliminarea metaboliţilor se face în principal pe cale urinară şi secundar prin excreţie biliară în fecale.
După administrarea „a jeun” a 100 mg spironolactonă zilnic timp de 15 zile la voluntari sănătoşi,
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (tmax), concentraţia plasmatică maximă
(Cmax) şi timpul de înjumătăţire (t
1/2) pentru spironolactonă este de 2,6 ore, 80 ng/ml şi aproximativ
1,4 ore. Pentru metaboliții 7-alfa-(tiometil) spironolactonă şi canrenonă, tmax a fost de 3,2 ore și,
respectiv, 4,3 ore, Cmax a fost de 391 ng/ml şi, respectiv, 181 ng/ml, iar t
1/2 a fost de 13,8 ore şi,
respectiv, 16,5 ore.
Efectul renal după o singură doză de spironolactonă este maxim la 7 ore după administrare, iar efectul
persistă cel puţin 24 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenicitate: s-a demonstrat că spironolactona produce tumori la şobolani atunci când a fost
administrată în doze mari timp îndelungat. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor descoperiri.
Totuşi, utilizarea pe termen lung a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o considerare atentă a
beneficiilor şi riscului potenţial.
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. Sub tratamentul cu spironolactonă,
s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie folosită la
femeile însărcinate doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
7
Verospiron 50 mg capsule
Laurilsulfat de sodiu,
Stearat de magneziu,
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Galben de chinolină (E104),
Dioxid de titan (E171),
Gelatină.
Verospiron 100 mg capsule
Laurilsulfat de sodiu,
Stearat de magneziu,
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Galben amurg (E110),
Galben de chinolină (E104),
Dioxid de titan (E171),
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Verospiron 50 mg capsule
7850/2006/01
Verospiron 100 mg capsule
7851/2006/01
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII REAUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
VEROSPIRON 50 mg capsule
VEROSPIRON 100 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Verospiron 50 mg capsule
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 127,50 mg.
Verospiron 100 mg capsule
Fiecare capsulă conţine spironolactonă 100 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 255,00 mg, galben amurg
(E110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Verospiron 50 mg capsule
Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 3, având corpul alb opac şi capacul galben pal opac, ce conţin
o pulbere omogenă de culoare albă.
Verospiron 100 mg capsule
Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 0, având corpul galben opac şi capacul portocaliu opac, ce
conţin o pulbere omogenă de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
insuficienţă cardiacă congestivă
ciroză hepatică cu ascită şi edeme
ascită neoplazică
sindrom nefrotic
diagnosticul şi tratamentul aldosteronismului primar
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Insuficienţă cardiacă congestivă cu edeme
2
Pentru tratamentul edemelor se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 100 mg/zi, fie
monodoză fie în doze divizate, dar aceasta poate varia între 25 şi 200 mg/zi. Doza de întreținere
trebuie stabilită individual.
Insuficienţă cardiacă severă (clasă III-IV NYHA)
Pe baza studiului RALES (Studiul randomizat pentru evaluarea aldactonei, Randomized Aldactone
Evaluation Study; vezi, de asemenea, pct. 5.1), tratamentul cu spironolactonă în combinaţie cu terapia
standard trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg o dată pe zi dacă potasemia este ≤5 mEq/l şi creatininemia
este ≤2,5 mg/dl. La pacienţii care tolerează o doză de 25 mg spironolactonă o dată pe zi se poate creşte
doza la 50 mg o dată pe zi în funcţie de necesităţile clinice. La pacienţii care nu tolerează doza de
25 mg spironolactonă o dată pe zi, se poate scădea doza la 25 mg spironolactonă o dată la două zile.
Vezi pct. 4.4 pentru informaţii privind monitorizarea potasemiei şi creatininemiei.
Ciroză hepatică cu ascită şi edeme
Dacă raportul urinar Na+/K+ este mai mare de 1, se administrează o doză de 100 mg/zi. Dacă raportul
este mai mic de 1, se administrează 200-400 mg/zi. Doza de întreţinere trebuie stabilită individual.
Ascită neoplazică
Doza iniţială uzuală este de 100-200 mg/zi. În cazuri severe, doza poate fi crescută treptat până la
400 mg/zi. Când edemele sunt controlate, doza de întreţinere trebuie stabilită individual.
Sindrom nefrotic
Doza uzuală este de 100-200 mg/zi. Nu s-a demonstrat că spironolactona are efect antiinflamator sau
că influenţează procesul patologic de bază. Utilizarea sa este recomandată doar când glucocorticoizii
singuri nu sunt suficient de eficace.
Diagnosticul şi tratamentul hiperaldosteronismului primar
Spironolactona poate fi folosită ca un test iniţial de diagnostic pentru obţinerea unei dovezi
prezumptive de hiperaldosteronism primar la pacienţii cu dietă normală.
Testul lung: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 3-4 săptămâni. Corectarea
hipokalemiei şi a hipertensiunii arteriale oferă o dovadă prezumptivă pentru diagnosticul
hiperaldosteronismului primar.
Testul scurt: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 4 zile. Dacă potasemia creşte
în timpul administrării Verospiron dar scade semnificativ la întreruperea administrării, trebuie luat în
considerare un diagnostic prezumptiv de hiperaldosteronism primar.
După ce a fost stabilit diagnosticul de hiperaldosteronism primar prin metode specifice, Verospiron
poate fi administrat în doze de 100-400 mg/zi în aşteptarea intervenției chirurgicale. La pacienţii care
nu se pretează la tratamentul chirurgical, Verospiron poate fi administrat ca tratament de întreţinere pe
termen lung în cea mai mică doză eficace, stabilită individual pentru fiecare pacient.
Vârstnici
Se recomandă iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză şi creştere treptată a dozelor pentru a
atinge beneficiul maxim. Se impune prudență la pacienţii cu afectare hepatică şi renală severă
deoarece metabolizarea şi excreţia spironolactonei pot fi alterate.
Copii și adolescenți
Doza iniţială de spironolactonă este de 3 mg/kilogram corp/zi, administrată fracţionat. Doza trebuie
ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic şi toleranţă.
Mod de administrare
Se recomandă administrarea Verospiron o dată pe zi, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală acută, afectare semnificativă a funcţiei renale, anurie
3
Boală Addison
Hiperkalemie
Administrare concomitentă de eplerenonă sau alte diuretice care economisesc potasiu.
Spironolactona nu trebuie administrată împreună cu alte diuretice care economisesc potasiu, iar
suplimentele de potasiu nu trebuie administrate de rutină împreună cu spironolactonă deoarece se
poate induce hiperkalemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidroelectrolitic
Echilibrul hidroelectrolitic trebuie monitorizat periodic, în special la vârstnici, la cei cu afectare renală
şi hepatică semnificativă.
Hiperkalemia poate apărea la pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau ingestie excesivă de potasiu şi
poate determina aritmii cardiace ce pot fi letale. Dacă apare hiperkaliemia administrarea de
spironolactonă trebuie întreruptă, şi dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru reducerea kaliemiei
la valori normale (vezi pct. 4.3).
Acidoza metabolică hipercloremică reversibilă, de obicei în asociere cu hiperkaliemia, a fost raportată
la unii pacienţi cu ciroză hepatică decompensată, chiar şi în prezenţa unei funcţii renale normale.
Utilizarea concomitentă a spironolactonei cu alte diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antiinflamatoare nesteroidiene, antagoniști ai
angiotensinei II, blocanți de aldosteron, heparină, heparină cu greutate moleculară mică sau alte
medicamente sau afecțiuni cunoscute că determină hiperkaliemie, suplimente de potasiu, o dietă
bogată ȋn potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu, poate duce la hiperkaliemie severă.
Ureea
Au fost raportate creşteri reversibile ale uremiei în asociere cu tratamentul cu spironolactonă, în
special în prezenţa unei funcţii renale alterate.
Hiperkaliemia la pacienții cu insuficienţă cardiacă severă
Hipekaliemia poate fi letală. Kaliemia trebuie monitorizată şi controlată cu atenție la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă severă la care se administrează spironolactonă. Trebuie evitată utilizarea altor
diuretice care economisesc potasiu. Trebuie evitată utilizarea suplimentelor de potasiu cu administrare
orală la pacienţii cu kaliemie >3,5 mEq/L. Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi creatininemiei la
o săptămână după iniţierea sau creşterea dozei de spironolactonă, în fiecare lună în primele 3 luni de
tratament, ulterior la fiecare 3 luni timp de un an, şi apoi la fiecare 6 luni. Întrerupeţi tratamentul dacă
kaliemia este >5 mEq/L sau creatininemia >4 mg/dl (vezi pct. 4.2).
Atenţionare pentru sportivi
Spironolactona poate pozitiva testele antidoping; de aceea Vero
spiron nu trebuie utilizat de sportivi.
Verospiron conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Verospiron 100 mg capsule conţine galben amurg. Poate provoca reacții alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie cu spironolactonă
poate duce la hiperkaliemie severă.
S-a raportat că spironolactona creşte concentraţia serică a digoxinei şi că interferă cu anumite
determinări ale digoxinei serice. La pacienţii cărora li se administrează digoxină şi spironolactonă,
răspunsul terapeutic la digoxină trebuie monitorizat prin alte mijloace decât concentraţia serică, în
afară de cazul când metoda respectivă nu este afectată de tratamentul cu spironolactonă. Dacă este
necesară ajustarea dozei de digoxină, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenție în ceea ce priveşte
4
creşterea sau reducerea efectului digoxinei.
Spironolactona potențează efectul medicamentelor antihipertensive şi poate fi necesară reducerea
dozelor acestor medicamente atunci când spironolactona este adăugată la regimul terapeutic și
ajustarea ulterioară a dozelor în funcție de necesități. Deoarece inhibitorii ECA scad producţia de
aldosteron, nu trebuie folosiţi de rutină împreună cu spironolactona, în special la pacienţii cu afectare
renală marcată.
Trebuie evitată utilizarea concomitent cu carbenoxolonă deoarece aceasta poate determina retenţie de
sodiu, cu scăderea efectului spironolactonei.
Antiinflamatoarele nesteroidiene cum sunt aspirina, indometacinul şi acidul mefenamic pot atenua
efectul natriuretic al diureticelor prin inhibarea sintezei intrarenale de prostaglandine și s-a
demonstrat că atenuează efectul diuretic al spironolactonei.
Spironolactona reduce răspunsul vascular la noradrenalină. Se impune prudenţă în tratamentul
pacienţilor supuşi anesteziei generale sau locale în timp ce se află sub tratament cu spironolactonă.
La probele fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu estimarea altor compuşi cu caracteristici
similare de fluorescenţă.
S-a dovedit că spironolactona crește timpul de înjumătățire al digoxinei.
Spironolactona crește metabolismul antipirinei.
Spironolactona poate interfera cu metoda de determinare plasmatică a digoxinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. În timpul tratamentului cu
spironolactonă, s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie
utilizată la gravide doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.
Alăptarea
S-au detectat în laptele matern metaboliţi ai spironolactonei. Dacă utilizarea spironolactonei este
considerată esenţială se va recurge la metode alternative de hrănire a sugarului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienţi au raportat somnolenţă şi ameţeli. Se recomandă prudență la cei care conduc vehicule
sau manevrează utilaje până când a fost determinat răspunsul la tratamentul iniţial.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu spironolactonă poate apărea ginecomastie. Apariţia acesteia este în
legătură cu doza şi durata tratamentului, fiind în mod normal reversibilă la întreruperea administrării
medicamentului. În cazuri rare, ginecomastia poate persista.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cazul tratamentului cu spironolactonă:
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)
Tumoră mamară benignă.
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie (incluzând agranulocitoză), trombocitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
5
Tulburări electrolitice, hiperkaliemie.
Tulburări psihice
Modificări ale libidoului, confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli.
Tulburări gastrointestinale
Tulburări gastrointestinale, greaţă.
Tulburări hepatobiliare
Afectare a funcţiei hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), erupție cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), alopecie, hipertricoză, prurit, erupție
cutanată tranzitorie, urticarie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Crampe musculare la nivelul membrelor inferioare.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Insuficienţă renală acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Tulburări menstruale, mastodinie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt : somnolenţă, confuzie, greţuri, vărsături, ameţeli sau diaree. Pot fi
induse hiponatriemie sau hiperkaliemie, dar apariţia acestor efecte este puţin probabil să fie asociată
cu supradozajul acut. Hiperkalemia se poate manifesta prin: parestezii, slăbiciune, paralizie flască sau
spasme musculare şi poate fi greu de diferenţiat clinic de hipokaliemie. Modificările
electrocardiogramei sunt primele semne specifice ale dezechilibrului potasic. Nu se cunoaşte antidotul
specific. Este de aşteptat o îmbunătăţire a stării generale după întreruperea administrării
medicamentului. Pot fi necesare măsuri generale de susţinere incluzând echilibrarea hidroelectrolitică.
Pentru hiperkaliemie se va reduce ingestia de potasiu, se vor administra diuretice care elimină potasiul,
glucoză intravenos în asociere cu insulină, sau răşini schimbătoare de ioni administrate oral.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Diuretice, agenţi care economisesc potasiul, antagonişti ai aldosteronului,
codul ATC: C03DA01.
6
Mecanism de acţiune
Fiind un antagonist competitiv al receptorilor pentru aldosteron, spironolactona crește excreția ionilor
de sodiu și reduce pierderea de potasiu la nivelul tubului contort distal renal. Acțiunea sa este
progresivă și prelungită.
Insuficienţă cardiacă severă
Studiul RALES a fost un studiu multinațional, în dublu-orb, efectuat la 1663 pacienţi cu o fracţie de
ejecţie de ≤35%, cu antecedente de 6 luni de insuficienţă cardiacă NYHA clasa IV şi cu insuficiență
cardiacă clasa III-IV la momentul randomizării. Toţi pacienţii au primit tratament cu un diuretic de
ansă, 97% au primit tratament cu un inhibitor ECA şi 78% au primit tratament cu digoxină (la
momentul realizării acestui studiu, beta-blocantele nu erau utilizate pe scară largă în tratamentul
insuficienței cardiace și doar 15% au fost tratați cu un beta-blocant). Pacienţii cu o valoare inițială a
creatininemiei >2,5 mg/dl sau cu o creștere recentă de 25% sau cu o valoare inițială a potasemiei
>5,0 mEq/l au fost excluși. Pacienții au fost randomizați 1:1 pentru a primi spironolactonă 25 mg oral
o dată pe zi sau placebo. La pacienții care au tolerat 25 mg o dată pe zi s-a crescut doza la 50 mg o
dată pe zi, indicată din punct de vedere clinic. La pacienţii care nu au tolerat 25 mg o dată pe zi, doza a
fost redusă la 25 mg la fiecare două zile. Principalul criteriu final de evaluare a studiului RALES a fost
timpul până la mortalitatea determinată de toate cauzele. RALES a fost încheiat mai devreme, după o
urmărire medie de 24 de luni, din cauza beneficiului semnificativ asupra mortalităţii, detectat de o
analiză intermediară planificată. Spironolactona a redus riscul de deces cu 30% comparativ cu placebo
(p<0,001; Interval de încredere 95% la 18-40%). De asemenea, spironolactona a redus semnificativ
riscul de deces de cauză cardiacă, în primul rând de moarte subită și de moarte prin insuficienţă
cardiacă progresivă, precum şi riscul de spitalizare pentru cauze cardiace. Modificări în clasa NYHA
au fost mai favorabile cu spironolactona. Ginecomastia sau mastodinia au fost raportate la 10% dintre
bărbaţii care au fost trataţi cu spironolactonă, comparativ cu 1% dintre bărbații din grupul placebo
(p<0,001). Incidența hiperkaliemiei grave a fost scăzută ȋn ambele grupuri de pacienţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Spironolactona se absoarbe bine pe cale orală şi este metabolizată în principal în metaboliţii săi activi:
metaboliţi care conţin sulf (80%) şi parţial în canrenonă (20%). Deşi timpul de înjumătăţire plasmatic
al spironolactonei este scurt (1,3 ore), timpul de înjumătăţire al metaboliţilor activi este mai lung (între
2,8 şi 11,2 ore).
Eliminarea metaboliţilor se face în principal pe cale urinară şi secundar prin excreţie biliară în fecale.
După administrarea „a jeun” a 100 mg spironolactonă zilnic timp de 15 zile la voluntari sănătoşi,
timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (tmax), concentraţia plasmatică maximă
(Cmax) şi timpul de înjumătăţire (t
1/2) pentru spironolactonă este de 2,6 ore, 80 ng/ml şi aproximativ
1,4 ore. Pentru metaboliții 7-alfa-(tiometil) spironolactonă şi canrenonă, tmax a fost de 3,2 ore și,
respectiv, 4,3 ore, Cmax a fost de 391 ng/ml şi, respectiv, 181 ng/ml, iar t
1/2 a fost de 13,8 ore şi,
respectiv, 16,5 ore.
Efectul renal după o singură doză de spironolactonă este maxim la 7 ore după administrare, iar efectul
persistă cel puţin 24 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenicitate: s-a demonstrat că spironolactona produce tumori la şobolani atunci când a fost
administrată în doze mari timp îndelungat. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor descoperiri.
Totuşi, utilizarea pe termen lung a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o considerare atentă a
beneficiilor şi riscului potenţial.
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. Sub tratamentul cu spironolactonă,
s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie folosită la
femeile însărcinate doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
7
Verospiron 50 mg capsule
Laurilsulfat de sodiu,
Stearat de magneziu,
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Galben de chinolină (E104),
Dioxid de titan (E171),
Gelatină.
Verospiron 100 mg capsule
Laurilsulfat de sodiu,
Stearat de magneziu,
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Galben amurg (E110),
Galben de chinolină (E104),
Dioxid de titan (E171),
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Verospiron 50 mg capsule
7850/2006/01
Verospiron 100 mg capsule
7851/2006/01
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII REAUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
