THYROZOL 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Thyrozol 5 mg, comprimate filmate
Thyrozol 10 mg, comprimate filmate
Thyrozol 20 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 5 mg conţine tiamazol 5 mg.
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 10 mg conţine tiamazol 10 mg.
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 20 mg conţine tiamazol 20 mg.
Excipienţi: conţine lactoză monohidrat 200 mg (Thyrozol 5 mg), vezi pct. 4.4.
conţine lactoză monohidrat 195 mg (Thyrozol 10 mg), vezi pct. 4.4.
conţine lactoză monohidrat 185 mg (Thyrozol 20 mg), vezi pct. 4.4.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Thyrozol 5 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de 9 mm, cu o linie
mediană pe ambele feţe.
Thyrozol 10 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare gri-portocalie,cu diametrul de 9 mm, cu
o linie mediană pe ambele feţe.
Thyrozol 20 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare brună, cu diametrul de 9 mm, cu o linie
mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertiroidiei, incluzând
tratamentul conservator al hipertiroidiei, asociată în special cu guşă mică sau absentă
pregătirea pentru intervenţie chirurgicală, în toate formele de hipertiroidie
pregătirea pentru radioterapie cu iod, în special la pacienţii cu hipertiroidie severă
tratamentul intermediar după radioterapie cu iod
tratamentul profilactic la pacienţi cu hipertiroidie sub-clinică, adenoame autonome sau antecedente
de hipertiroidie, pentru care expunerea la iod este indispensabilă (de exemplu examinare cu substanţe
de contrast care conţin iod).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Tiamazolul este metabolitul activ al carbimazolului, dar 1 mg de tiamazol nu este echivalent cu 1 mg de
carbimazol. Trebuie să se ţină cont de acest lucru, atunci când se începe tratamentul cu tiamazol sau în cazul
schimbării tratamentului de la carbimazol la tiamazol.
Trebuie respectate următoarele recomandări de dozare:
Doze
Adulţi
În funcţie de severitatea bolii şi de situaţia aportului de iod, tratamentul se începe, de obicei, cu doze zilnice
cuprinse între 10 până la 40 mg tiamazol. În multe cazuri, inhibarea producerii de hormoni tiroidieni se poate
obţine cu doze zilnice iniţiale cuprinse între 20 până la 30 mg tiamazol. În cazurile mai uşoare, poate să nu
fie necesară o doză întreagă de blocare şi, de aceea, se poate lua în consideraţie utilizarea unei doze iniţiale
mai mici. În cazurile severe de hipertiroidie poate fi necesară administrarea unei doze iniţiale de 40 mg
tiamazol.
Doza se ajustează individual, în funcţie de statusul metabolic al pacientului, după cum arată evoluţia
statusului hormonal tiroidian.
Pentru tratamentul de întreţinere, se recomandă una dintre următoarele opţiuni de tratament:
a) Administrarea unei doze zilnice de întreţinere cuprinsă între 5 până la 20 mg tiamazol, în asociere cu
levotiroxină, în scopul evitării hipotiroidiei.
b) Monoterapie cu doze zilnice cuprinse între 2,5 până la 10 mg tiamazol.
Hipertiroidia indusă de iod poate necesita administrarea unor doze mai mari.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani)
Doza iniţială pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) trebuie
ajustată la greutatea corporală a pacienţilor. De obicei, tratamentul este iniţiat cu o doză zilnică de 0,5
mg/Kg, împărţită în două sau trei doze egale. Pentru terapia de întreţinere, doza zilnică poate fi redusă şi
administrată o dată/zi, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Pentru evitarea hipotiroidiei, poate fi
necesar tratamentul suplimentar cu levotiroxină.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică totală de tiamazol de 40 mg/zi.
Utilizarea la copii (în vârstă de 2 ani şi sub 2 ani)
Siguranţa şi eficacitatea tiamazolului nu au fost sistematic evaluate la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea tiamazolului la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Tratamentul conservator al hipertiroidiei
Scopul tratamentului este obţinerea statusului metabolic eutiroidian şi a remisiunii pe termen lung, după o
durată de tratament limitată. În funcţie de selecţia pacienţilor trataţi, remisiunea poate fi obţinută la cel mult
50% dintre pacienţi după un an. Ratele de remisiune raportate variază considerabil, fără ca motivele
determinante să fie complet clarificate. Tipul hipertiroidiei (imunogen sau non-imunogen), durata
tratamentului, doza de tiamazol cât şi suplimentarea iodului prin dietă sau iatrogen, reprezintă, probabil,
factori de influenţare.
Tratamentul conservator al hipertiroidiei este, de obicei, continuat timp de 6 luni până la 2 ani (în medie 1
an). Statistic, probabilitatea remisiunii creşte cu durata tratamentului. În cazurile în care remisiunea bolii nu
poate fi obţinută şi măsurile terapeutice radicale nu se aplică sau sunt respinse, tiamazolul poate fi utilizat ca
3
terapie antitiroidiană pe termen lung, într-o doză cât mai mică posibil, în monoterapie sau administrat în
asociere cu o doză mică de levotiroxină.
Pacienţii cu guşă mare şi compresie traheală trebuie să urmeze numai tratament de scurtă durată cu tiamazol
sau chiar să nu urmeze tratament cu tiamazol, deoarece administrarea pe termen lung poate determina
creşterea guşii. Poate fi necesară monitorizarea completă, specifică a tratamentului (concentraţia plasmatică a
TSH, lumenul traheal). Este de preferat ca tratamentul să fie asociat cu administrarea suplimentară de
levotiroxină.
Tratamentul preoperator
Pre-tratamentul temporar (timp de 3 – 4 săptămâni sau mai mult, dacă este necesar în mod individual) poate
fi util pentru obţinerea statusului metabolic eutiroidian, reducându-se astfel riscurile legate de operaţie.
Intervenţia chirurgicală trebuie efectuată imediat ce pacientul este eutiroidian. În caz contrar, trebuie
administrată suplimentar levotiroxină. Tratamentul poate fi terminat în ziua premergătoare intervenţiei
chirurgicale.
Creşterea fragilităţii şi a riscului de sângerare al ţesutului tiroidian, induse de tratamentul cu tiamazol, pot fi
compensate de administrarea suplimentară, pre-operatorie, de doze mari de iod, în timpul celor zece zile care
preced intervenţia chirurgicală (tratamentul Plummer cu iod).
Tratamentul înainte de radioterapia cu iod
Înaintea iniţierii radioterapiei cu iod, este importantă obţinerea statusului metabolic de eutiroidie, în special
în cazurile severe de hipertiroidie, deoarece în cazuri individuale, după o astfel de terapie, fără pre-tratament,
au apărut crize tireotoxice post-terapeutice.
Observaţie: derivaţii tionamidei pot reduce radio-sensibilitatea ţesutului tiroidian. În cazul radioterapiei
programate a adenoamelor autonome, activarea ţesutului paranodular trebuie prevenită, cu ajutorul pre-
tratamentului.
Tratamentul antitiroidian intermediar după radioterapia cu iod
Durata tratamentului şi doza administrată trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea tabloului clinic
şi de perioada estimată, până când radioterapia cu iod începe să fie eficace (aproximativ 4 până la 6 luni).
Tratamentul profilactic al pacienţilor cu risc de apariţie a hipertiroidiei, ca rezultat al administrării
substanţelor utilizate în scop diagnostic, care conţin iod
În general, se administrează doze zilnice cuprinse între 10 până la 20 mg tiamazol şi/sau 1 g perclorat, timp
de aproximativ 10 zile (de exemplu pentru substanţele de contrast excretate pe cale renală). Durata
tratamentului depinde de timpul de retenţie în organism a substanţei care conţine iod.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, clearance-ul plasmatic al tiamazolului este redus. De aceea, doza
trebuie menţinută cât mai mică posibil şi pacienţii trebuie monitorizaţi strict.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece lipsesc datele cu privire la farmacocinetica tiamazolului la pacienţii cu insuficienţă renală, se
recomandă ajustarea individuală a dozelor, cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. Doza trebuie
menţinută cât mai mică posibil.
Vârstnici
4
Deşi nu este de aşteptat o acumulare a dozei la pacienţii vârstnici, se recomandă ajustarea individuală a
dozelor, cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie să fie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
În timpul tratamentului iniţial al hipertiroidiei, în cadrul căruia se utilizează doze mari, dozele zilnice mai sus
menţionate pot fi fracţionate şi administrate la intervale regulate pe parcursul zilei.
Doza de întreţinere poate fi administrată o dată, dimineaţa, în timpul sau după micul dejun.
4.3 Contraindicaţii
Thyrozol nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
Hipersensibilitate la tiamazol, la alţi derivaţi de tionamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1,
Tulburări hematologice moderate până la severe (granulocitopenie),
Colestază pre-existentă, care nu este determinată de hipertiroidie,
Afectare anterioară a măduvei osoase, după tratamentul cu tiamazol sau carbimazol.
Tratamentul asociat cu tiamazol şi hormoni tiroidieni este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6.).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Thyrozol nu trebuie utilizat la pacienţii cu
Reacţii uşoare de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu erupţii cutanate tranzitorii de
etiologie alergică, prurit).
Thyrozol trebuie utilizat numai în tratament de scurtă durată şi sub supraveghere medicală atentă la pacienţii
cu
Guşă mare, cu compresie traheală, din cauza riscului de creştere a guşii.
Deoarece la aproximativ 0,3 până la 0,6% dintre cazuri s-a raportat agranulocitoză, înainte de iniţierea
tratamentului, trebuie să se atragă atenţia pacienţilor asupra simptomelor acesteia (stomatită, faringită, febră).
De obicei, simptomele apar în decursul primelor săptămâni de tratament, dar pot deveni manifeste şi la
câteva luni după iniţierea tratamentului, precum şi la reluarea acestuia. Se recomandă monitorizarea strictă a
hemogramei, înainte şi după începerea tratamentului, în special la pacienţii cu granulocitopenie uşoară
preexistentă. Dacă este observat oricare dintre aceste simptome, în special în cursul primelor săptămâni de
tratament, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, pentru efectuarea hemogramei.
În cazul în care se confirmă agranulocitoza, este necesară întreruperea tratamentului cu acest medicament.
La dozele recomandate, alte reacţii mielotoxice sunt rare. Acestea au fost raportate frecvent, în legătură cu
administrarea unor doze foarte mari de tiamazol (aproximativ 120 mg pe zi). Aceste doze trebuie rezervate
pentru indicaţii speciale (forme severe ale bolii, crize tireotoxice). În timpul tratamentului cu tiamazol,
apariţia toxicităţii asupra măduvei osoase necesită întrerupere
a utilizării medicamentului şi, dacă este
necesar, trecerea la un medicament antitiroidian, din altă grupă farmacoterapeutică.
Depăşirea dozei recomandate poate determina apariţia hipotiroidiei sub-clinice sau clinice şi creşterea guşii,
din cauza creşterii TSH. De aceea, doza de tiamazol trebuie redusă imediat după ce este obţinut statusul
metabolic eutiroidian şi, dacă este necesar, trebuie administrată suplimentar levotiroxină. Nu este utilă
întreruperea tiamazolului administrat concomitent cu levotiroxină şi continuarea tratamentului doar cu
levotiroxină.
Creşterea guşii în timpul tratamentului cu tiamazol, chiar în prezenţa suprimării TSH, este rezultatul bolii
preexistente şi nu poate fi prevenită prin tratament suplimentar cu levotiroxină.
5
Atingerea concentraţiei plasmatice normale a TSH este crucială pentru reducerea la minim a riscului de
apariţie sau deteriorare a oftalmopatiei endocrine. Totuşi, această afecţiune este în mod frecvent
independentă de cursul urmat de boala tiroidiană. O astfel de complicaţie nu este un motiv de schimbare a
schemei de tratament adecvate şi nu trebuie privită ca o reacţie adversă la tratamentul efectuat corect.
La un procent mic, hipotiroidia tardivă poate să apară după tratamentul anti-tiroidian, fără nicio altă
intervenţie ablativă suplimentară. Probabil, aceasta nu este o reacţie adversă la medicament, dar trebuie
privită ca un proces inflamator şi distructiv la nivelul parenchimului tiroidian, din cauza bolii preexistente.
În timpul tratamentului cu tiamazol, reducerea consumului energetic crescut patologic, din cadrul
hipertiroidiei, poate duce la o (în general, dorită) creştere a greutăţii corporale. Pacienţii trebuie informaţi că
îmbunătăţirea tabloului clinic indică normalizarea propriului consum energetic.
Thyrozol conţine lactoză;
de aceea pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deficitul de iod creşte răspunsul tiroidei la tiamazol, în timp ce excesul de iod scade răspunsul. Alte
interacţiuni directe cu alte medicamente nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare
faptul că metabolizarea şi eliminarea altor medicamente pot fi accelerate în hipertiroidie. Acestea se
normalizează pe măsură ce funcţia tiroidiană revine la normal. Dacă este necesar, doza trebuie ajustată.
În plus, există dovada faptului că, la pacienţii hipertiroidieni, activitatea crescută a anticoagulantelor poate fi
normalizată prin corectarea hipertiroidiei.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În general, sarcina are un efect pozitiv asupra hipertiroidiei. Totuşi, tratamentul hipertiroidiei este adesea
necesar, în special în primele luni de sarcină. Hipertiroidia netratată în timpul sarcinii poate duce la
complicaţii grave, cum sunt naşterea prematură şi malformaţiile. Cu toate acestea, hipotiroidia determinată
de tratamentul cu doze inadecvate de tiamazol este, de asemenea, asociată cu tendinţa de avort.
Tiamazolul traversează bariera placentară şi, în sângele fătului, atinge concentraţii egale cu cele plasmatice
materne. Administrarea de doze inadecvate poate duce la formarea guşii şi apariţia hipotiroidiei la făt,
precum şi greutate redusă la naştere. Au fost primite raportări repetate de aplazie cutanată parţială la nivelul
capului la nou-născuţii femeilor tratate cu tiamazol. Acest defect s-a vindecat spontan, în decurs de câteva
săptămâni.
În plus, un anumit model de malformaţii diverse a fost asociat cu tratamentul cu doze mari de tiamazol, în
timpul primelor săptămâni de sarcină, de exemplu atrezia coanală, atrezia esofagiană, mameloane
hipoplazice, întârzierea dezvoltării atât mentale cât şi motorii. Din contră, câteva studii de caz, privind
expunerea prenatală la tiamazol, nu au relevat nici tulburări ale dezvoltării morfologice şi nici afectarea
tiroidei sau a dezvoltării fizice şi intelectuale a copiilor.
Deoarece efectele embriotoxice nu pot fi complet excluse, Thyro
zol trebuie administrat în timpul sarcinii
numai după evaluarea strictă a raportului beneficiu-risc şi numai în cea mai mică doză eficace, fără
administrare suplimentară de hormoni tiroidieni.
Tiamazolul trece în laptele matern, unde poate atinge concentraţii corespunzătoare concentraţiilor plasmatice
materne şi, de aceea, există riscul dezvoltării hipotiroidiei la sugar.
Alăptarea este posibilă în timpul tratamentului cu tiamazol; cu toate acestea, pot fi utilizate numai doze mici,
de până la 10 mg pe zi, fără administrare suplimentară de hormoni tiroidieni.
6
Funcţia glandei tiroide a nou-născutului trebuie monitorizată regulat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tiamazolul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Evaluarea reacţiilor adverse este bazată pe următoarele definiţii ale frecvenţelor:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente
Agranulocitoza apare la aproximativ 0,3 -0,6% din cazuri. Aceasta poate deveni manifestă chiar după
săptămâni sau luni de la iniţierea tratamentului şi necesită întreruperea utilizării medicamentului. Majoritatea
cazurilor se remit spontan.
Foarte rare
Trombocitopenie, pancitopenie, limfadenopatie generalizată.
Tulburări endocrine
Foarte rare
Sindrom insulinic autoimun (cu scădere pronunţată a glicemiei).
Tulburări ale sistemului nervos
Rare
Tulburări ale gustului (disgeuzie, ageuzie) apar rareori; acestea pot să dispară după întreruperea
tratamentului. Cu toate acestea, revenirea la normal poate dura câteva săptămâni.
Foarte rare
Nevrită, polineuropatie.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte rare
Tumefacţie acută a glandelor salivare.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Au fost descrise cazuri individuale de icter colestatic sau hepatită toxică. În general, simptomele dispar după
întreruperea administrării medicamentului. Semnele clinice discrete de colestază din timpul tratamentului
trebuie să fie diferenţiate de tulburările determinate de hipertiroidie, cum sunt o creştere a γGT (Gama
Glutamil Transferaza) şi a fosfatazei alcaline sau a fosfatazei alcaline osoase specifice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente
7
Reacţii alergice cutanate, cu grade variabile (prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie). Acestea au, cel mai
adesea, o formă uşoară şi dispar frecvent în timpul continuării tratamentului.
Foarte rare
Forme severe de reacţii alergice cutanate, incluzând dermatită generalizată, alopecie, lupus eritematos indus
medicamentos.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente
Artralgia poate să apară treptat şi chiar după o perioadă de câteva luni de tratament.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare
Febră indusă de medicament.
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii par să fie comparabile cu cele ale adulţilor.
Reacţii cutanate severe de hipersensibilitate au fost raportate atât la adulţi cât şi la copii şi adolescenţi,
inclusiv sindromul Stevens-Johnson (foarte rare, inclusiv rapoarte izolate: forme severe, inclusiv dermatită
generalizată, au fost descrise doar în cazuri izolate).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul determină hipotiroidie, cu apariţia simptomelor specifice metabolismului lent şi, prin efect de
tip feedback, activarea adenohipofizei cu mărirea consecutivă a guşii. Aceasta poate fi evitată prin reducerea
dozei, imediat după obţinerea statusului metabolic eutiroidian şi, dacă este necesar, prin administrarea
suplimentară de levotiroxină (vezi pct. 4.2).
Consecinţele negative ale ingestiei accidentale de doze mari de tiamazol nu sunt cunoscute.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitiroidiene, derivaţi de imidazol conţinând sulf, codul ATC:
H03BB02.
Dependent de doză, tiamazolul inhibă încorporarea iodului în tirozină şi, prin aceasta, neo-sinteza de
hormoni tiroidieni. Această proprietate permite tratamentul simptomatic al hipertiroidiei, indiferent de
etiologie. Nu poate fi decis cu certitudine, în prezent, dacă tiamazolul afectează suplimentar “cursul natural”
urmat de tipul de hipertiroidie indusă imunologic (boala Graves), adică dacă inhibă procesul imunopatogen
existent. Nu este afectată eliberarea de la nivelul tiroidei a hormonilor tiroidieni sintetizaţi anterior. Aceasta
explică de ce lungimea perioadei de latenţă, până la normalizarea concentraţiilor plasmatice de tiroxină şi
triiodotironină, respectiv până la ameliorarea clinică, diferă de la caz la caz. De asemenea, hipertiroidia
determinată de eliberarea hormonilor, după distrugerea celulelor tiroidiene, de exemplu după radioterapia cu
iod sau în tiroidite, nu este afectată.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Tiamazolul este absorbit rapid şi complet. După administrare, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse
în decurs de 0,4 până la 1,2 ore. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică, neglijabilă.
Tiamazolul se acumulează la nivelul glandei tiroide, unde se metabolizează încet. În pofida concentraţiilor
plasmatice fluctuante, acumularea tiamazolului la nivelul glandei tiroide, duce, totuşi, la menţinerea unor
concentraţii în platou. Aceasta determină o durată de acţiune de aproape 24 ore, pentru o doză unică.
Conform cunoştinţelor din prezent, cinetica tiamazolului este independentă de funcţia tiroidiană. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 3 până la 6 ore şi este prelungit în insuficienţa
hepatică. Tiamazolul este eliminat pe cale renală şi biliară; excreţia prin materiile fecale este mică, sugerând
circulaţia enterohepatică. 70% din substanţă este excretată prin rinichi, în decurs de 24 de ore. Doar o mică
cantitate este excretată sub formă nemodificată. Până în prezent, nu există experienţă disponibilă privind
activitatea farmacologică a metaboliţilor. La pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică sunt disponibile date
limitate referitoare la farmacocinetică (vezi pct. 4.2). Nu există date disponibile ca urmare a administrării de
doze repetate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice de siguranţă sunt limitate.
Datele privind toxicitatea, după administrarea unei doze unice, arată că potenţialul de toxicitate acută al
tiamazolului este mic.
În studiile de toxicitate după doze repetate, a fost observată deprimarea măduvei osoase la administrarea unei
doze considerabil mai mare decât dozele terapeutice.
Studiile de genotoxicitate nu au demonstrat nicio dovadă a efectelor mutagene sau clastogene.
Într-un studiu de toxicitate cronică, cu durata de 2 ani, efectuat la şobolani nu au fost observate rezultate
relevante, altele decât efectele mediate farmacologic asupra tiroidei. La şoareci, într-un studiu de toxicitate
cronică, cu durata de 2 ani, în cadrul căruia tiamazolul a fost administrat în concentraţie de 500 mg/l în apa
potabilă, a fost observată o incidenţă crescută a hepatoamelor, care nu a atins însă un nivel semnificativ
statistic. Relevanţa acestor ultime rezultate este discutabilă şi tiamazolul nu este clasificat drept carcinogen
prin criteriile AICR (Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului) sau PNT (Programul Naţional de
Toxicologie).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Hipromeloză
Talc
Celuloză pulbere
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Film
Dimeticonă 100
Macrogol 400
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Oxid de fer (E172)
9
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC şi folie de aluminiu.
Mărimi de ambalaj
Thyrozol 5 mg: cutie cu 20, 30, 50, 100 comprimate filmate.
Thyrozol 10 mg: cutie cu 20, 30, 50, 100 comprimate filmate.
Thyrozol 20 mg: cutie cu 20, 30, 50 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA,
Frankfurter Straβe 250, 64293 Darmstadt,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Thyrozol 5 mg, comprimate filmate: 4337/2012/01-07
Thyrozol 10 mg, comprimate filmate: 4338/2012/01-07
Thyrozol 20 mg, comprimate filmate: 4339/2012/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Thyrozol 5 mg, comprimate filmate
Thyrozol 10 mg, comprimate filmate
Thyrozol 20 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 5 mg conţine tiamazol 5 mg.
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 10 mg conţine tiamazol 10 mg.
Fiecare comprimat filmat Thyrozol 20 mg conţine tiamazol 20 mg.
Excipienţi: conţine lactoză monohidrat 200 mg (Thyrozol 5 mg), vezi pct. 4.4.
conţine lactoză monohidrat 195 mg (Thyrozol 10 mg), vezi pct. 4.4.
conţine lactoză monohidrat 185 mg (Thyrozol 20 mg), vezi pct. 4.4.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Thyrozol 5 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de 9 mm, cu o linie
mediană pe ambele feţe.
Thyrozol 10 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare gri-portocalie,cu diametrul de 9 mm, cu
o linie mediană pe ambele feţe.
Thyrozol 20 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare brună, cu diametrul de 9 mm, cu o linie
mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertiroidiei, incluzând
tratamentul conservator al hipertiroidiei, asociată în special cu guşă mică sau absentă
pregătirea pentru intervenţie chirurgicală, în toate formele de hipertiroidie
pregătirea pentru radioterapie cu iod, în special la pacienţii cu hipertiroidie severă
tratamentul intermediar după radioterapie cu iod
tratamentul profilactic la pacienţi cu hipertiroidie sub-clinică, adenoame autonome sau antecedente
de hipertiroidie, pentru care expunerea la iod este indispensabilă (de exemplu examinare cu substanţe
de contrast care conţin iod).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Tiamazolul este metabolitul activ al carbimazolului, dar 1 mg de tiamazol nu este echivalent cu 1 mg de
carbimazol. Trebuie să se ţină cont de acest lucru, atunci când se începe tratamentul cu tiamazol sau în cazul
schimbării tratamentului de la carbimazol la tiamazol.
Trebuie respectate următoarele recomandări de dozare:
Doze
Adulţi
În funcţie de severitatea bolii şi de situaţia aportului de iod, tratamentul se începe, de obicei, cu doze zilnice
cuprinse între 10 până la 40 mg tiamazol. În multe cazuri, inhibarea producerii de hormoni tiroidieni se poate
obţine cu doze zilnice iniţiale cuprinse între 20 până la 30 mg tiamazol. În cazurile mai uşoare, poate să nu
fie necesară o doză întreagă de blocare şi, de aceea, se poate lua în consideraţie utilizarea unei doze iniţiale
mai mici. În cazurile severe de hipertiroidie poate fi necesară administrarea unei doze iniţiale de 40 mg
tiamazol.
Doza se ajustează individual, în funcţie de statusul metabolic al pacientului, după cum arată evoluţia
statusului hormonal tiroidian.
Pentru tratamentul de întreţinere, se recomandă una dintre următoarele opţiuni de tratament:
a) Administrarea unei doze zilnice de întreţinere cuprinsă între 5 până la 20 mg tiamazol, în asociere cu
levotiroxină, în scopul evitării hipotiroidiei.
b) Monoterapie cu doze zilnice cuprinse între 2,5 până la 10 mg tiamazol.
Hipertiroidia indusă de iod poate necesita administrarea unor doze mai mari.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani)
Doza iniţială pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) trebuie
ajustată la greutatea corporală a pacienţilor. De obicei, tratamentul este iniţiat cu o doză zilnică de 0,5
mg/Kg, împărţită în două sau trei doze egale. Pentru terapia de întreţinere, doza zilnică poate fi redusă şi
administrată o dată/zi, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Pentru evitarea hipotiroidiei, poate fi
necesar tratamentul suplimentar cu levotiroxină.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică totală de tiamazol de 40 mg/zi.
Utilizarea la copii (în vârstă de 2 ani şi sub 2 ani)
Siguranţa şi eficacitatea tiamazolului nu au fost sistematic evaluate la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea tiamazolului la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Tratamentul conservator al hipertiroidiei
Scopul tratamentului este obţinerea statusului metabolic eutiroidian şi a remisiunii pe termen lung, după o
durată de tratament limitată. În funcţie de selecţia pacienţilor trataţi, remisiunea poate fi obţinută la cel mult
50% dintre pacienţi după un an. Ratele de remisiune raportate variază considerabil, fără ca motivele
determinante să fie complet clarificate. Tipul hipertiroidiei (imunogen sau non-imunogen), durata
tratamentului, doza de tiamazol cât şi suplimentarea iodului prin dietă sau iatrogen, reprezintă, probabil,
factori de influenţare.
Tratamentul conservator al hipertiroidiei este, de obicei, continuat timp de 6 luni până la 2 ani (în medie 1
an). Statistic, probabilitatea remisiunii creşte cu durata tratamentului. În cazurile în care remisiunea bolii nu
poate fi obţinută şi măsurile terapeutice radicale nu se aplică sau sunt respinse, tiamazolul poate fi utilizat ca
3
terapie antitiroidiană pe termen lung, într-o doză cât mai mică posibil, în monoterapie sau administrat în
asociere cu o doză mică de levotiroxină.
Pacienţii cu guşă mare şi compresie traheală trebuie să urmeze numai tratament de scurtă durată cu tiamazol
sau chiar să nu urmeze tratament cu tiamazol, deoarece administrarea pe termen lung poate determina
creşterea guşii. Poate fi necesară monitorizarea completă, specifică a tratamentului (concentraţia plasmatică a
TSH, lumenul traheal). Este de preferat ca tratamentul să fie asociat cu administrarea suplimentară de
levotiroxină.
Tratamentul preoperator
Pre-tratamentul temporar (timp de 3 – 4 săptămâni sau mai mult, dacă este necesar în mod individual) poate
fi util pentru obţinerea statusului metabolic eutiroidian, reducându-se astfel riscurile legate de operaţie.
Intervenţia chirurgicală trebuie efectuată imediat ce pacientul este eutiroidian. În caz contrar, trebuie
administrată suplimentar levotiroxină. Tratamentul poate fi terminat în ziua premergătoare intervenţiei
chirurgicale.
Creşterea fragilităţii şi a riscului de sângerare al ţesutului tiroidian, induse de tratamentul cu tiamazol, pot fi
compensate de administrarea suplimentară, pre-operatorie, de doze mari de iod, în timpul celor zece zile care
preced intervenţia chirurgicală (tratamentul Plummer cu iod).
Tratamentul înainte de radioterapia cu iod
Înaintea iniţierii radioterapiei cu iod, este importantă obţinerea statusului metabolic de eutiroidie, în special
în cazurile severe de hipertiroidie, deoarece în cazuri individuale, după o astfel de terapie, fără pre-tratament,
au apărut crize tireotoxice post-terapeutice.
Observaţie: derivaţii tionamidei pot reduce radio-sensibilitatea ţesutului tiroidian. În cazul radioterapiei
programate a adenoamelor autonome, activarea ţesutului paranodular trebuie prevenită, cu ajutorul pre-
tratamentului.
Tratamentul antitiroidian intermediar după radioterapia cu iod
Durata tratamentului şi doza administrată trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea tabloului clinic
şi de perioada estimată, până când radioterapia cu iod începe să fie eficace (aproximativ 4 până la 6 luni).
Tratamentul profilactic al pacienţilor cu risc de apariţie a hipertiroidiei, ca rezultat al administrării
substanţelor utilizate în scop diagnostic, care conţin iod
În general, se administrează doze zilnice cuprinse între 10 până la 20 mg tiamazol şi/sau 1 g perclorat, timp
de aproximativ 10 zile (de exemplu pentru substanţele de contrast excretate pe cale renală). Durata
tratamentului depinde de timpul de retenţie în organism a substanţei care conţine iod.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, clearance-ul plasmatic al tiamazolului este redus. De aceea, doza
trebuie menţinută cât mai mică posibil şi pacienţii trebuie monitorizaţi strict.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece lipsesc datele cu privire la farmacocinetica tiamazolului la pacienţii cu insuficienţă renală, se
recomandă ajustarea individuală a dozelor, cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. Doza trebuie
menţinută cât mai mică posibil.
Vârstnici
4
Deşi nu este de aşteptat o acumulare a dozei la pacienţii vârstnici, se recomandă ajustarea individuală a
dozelor, cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie să fie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
În timpul tratamentului iniţial al hipertiroidiei, în cadrul căruia se utilizează doze mari, dozele zilnice mai sus
menţionate pot fi fracţionate şi administrate la intervale regulate pe parcursul zilei.
Doza de întreţinere poate fi administrată o dată, dimineaţa, în timpul sau după micul dejun.
4.3 Contraindicaţii
Thyrozol nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
Hipersensibilitate la tiamazol, la alţi derivaţi de tionamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1,
Tulburări hematologice moderate până la severe (granulocitopenie),
Colestază pre-existentă, care nu este determinată de hipertiroidie,
Afectare anterioară a măduvei osoase, după tratamentul cu tiamazol sau carbimazol.
Tratamentul asociat cu tiamazol şi hormoni tiroidieni este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6.).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Thyrozol nu trebuie utilizat la pacienţii cu
Reacţii uşoare de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu erupţii cutanate tranzitorii de
etiologie alergică, prurit).
Thyrozol trebuie utilizat numai în tratament de scurtă durată şi sub supraveghere medicală atentă la pacienţii
cu
Guşă mare, cu compresie traheală, din cauza riscului de creştere a guşii.
Deoarece la aproximativ 0,3 până la 0,6% dintre cazuri s-a raportat agranulocitoză, înainte de iniţierea
tratamentului, trebuie să se atragă atenţia pacienţilor asupra simptomelor acesteia (stomatită, faringită, febră).
De obicei, simptomele apar în decursul primelor săptămâni de tratament, dar pot deveni manifeste şi la
câteva luni după iniţierea tratamentului, precum şi la reluarea acestuia. Se recomandă monitorizarea strictă a
hemogramei, înainte şi după începerea tratamentului, în special la pacienţii cu granulocitopenie uşoară
preexistentă. Dacă este observat oricare dintre aceste simptome, în special în cursul primelor săptămâni de
tratament, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, pentru efectuarea hemogramei.
În cazul în care se confirmă agranulocitoza, este necesară întreruperea tratamentului cu acest medicament.
La dozele recomandate, alte reacţii mielotoxice sunt rare. Acestea au fost raportate frecvent, în legătură cu
administrarea unor doze foarte mari de tiamazol (aproximativ 120 mg pe zi). Aceste doze trebuie rezervate
pentru indicaţii speciale (forme severe ale bolii, crize tireotoxice). În timpul tratamentului cu tiamazol,
apariţia toxicităţii asupra măduvei osoase necesită întrerupere
a utilizării medicamentului şi, dacă este
necesar, trecerea la un medicament antitiroidian, din altă grupă farmacoterapeutică.
Depăşirea dozei recomandate poate determina apariţia hipotiroidiei sub-clinice sau clinice şi creşterea guşii,
din cauza creşterii TSH. De aceea, doza de tiamazol trebuie redusă imediat după ce este obţinut statusul
metabolic eutiroidian şi, dacă este necesar, trebuie administrată suplimentar levotiroxină. Nu este utilă
întreruperea tiamazolului administrat concomitent cu levotiroxină şi continuarea tratamentului doar cu
levotiroxină.
Creşterea guşii în timpul tratamentului cu tiamazol, chiar în prezenţa suprimării TSH, este rezultatul bolii
preexistente şi nu poate fi prevenită prin tratament suplimentar cu levotiroxină.
5
Atingerea concentraţiei plasmatice normale a TSH este crucială pentru reducerea la minim a riscului de
apariţie sau deteriorare a oftalmopatiei endocrine. Totuşi, această afecţiune este în mod frecvent
independentă de cursul urmat de boala tiroidiană. O astfel de complicaţie nu este un motiv de schimbare a
schemei de tratament adecvate şi nu trebuie privită ca o reacţie adversă la tratamentul efectuat corect.
La un procent mic, hipotiroidia tardivă poate să apară după tratamentul anti-tiroidian, fără nicio altă
intervenţie ablativă suplimentară. Probabil, aceasta nu este o reacţie adversă la medicament, dar trebuie
privită ca un proces inflamator şi distructiv la nivelul parenchimului tiroidian, din cauza bolii preexistente.
În timpul tratamentului cu tiamazol, reducerea consumului energetic crescut patologic, din cadrul
hipertiroidiei, poate duce la o (în general, dorită) creştere a greutăţii corporale. Pacienţii trebuie informaţi că
îmbunătăţirea tabloului clinic indică normalizarea propriului consum energetic.
Thyrozol conţine lactoză;
de aceea pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deficitul de iod creşte răspunsul tiroidei la tiamazol, în timp ce excesul de iod scade răspunsul. Alte
interacţiuni directe cu alte medicamente nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare
faptul că metabolizarea şi eliminarea altor medicamente pot fi accelerate în hipertiroidie. Acestea se
normalizează pe măsură ce funcţia tiroidiană revine la normal. Dacă este necesar, doza trebuie ajustată.
În plus, există dovada faptului că, la pacienţii hipertiroidieni, activitatea crescută a anticoagulantelor poate fi
normalizată prin corectarea hipertiroidiei.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În general, sarcina are un efect pozitiv asupra hipertiroidiei. Totuşi, tratamentul hipertiroidiei este adesea
necesar, în special în primele luni de sarcină. Hipertiroidia netratată în timpul sarcinii poate duce la
complicaţii grave, cum sunt naşterea prematură şi malformaţiile. Cu toate acestea, hipotiroidia determinată
de tratamentul cu doze inadecvate de tiamazol este, de asemenea, asociată cu tendinţa de avort.
Tiamazolul traversează bariera placentară şi, în sângele fătului, atinge concentraţii egale cu cele plasmatice
materne. Administrarea de doze inadecvate poate duce la formarea guşii şi apariţia hipotiroidiei la făt,
precum şi greutate redusă la naştere. Au fost primite raportări repetate de aplazie cutanată parţială la nivelul
capului la nou-născuţii femeilor tratate cu tiamazol. Acest defect s-a vindecat spontan, în decurs de câteva
săptămâni.
În plus, un anumit model de malformaţii diverse a fost asociat cu tratamentul cu doze mari de tiamazol, în
timpul primelor săptămâni de sarcină, de exemplu atrezia coanală, atrezia esofagiană, mameloane
hipoplazice, întârzierea dezvoltării atât mentale cât şi motorii. Din contră, câteva studii de caz, privind
expunerea prenatală la tiamazol, nu au relevat nici tulburări ale dezvoltării morfologice şi nici afectarea
tiroidei sau a dezvoltării fizice şi intelectuale a copiilor.
Deoarece efectele embriotoxice nu pot fi complet excluse, Thyro
zol trebuie administrat în timpul sarcinii
numai după evaluarea strictă a raportului beneficiu-risc şi numai în cea mai mică doză eficace, fără
administrare suplimentară de hormoni tiroidieni.
Tiamazolul trece în laptele matern, unde poate atinge concentraţii corespunzătoare concentraţiilor plasmatice
materne şi, de aceea, există riscul dezvoltării hipotiroidiei la sugar.
Alăptarea este posibilă în timpul tratamentului cu tiamazol; cu toate acestea, pot fi utilizate numai doze mici,
de până la 10 mg pe zi, fără administrare suplimentară de hormoni tiroidieni.
6
Funcţia glandei tiroide a nou-născutului trebuie monitorizată regulat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tiamazolul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Evaluarea reacţiilor adverse este bazată pe următoarele definiţii ale frecvenţelor:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente
Agranulocitoza apare la aproximativ 0,3 -0,6% din cazuri. Aceasta poate deveni manifestă chiar după
săptămâni sau luni de la iniţierea tratamentului şi necesită întreruperea utilizării medicamentului. Majoritatea
cazurilor se remit spontan.
Foarte rare
Trombocitopenie, pancitopenie, limfadenopatie generalizată.
Tulburări endocrine
Foarte rare
Sindrom insulinic autoimun (cu scădere pronunţată a glicemiei).
Tulburări ale sistemului nervos
Rare
Tulburări ale gustului (disgeuzie, ageuzie) apar rareori; acestea pot să dispară după întreruperea
tratamentului. Cu toate acestea, revenirea la normal poate dura câteva săptămâni.
Foarte rare
Nevrită, polineuropatie.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte rare
Tumefacţie acută a glandelor salivare.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Au fost descrise cazuri individuale de icter colestatic sau hepatită toxică. În general, simptomele dispar după
întreruperea administrării medicamentului. Semnele clinice discrete de colestază din timpul tratamentului
trebuie să fie diferenţiate de tulburările determinate de hipertiroidie, cum sunt o creştere a γGT (Gama
Glutamil Transferaza) şi a fosfatazei alcaline sau a fosfatazei alcaline osoase specifice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente
7
Reacţii alergice cutanate, cu grade variabile (prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie). Acestea au, cel mai
adesea, o formă uşoară şi dispar frecvent în timpul continuării tratamentului.
Foarte rare
Forme severe de reacţii alergice cutanate, incluzând dermatită generalizată, alopecie, lupus eritematos indus
medicamentos.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente
Artralgia poate să apară treptat şi chiar după o perioadă de câteva luni de tratament.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare
Febră indusă de medicament.
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii par să fie comparabile cu cele ale adulţilor.
Reacţii cutanate severe de hipersensibilitate au fost raportate atât la adulţi cât şi la copii şi adolescenţi,
inclusiv sindromul Stevens-Johnson (foarte rare, inclusiv rapoarte izolate: forme severe, inclusiv dermatită
generalizată, au fost descrise doar în cazuri izolate).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul determină hipotiroidie, cu apariţia simptomelor specifice metabolismului lent şi, prin efect de
tip feedback, activarea adenohipofizei cu mărirea consecutivă a guşii. Aceasta poate fi evitată prin reducerea
dozei, imediat după obţinerea statusului metabolic eutiroidian şi, dacă este necesar, prin administrarea
suplimentară de levotiroxină (vezi pct. 4.2).
Consecinţele negative ale ingestiei accidentale de doze mari de tiamazol nu sunt cunoscute.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitiroidiene, derivaţi de imidazol conţinând sulf, codul ATC:
H03BB02.
Dependent de doză, tiamazolul inhibă încorporarea iodului în tirozină şi, prin aceasta, neo-sinteza de
hormoni tiroidieni. Această proprietate permite tratamentul simptomatic al hipertiroidiei, indiferent de
etiologie. Nu poate fi decis cu certitudine, în prezent, dacă tiamazolul afectează suplimentar “cursul natural”
urmat de tipul de hipertiroidie indusă imunologic (boala Graves), adică dacă inhibă procesul imunopatogen
existent. Nu este afectată eliberarea de la nivelul tiroidei a hormonilor tiroidieni sintetizaţi anterior. Aceasta
explică de ce lungimea perioadei de latenţă, până la normalizarea concentraţiilor plasmatice de tiroxină şi
triiodotironină, respectiv până la ameliorarea clinică, diferă de la caz la caz. De asemenea, hipertiroidia
determinată de eliberarea hormonilor, după distrugerea celulelor tiroidiene, de exemplu după radioterapia cu
iod sau în tiroidite, nu este afectată.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Tiamazolul este absorbit rapid şi complet. După administrare, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse
în decurs de 0,4 până la 1,2 ore. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică, neglijabilă.
Tiamazolul se acumulează la nivelul glandei tiroide, unde se metabolizează încet. În pofida concentraţiilor
plasmatice fluctuante, acumularea tiamazolului la nivelul glandei tiroide, duce, totuşi, la menţinerea unor
concentraţii în platou. Aceasta determină o durată de acţiune de aproape 24 ore, pentru o doză unică.
Conform cunoştinţelor din prezent, cinetica tiamazolului este independentă de funcţia tiroidiană. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 3 până la 6 ore şi este prelungit în insuficienţa
hepatică. Tiamazolul este eliminat pe cale renală şi biliară; excreţia prin materiile fecale este mică, sugerând
circulaţia enterohepatică. 70% din substanţă este excretată prin rinichi, în decurs de 24 de ore. Doar o mică
cantitate este excretată sub formă nemodificată. Până în prezent, nu există experienţă disponibilă privind
activitatea farmacologică a metaboliţilor. La pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică sunt disponibile date
limitate referitoare la farmacocinetică (vezi pct. 4.2). Nu există date disponibile ca urmare a administrării de
doze repetate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice de siguranţă sunt limitate.
Datele privind toxicitatea, după administrarea unei doze unice, arată că potenţialul de toxicitate acută al
tiamazolului este mic.
În studiile de toxicitate după doze repetate, a fost observată deprimarea măduvei osoase la administrarea unei
doze considerabil mai mare decât dozele terapeutice.
Studiile de genotoxicitate nu au demonstrat nicio dovadă a efectelor mutagene sau clastogene.
Într-un studiu de toxicitate cronică, cu durata de 2 ani, efectuat la şobolani nu au fost observate rezultate
relevante, altele decât efectele mediate farmacologic asupra tiroidei. La şoareci, într-un studiu de toxicitate
cronică, cu durata de 2 ani, în cadrul căruia tiamazolul a fost administrat în concentraţie de 500 mg/l în apa
potabilă, a fost observată o incidenţă crescută a hepatoamelor, care nu a atins însă un nivel semnificativ
statistic. Relevanţa acestor ultime rezultate este discutabilă şi tiamazolul nu este clasificat drept carcinogen
prin criteriile AICR (Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului) sau PNT (Programul Naţional de
Toxicologie).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Hipromeloză
Talc
Celuloză pulbere
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Film
Dimeticonă 100
Macrogol 400
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Oxid de fer (E172)
9
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC şi folie de aluminiu.
Mărimi de ambalaj
Thyrozol 5 mg: cutie cu 20, 30, 50, 100 comprimate filmate.
Thyrozol 10 mg: cutie cu 20, 30, 50, 100 comprimate filmate.
Thyrozol 20 mg: cutie cu 20, 30, 50 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA,
Frankfurter Straβe 250, 64293 Darmstadt,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Thyrozol 5 mg, comprimate filmate: 4337/2012/01-07
Thyrozol 10 mg, comprimate filmate: 4338/2012/01-07
Thyrozol 20 mg, comprimate filmate: 4339/2012/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2017
