DEPRESINAL 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Depresinal 5 mg comprimate filmate
Depresinal 10 mg comprimate filmate
Depresinal 15 mg comprimate filmate
Depresinal 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Depresinal 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 15 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Depresinal 5 mg: comprimate filmate rotunde (cu diametrul de aproximativ 5,1 mm), biconvexe, albe până
la aproape albe.
Depresinal 10 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 8,1 x 5,6 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
Depresinal 15 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 10,4 x 5,6 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
Depresinal 20 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 11,6 x 7,1 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
2
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburării de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială).
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului pe o perioadă de cel puţin 6 luni pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandată o doză iniţială de 5 mg, urmând ca doza să fie crescută la 10 mg pe
zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienților, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maxim 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu durata de
12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului terapeutic. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost
studiată terapia de lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru
prevenirea recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale
regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice
care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată doar în
cazurile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament, comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
3
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la un maxim de 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung a fost studiat timp de cel puţin 6 luni la pacienţii trataţi cu doza de 20 mg pe
zi. Beneficiile tratamentului şi a dozelor trebuie evaluat la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Deoarece tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC ) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o
perioadă suficientă pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza administrată trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi
Depresinal nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea Depresinal în tulburarea de anxietate socială.
Funcţie renală redusă
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Se recomandă
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Funcţie hepatica redusă
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o
atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomandată o doză iniţială de 5 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic
al fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
escitalopram, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni pentru a
reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea
tratamentului cu doza utilizată anterior. Ulterior, medicul poate continua scăderea dozei, dar într-un ritm
mai lent.
Mod de administrare
Administrare orală.
4
Depresinal se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei (inhibitori-MAO)
este contraindicat din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie,
tremor, hipertermie, etc (vezi pct.4.5).
Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul
neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5).
Escitalopramul este contraindicat la pacienţii diagnosticaţi cu interval QT prelungit sau cu sindrom de QT
prelungit congenital.
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute că prelungesc
intervalul QT (vezi pct . 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică pentru clasa terapeutică a inhibitorilor selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS):
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Depresinal nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare asociate (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de efectuare a tratamentului, pacientul trebuie monitorizat
cu atenţie pentru observarea apariţiei simptomelor de suicid. În plus, la copii şi adolescenţi lipsesc datele
privind siguranţa administrării pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea, dezvoltarea
cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se diminuează în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mai mică, pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă
se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii diagnosticaţi anterior cu
epilepsie).
ate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu
epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie.
Administrarea acestor medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală.
5
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau de antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore. Din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte
aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatisie/nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de indispoziţie
subiectivă sau nelinişte şi necesitatea permanentă de mişcare, adeseori însoţită de incapacitatea de a sta în
poziţia şezut sau de a sta liniştit. Cel mai probabil aceasta poate să apară în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinată probabil de secreţia inadecvată de
hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţie la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau în cazul
administrării concomitente cu medicamente care pot provoca hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează
concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că modifică funcţia plachetară (de
exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antidepresive
triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi
la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
6
Terapia electroconvulsivantă (TEC)
Experienţa clinică privind utilizarea ISRS concomitant cu TEC este limitată, motiv pentru care se
recomandă precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a escitalopramului cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie. Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
(denumită şi Hypericum perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă
întreruperea tratamentului este efectuată brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au fost raportate la aproximativ 25% dintre pacienţii
trataţi cu escitalopram şi la 15% din cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere poate depinde de o serie de factori, care includ
durata tratamentului, doza administrată şi frecvenţa de reducere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel
mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări
ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, însă, la unii pacienţi pot fi de
intensitate severă. De obicei, aceste simptome apar în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au
fost raportate şi cazuri foarte rare de astfel de simptome la pacienţii care au omis involuntar o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele persoane,
se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului, doza de
escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul
pacientului (vezi „Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2).
Boală coronariană cardiacă
Deoarece experienţa clinica este limitată, la pacienţii cu boală coronariană cardiacă se recomandă
precauţie (vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
S-a constatat că escitalopramul determină prelungirea intervalului QT, în funcţie de doză. În perioada
ulterioară punerii pe piaţă, s-a raportat apariţia unor cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, la pacienţi, în special femei, cu hipopotasemie sau cu prelungirea
preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă, infarct miocardic acut recent sau cu
insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice cum sunt hipopotasemia sau hipomagneziemia trebuie corectate înainte de
începerea tratamentului cu escitalopram, deoarece acestea cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne.
7
La pacienţii cu boală cardiacă stabilă, se recomandă efectuarea unei noi ECG înainte de începerea
tratamentului cu escitalopram.
Dacă în timpul tratamentului cu escitalopram apar semnele unei aritmii cardiace, acesta trebuie întrerupt şi
trebuie efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi închis
Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
rezultând midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
Au fost raportate reacţii adverse grave la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu un inhibitor neselectiv,
ireversibil al monoaminooxidazei (MAO) şi la pacienţii la care tratamentul cu IMAO a fost iniţiat la scurt
timp după întreruperea tratamentului cu ISRS (vezi pct. 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat
sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea escitalopramului în asociere cu IMAO neselectivi ireversibili.
Tratamentul cu escitalopram poate fi iniţiat la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Anterior iniţierii tratamentului cu un IMAO ireversibil, neselectiv trebuie să existe un interval
liber de cel puţin 7 zile de la întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Inhibitor selectiv reversibil al MAO-A (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie al sindromului serotoninergic, asocierea escitalopramului cu un inhibitor
MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte
a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi se va institui monitorizare clinică.
Inhibitor neselectiv, reversibil al MAO (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor reversibil, neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie
administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate concomitent
în siguranţă cu citalopramul racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică şi farmacodinamie pentru escitalopram administrat concomitent
cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu se poate exclude prezenţa unui efect cumulativ al
escitalopramului administrat concomitent cu aceste medicamente. Prin urmare, este contraindicată
administrarea concomitentă de escitalopram cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt
antiaritmice din clasa IA şi clasa III, antipsihotice (ca, de exemplu, derivaţii fenotiazinici, pimozidă,
haloperidol), antidepresive triciclice, anumite medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacina,
8
moxifloxacina, eritromicina i.v., pentamidina, medicamentele antimalarice, în special halofantrina),
anumite antihistaminice (astemizol, mizolastina).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a
altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant (de exemplu antidepresivele
(triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi
tramadolul).
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte
tendinţa de sângerare (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul
etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu escitalopram
nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
În cazul utilizării concomitente de medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie se recomandă
precauţie, deoarece aceste tulburări electrolitice cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică pot
contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram dimetilat)
pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei
9
plasmatice de escitalopram. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de escitalopram cu
cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de
exemplu omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei
enzime şi care au indice terapeutic îngust, de exemplu flecainidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când
este utilizat în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt
metabolizate în principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt
desipiramina, clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona, tioridazina şi
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipiramină sau metoprolol a determinat, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat escitalopram
la şobolan, s-au observat efecte embrio-fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.).
Depresinal nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai
după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a continuat să utilizeze Depresinal în ultima
perioadă de sarcină, în mod special în trimestrul trei de sarcină. În timpul sarcinii, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat următoarele
simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a temperaturii,
dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea
reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire.
Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de întrerupere a
tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a sarcinii,
poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPNN). Frecvenţa observată
a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 sarcini. În populaţia generală apar 1-2 cazuri de HPPNN la 1000
sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
10
În consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că citalopramul poate afecta calitatea
spermei (vezi pct. 5.3).
Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările.
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în
intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan ulterior punerii pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite
astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare
(≥1/10000 şi ≤1/1000), foarte rare (≤1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare (≥1/10000
şi <1/1000) Frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii
anafilactice
Tulburări
endocrine Secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Reducere a
apetitului
alimentar,
creştere a
apetitului
alimentar,
creştere a Scădere în
greutate Hiponatremie, anorexie2
11
greutăţii
Tulburări
psihice Anxietate,
stare de
nelinişte,
vise
anormale,
Femei şi
bărbaţi:
reducerea
libidoului
Femei:
anorgasmie Bruxism,
agitaţie,
nervozitate, atac
de panică, stare
de confuzie Agresivitate,
depersonalizare,
halucinaţii Manie, idei
suicidare,
comportament
suicidar
1
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Insomnie,
somnolenţă
, ameţeli,
parestezii,
tremor
Tulburări ale
gustului,
tulburări ale
somnului,
sincopă Sindrom
serotoninergic Diskinezie,
tulburări de
mişcare,
convulsii,
acatizie/nelinişte
psihomotorie2
Tulburări
oculare Midriază,
tulburări de
vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus
Tulburări
cardiace
Tahicardie Bradicardie Prelungire a intervalului
QT pe electrocardiogramă,
aritmie ventriculară,
inclusiv torsada vârfurilor
Tulburări
vasculare Hipotensiune arterială
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Sinuzită,
căscat Epistaxis
Tulburări
gastrointestinale Greaţă Diaree,
constipaţie,
vărsături,
xerostomie Hemoragii
gastrointestinale
(incluzând
hemoragii
rectale)
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Valori anormale ale testelor
funcţiei hepatice
12
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Creştere a
sudoraţiei Urticarie,
alopecie, erupţii
cutanate
tranzitorii, prurit Echimoze, angioedem
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjuctiv Artralgii,
mialgii
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Retenţie urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Bărbaţi:
tulburări de
ejaculare,
impotenţă Femei:
metroragie,
menoragie Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Fatigabilita
te,
febră Edeme
1 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
2 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.
Prelungire a intervalului QT
Ulterior punerii pe piaţă, s-a raportat apariţia unor cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, în special la pacienţii de sex feminin cu hipokaliemie sau cu
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1).
Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Efecte de clasă
Studiile epidemilogice, în principal cele efectuate pe pacienţi în vârstă de 50 ani sau peste, au
arătat creşterea riscului de fracturi osoase la pacienţii trataţi concomitant cu ISRS şi antidepresive
triciclice. Mecanismul creşterii acestui risc nu este cunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
13
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare sau
chiar nu au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat
în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alte medicamente, utilizate
concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de sistemul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic (hipokaliemie,
hiponatremie).
Abordarea terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenării adecvate
şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj se recomandă monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmii, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsului alosteric al transportatorului serotoninei, cu
o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A, 5-
HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici
muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
14
Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, care a implicat monitorizare ECG, efectuat la voluntari
sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie Fridericia) a
fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90 %: 2,2- 6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7
milisecunde (IÎ 90 %: 8,6-12,8) ) în cazul administrării dozei supraterapeutice de 30 mg pe zi (vezi
punctele 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din
patru studii de tip dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu de lungă
durată privind profilaxia recăderilor, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de studiu
deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi
doză sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în
timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20
mg escitalopram.
Tulburare de anxietate generalizată
Administrarea de escitalopram în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii
controlate cu placebo.
Într-o analiză a datelor din trei studii cu protocol similar care au inclus 421 pacienţi trataţi cu escitalopram
şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observant o rată de răspuns de 47,5% şi respectiv 28,9%
şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respectiv 20,8%. Un efect susţinut a fost observat din săptămâna
1.
Menţinerea eficacităţii escitalopramului administrat în doza de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un
studiu cu durata de 24 de săptămâni, prelungit până la 76 de săptămâni, randomizat, cu privire la
menţinerea eficacităţii, efectuat la 373 pacienţi care au răspuns în timpul fazei iniţiale de tratament deschis
cu durata de 12 săptămâni.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au fost separaţi de
cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS după 12 săptămâni. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata
de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat controlat cu placebo, dublu-orb,
cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
15
repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat
să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram di-
demetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub
formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale
metaboliţilor demetil şi di-demetil reprezintă, de regulă, 28-31%, respectiv 65ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La vârstnici, expunerea sistemică (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu
voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei renale
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori
mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate
concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele observate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
16
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile similare.
Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă
cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC).
Concentraţiile plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ
cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au
fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţa exagerată asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului
coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânilor, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationice. Nu se ştie dacă acest
fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte embriotoxice
(reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care depăşesc
expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor
congenitale. Un studiu efectuat pre-natal şi post-natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei
de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, în caz de expuneri care depăşesc
expunerile atinse în cursul utilizării clinice la om, citalopramul determină o reducere a indicelui de
fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului implantărilor embrionare precum şi prezenţa de
spermatozoizi anormali.
Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 400
17
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din OPA-Al-PVC/Al
Cutii cu 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 49, 50, 56, 60, 84, 90, 98, 100, 500 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lannacher Heilmittel Ges.mbH
Schlossplatz 1, A-8502, Lannach, Austria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6648/2014/01-16
6649/2014/01-16
6650/2014/01-16
6651/2014/01-16
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Depresinal 5 mg comprimate filmate
Depresinal 10 mg comprimate filmate
Depresinal 15 mg comprimate filmate
Depresinal 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Depresinal 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 15 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
Depresinal 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat de escitalopram).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Depresinal 5 mg: comprimate filmate rotunde (cu diametrul de aproximativ 5,1 mm), biconvexe, albe până
la aproape albe.
Depresinal 10 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 8,1 x 5,6 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
Depresinal 15 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 10,4 x 5,6 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
Depresinal 20 mg: comprimate filmate ovale (aproximativ 11,6 x 7,1 mm), albe până la aproape albe, cu o
linie mediană pe una din feţe.
2
Comprimatul poate fi împărţit în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburării de panică însoţite sau nu de agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială).
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului pe o perioadă de cel puţin 6 luni pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
În prima săptămână este recomandată o doză iniţială de 5 mg, urmând ca doza să fie crescută la 10 mg pe
zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienților, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maxim 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu durata de
12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului terapeutic. La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost
studiată terapia de lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru
prevenirea recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale
regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice
care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată doar în
cazurile în care afecţiunea influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament, comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
3
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la un maxim de 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung a fost studiat timp de cel puţin 6 luni la pacienţii trataţi cu doza de 20 mg pe
zi. Beneficiile tratamentului şi a dozelor trebuie evaluat la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Deoarece tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC ) este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o
perioadă suficientă pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza administrată trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi
Depresinal nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea Depresinal în tulburarea de anxietate socială.
Funcţie renală redusă
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Se recomandă
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl
Cr mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Funcţie hepatica redusă
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza poate fi
crescută până la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o
atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19
La pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori lenţi prin intermediul CYP2C19, în timpul primelor două
săptămâni de tratament este recomandată o doză iniţială de 5 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic
al fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se intenţionează oprirea tratamentului cu
escitalopram, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni pentru a
reduce riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau întreruperii tratamentului, poate fi luată în considerare reluarea
tratamentului cu doza utilizată anterior. Ulterior, medicul poate continua scăderea dozei, dar într-un ritm
mai lent.
Mod de administrare
Administrare orală.
4
Depresinal se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei (inhibitori-MAO)
este contraindicat din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie,
tremor, hipertermie, etc (vezi pct.4.5).
Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul
neselectiv al MAO, linezolid este contraindicată din cauza riscului de apariţie a sindromului
serotoninergic (vezi pct. 4.5).
Escitalopramul este contraindicat la pacienţii diagnosticaţi cu interval QT prelungit sau cu sindrom de QT
prelungit congenital.
Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute că prelungesc
intervalul QT (vezi pct . 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică pentru clasa terapeutică a inhibitorilor selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS):
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Depresinal nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare asociate (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de efectuare a tratamentului, pacientul trebuie monitorizat
cu atenţie pentru observarea apariţiei simptomelor de suicid. În plus, la copii şi adolescenţi lipsesc datele
privind siguranţa administrării pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea, dezvoltarea
cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se diminuează în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mai mică, pentru a reduce probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă
se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii diagnosticaţi anterior cu
epilepsie).
ate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu
epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie.
Administrarea acestor medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală.
5
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influenţa controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau de antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore. Din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte
aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi
la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatisie/nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de indispoziţie
subiectivă sau nelinişte şi necesitatea permanentă de mişcare, adeseori însoţită de incapacitatea de a sta în
poziţia şezut sau de a sta liniştit. Cel mai probabil aceasta poate să apară în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinată probabil de secreţia inadecvată de
hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţie la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau în cazul
administrării concomitente cu medicamente care pot provoca hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze şi purpură. Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează
concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că modifică funcţia plachetară (de
exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antidepresive
triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi
la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
6
Terapia electroconvulsivantă (TEC)
Experienţa clinică privind utilizarea ISRS concomitant cu TEC este limitată, motiv pentru care se
recomandă precauţie.
Sindrom serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a escitalopramului cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia acestui sindrom este indicată de o asociere de simptome cum sunt
agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie. Dacă apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi
medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi se iniţiază tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare
(denumită şi Hypericum perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă
întreruperea tratamentului este efectuată brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au fost raportate la aproximativ 25% dintre pacienţii
trataţi cu escitalopram şi la 15% din cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere poate depinde de o serie de factori, care includ
durata tratamentului, doza administrată şi frecvenţa de reducere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel
mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări
ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, însă, la unii pacienţi pot fi de
intensitate severă. De obicei, aceste simptome apar în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au
fost raportate şi cazuri foarte rare de astfel de simptome la pacienţii care au omis involuntar o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele persoane,
se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului, doza de
escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul
pacientului (vezi „Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2).
Boală coronariană cardiacă
Deoarece experienţa clinica este limitată, la pacienţii cu boală coronariană cardiacă se recomandă
precauţie (vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
S-a constatat că escitalopramul determină prelungirea intervalului QT, în funcţie de doză. În perioada
ulterioară punerii pe piaţă, s-a raportat apariţia unor cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, la pacienţi, în special femei, cu hipopotasemie sau cu prelungirea
preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 şi 5.1).
Se recomandă precauţie la pacienţii cu bradicardie semnificativă, infarct miocardic acut recent sau cu
insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice cum sunt hipopotasemia sau hipomagneziemia trebuie corectate înainte de
începerea tratamentului cu escitalopram, deoarece acestea cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne.
7
La pacienţii cu boală cardiacă stabilă, se recomandă efectuarea unei noi ECG înainte de începerea
tratamentului cu escitalopram.
Dacă în timpul tratamentului cu escitalopram apar semnele unei aritmii cardiace, acesta trebuie întrerupt şi
trebuie efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi închis
Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
rezultând midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
Au fost raportate reacţii adverse grave la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu un inhibitor neselectiv,
ireversibil al monoaminooxidazei (MAO) şi la pacienţii la care tratamentul cu IMAO a fost iniţiat la scurt
timp după întreruperea tratamentului cu ISRS (vezi pct. 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat
sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată administrarea escitalopramului în asociere cu IMAO neselectivi ireversibili.
Tratamentul cu escitalopram poate fi iniţiat la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Anterior iniţierii tratamentului cu un IMAO ireversibil, neselectiv trebuie să existe un interval
liber de cel puţin 7 zile de la întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Inhibitor selectiv reversibil al MAO-A (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie al sindromului serotoninergic, asocierea escitalopramului cu un inhibitor
MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedeşte
a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi se va institui monitorizare clinică.
Inhibitor neselectiv, reversibil al MAO (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor reversibil, neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie
administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă (vezi pct. 4.3).
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un inhibitor MAO-B ireversibil) necesită precauţii din cauza riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate concomitent
în siguranţă cu citalopramul racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică şi farmacodinamie pentru escitalopram administrat concomitent
cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu se poate exclude prezenţa unui efect cumulativ al
escitalopramului administrat concomitent cu aceste medicamente. Prin urmare, este contraindicată
administrarea concomitentă de escitalopram cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt
antiaritmice din clasa IA şi clasa III, antipsihotice (ca, de exemplu, derivaţii fenotiazinici, pimozidă,
haloperidol), antidepresive triciclice, anumite medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacina,
8
moxifloxacina, eritromicina i.v., pentamidina, medicamentele antimalarice, în special halofantrina),
anumite antihistaminice (astemizol, mizolastina).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi alţi
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a
altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant (de exemplu antidepresivele
(triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi
tramadolul).
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte
tendinţa de sângerare (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul
etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu escitalopram
nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie
În cazul utilizării concomitente de medicamente care induc hipokaliemie/hipomagneziemie se recomandă
precauţie, deoarece aceste tulburări electrolitice cresc riscul de apariţie a aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică pot
contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram dimetilat)
pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă o dată pe zi de escitalopram cu omeprazol 30 mg (inhibitor CYP2C19) a dus
la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de două ori pe zi de escitalopram cu cimetidină 400 mg (inhibitor enzimatic
general cu potenţă moderată) a dus la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei
9
plasmatice de escitalopram. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de escitalopram cu
cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de
exemplu omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza
monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o reducere a
dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente a escitalopramului cu medicamente metabolizate predominant prin intermediul acestei
enzime şi care au indice terapeutic îngust, de exemplu flecainidă, propafenonă şi metoprolol (atunci când
este utilizat în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi care sunt
metabolizate în principal prin intermediul CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive cum sunt
desipiramina, clomipramina şi nortriptilina sau antipsihotice cum sunt risperidona, tioridazina şi
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Administrarea concomitentă cu desipiramină sau metoprolol a determinat, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina şi inhibarea uşoară a CYP2C19. Se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat escitalopram
la şobolan, s-au observat efecte embrio-fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale
(vezi pct.5.3.).
Depresinal nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai
după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie dacă mama a continuat să utilizeze Depresinal în ultima
perioadă de sarcină, în mod special în trimestrul trei de sarcină. În timpul sarcinii, trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat următoarele
simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a temperaturii,
dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea
reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire.
Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de întrerupere a
tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a sarcinii,
poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPNN). Frecvenţa observată
a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 sarcini. În populaţia generală apar 1-2 cazuri de HPPNN la 1000
sarcini.
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.
10
În consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că citalopramul poate afecta calitatea
spermei (vezi pct. 5.3).
Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările.
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în
intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan ulterior punerii pe piaţă a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite
astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100), rare
(≥1/10000 şi ≤1/1000), foarte rare (≤1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare (≥1/10000
şi <1/1000) Frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată
din datele disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii
anafilactice
Tulburări
endocrine Secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Reducere a
apetitului
alimentar,
creştere a
apetitului
alimentar,
creştere a Scădere în
greutate Hiponatremie, anorexie2
11
greutăţii
Tulburări
psihice Anxietate,
stare de
nelinişte,
vise
anormale,
Femei şi
bărbaţi:
reducerea
libidoului
Femei:
anorgasmie Bruxism,
agitaţie,
nervozitate, atac
de panică, stare
de confuzie Agresivitate,
depersonalizare,
halucinaţii Manie, idei
suicidare,
comportament
suicidar
1
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Insomnie,
somnolenţă
, ameţeli,
parestezii,
tremor
Tulburări ale
gustului,
tulburări ale
somnului,
sincopă Sindrom
serotoninergic Diskinezie,
tulburări de
mişcare,
convulsii,
acatizie/nelinişte
psihomotorie2
Tulburări
oculare Midriază,
tulburări de
vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus
Tulburări
cardiace
Tahicardie Bradicardie Prelungire a intervalului
QT pe electrocardiogramă,
aritmie ventriculară,
inclusiv torsada vârfurilor
Tulburări
vasculare Hipotensiune arterială
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Sinuzită,
căscat Epistaxis
Tulburări
gastrointestinale Greaţă Diaree,
constipaţie,
vărsături,
xerostomie Hemoragii
gastrointestinale
(incluzând
hemoragii
rectale)
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Valori anormale ale testelor
funcţiei hepatice
12
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Creştere a
sudoraţiei Urticarie,
alopecie, erupţii
cutanate
tranzitorii, prurit Echimoze, angioedem
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjuctiv Artralgii,
mialgii
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Retenţie urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Bărbaţi:
tulburări de
ejaculare,
impotenţă Femei:
metroragie,
menoragie Galactoree
Bărbaţi: priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Fatigabilita
te,
febră Edeme
1 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
2 Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.
Prelungire a intervalului QT
Ulterior punerii pe piaţă, s-a raportat apariţia unor cazuri de prelungire a intervalului QT şi aritmie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, în special la pacienţii de sex feminin cu hipokaliemie sau cu
prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 şi 5.1).
Simptome ale sindromului de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Efecte de clasă
Studiile epidemilogice, în principal cele efectuate pe pacienţi în vârstă de 50 ani sau peste, au
arătat creşterea riscului de fracturi osoase la pacienţii trataţi concomitant cu ISRS şi antidepresive
triciclice. Mecanismul creşterii acestui risc nu este cunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
13
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare sau
chiar nu au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat
în monoterapie; în majoritatea cazurilor a fost implicat supradozaj şi cu alte medicamente, utilizate
concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de sistemul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi de echilibrul hidroelectrolitic (hipokaliemie,
hiponatremie).
Abordarea terapeutică
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenării adecvate
şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune
activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se
recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj se recomandă monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmii, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu disfuncţii metabolice, de exemplu cei cu insuficienţă hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă şi la nivelul situsului alosteric al transportatorului serotoninei, cu
o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT
1A, 5-
HT
2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1-, α2-, β, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici
muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice
şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
14
Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, care a implicat monitorizare ECG, efectuat la voluntari
sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie Fridericia) a
fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90 %: 2,2- 6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7
milisecunde (IÎ 90 %: 8,6-12,8) ) în cazul administrării dozei supraterapeutice de 30 mg pe zi (vezi
punctele 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din
patru studii de tip dublu-orb, controlate cu placebo, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu de lungă
durată privind profilaxia recăderilor, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de studiu
deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram administrat în doze de 10 mg sau 20 mg
pe zi au fost repartizaţi randomizat în grupul pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi
doză sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în
timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 şi 20
mg escitalopram.
Tulburare de anxietate generalizată
Administrarea de escitalopram în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficace în patru din patru studii
controlate cu placebo.
Într-o analiză a datelor din trei studii cu protocol similar care au inclus 421 pacienţi trataţi cu escitalopram
şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observant o rată de răspuns de 47,5% şi respectiv 28,9%
şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respectiv 20,8%. Un efect susţinut a fost observat din săptămâna
1.
Menţinerea eficacităţii escitalopramului administrat în doza de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un
studiu cu durata de 24 de săptămâni, prelungit până la 76 de săptămâni, randomizat, cu privire la
menţinerea eficacităţii, efectuat la 373 pacienţi care au răspuns în timpul fazei iniţiale de tratament deschis
cu durata de 12 săptămâni.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au fost separaţi de
cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS după 12 săptămâni. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 mg şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata
de 16 săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat controlat cu placebo, dublu-orb,
cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T
max mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
15
repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat
să fie de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi
metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram di-
demetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub
formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale
metaboliţilor demetil şi di-demetil reprezintă, de regulă, 28-31%, respectiv 65ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai
tineri. La vârstnici, expunerea sistemică (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu
voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Reducere a funcţiei renale
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori
mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate
concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele observate la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
16
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece studiile
toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram efectuate la şobolan au indicat profile similare.
Ca urmare, informaţiile obţinute în cazul administrării de citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă
cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC).
Concentraţiile plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ
cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au
fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil determinate de influenţa exagerată asupra aminelor biogene, adică sunt
secundare efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului
coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa
clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au
corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânilor, epididimului şi ficatului.
Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationice. Nu se ştie dacă acest
fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte embriotoxice
(reducerea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care depăşesc
expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor
congenitale. Un studiu efectuat pre-natal şi post-natal a indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei
de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, în caz de expuneri care depăşesc
expunerile atinse în cursul utilizării clinice la om, citalopramul determină o reducere a indicelui de
fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului implantărilor embrionare precum şi prezenţa de
spermatozoizi anormali.
Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 400
17
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din OPA-Al-PVC/Al
Cutii cu 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 49, 50, 56, 60, 84, 90, 98, 100, 500 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lannacher Heilmittel Ges.mbH
Schlossplatz 1, A-8502, Lannach, Austria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6648/2014/01-16
6649/2014/01-16
6650/2014/01-16
6651/2014/01-16
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
